O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale este una dintre cele mai

reprezentative comedii ale literaturii noastre. Tematic vorbind, autorul

tratează realitatea politică universală, aplicându-și viziunea asupra situației
conflictuale în cadrul unui proces electoral din “capitala unui județ de
munte”, undeva la finele secolului XIX (inspirat fiind de farsa electorală din
1883).

Personajele caragialiene regăsite în comedia de față reprezintă diverse

tipologii cu trăsături dus până la ridicol. Pompiliu Constantinescu observă
acest fapt în Comediile lui Caragiale, creând un tablou al lor: Cațavencu –
tipul demagogului politic, Zoe – tipul cochetei și al adulterinei, Trahanache –
tipul încornoratului, Ștefan Tipătescu – tipul primului amorez și al
donjuanului, Pristanda – tipul funcționarului.

Întrucât avem de a face cu specia comediei, caracterizarea personajelor se

concentrează mai mult pe dialog, de unde reies și trăsăturile dominante de
caracter ale personajelor. Astfel, va domina, în speță, caracterizarea
indirectă, prin replici, atitudini, limbaj și chiar onomastică.

Un loc aparte în galeria personajelor din O scrisoare pierdută îl ocupă

triunghiul amoros, de altfel și factorul declanșator al acțiunii comediei. Acest
triunghi amoros este compus din Zaharia Trahanache, Zoe (soția acestuia)
și Ștefan Tipătescu (partener al lui Zaharia Trahanache și amant al Zoei).

Zoe Trahanache reprezintă personajul feminin al comediei și, totodată, cea

mai distinsă femeie din teatrul lui Caragiale, ea neputând fi inclusă în lumea
de jos, ci în clasa aristocrată, a burheziei.

Aflată între cei doi bărbați cu funcții importante în județ, Zoe este cea care
conduce, de fapt, județul. Capacitatea ei de manipulare o face o femeie
puternică, care poate oricând schimba decizia celor doi: Tipătescu și
Zaharia. Un exemplu relevant în acest sens este acela în care îi promite lui
Cațavencu faptul că îl va vota și ea, și soțul acestuia (fără să îi fi cerut
vreodată opinia): “Eu te aleg. Eu și cu bărbatul meu”.

Personajul este caracterizat prin limbajul său, prin atitudine, dar și prin
interacțiunea cu celelalte personaje. Feminitatea, aspectul fizic, precum și
arta manipulării sunt trăsături forte ale Zoei Trahanache.

Disimularea este o trăsătură care o recomandă atât pentru tipologia

adulterinei, cât și pentru activitatea sa politică (fie ea și implicită). Felul în
care Zaharia o privește și o menajează (în opinia lui) de diverse neplăceri
denotă faptul că în ochii soțului său, Zoe reprezintă un spirit sensibil și
inocent. Episodul în care acesta află despre intenția lui Cațavencu de a
publica scrisoarea este relevant în acest sens.

Puterea de seducție este un alt atu al personajului feminin. Atât asupra lui
Ștefan Tipătescu și a lui Zaharia Trahanache, cât și asupra lui Cațavencu și
a cetățeanului turmentat. Acesta din urmă va aclama: “în sănătatea coanii
Joițichi, ca e damă bună”.

Ștefan Cioculescu o consideră pe Zoe: “prin excelență reprezentanta

aparențelor și a fațadei, a lustrului de onorabilitate, care acoperă cu
strălucire stricăciunea vieții”. Zoe reprezintă, în concluzie, unul dintre cele
mai “colorate” și complexe personaje, însumând cele mai relevante
caracteristici ale politicianului ridiculizat în viziunea lui Caragiale. Ea știe să
își folosească toate avantajele, așa încât să obțină ceea ce își dorește.
Disimularea, arta seducției și manipularea fac din Zoe o adevărată “femme
fatale” a comediei românești.