Povestea Caracterizarea

protagonistului

narativă, umor și oralitate. În cadrul acestora se remarcă basmul cult „Povestea lui
Harap- Alb”, o „sinteză a basmului românesc” ce deplasează accentul dinspre lupta dintre
bine și rău către parcurgerea drumului inițiatic al unui tânăr ce evoluează, cunoscând sensul
unor valori umane (sensul prieteniei, respectul față de ceilalți ori importanța solidarității).
Basmul se remarcă
astfel prin dimensiunea realistă și se încadrează în tipologia bildungsroman-ului, Ion
Creangă reușind să creeze viață prin modul în care își construiește rotund personajele,
fabuloase sau nu,
atribuindu-le atât calități cât și defecte și urmărindu-le aventurile.
Titlul basmului, concentrand atentia in jurul protagonistului si a calatoriei
cunoasterii
 pe care acesta o realizeaza, se constituie intr-un prim element ce anticipeaza dualitatea
personajului, amestecul dintre bine si rau, dintre calitatile si defectele sale. Constructia
oximoronica “Harap-Alb” aleasa drept nume pentru protagonist si reprezentand in viziunea
lui Vasile Lovinescu imaginea romaneasca a Yin-Yang, stabileste prin alaturarea a doua
trasaturi opuse, complementare, reperele intre care caracterul acestuia evolueaza. Astfel,
Harap-Alb se distanteaza de tipologia personajului de basm, reprezentand un erou in
formare, construit pe o schema realista, trasaturile sale fiind lipsite de fabulos.
Statutul sau evolueaza de-a lungul derularii firului epic, fiind initial introdus drept
fiul cel mai mic al unui crai, fiu ce decade apoi la nivelul unui umil slujitor datorita
lipsei sale de experienta, nivel pe care urmeaza sa il depaseasca in urma unor probe si
incercari, atingand in final nivelul de cunoastere suficient pentru a deveni imparat.
Cu ajutorul mijloacelor de caracterizare se disting particularitatile caracterului și
trasaturile sale, acestea evoluând odată cu derularea firului epic. Absența portretului
fizic evidențiază respectarea de către Ion Creangă a modelului popular, care ilustrează viziunea
că valoarea omului nu este dată de înfățișare ci de caracter; astfel accentul cade asupra
trăsăturilor morale, care ilustrează umanizarea modelului simbolic al eroului de basm.
Portretul moral protagonistului poate fi conturat initial prin intermediul
observatiilor naratorului, prezente intr-un numar relativ redus, dar mai ales dedus din
replicile celorlalte personaje participante la actiune, elemente ce se constituie in
mijloace ale caracterizarii
 directe. Astfel, interventiile naratorului se reduc la sublinierea statutului si a catorva
ncotro să apuce și pe unde să meargă”) sau intelepciunea ce se contureaza constant (“Harap-Alb vede el bine unde me

nu te-aș fi crezut așa slab de înger, dar, după cât văd, ești mai fricos decât o femeie!”). Interventiile Spanului (“Nu ști

trasaturi
Caracterizarea indirectă este predominantă, imginea eroului constituindu-se treptat
 prin acumulări de fapte, atitudini, gesturi, limbaj, relații cu alte personaje.
Construcția subiectului urmărește evoluția protagonistului prin surprinderea unor momente
semnificative 
 pentru maturizarea lui. Acțiunea debutează cu proba initială la care Harap-Alb este supus;
în momentul întalnirii cu Sfanta Duminica, protagonistul isi dovedeste spiritul
altruist oferind ajutor acesteia. Episodul alegerii calului conform sfatului batranei, pune
in lumina judecata superficială a protagonistului, incapabil sa cerceteze dincolo de aparente,
trasatura argumentata de dispretul aratat calului rapciugos înzestrat cu puteri fabuloase.
Intalnirile repetate cu Spanul încheiate prin coborârea in fantana au scopul de a
intari statutul de tanar neinitiat, a carui trasatura definitorie o reprezinta
naivitatea impreuna cu lipsa de experienta. Cu toate acestea, in ciuda conditiei de
servitor la care este supus, Harap- Alb isi dovedeste onoarea si
cinstea respectand juramantul acordat Spanului. Calatoria devine astfel o lupta permanenta
cu sine, lupta care ii testeaza inteligenta, curajul, rabdarea si ii readuce aminte
importanta prieteniei, a generozitatii si omeniei.
Primele două proble in care este solicitat sa rapuna Ursul si Cerbul, simboluri ale
suprematiei naturii in fata omului, ii dovedesc stapanirea de sine si capacitatea de a
asculta sfatul celor din jur. Cea de-a treia si cea mai complexa dintre incercarile la care este
supus de catre Span, aducerea fetei de imparat, debuteaza cu ajutorul oferit furnicilor si
albinelor, simboluri ale insignifiantei materiale, pasaj ce ii reconfirma spiritul altruist si
generozitatea. Întâlnirea pe drum cu cei cinci monștri scoate în evidență depasirea
pragului prejudecatilor ce parea sa il fi limitat pana in acel moment, Harap-Alb
acceptand ca fiecare dintre cei cinci sa i se alature in calatoria sa. Totodată, evenimentul
pune in lumina evolutia intelepciunii acestuia si

a capacitatii de a-si gandi in avans pasii pe care ii are de parcurs (“ca tovarăș, era părtaș la
 toate: și la pagubă, și la câștig, și prietenos cu fiecare, pentru că avea nevoie de dânșii în călătoria sa  la împărat
In urma probelor la care Imparatul Rosu il supune, Harap-Alb obtine mana fetei de imparat; astfel, au
Punctul culminant, cel in care Spanul este demascat iar juramantul este rupt simbolizează purificarea

Relațiile cu celelalte personaje confirmă trăsăturile evidențiate de faptele eroului. Astfel

față de tatăl său se dovedește a fi un fiu iubitor ce își respectă   părintele; în momentul în
care craiul este mâhnit, el plânge și suferă, gândindu-se la ce-ar trebui să facă pentru a
remedia situația. Relația cu Spânul este conflictuală, dar absolut necesară în formarea eroului
ca om și ca viitor conducător. De altfel, Sfânta Duminică surprinde cel mai bine sensul
inițierii lui, care se înscrie în destinul unui conducător ce va înțelege suferința supușilor
săi „când vei ajunge odată mare și tare, vei crede celor negăjiți și asupriți pentru că știi acum e ce
năcazul”. 
Portretul protagonistului și modul în care acesta evoluează ilustrează, în opinia
mea,
mesajul etic al operei, sintetizat în cuvintele Sfintei Duminici („când vei ajunge odată
mare și

t a r e , v e i c ă u ta s ă j uEdevcoil luuțciaru srail e d - a f ir - a -  p ă r și

ș ti i c e e n e c a z u l ” ) .   e s te s i t u a t ă as t f e l
v e i c r e de c e o r a su p r i ț i ș i n e c ă ji ț i f i i n d c ă a c u m
su b s e m n u l u n u i d e s t i n a le s , a c e l a d e a f i u n
„împărat puternic, slăvit și iubit” care și-a însușit   în urma experienței prin care a trecut,
valorile omeniei   precum modestia, prietenia ori toleranța.
În concluzie, modul în care Harap-Alb este realizat de către Ion Creangă îl plasează
într - o categorie aparte față de eroii comuni de basm, portretul său moral fiind surprins în
evoluție și definindu-se prin complexitate. Astfel, personajul eponim se înscrie în schema
protagonistului unui bildungsromann, însumând atât calități cât și defecte câștigate în
urma parcurgerii unui traseu inițiatic. Totodată, acesta ilustrează viziunea realistă a
autorului întrucât este lipsit de puteri supranaturale dar în permanență ajutat, trăsăturile
sale amintind de imaginea lui Nică din „Amintiri din copilărie” prin modul în care Ion
Creangă localizează elementele fantastice în realitatea rurală humuleșteană.