Esența procesului

 Prima mare gaură în stratul de ozon a fost depistată în 1979, după care a
urmat o scădere continuă a nivelului de ozon la scara globală.
 În 1985, a fost descoperită gaura din stratul de ozon, o vastă regiune
situată deasupra Polului Sud în care ozonosfera se subţia semnificativ în
timpul primăverii.
-În lunile de iarnă australă (din iunie până în
august), când zona Polului Sud nu primeşte nici
un pic de lumină solară, stratosfera se răceşte
puternic, ceea ce favorizează apariţia unor nori de
mare altitudine, alcătuiţi din cristale fine de
gheată, care favorizează descompunerea
substanţelor clorurate.
*O analiză detaliată de la Centrul Aerospațial
German indică că Gaura din stratul de ozon de
deasupra Antarcticii s-a mărit atât de mult, încât
are aproape aceeași dimeniune cu cea a
continentului.
-Fenomene asemănătoare se produc şi în zona
arctică, numai că aici, datorită condiţiilor
meteorologice specifice, subţierea stratului de
ozon este mai „blândă”, necoborând la
latitudini atât de mici ca în cazul emisferei
sudice.
 Cauze naturale
 În mod natural, stratul de ozon suferă o permanentă formare şi disociere
a moleculelor de ozon prin reacţiile care au loc între compuşii naturali
conţinând azot (eliberaţi de sol şi de apa oceanelor), hidrogen (rezultat
din vaporii de apă) şi clor (eliberat de oceane).  Aşadar, ozonul este
generat şi distrus în permanenţă, dar, într-o atmosferă nepoluată,
procesul se desfăşoară într-o stare de echilibru, cantitatea de ozon
generată fiind aproximativ egală cu cea distrusă. 
 Cauzele antropice
 Diminuarea stratului de ozon este rezultatul poluării atmosferei de către
om cu diferite substanțe chimice. În 1974 a fost descoperit că substanţele
numite clorofluorocarburi (CFC) reprezintă cel mai agresiv devorator de
ozon. Acestea sunt nişte molecule mai uşoare decît aerul, imposibil a fi
descompuse la altitudini mici, ele se ridică la altitudinea stratului de
ozon. Acestea se descompun, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, iar
clorul devenind astfel liber, rezistă în atmosferă de la 20 la 100 de ani şi
intrînd într-o reacţie în lanţ cu ozonul stratosferic distruge sute de mii de
molecule de ozon.
 Cloro-fluoro-carburile sunt folosite la fabricarea: spray-urilor, agregatelor
frigorifice, extinctoarelor cu spumă chimică, pesticidelor, solvenţilor, spumelor
poliuretanice.
• Alte substante chimice ce
distrug stratul de ozon al Terrei
sunt hidro-clorfluor-carburile,
dar şi halonii, bromura de metil
şi tetraclorura de carbon.
 Consecințele procesului
 Stratul de ozon este indispensabil vieţii pe Pământ, iar fenomenul epuizării
acestuia are numeroase consecințe negative.
-Incidența crescută a luminii solare a dus la o creștere a bolilor de piele, cum ar fi
dermatita, alergii și arsuri grave in zonele expuse la soare, melanoame (cancer de
piele), și boli oculare, cum ar fi cataracta, presbiopie si infectii oculare.
De asemenea, produce o deteriorare a eficacității sistemului imunitar, cu apariția
bolilor autoimune și infecții cauzate de bacterii și virusuri.
-Modificări ale vegetației. Procesul de fotosinteză este perturbat cu incidența
crescută a razelor puternice și nocive. Are loc reducerea culturilor, ca urmare a
micșorării frunzelor la plante.
-Modificări ale animalelor. Schimbări de temperatură afectează, de asemenea,
animalele, în special masa biotică oceanică prin deteriorarea fitoplanctonului şi
zooplanctonului şi în consecinţă perturbarea lanţului trofic marin.
 Măsuri de combatere
 Semnarea, în 16 septembrie 1987, a Protocolului de la Montreal privind
Substanţele care Distrug Stratul de Ozon (SDO) a devenit cel mai eficient tratat
multilateral asupra mediului.
 Principiile colaborării internaționale privind protec ția stratului de ozon
au fost elaborate în cadrul Convenției de la Viena pentru protecția
stratului de ozon în 1985.
 Prevederile Convenției obligă părțile semnatare să protejeze, în primul
rând, sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării
stratului de ozon.
 *Republica Moldova s-a aliniat efortului mondial de cooperare pentru un
mediu sănătos, adoptând acte legislative în domeniu începând cu anul
1999 şi devenind parte la Convenţia de la Viena pentru protecţia stratului
de ozon şi a Protocolului de la Montreal în anul 1996