În textele epice, personajele sunt purtătoarele de semnificație ale mesajului transmie discursul narativ,

fiind rotițele care pun in mișcare mecanismul universului

fiction Prin basmul popular, personajele devin purtātoarele unor valori simbolice: Binele si p. In diversele
lor ipostaze. Spre deosebire de textul popular, în basmul

cult personajele red viziunea despre lume autorului. De aceea, în opera lui Ion Creangă, autorul recurge l
umanizare a fantasticului, astfel încât personajele nu numai

că devin reprezentative n tru tipologiile umane din spațiul rural humuleștean, ci sunt construite prin
ambiguiza trăsāturilor. Reprezentative pentru viziunea despre

lume a lui Ion Creangă rămân particularitätile de construcție a personajului Harap-Alb, protagonistul
basmului cult „Povestea lui Har Alb", publicat în revista

„Convorbiri literare" in anul 1877.

Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul discursului narativ, când cititorul află că
este mezinul craiului. Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, ca. in final, să dobândească
statutul de moștenitor la tronul împăratului Verde, echivalent, In plan simbolic, cu cel de inițiat.

Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmulu urmărește conturarea personalității fiului de
crai, în urma probelor la care e supus de ca- tre Spân. Astfel, la început se dovedește naiv, nu se pricepe
la oameni, fiind incapabil sa distingā între aparență și esență. Nu intuiește esența divină a Sfintei
Duminici, ce fi apare sub infățișarea de „babă gârbovă de bătrânețe", la fel cum nu işi dă seama ca
Spânul este acelaşi sub trei infățișări. Dovedește maturitate în înțelegerea firii umane când intuiește în
cei cinci năzdrävani adevărate ajutoare ce-i vor fi de trebuință la curtea împăratului Roş. Egoismul
reprezintă o altă slăbiciune a protagonistului. Aşa se explică faptul că decide să-i ofere Sfintei Duminici
bănuțul doar in momentul în care aceasta îi formulează viitoarea traiectorie inițiatică: „Fecior de crai,
vede-te-aş împăratb". Se dovedește a fi milos când, în drum spre împăratul Roş, salvează nunta de
furnici și le creează un adăpost albine lor.Este de remarcat insa si inteligenta si receptivitatea
personajului .

Totodată, traseul inițiatic al protagonistului se impune a fi analizat și din perspectiva moralității.

Comportamentul său inițial îl plasează în sfera amoralității, fapt dovedit de incălcarea sfatului pärintesc
și acceptarea tovărăşiei Spânului. Cu toate acestea, el trebue absolvit de vină, având în vedere faptul că
este imatur. Dobåndirea maturității reflectă, însă, moralitatea personajului. Când se întoarce cu pielea
cu nestemate din Pådurea lui, rezistă tentației de a se îmbogăți, fiind loial jurământului depus spanului
Curajul

I: O prima secventa narativa ce evidentiaza curajul mezinului este reprezentata de treacerea podului,
confruntandu-se cu ursul cel fioros, actiune imposibila de realizat de catre fratii lui care au dat inapoi,
dand dovada de lasitate. De aici reiese o importanta trasatura a fiului de crai, acesta nelasand imparatia,
puterea si grandoarea pentru un urs, si anume curajul. Podul simbolizează trecerea la o lume la alta de la
cunoscut la necunoscut, de la imaturitate la maturitate. Mezinul depășește această probă cu ajutorul sf
duminici si a calului năzdrăvan, care „dă năvală asupra ursului”

II: o a doua secventa narativa ce evidentiaza curajul fiului de imparat este reprezentata de episodul
narativ al probei cerbului. inainte de plecare, fiul craiului afla ca acel cerb ii ucidea pe cei pe care ii
privea. Cu toate ca a auzit acestea, Harap alb se tine de juramant si pleaca in indeplinirea poruncii
spanului.Ajutat de Sfanta Duminica, Harap Alb ii ia capul cer¬bului, ascunzandu-se intr-o groapa, spre a
nu fi vazut de privirea care ucide.Aceasta proba, cu toate ca este ajutat de sfanta duminica, ii solicita mai
mult curajul dar si manuireaunei sabii.

Harap-Alb este caracterizat în mod direct, de catre narator, de către celelalte personaje sau prin
autocaracterizare. La inceput, personajul este cunoscut sub sintagma de ,,fiul craiului” intrucat nu are o
identitate definita, urmand ca prin parcurgerea drumului initiatic sa-si gaseasca un nume. Prin
intermediul autocaracterizarii, fiul craiului marturisește spânului: ,,din copilaria mea sunt deprins a
asculta de tata”. Batrâna care îl ajută, i se adreseaza cu ,,luminate craisor”, fiind convinsa ca tanarul are
un destin stralucit pe care trebuie sa-l implineasca. Ea îi evidențiază calitățile morale , dar îl și dojenește
numindu-l ,,slab de inger, mai fricos decat o femeie”. Fetele imparatului Verde ii recunosc meritele:
,,Harap-Alb, sluga lui, are o infatosare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos”, în opoziție cu
Spânul: ”Vița de vie, tot în vie, vița de boz, tot rogoz.”

Totodata, Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect, prin limbajul sau, fapte si comportament ,
relatia cu celelalte personaje si chiar prin intermediul numelui sau. Fiu iubitor si dornic sa obtina
aprecierea tatalui, se supara si se intristeaza cand vede rusinea acestuia, si se hotaraste să-i obtină
aprobarea: ,,nu m-oi mai intoarce, să stiu bine ca m-oi intalni si cu moartea in cale”. Relatia cu celelalte
personaje dezvaluie caracterul nobil al lui Harap-Alb. Ajută micile vietăți fără să aibă nimic de câștigat, își
respectă cuvântul dat în detrimentul propriilor interese. Pentru cele cinci personaje fantastice, ”era
tovaras, era partas la toate,(…) prietenos cu fiecare”.

Un al doilea element de structura si de limbaj semnificativ pentru constructia personajului este

reprezentat de conflictul exterior sintre bine si arau adica intre harap alb si span. Confctul debutea+ in
"o"entul 2nt,lniriicelor doi c,nd -ul Craiului este pclit de Sp,n si de$ine sluga acestuia -indconstr,ns sa
respecte cu s-nțenie toate regulile i"puse* Astfel este dovedita naivitatea craiuluiE$oluția confctului
seba+ea+ pe toate probele la care este supus %arap&Alb "enite sa 2l duca lapier+anie dar care in cele
din ur"a 2l 0ac "ai puternic*, il maturizeaza sii ii scoate in evidenta diverse precum:
bunătatea(protejează albinele și furnicile),curajul și destoinicia(în proba sălăților și a
cerbului),onestitatea(respectă jurământul făcut Spânului), sociabilitatea(se împrietenește uşor cu
Gerilă,Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lați-Lungilă). Confctul se -nali+ea+intr&un mod po+iti$
deoarece %arap&Alb de3i este decapitat de Sp,n este "aiapoi readus la $iața de 0ata 4"pratului Ros
iar Sp,nul s0arseste prin a - o"or,tde ca

Relatia dintre doua personaje:

Relatia dintre cele doua personaje este una tipica intre protagonist, Harap Alb, ca reprezentant al
bineluisi antagonistul, Spanul, ca reprezentant al raului. Dar, caracterul simbolic al naratiunii, ca
trasaturaspecifica basmului cult, dezvaluie o alta tema, cea a initierii. Din acest punct de vedere, Spanul
este unrau necesar, in absenta sa, initierea craisorului fiind imposibila

HARAP ALB

Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul discursului narativ, când cititorul află că
este mezinul craiului. Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, ca. in final, să dobândească
statutul de moștenitor la tronul împăratului Verde, echivalent, In plan simbolic, cu cel de inițiat.

Din punct de vedere psihologic, firul narativ al basmulu urmărește conturarea personalității fiului de
crai, în urma probelor la care e supus de ca- tre Spân. Astfel, la început se dovedește naiv, nu se pricepe
la oameni, fiind incapabil sa distingā între aparență și esență. Nu intuiește esența divină a Sfintei
Duminici, ce fi apare sub infățișarea de „babă gârbovă de bătrânețe", la fel cum nu işi dă seama ca
Spânul este acelaşi sub trei infățișări. Dovedește maturitate în înțelegerea firii umane când intuiește în
cei cinci năzdrävani adevărate ajutoare ce-i vor fi de trebuință la curtea împăratului Roş. Egoismul
reprezintă o altă slăbiciune a protagonistului. Aşa se explică faptul că decide să-i ofere Sfintei Duminici
bănuțul doar in momentul în care aceasta îi formulează viitoarea traiectorie inițiatică: „Fecior de crai,
vede-te-aş împăratb". Se dovedește a fi milos când, în drum spre împăratul Roş, salvează nunta de
furnici și le creează un adăpost albine lor.Este de remarcat insa si inteligenta si receptivitatea
personajului .

Totodată, traseul inițiatic al protagonistului se impune a fi analizat și din perspectiva moralității.

Comportamentul său inițial îl plasează în sfera amoralității, fapt dovedit de incălcarea sfatului pärintesc
și acceptarea tovărăşiei Spânului. Cu toate acestea, el trebue absolvit de vină, având în vedere faptul că
este imatur. Dobåndirea maturității reflectă, însă, moralitatea personajului. Când se întoarce cu pielea
cu nestemate din Pådurea lui, rezistă tentației de a se îmbogăți, fiind loial jurământului depus spanului

SPAN

Din punct de vedere social spanul In schimb, Spanul este un personaj plat, in sensul in care el nu-si
modofica statutul social pe parcursul textului: apare doar in ipostaza de maestru spiritual sever in
maturizarea protagonistului.

Daca fiul cel mic al Craiului isi dovedeste moralitatea, Spanul este in totalitate imoral, folosindu-se de
viclesug, ca arma principala pentru a-si atinge scopul. Relatia dintre cele doua personaje este urmarita
de catre narator inca din momentul in care protagonistul paraseste curtea Craiului, pornind „intr-o alta
tara”, pe anevoiosul drum al initierii.
Din punct de vedere psihologic, Spanul este un Vicleansi amenintator, nu ezita să păcălească un „boboc”
cum era mezinul craiului. il atrage în capcana din fântână prin minciuni şi tentaţii Spânul este de
asemenea răutăcios şi ameninţător şi-l sileşte să jure pe paloş.El devine si violent, lovindu l pe harap
alb.Văzându-se ajuns urmaş la tronul împărătesc, Spânul devine arogant, dispreţuitor şi lăudăros, toate
meritele lui Harap-Alb şi le însuşeşte el, pentru că ştie să fie stăpân adevărat şi să-şi strunească slugile.

I O prima secventa semnificativa pentru tema luptei intre bine si rau este reprezentata de scena
coborarii mezinului in fantana. Aceasta scena este încarcata de valen?e simbolice, amintind de taina
botezului. Intrat în fantana, mezinul craiului traverseaza o moarte simbolica în raport cu vechea sa
identitate de fiin?a profana.Antagonistul îl închide pe tânar în fântâna ?i îi cere, pentru a-l lasa în via?a,
sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui ?i sa jure „pe ascu?i?ul palo?ului” ca-i va deveni sluga
„pâna când va muri ?i iar va învia”. Aici, Spânul, care ii da numele de Harap-Alb. Structura oximoronica a
onomasticii dezváluie adevarata însemnätate a traseului pe care va trebui sa-l urmeze protagonistul.
Acesta trebuie sa cunoasca umilin?a, condi?ia de sluga, pentru a putea dobândi, în cele din urma,
statutul nobiliar de mo?tenitor la tronul împaratului Verde. Mai mult, Spânul îl depose- deaza de arme,
pentru ca nu de acestea are nevoie fiul de crai, ci „så prinda la minte". Asadar, protagonistul va trebui
sa-?i dovedeasca singur calita?ile necesare pentru statu- tul de împarat, în urma trecerii probelor la care
este supus de catre Spân.

II

O alta scena sugestiva o reprezintativa pentru tema textului este întoarcerea la curtea lui Verde-Împarat.
Fata împaratului Ros îl demasca pe Spân, iar odata ce adevarul a fost pronuntat spanul ii taie capul lui
harap alb. Vazand aceasta nenorocire,calul il "insfaca pe span si zbura cu dansul in inaltul cerului"
facandu l "praf si pulbere". Având puteri supranaturale, fata împăratului Roș recurge la un medicament
miraculos prin care îl învie pe Harap-Alb. Îi pune acestuia capul la loc și cu cele trei nuiele de măr dulce și
apă moartă reușește să îl lipească, Harap-Alb trezindu-se dintr-un somn adânc. Cei doi tineri primesc
binecuvântarea împăratului Verde, iar nunta lor a fost un prilej de bucurie pentru toți invitații. Astfel,
scena este reprezentativa pentru tema luptei dintre bine si rau, binele trimufă prin pedepsirea
impostorului de către cal și prin învierea eroului

Un al doilea element de structura si de limbaj semnificativ pentru constructia personajului este

reprezentat de conflictul exterior sintre bine si arau adica intre harap alb si span. Confctul debutea+ in
"o"entul 2nt,lniriicelor doi c,nd -ul Craiului este pclit de Sp,n si de$ine sluga acestuia -indconstr,ns sa
respecte cu s-nțenie toate regulile i"puse* Astfel este dovedita naivitatea craiuluiE$oluția confctului
seba+ea+ pe toate probele la care este supus %arap&Alb "enite sa 2l duca lapier+anie dar care in cele
din ur"a 2l 0ac "ai puternic*, il maturizeaza. Confctul se -nali+ea+intr&un mod po+iti$ deoarece
%arap&Alb de3i este decapitat de Sp,n este "aiapoi readus la $iața de 0ata 4"pratului Ros iar Sp,nul
s0arseste prin a - o"or,tde ca

Harap-Alb este caracterizat în mod direct, de catre narator, de către celelalte personaje sau prin
autocaracterizare. La inceput, personajul este cunoscut sub sintagma de ,,fiul craiului” intrucat nu are o
identitate definita, urmand ca prin parcurgerea drumului initiatic sa-si gaseasca un nume. Prin
intermediul autocaracterizarii, fiul craiului marturisește spânului: ,,din copilaria mea sunt deprins a
asculta de tata”. Batrâna care îl ajută, i se adreseaza cu ,,luminate craisor”, fiind convinsa ca tanarul are
un destin stralucit pe care trebuie sa-l implineasca. Ea îi evidențiază calitățile morale , dar îl și dojenește
numindu-l ,,slab de inger, mai fricos decat o femeie”. Fetele imparatului Verde ii recunosc meritele:
,,Harap-Alb, sluga lui, are o infatosare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos”, în opoziție cu
Spânul: ”Vița de vie, tot în vie, vița de boz, tot rogoz.”

Totodata, Harap-Alb este caracterizat si in mod indirect, prin limbajul sau, fapte si comportament ,
relatia cu celelalte personaje si chiar prin intermediul numelui sau. Fiu iubitor si dornic sa obtina
aprecierea tatalui, se supara si se intristeaza cand vede rusinea acestuia, si se hotaraste să-i obtină
aprobarea: ,,nu m-oi mai intoarce, să stiu bine ca m-oi intalni si cu moartea in cale”. Relatia cu celelalte
personaje dezvaluie caracterul nobil al lui Harap-Alb. Ajută micile vietăți fără să aibă nimic de câștigat, își
respectă cuvântul dat în detrimentul propriilor interese. Pentru cele cinci personaje fantastice, ”era
tovaras, era partas la toate,(…) prietenos cu fiecare”.

Spanul
Caracterizarea directa facuta de narator
Cu ajutorul caracterizării directe, realizate de narator, sunt evidenţiate aspecte care ţin de
portretul fizic. Astfel, aflăm faptul că acest personaj era „un om spân”, căruia nu-i creștea barba
Caracterizarea directa facuta de alte personaje arata ca fetele imparatului nu erau convinse ca
Spanul este verisorul lor deoarece nu semana cu ele ci chiar Harap-Alb era mai apropiat de
infatisarea si comportamentul lor “Fetele imparatului insa priveau la verisor…cum priveste
canele pe mata si le era drag ca sarea-n ochi, pentru ca le spunea inima ce fel de om fara de
lege este Spanul”. Fiul de crai, insa, pentru el, Spanul reprezenta omul de care trebuia sa asculte
cu pretul vietii, deoarece acesta era gata sa-l omoare daca nu-i facea pe plac “Spanul, voind sa
piarda acum pe Harap Alb cu rice pret”, “ca de l-oi vedea obraznicindu-se cumva, acolo pe loc ii
si tai capul”. Imparatul, fara sa-si dea seama de minciuna in care traieste, il invidia intr-un fel pe
nepotul sau ca sluga lui ii facea toate poruncile si ii este atat de credincios.
Autocaracterizarea demonstreaza ca Spanul isi ia rolul de nepot al Imparatului prea in serios.
Vorbeste despre sine cu putina modestie, considerandu-se absolut superior tuturor “Numai eu
ii vin de hac”, “Alt stapan in locul meu nu mai face branza cu Harap Alb cat ii lumea si
pamantul”, “Mie unuia stiu ca nu-mi sufla nimenea in bors”.

Caracterizarea indirecta prin fapte

Caracterizarea indirecta prin fapte contureaza atitudinea si caracterul bolnavicios de care
spanul da dovada pe parcursul actiunii. La inceput, pentru a-si demonstra ca merita sa fie mai
mult decat era, reuseste sa-l pacaleasca pe fiul de crai, dand dovada de rautate si viclesug. Apoi,
dupa ce se da bun prieten, oferindu-i ajutor, il obliga sa-i devina sluga printr-un juramant.
Faptul ca se preface nepotul imparatului, crezand ca ii va urma tronul arata ca el visa de mult la
asta, si pentru el era o scapare din viata inferioara care o ducea pana atunci. Intre timp,
incearca sa scape de Harap Alb, dar nu reuseste, supunandu-l la diferite probe. El incepe sa-l
urasca tot mai mult, dar visul il face sa nu-si piarda cumpatul “Spanul, bodroganind din gura, nu
stia cum sa-si ascunda ura”, “Dar Spanul, cu viclenia sa obisnuita, nu-si pierde cumpatul si,
luand vorba, zise”. La sfarsit, cand vede ca nu a reusit in niciun chip sa il incurce pe Harap Alb si
ca ii dezvaluie adevarata identitate, se repede sa il omoare “se rapede ca un cane turbat la
Harap Alb”.

Caracterizarea indirecta prin limbaj

Caracterizarea indirecta prin limbaj face acest personaj un adevarat calvar. El ii trateaza fara
respect pe toti, vorbind pe un ton superior “Ba sa-si puie pofta-n cui, raspunse Spanul
rautacios”. Spanul incerca sa-l impresioneze pe Imparat de puterea sa cu care isi trateaza
supusii, dar vorbele sale demonstreaza a fi fara valoare “Spanului ii mergea gura ca pupaza, de
a ametit pe Imparat incat a uitat si de Harap Alb, si de cerb, si de tot”. In limbajul sau mai
putem observa cum toate poftele trebuiau sa-i fie facute in cel mai scurt timp posibil “Hai, iesi
rapede si porneste, ca nui vreme de pierdut”. In tot acest timp, firea lui lingusitoare si
superioara este prezenta in limbajul lui, tocmai pentru ca el deja isi ia rolul de Imparat.

Caracterizarea indirecta prin nume

Caracterizarea indirecta prin nume are detalii destul de vagi pentru ca Spanul nu isi spune
adevaratul lui nume. Span, ca si cuvant, in general, semnifica un barbat lipsit de barba si de
mustati, in latina *spanus.