De ce

LOGICA?
 Scopul acestei discipline este

• să vă ajute să deveniţi conştienţi de

propriile voastre procese de gândire

• să vă ofere un fundament pentru studiile

voastre viitoare despre principiile
comunicării eficiente
Pentru a vă oferi un fundament,

un scurt istoric este necesar.

ARISTOTEL
Aristotel este unul dintre acei clasici filosofi
greci ai căror nume sunt familiare tuturor, dar
ale căror opere aproape nimeni nu le-a citit.

Una dintre aceste opere este o expunere

embrionară despre forme şi analize, intitulată
„logică”.
IMPERIUL ROMAN
Ca majoritatea marilor creaţii literare şi
intelectuale ale civilizaţiei clasice greceşti
şi romane, logica lui Aristotel a fost
pierdută pentru Europa atunci când
imperiul roman a implodat.
CĂDEREA IMPERIULUI
Probabil vă amintiţi că Imperiul Roman a
fost cucerit prin invaziile repetate ale
barbarilor, care au profitat de decăderea
internă a imperiului.

Odată ce structura organizaţională centrală

a imperiului a dispărut, provinciile s-au
spart într-o multitudine de mici regate.
Deteriorată din punct de vedere industrial,
cu educaţia prăbuşită, cu drumurile
devenite prea periculoase pentru a
călători, Europa s-a întors la o cultură
agricolă, tribală.

Asemenea culturi nu au nevoie de cărţi, iar

moştenirea culturală elenă şi romană a
fost aproape cu desăvârşire dată uitării.
Apropos, cuvântul „barbar”
provine de la cuvântul
grecesc „străin”, pentru că,
pentru greci, alte limbi decât
greaca sunau a „bar-bar”.

Oamenii care vorbeau limbi

barbare erau consideraţi
sălbatici.
Vizigoţii
Unul dintre triburile barbare au fost Vizigoţii
(uneori confundaţi cu Vandalii), care în
cele din urmă s-au stabilit în Spania de azi
(mai exact, în Andaluzia – Al Andalus
înseamnă ţara vandalilor).
Aţi putea crede că acesta a fost un lucru
rău. Nu a fost. În următoarele câteva
secole, arabii au readus civilizaţia în
Europa (deşi majoritatea europenilor nu au
ştiut asta).
Arabii erau nebuni după cărţi. Ei au
colecţionat şi tradus toate cărţile pe care
au putut pune mâna, şi au pus mâna pe o
mulţime de lucrări clasice provenind (via
Bizanţ) din Roma şi – mai important pentru
povestea noastră – din Grecia.
Ei erau şi extrem de civilizaţi, sofisticaţi şi
organizaţi. Pe lângă că au pavat şi
iluminat străzile, au întreprins proiecte
ambiţioase de irigaţie, care au transformat
pământul într-o grădină, şi au creat unele
dintre cele mai minunate clădiri de pe
continent, arabii au înfiinţat şi peste 70 de
biblioteci.

Numai biblioteca centrală din Cordoba avea

peste 400.000 de cărţi. În consecinţă,
arabii au salvat rădăcinile civilizaţiei
occidentale moderne.
Biblioteca din Cordoba
În 1013 au existant nişte neplăceri politice cu
privire la structura de putere. Marea bibliotecă a
fost distrusă, dar cărţile (şi savanţii care activau
în cadrul bibliotecii) s-au răspândit către alte
oraşe, inclusiv Toledo.
Aici au fost transferate textele antice, inclusiv
lucrarea de logică a lui Aristotel, iar savanţii
arabi şi evrei puteau din nou să le folosească.
Trebuie să înţelegeţi că arabii acelor vremuri
erau superiori europenilor în aproape orice fel
imaginabil. Savanţii europeni ai epocii s-au
îngrămădit la Toledo şi au fost copleşiţi de
învăţătura pe care au gasit-o aici.
Toledo
Arabii erau cu ani lumină în faţa lor în
domenii precum astronomia, matematica
(algebră, geometrie, trigonometrie),
botanica, mecanica, metalurgia şi optica.
Despre orice, arabii ştiau mai multe decât
orice creştin european.

Complexul de inferioritate al creştinilor

europeni a provocat un resentiment masiv
faţă de arabi şi a dus la eforturi de
denigrare a societăţii şi realizărilor
acestora, creînd o moştenire ale cărei
efecte le mai putem observa şi azi.
Ideea este că logica lui Aristotel a fost
redescoperita. Un lucru bun, credeţi? Nu
neapărat. Depinde din ce perspectivă
privim lucrurile.

Perspectiva celei mai puternice organizaţii

din Europa – Biserica Creştină medievală
– era că autoritatea Bisericii era de
necontestat, întrucât autoritatea Bibliei era
de necontestat, iar Biserica ştia cel mai
bine ce spune Biblia.
Dacă ştiţi câte ceva despre Evul Mediu în
Europa, vă este cunoscut că a fost o
perioadă când domnea superstiţia şi
misterul.

Potrivit Bisericii, întreaga natură era un act

divin şi, cum nimeni nu-l poate cunoaşte
pe Dumnezeu, natura nu putea fi
cunoscută.
 Sistemul logic al lui Aristotel
funcţionează în două direcţii:
inductiv şi deductiv.

Raţionament Raţionament
deductiv inductiv
(de la general (de la particular
la particular) la general)
 Raţionamentul inductiv
Din observarea atentă şi critică a lucrurilor
individuale (a „particularului”), se pot strânge
suficiente observaţii pentru a ajunge la nişte
afirmaţii generale despre grupul de lucruri
particulare studiate.
Acest proces inductiv este numit în mod obişnuit
metodă ştiinţifică. Acestei metode îi este însă
inerentă presupunerea că natura poate fi
observată, investigată, agregată, categorisită şi
clasificată şi de aceea, cel mai important, poate
fi cunoscută.
Atitudinea Bisericii era însă „Nu vă bateţi capul cu viaţa
aceasta. Concentraţi-vă pe viaţa de apoi.”

Acceptarea prezumţiei că putem cunoaşte ce este natura

era, dacă nu eretică, cel puţin periculoasă.
Şi Biserica avea dreptate!
 Raţionamentul deductiv
Aspectul deductiv al logicii s-a dovedit şi mai
periculos.
Această metodă deductivă (folosind un construct
lingvistic numit silogism) poate fi folosită pentru a
ajunge la o concluzie nouă incontestabilă (despre
natură sau despre orice altceva).
Problema era că metoda a fost folosită pentru a
analiza nişte poziţii foarte dragi Bisericii. Iar
rezultatul a fost că contrazicerile, incongruenţele
şi inconsecvenţele dintre Biblie şi dogmele
Bisericii au fost lesne demascate de logică.
Un individ numit Pierre Abelard...
(1079-1142)
...a răspândit cunoaşterea şi
folosirea acestui instrument de
gândire (pe care l-a numit
Organon, adică „unealtă” în
limba greacă).

El a tăgăduit orice intenţie de a pune la

îndoială autoritatea, dar metoda lui
de analiză şi argumentare avea
patru reguli de bază:
 Regulile lui Abelard
1. Fii precis în ceea ce spui şi fă-i pe
ceilalţi să fie precişi.
2. Pune la îndoială tot ce auzi şi vezi.
Îndoieşte-te de toate.
3. Fii mereu în gardă în privinţa erorilor.
4. Fă distincţie între probe (dovezi solide,
bazate pe fapte) şi persuasiune (apelul la
emoţii şi pretenţii nedemonstrate asupra
adevărului).
Aceste reguli cu siguranţă par a fi posibil de
folosit pentru a pune la îndoială autoritatea
(chiar şi pe cea a lui Aristotel) şi asta au şi
făcut.
Putem spune că redescoperirea logicii a avut
un rol semnificativ în renaşterea civilizaţiei
occidentale.
Dacă vreţi să ştiţi de ce, va trebui să citiţi mai
multe despre istoria Europei.
În cursul următor vom afla...

... CE ESTE LOGICA?

Vă mulţumesc pentru atenţie!

 Brînduşa Gorea (2012)