lon Liviu Rebreanu CONTEXT Preocupat sa scrie 0 popee a vielii romanesti’, L, Rebreanu a evocat stravechea civilizatie agrara, chipul aspru al faranului mistuit de ancestralul “glas al pamantului” dintr-o perspectiva obiectiva. Satul lui Rebreanu e un univers stabil, cu legitati proprii, cu traditii si cu obiceiuri statomnicite din veac, cu un tipar de gandire si de expresie deosebit de pronuntat. Publicat in 1920, romanul “lon” reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu, 0 capodopera care infatigeaza universul rural in mod realist. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare: “Zestrea” si “Ruginea’, iar sursele de inspiratie sunt trei experiente de vial ale autorului receptate artistic: gestul téranului care a sarutat pamantul, vorbele lui lon al Glanetasului, bataia primita de la tatal ei de o fata cu zestre din cauza unui tran sarac. Criticul E. Lovinescu apreciaza ca: ,lon e cea mai putemica creatie obiectiva a literaturii”(‘Istoria literaturii romane contemporane’), INCADRARE Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj si al naratorului (omniscient, omniprezent). Se observa obiectivitatea naratorului, naratiunea la persoana a lll-a, atitudinea detagata in descriere, veridicitatea. Potrivit tipologiei lui Nicolae Manolescu (din lucrarea “Arca lui Noe”) este roman doric, in care ,iluzia vietii este mai presus de iluzia artei". Viziunea realist-obiectiva a romanului se realizeaza prin: tematica sociala, - obiectivitatea perspectivei narative, - veridicitate, = construirea personajelor in relatie cu mediul in care traiesc, - _alegerea unor personaje tipice pentru o categorie sociala, - tehnica detaliului semnificati = stilul sobru, impersonal.“lon" e monografia satului ardelean de dinaintea Primului Razboi Mondial, o drama a pamantului, dar si a iubirii, e romanul unui destin tragic, al viel gi al mori. TEMA Tema romanului este prezentarea problematicli pamantului, in condifile satului ardelean de la inceputul secolului XX. Romanul prezinta lupta unui fran sdrac pentru a obtine paméntul si consecintele actelor sale. Tema centrala, posesiunea paméntului, este dublaté de tema iubirii, in plan simbolic, destinul protagonistului se plaseazd pe doud coordonate: Eros (iubire) si Thanatos (moarte). Criticul N. Manolescu afirma ca ,in centrul romanului se afld patima lui lon, ca forma a instinctului de posesiun De aceea nu problema paméntului o considera centrala, ci tema destinului Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta, inmorméntarea), relatii sociale generate de diferentele economice (stratificarea socialé) sau culturale (universul {aranilor, universul intelectualitatii rurale), relafii de familie. TITLU Titlul operei este dat de numele personajului principal, care devine exponent al {aranimii prin dragostea fata de pamént, dar este individualizat prin modul in care il obfine. PERSPECTIVA NARATIVA Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a Ilka, nonfocalizatd. Viziunea -dindarat” presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, las viata s& curga. Naratorul omniscient stie ma mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. El construi ste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin prestabilit si legii cauzalitatii. De aceea textul conjine semne prevestitoare ale sfarsitului fiecdrui personaj, care este o victima a destinului. inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a viefi (veridicitate) si de obiectivitate.MODURI DE EXPUNERE Modurile de expunere indeplinesc o serie de funclii epice in discursul narativ, Descrierea iniliala are, pe langai rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitafii prin absenta marcilor subiectivitati, prin ,stilul conusiu" (Tudor Vianu). Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica. COMPOZITIE + INCPIT +FINAL Conceptia autorului despre roman, infeles ca un corp geometric perfect, ,corp sferoid’, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Primul capitol se numeste “Inceputul’, iar ultimul "Sfarsitul", sugerand ideea de incipit si final, intre care se inchide un destin tragic. Simetria incipitului cu finalul se realizeaz& prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, avand semnificatia simbolica a destinului unor ‘oameni gi introducand cititorul in viata satului ardelean de la inceputul secolului XX. Romanul este alcdtuit din doua parti opuse si complementare, coordonate ale evolutiei interioare ale personajului principal: “Glasul pamantului", “Glasul iubiril". Metafora .glasului", dominanta in operele lui Rebreanu, reprezinté 0 voce venind din adancimi insondabile ale arhetipului, voce care modeleaza comportamentul si optiunile personajelor. Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanfa, iar succesiunea secventelor narative este redata prin Inlantuire. Efectul de imbinare a contrarillor este obtinut prin tehnica contrapunetului: prezentarea teme in planur diferite (nunta {araneasca a Anei corespunde, in planul intelectualitatii, cu nunta Laurei; conflictul exterior dintre ton si Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului invatatorul si preotul.) COORDONATE Specific realismului, actiunea este fixata cu precizie in timp si spatiu. Subiectul romanului thoepe tntr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas, spatiu paradigmatic al acestei lumi (model real poate fi Prislopul, atat de familiar scrittorului) se aflé la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea si mama Floricai. Timpul in care fiinleaz aceasta lume strajuita de crucea ,stramba’, pe care e rastignit un-Hristos de tinichea ruginité”, reprezint 0 duraté bivalenta, Prezentul etern este durata in care fiinteaza salul ca matrice existentjala, in vreme ce timpul fragmentar defineste condifia omului: ,Satul a ramas inapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa oameni s-au stins, alti le-au luat looul”. SCENE SEMNIFICATIVE + ACTIUNE Prima secventa semnificativa pentru tema operei este cea din expozitiune, in care sunt prezentate tate romanului realist. Scena horei il principalele personaje, timpul si spatiul, cea ce confera verid introduce pe protagonist si surprinde devenirea eroului. Cercul horei, centru al lumii satului, este o descatugare dionisiaca de energii. Agezarea privitorilor reflecta relafille sociale. Cele doua grupuri ale r respecta stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si chiaburii, discuté separat de {2ranii mijlocasi. in satul traditional, lipsa pamantului (averea) este echivalentd cu lipsa demnitafii umane, fapt redat de atitudinea lui Alexandru Glanetasu Fetele ramase nepoftite privesc la hora, iar mamele si babele, mai retrase, vorbesc despre gospodarie. Copii se amestecd tn joaca printre adulfi. Este prezenta si Savista, oloaga satului, infatisaté cu un portret grotesc. Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin sa priveasca »petrecerea poporul , fara a se amesteca in joc. Rolul horei in viata comunitatii séitesti este acela de ai asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor famili, dar cu respectarea principiului economic. De aceea in joc sunt numai flacai i fete. Hotararea lui lon de a o lua pe Ana cea bogaté la joc, desi o place pe Florica cea sdraca, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, de la cArciuma la hora, si confruntarea verbala cu lon, pe care il numeste “hot si “talhar’, pentru c& “sarantocul” umbla sé-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului, Ruginea pe care Vasile i-o face la hora, in fala satului, va stémi dorinta de razbunare a flacdului, care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insdrcinata pentru a-| determina sa accepte nunta, “in acelasi cadru, se va reliefa rivalitatea dintre lon si George, manifestata acut in scena incaierarii de la cérciuma, in aparenta pentru plata /autarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sofie pe Ana. Confruntarea se incheie cu victoria lui lon, care il rapune cu parul pe George, dar incidentul alimenteaz&dorinta de razbunare a lui George si este construita simetric cu aceea de la sfarsitul romanului, cand George il ucide pe lon, lovindu-! cu sapa. Alta scena semnficativa pentru tema este cea in care lon saruta pémantul (in capitolul IX, “Sarutarea’): -Apoi incet, cuceritor fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, tsi cobort fruntea si-gi lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sdrutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor.". Printr-o adevarata magie a viziunii artistice totalizatoare si a los i interne a operei, se produce o contaminare a planului naturii cu planul uman, sub zodia Erosului, a patimii devoratoare si a instinctului posesiunii. Astfel, materia teluricd pare a se metamorfoza in prezenta feminina in relatie cu omul, elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare distincte: pamantul-mama (dubirea pamantului La stapanit de mic copil [...]. De pe atunci pamantul fi era mai drag ca o mama"), pamantul-ibovnica, pamantul-stihie. *Desfasurarea actiunii prezinté dezumaniarea protagonistului, in goana sa dupa avere. Dorind sa obfina repede mult paémént, lon fi face curte Anei, 0 seduce sil forteazé pe Vasile Baciu sa accepte césatoria, La nunta lon nu cere acte pentru péméntul, se simte ingelat $i incepe so bata pe Ana, femeia find alungaté, pe rand, din casa sotului si din cea a tatélui. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei doi {arani, in care ,biata Ana nu este decat o victima tragic" (G. Calinescu). Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui lon regrete sau constiinta vinovatiei, pentru ca in Ana, iar apoi in Petrigor, fiul lor, nu vede decat garantia proprietatii asupra paménturilor. Nici moartea copilului nu-l opregte din drumurile lui dupa Florica, méritaté intre timp cu George. Astfel cd deznodéméntul este previzibil, iar George care-I loveste nu este decat un instrument al destinului. George este arestat, Florica raméne singuré, iar averea lui lon revine biserici In celélalt plan, rivalitatea dintre preot si inva{ator pentru autoritate in sat este defavorabilé celui din urma. El are familie: sotie, un baiat, poetul visator Titu, si doua fete de méiritat, dar fara zestre, Laura si Ghighi. In plus, casa si-0 zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatille dintre ei se degradeazé, pornind de Ia atitudinea lor fa{é de faptele lui lon, invatétorul se simte amenintat Mérturisirea lui lon ca inva{atorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatileaustro-ungare si problemele sale de constiinté nationala. Accept inutil compromisul, voténdu-! pe candidatul maghiar la alegeri. Preotul Belciug este un caracter tare. Ramas vaduy inca din primul an, se dedicé total comunitatii. Visul sau de a construi o bisericé nous in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu sarbatorirea prilejuita de sfintirea bisericii CONFLICTUL Conflictul central din roman este lupta pentru pamént in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati comunitate. Drama lui lon este drama {ranului sdrac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-si accept conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei. Conflictul exterior, social, intre lon al Glanetagului si Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, intre glasul péméntului si glasul iubirii, ins cele doud chemari launtrice nu il arunca intr-o situatie-limita, pentru c& forfa lor se manifesta succesiv, nu simultan Se poate vorbi si de conflicte secundare, intre lon gi Simion Lungu, pentru 0 brazdé de pamant, sau intre lon si George Bulbuc, mai intai pentru Ana, apoi pentru Florica. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator tran) si o fora mai presus de calitatile individului: pamantul-stihie. In fond, destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe care fi domind, ct mai ales in relatie cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant iubirea lui patimasa il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasté matrice universala PERSONAJE ‘Arta construirii personajelor este marcata de tehnici specifice realismului obiectiy, fiind tipice pentru o categorie social, “exponenti ai clasei si generatiei" (G. Calinescu), si condifionate de mediul in care traiesc. in centrul romanului st& figura tui lon, personaj monumental si simbolic prin tragismul sau. Este un personaj realist, tipologic (Inc&rcatura semantic a prenumelui: “Toti l4cail din sat sunt varietati de lon’ - G. Calinescu). in constructia sa, se regasesc mai multe tipologii realiste: tipul {aranului sarac, tipularivistului fara scrupule, care foloseste femeia ca mijloc de parvenire, dar i ambitiosul dezumanizat de lacomie. Cele doud fem conturate antitetic, Ana si Florica, reprezinté cele doua patimi ale personajului principal: pamantul si iubirea. Tn tncercarea lui de a le obtine se confrunta, in plan individual-concret, cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc, iar in plan general-simbolic, cu pamantul-stihie, respectiv cu toata comunitatea, ca instanfa morala. De aceea conflictul moral este dublat de conflictul tragic. LIMBAJ Stilul narativ este neutru, impersonal, “stilul cenusiu” fiind specific prozei realiste obiective; autorul respecta autenticitatea registrului regional. Limbajul {aranilor din Pripas se reflecta in stilul anticalofil pe care Tl adopt "“vocea” naratorului, mereu in acord cu “obiectul” observat. Cand acesta este intelectual, registrul stilistic se modifica. De pilda, vorbirea lui Titu este marcaté de referinta culturala, de neologisme, de retorica disoursului reflexiv. CONCLUZIE lon de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, deoarece are ca traésaturi: specificul relatiei narator-personaj, obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului omniscient care intretine .iluzia realitat wi nea realist), utilizarea naratiunii la persoana a Ila, cu focalizare zero (viziunea_,dindarat atitudinea detasata in descriere, verosimilul intamplarilor.Caracterizare lon CONTEXT INTRODUCERE PERSONAJ th centrul actiunii dezvoltate im opera amintité, se afla lon, personaj principal, eponim, complex si contradictoriu in unele situatii, in jurul céruia se desfagoara firul narativ ce urmareste lumea satului Pripas. ‘STATUT lon este un personaj realist, ipologic (incarcdtura semantica a prenumel foti lacaii din sat sunt varietati de lon” - G, Calinescu), natura complexa, dinamica, ce se consuma intre iubire gi patima pentru pamént. Insusirirle si defectele sunt ale unui téran sdrac ce vrea s& ajunga bogat; nu e vorba, totusi, de © evolutie, caci lon nu evolueaza, ci se transforma sub obsesia imbogatirii. Pentru aceasta, pamantul nu este un obiect fara viala, ci o ,fiinta” de care are nevoie pentru a se implini atat sufleteste, cat si social, jn constructia sa, se regasesc mai multe tipologii realiste: tipul t@ranului sarac, tipul arivistului fara scrupule, care foloseste femeia ca mijloc de parvenire, dar si ambifiosul dezumanizat de lécomie. Din punct de vedere moral, lon este tipul arivistului fara scrupule, tnrudit cu Julien Sorel ("Rosu si negru” de Stendhal), care foloseste femeia ca mijloc de parvenire. Psihologic, este ambifiosul dezumanizat de lacomie. ILUSTRARE TRASATURA Principala sa trasaturd, dragostea pentru pamant si pentru munca este motivaté prin apartenenta la tipologia sociala a taranului sdrac. Semnificative pentru traseul existential al protagonistului sunt cdteva scene-chele care surprind devenirea eroului Prima secventé [...] Alta secventa [.]MODALITATI DE CARACTERIZARE La inceputul romanului, i se face un portret favorabil, care motiveaza acjiunile sale prin nevoia de a-si depasi conditia. lon este prezentat direct de c&tre narator: Avea ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut’, anticipandu-se astfel, comportamentul de mai tarziu al personajului. Naratorul fi subliniaza calitatile: ,Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. lar pamantul fi era drag ca o ibovnica'’, alta dat precizandu-se: ,pamantul i-a fost mai drag ca o mama’. Cele doud comparatii sunt elocvente in sublinierea sentimentul je dragoste pentru pamantul ce iar fi adus 0 pozitie onorabila in ierarhia sociala si respectul tuturor stenilor. Caracterizarea direct realizata de alte personaje se subordoneaza tehnicii pluralitatii perspectivelor. Pentru Vasile Baciu, lon este *hotul", ,sarantocul” gi ,talharul’, fh timp ce pentru Ana este ,lonica, norocul meu”, Preotul Belciug spune despre el c& este un ,obraznic” ce trebuie s4 primeasca ,o lectie"; dar dupa ce lon lasa pamanturile bisericii este numit .mandru crestin’. Lipsa de respect, intr-o anumité situatie, fala de familia inva{atorului, o va face pe Maria Herdelea sé-l califice drept ,becisnic’, ,fara de pereche in blastamati, ,cu obraz gros”. Autocaracterizarea evidentiaza framantarile sufletesti prin monologul interior: ,ag fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului”, acuzdndu-se pentru momentele de slabiciune cAnd, vaz4nd frumusetea Floricai, ar fi vrut s fuga cu ea in lume, renuntand la Ana Incadrandu-se seria personajelor ,rotunde” (dupa clasificarea lui Forster), lon apare in toata complexitatea sa prin procedeele caracterizarii indirecte. Faptele savarsite de {aranul obsedat de ideea stdpAnirii a cat mai mult pamant il arata pe lon ca fiind ticdlos (0 batjocoreste pe Ana sio lasa de rasul satului), - _ cinic (atunci cand afl c& tanara este batuté crunt de tatal ei ranjeste rautacios), - violent (isi bate nevasta, ridic& mana s&-si lovescé mama, 1gi injurd tatal, se bate cu Simion Lungu pentru pamént, se incaiera cu socrul séu si cu George), = nerecunoseator (desi invatatorul isi primejduieste pozitia socialé pentru a-l ajuta, lon il da in vileag si il infrunta, cu toate cd se stie vinoval).Comportamentul sau reflecta intentile fala de celelalte personaje, La incepul, o face pe Ana sé-l iubeasca dandu-i de inteles c o place, alintand-o, in timp ce cu luciditate Ti analizeaza defectele. Dup& ce intra in posesia paménturilor, devine batjocoritor, indiferent. Degradarea umana a personajului culmineaza cu dispretul si ura fata de Ana, supusa si umila, pe care o considera vinovata pentru nefericirea lui si pe care isi vars mania. lon se afl fh relatii conflictuale cu cele mai multe personaje, ceea ce subliniaza, din nou, impulsivitatea si violenta firii sale. Fie c& riposteaza insultelor aduse de Vasile Baciu, arétand un orgoliu exacerbat, fie c& se bate cu Simion Lungu, fie c& il umple de sénge pe George, lon se implica in relatii incordate, ce deseori vadesc un egoism acerb. Relajia sa cu Ana si cu Petrigor, copilul ce i se naste dupa nunta, oglindeste modificarea grav a valorilor morale din sufletul lui lon. Desi e vinovat moral pentru sinuciderea Anei, el nu are remugcéri, cum nu are nici cAnd ti moare copilul, in care vézuse mai ales 0 garantie a pastrarii pamantului lui Vasile Baciu. Relatia fundamentala se stabileste intre protagonist si un personaj simbolic: paméntul. Gesturile facute in fafa pamantului sunt de-a dreptul neasteptate si sugestive in cel mai inalt grad pentru ilustrarea covarsitoarei iubiri a lui lon pentru pamantul. Atitudinea este aceea a unui barbat indragostit ce-si exteriorizeaza patima prin gesturi fierbinti, necugetate. Este vorba intai de gestul de a lua in maini un bulgare si de a-| sfarama intre degete .cu o placere infricosata’, apoi acela al sdrutarii pamantului ud. in mintea si sufletul boInav de patima pamantului, aceasta capata atributele ibovnicei care il ispiteste. ‘Scena intra in sfera patologicului, lon depasind limitele omenescului in dragostea nutrita pentru pamant. Realizat prin tehnica basoreliefulul, lon domina celelalte personaje, care-i pun in lumina trasaturile. Tipologia lui se reliefeaza si printr-o tehnic’ a contrapunctului: imaginea lui lon cel srac, dar frumos si puternic este pusa fafa in fata cu imaginea lui George Bulbuc, flacdul bogat. lon o iubeste pe Florica, dar © ia pe Ana de nevasta, in timp ce George o vrea pe Ana, dar se casatoreste cu Florica CONCLUZIElon este un personaj memorabil si monumental, supus destinului tragic de a fi strivit de forte mai presus de voinfa lui neinfranta: pamantul-stihie gi legile nescrise ale satului tradifional.