BASMUL CULT

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă

-Caracterizare personajului pricipal-

„Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă este un basm cult, publicat în revista
Convorbiri Literare, în anul 1877.
Harap-Alb este personajul principal al basmului, el străbate un drum inițiatic, un drum al
maturizării, pentru a putea deveni un bun conducător. Caracterizarea se realizează în mod direct,
de narator, prin formule de tipul: „Fiul craiului, boboc în felul său, l-a trebi de aiestea, se
potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-l trăsnească prin minte ce se poate întâmpla”.
Tot în mod direct îl caracterizează și Sfânta Duminică, prin formula de adresare „Luminate
crăișor” sau „Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută...”.
Caracterizarea indirectă a persoajului rezultă din faptele acestuia, din gânduri, limbaj,
relația cu celelalte personaje sau din nume.
Harap-Alb este feciorul cel mai mic al unui crai și nepot de împărat, dar, pe parcursul
acțiunii, se află în relație de subordonare față de Spân. La început nu are un nume propriu,
deoarece nu este încă inițiat. Nu este un erou cu puteri supranaturale, ci o ființă cu defecte,
precum naivitatea, slăbiciunea și nesupunerea față de tatăl său, dar are și calități ca inteligența,
bunătatea, înțelepciunea, firea veselă, rasa nobilă, fidelitatea, fiind în ansamblu un erou complex.
Portretul fizic al personajului nu este realizat, doar portretul moral este conturat.
Personajul se dovedește a fi un fiu care vrea să îndeplinească dorința tatălui. Ascultă sfaturile
unei bătrâne, fără a ști de la început că este Sfânta Duminică.
Spânul îl supuse prin vicleșug, punându-l pe feciorul de crai să jure pe paloș că nu va
spune adevărul, ceea ce se și întâmplă, personajul dovedind că este un om de cuvânt. Devine
slugă a Spânului și îi îndeplinește prin urmare toate misiunile prin care este trimis de acesta.
Pe parcursul călătoriei, personajul se dovedește un om milostiv, atunci când nu omoară
furnicile aflate la o nuntă sau când construiește un stup albinelor. Prietenia este o caracteristică
dovedită prin însoțirea cu cele cinci personaje himerice. Relația cu calul este una specială. Aceste
personaje îl vor ajuta în viitoarele încercări.
Fetele împăratului Verde îl apreciază, chiar dacă nu știu că este vărul lor. Nu are trăsături
ieșite din comun, ci trăsături pur umane. Trăiește o experiență inițiatică, pentru a putea deveni
capul unei familii și conducătorul unui popor.
Caracterizarea indirectă a personajului se realizează și prin nume, harap înseamnă „rob”,
„negru”, iar albul sugerează puritatea și originea sa nobilă.
În relația cu Spânul, personajul își dovedește loialitatea chiar dacă nu era necesar. Jură pe
paloș să nu spună adevărul și se ține de promisiune. În ciuda comportamentului Spînului, acesta
reprezentând răul care determină inițierea lui Harap-Alb. Spânul este un personaj fantastic, este
„omul însemnat” prin care răul acționează. El caută să-l convingă pe Harap-Alb să-l ia ca tovarăș
de drum, folosindu-se de persuasiune și inteligență vicleană. Din momentul în care Spânul îl
păcălește pe erou să intre în fântână, atitudinea lui se modifică: devine poruncitor și autoritar
dezvăluind adevăratul lui caracter. Scena coborârii în fântână devine simbolică pentru evoluția
protagonistului. În acest spașiu închis unii comentatori au văzut un corespondent al peșterii din
interiorul labirintului, în care se produce schimbare identității celui care intră ca fiu de crai și iese
în ipostaza de slugă.
Spânul nu are biografie, deoarece nu este om, este un spirit demonic deghizat. De aceea,
cum vede „că i s-au prins minciunile bune” și că este primit cu toate onorurile de către împăratul
verde, devine amenințător cu sluga, îi dă o palmă, cu scopul „să facă pe Harap-Alb să-i ieie mai
mult frica”. Văzându-se urmaș la tronul împărătesc, Spânul devine arogant și lăudăros,
însușindu-și toate meritele lui Harap-Alb. Deși, este pedagogul rău sau răul necesar care îl pune
mereu în primejdie pe Harap-Alb, spânul îl va transforma în cele din urmă într-un erou.
În concluzie, Harap-Alb parcurge o întreagă aventură inițiatică, depășind limitele realului
și ale imposibilului.El își învinge în fond neputința de a stăpâni spațiul și timpul, dar învinge și
forțele demonice.