Comentariul prologului operei “Moara cu noroc”

Incipitul nuvelei are statutul unui prolog de tip in medias res și ex abrubto surprinde
relațiile din familia lui Ghiță, personaj principal. Aceasta începe cu vorbele prevestitoare ale
soacrei sale, care prefigurează marile drame și conflicte ivite în evoluția personajelor(„omul
să fie mulțumit cu sărăcia sa căci dacă e vorba nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face
fericit”). Bătrâna reprezintă porta vocea naratorului acest exprimându-si mesajul prin citatul
extras ce reprezintă chintesența filosofiei lui Slavici asupra lumii în general aceasta fiind o
viziune care aparține tradiției, conservatoare care intra in contradicție cu mentalitatea
tinerilor. Ea evidențiază valori creștine precum umilința si încurajează trăirea unei vieți
bazate pe bogăție morala si sărăcie materiala, averile fiind temporale, pe când locul in rai e
etern. Prin urmare satul respectă vechile cutume, reprezentând principiile morale pozitive,
fapt ilustrat într-o întreagă literatură următoare, de la Octavian Goga până la Mihail
Sadoveanu, în timp ce orașul este un fel de Sodoma și Gomora, spațiul malefic și artificial din
care izvorăsc toate păcatele. Aceste principii etice expuse provin din educația transilvăneană
a autorului, vocația sa ca avocat si influentele ideologiei lui Confucius ce explica moralitatea
extrema a nuvelei.
Ghiță și soacra sa sunt surprinși în această scenă în dialog sfătuindu-se cu privire la
oportunitatea să arendeze o cârciumă numită Moara cu noroc conversația având rolul de a
arata conflictul dintre generații si de a dispune in antiteza doua viziuni diferite ale existentei
umane in mediul tradițional. Prin cuvintele sale, soacra promovează o teză morală a nuvelei
care validează construcția rotundă a subiectului. Opinia soacrei tradiționale și conservatoare
asociază fericirea cu sărăcia și liniștea. Răspunsul lui Ghiță de pe o poziție opusă îi creează
imaginea unei persoane active, dinamice, hotărâtă și deschisă către schimbare, acesta
descoperindu-și acum spiritul practic, puterea de inițiativă si aflam de asemenea statutul lui
umil de cizmar, ocupație in care nu se bucura de succes fiind dependenta de starea materiala
a oamenilor din jur. Totodată, soacra are o atitudine pasiva si si nu vrea sa ia parte la
procesul de luarea unei decizii.