RAZBOAIELE BALCANICE

O ultimă manifestare a
problemei orientale
 Războaiele Balcanice-geneza conflictului
• au fost două războaie în Europa de sud-est în 1912-1913 în timpul
cărora statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru, Grecia, şi Serbia)
întâi au cucerit teritoriile otomane Macedonia, Albania şi majoritatea
Traciei, şi apoi nu s-au înţeles asupra împărţirii teritoriilor cucerite.
• Cadrul războaielor se află în incompleta apariţie a statelor naţionale în
rămăşiţele Imperiului Otoman în secolul al XIX-lea. Sârbii au obţinut
importante teritorii în urma războiului ruso-turc 1877-78, iar Grecia a
obţinut Tesalia în 1881 (deşi a pierdut o mică parte în favoarea
Imperiului Otoman în 1897) iar Bulgaria (un principat autonom
începând cu 1878) a incorporat fosta provincie separată
Rumelia Orientală (1885). Toate trei, împreună cu Muntenegru, doreau
teritorii adiţionale din întinsele regiuni otomane cunoscute colectiv
sub numele de Rumelia
• Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspiraţiile rivale în
Macedonia şi Tracia s-au potolit oarecum în urma intervenţiilor
Marilor Puteri de la jumătatea secolului al XIX-lea, care vizau
asigurarea unei mai bune protecţii pentru creştinii majoritari, precum
şi pentru păstrarea status quo. Problema viabilităţii stăpânirii otomane
a fost însă din nou pusă după Revoluţia Junilor Turci din iulie 1908
care l-a obligat pe sultan să revină asupra constituţiei susupendate.
• În timp ce Austro-Ungaria a profitat de nesiguranţa politică otomană
pentru a anexa oficial provincia otomană Bosnia-Herţegovina, pe care o
ocupase încă din 1878, Bulgaria şi-a declarat independenţa completă
(Octombrie 1908), iar grecii din Creta au proclamat unificarea cu Grecia,
deşi opoziţia marilor puteri a împiedicat punerea în practică a ultimei
acţiuni.
• Frustrată în nord de incorporarea Bosniei de către Austro-Ungaria, cu cei
825 000 de sârbi ortodocşi (şi mult mai mulţi sârbi şi simpatizanţi ai
sârbilor de alte confesiuni), şi obligată (martie 1909) să accepte anexarea
şi să răstrângă demonstraţiile anti-habsburgice printre grupurile
naţionaliste sârbe, guvernul acestei ţări a privit către fostele teritorii sârbe
din sud, în special "Vechea Serbia" (Sângeacul Novi Pazar şi provincia
Kosovo).
• Iniţial sub încurajarea agenţilor ruşi, au fost încheiate o serie de
înţelegeri: între Serbia şi Bulgaria în martie 1912 şi între Grecia şi Bulgaria
în mai 1912. În octombrie acelaşi an Muntenegru a încheiat de asemenea
înţelegeri cu Serbia şi Bulgaria. Primul război balcanic a urmat imediat.
• Războaiele au fost un precursor important al primului război mondial,
deoarece Austro-Ungaria s-a alarmat de creşterea teritoriului şi statutului
regional al Serbiei. Această temere era împărtăşită de Germania, care
considera Serbia un satelit al Rusiei. Creşterea puterii sârbeşti a
constribuit astfel la dorinţa celor două Puteri Centrale de a risca un război
după atentatul de la Sarajevo asupra
arhiducelui Franz Ferdinant al Austriei în iunie 1914.
 PRIMUL RAZBOI BALCANIC
Primul razboi balcanic din 1912, marca hotararea popoarelor din
Balcani (greci, bulgari, sarbi) de a imparti definitiv si ceea ce mai
.
ramasese din partea europeana a Imperiului Otoman.
Doar neintelegerea statelor balcanice asupra conditiilor de impartire a
“prazii” a inlesnit iesirea cu pierderi putine a Turciei din aceasta criza
fatala, ca si in multe alte cazuri din trecut.
Astfel Turcia recucereste Adrianopolul si Tracia orientala.
Tot acum se formeaza si statul independent albanez.
La 13 martie 1912, se incheie Tratatul de prietenie si alianta bulgaro-
sarb la Sofia.
Acest tratat constituie nucleul Aliantei Balcanice, indreptat impotriva
Turciei.
Primul război balcanic

Perioada:8 octombrie 1912 - 18 mai 1913

Locaţia:Peninsula Balcanică
Rezultat:victoria Ligii Balcanice, Tratatul de la Londra
CombatanţiImperiul Otoman - Liga Balcanică: Bulgaria
Grecia
Muntenegru
Serbia

Comandanţi : Nizam Paşa, Zekki Paşa, Esat Paşa, Abdulach Paşa, Ali Rizah Paşa
Constantin I al Greciei, Vladimir Vazov, Petar Bojovic, Radomir Putnik
, Pavlos Kountouriotis
Efective :350,000 oameni Grecia 115,000 oameni, Bulgaria 300,000 oameni,
Serbia 220,000 oameni, Muntenegru 35,000

Rezultat:Pacea de la Londra- din 30mai 1913, intre Turcia si Alianta Balcanica.

In urma acestui tratat, Tracia rasariteana cu Adrianopolul se uneste cu Bulgaria,
iar Macedonia se imparte intre aliati.
Bătăliile primului război balcanic

Bătălia de la Sarantaporo
Greci Prinţul Constantin – otomani: 9 octombrie 19121
Bătălia de la Giannitsa greciPrinţul Constantin -otomaniHasan Taşin Paşa:19 octombrie
1912
Bătălia de la Kumanovo sârbiGen. Radomir Putnik (promovat la rengul de Vojvoda
după bătălie)otomaniZekki-Paşa (Gen.) :23 octombrie 19121
Bătălia de la Kirk Kelesse bulgari –otomani:24 octombrie 19121
Bătălia de la Pente PigadiagreciLt Gen K. Sapountzakis -otomaniEsat Paşa :24-30
octombrie 1912
Bătălia de la Prilep sârbi_otomani :3 noiembrie 1912
Bătălia de la Lule-Burgas bulgari –otomani :28-31 octombrie 1912
Bătălia de la Vevigreci -otomani :2 noiembrie 1912
Bătălia de la Bitola sârbiGen. Petar Bojovic -otomaniZekki-Paşa (Gen.):16-19
noiembrie 19121
Bătălia navală de la Ellimaregrecicontraamiralul Pavlos Kountouriotis –otomani amiralul
Ramiz Bei3 decembrie 1912
Asediul Adrianopoluluibulgari şi sârbiGen. Vladimir Vazov, Gen. Stepa Stepanovic
-otomaniGen Ghazi Shulkri Paşa :17 noiembrie-3 decembrie 1912
Bătălia navală de la Lemnos maregreci contra amiralul Pavlos Kountouriotis –otomani :
5-18 ianuarie 1913
Bătălia de la Bizani greci prinţul Constantin -otomaniEsat Paşa :L20-21 februarie 1913
Graniţele balcanilor după primul şi repectiv cel de-al doilea
război balcanic (1912-1913)
 AL DOILEA RAZBOI BALCANIC
• Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu armatele
I, a III-a, a IV-a şi a V-a, în timp ce armata a II-a era însărcinată cu
atacarea poziţiilor greceşti de la Gevgeli şi Salonic.

• Bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc, şi în curând

luptele uşoare s-au transformat într-o ofensivă grecească pe
întreaga linie a frontului la 19 iunie.

• Forţele bulgare s-au retras imediat de pe poziţiile lor de la nord de

Salonic (cu excepţia garnizoanei izolate din Salonic, care a fost
copleşită) pe poziţii defensive la Kilkis. Planul de a distruge armata
sârbă în Macedonia centrală printr-un atac concentrat a eşuat.
• Cel de-al doilea război balcanic a avut loc în 1913 între Bulgaria
• pe de o parte şi Grecia şi Serbia pe cealaltă.
• Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Serbia,o putere regională
• importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria şi fiind astfel
• o cauză importantă a primului război mondial
Armata Română trecând Dunărea pe un pod de vase la Zimnicea,
în cadrul Campaniei pentru Turtucaia
Al doilea război balcanic

Parte a Războaielor balcanice

Perioada:16 iunie 1913 - 18 iulie 1913
Locaţia:Peninsula BalcanicăRezultat:înfrângerea Bulgariei, Tratatul de la
Bucureşti, 1913
CombatanţiBulgaria - Grecia
Serbia
Muntenegru
România
Imperiul Otoman
ComandanţiNikola Ivanov, Vasil Kutincev, Radko Dimitriev
Serbia: Radomir Putnik,
Grecia:Regele Constantin,
România: prinţul Ferdinand, Alexandru Averescu
Efective300 000 de oameni
Serbia 220 000
România 200 000
Grecia 150 000
Muntenegru 12 000
Grupurile etnice din Peninsula Balcanică şi Asia Mică în 1923, Historical
Atlas de William R. Shepherd, New York (harta nu reflectă rezultatele
transferului de populaţie dintre Grecia şi Turcia)
 ROMANIA IN RAZBOIUL BALCANIC
• Al doilea razboi balcanic izbucneste in 1913 si atunci Romania
intervine ca un fel de a patra putere care sa restabileasca
echilibrul, alaturi de greci si sarbi impotriva bulgarilor. Interventia
Romaniei in 1913 a fost o simpla plimbare militara, bulgarii fiind
luati prin surprindere. Nu a existat nici o rezistenta, romanii nu au
avut de dat lupte impotriva bulgarilor, iar acestia capituleaza in
fata atacului tripartit al grecilor, sarbilor si romanilor. Pacea se
incheie la Bucuresti, Titu Maiorescu fiind presedintele Consiliului
de ministri. Romania nu sa multumit numai sai impiedice pe
bulgari de a obtine hegemonia in balcani, ci a cerut si o cerut si o
portiune de teritoriu in Dobrogea, unde de altfel nu erau majoritari
nici bulgarii, nici romanii, ci turcii si tatarii. Pentru Romania nu era
indispensabila aceasta marire a Dobrogei, pentru Bulgaria era
vitala din punct de vedere agricol si fiindca tara era mai mica.
• Pacea de la București-constituie un moment important în relațiile
internaționale-atunci cănd statele naționale mici au luat decizii fără
amestecul marilor puteri-Romănia devine factor de
decizie/echilibru în Europa de Est
• Romania si-a facut in acest moment dusmani din oameni care au
fost intotdeauna alaturi de ea in cursul istoriei. Preluarea
Cadrilaterului de la bulgari in 1913 a fost o greseala politica.. Totusi
era prevazuta o contraparte. Obtinerea Cadrilaterului era legata de
ideea de a-i aduce acolo pe vorbitorii de limba romana, pe aromani
si pe megleno-romani, cei vorbind dialecte romanesti si aflati in
Balcani. Era insa un proiect prost realizat si, dupa parerea mea,
chiar imoral, fiindca noi am fi luat niste aromani din Grecia sau din
Albania pentru a-i aseza intr-o parte a Bulgariei, sau intr-o regiune
ce s-ar fi cuvenit Bulgariei. De fapt, proiectul nu s-a putut realiza
decat la o scara foarte redusa, cateva mii de familii, iar tragedia din
1940 ne-a silit sa retrocedam Cadrilaterul si sa mutam grabnic pe
imigrati in alte zone ale tarii.Aducerea unui numar de aromani in
Cadrilater a fost un esec politic grav — nici aromanii n-au fost
multumiti, intrucat noi, in schimbul acestui „targ", am renuntat sa-i
fortam pe ceilalti semnatari ai tratatului de la Bucuresti sa accepte
un articol asigurand ocrotirea vorbitorilor de dialect romanesc acolo
unde se aflau.
• Geneza problemei Cadrilaterului?
DUPA RAZBOAIELE BALCANICE