RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE – ILIE SI

NICULAE MOROMETE ‘’MOROMETII’’ DE

MARIN PREDA

Volumul 1 aparut in anul 1955 si volumul 2 aparut in anul 1967 il

prezinta pe Ilie Moromete ca fiind ultimul aparator al valorilor
patriarhale romanesti, al conditiei libere al taranului roman: ‘’cel din
urma taran’’. Portretul tatalui scriitorului, Tudor Calarasu, reprezinta
punctul de plecare in constructia personajului Ilie Moromete.
Ilie Moromete reprezinta tipologia taranului mijlocas, al tatalui
autoritar, pentru care familia este intotdeauna pe primul loc.Totodata,
acesta se arata interesat de politica, fiind singurul din sat care stia sa
citeasca, acest fapt subliniind faptul ca Ilie era printre putinii indivizi
inteligenti din sat. Este personajul principal al primului volum si
secundar celui de-al doilea. Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete
in mod complex, cap de familie, dominand copiii din prima si a doua
casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului, fiindca
era cel mai inteligent si abil dintre tarani. Spre deosebire de alte
personaje, isi ascundea gesturile prin puterea disimularii. Volumul 2 il
gaseste pe Ilie Moromete ca personaj secundar si un om dominat de
timpul schimbarilor.
Niculae Moromete este tipul intelectualului, ambitios, doritor sa-si
descopere sinele ‘’Eu imi caut eul.’’ Este macinat de ideea sacrificarii
familiei pentru a-si implini visul de a studia. Dorinta de implinire
profesionala si personala nu se poate implini decat departe de familie.
In finalul romanului, personajul revine la radacini, in satul natal, si
avand senzatia ca si-a gasit linistea in legatura cu relatia sa cu tatal.
 O secventa reprezentativa pentru relatia celor doua personaje este
serbarea scolara, in care ii este dezvaluita lui Ilie pasiunea fiului sau
pentru a invata, sensibilizandu-l emotiile copilului cuprins de friguri in
momentul recitarii unei poezi. Desi tatal autoritar credea ca Niculae va
ramane repetent, copilul obtine premiul I, iar Ilie Moromete are pentru
prima oara confirmarea ca ar trebui sa ia o decizie in privinta
viitorului lui Niculae.
In cel de-al doilea volum, relatia tata-fiu presupune o distantare
fiindca mezinul adera la comunism, fiind insarcinat de catre partid cu
strangerea cotelor anuale. Niculae crede in egalitatea sociala,
considerand comunismul ‘’o noua religie a binelui si a raului’’ potrivit
careia isi va organiza existenta. Tatal se opune din rasputeri
comunistilor, insingurandu-se treptat si incercand sa isi pastreze
independenta. Conflictul tata fiu este insa rezolvat in finalul romanului
prin visul de impacare al fiului.
Incipitul si finalul primului volum sunt construite prin relatie de
simetrie, in ceea ce priveste una dintre temele fundamentale ale
romanului, si anume relatia individ-timp. Insa, cele doua personificari
‘’Timpul avea nesfarsita rabdare cu oamenii’’ si ‘’Timpul nu mai avea
rabdare’’, intra in relatie de opozitie, sugerand, la inceput, existenta
patriarhala a taranilor romani de la jumatatea secolului al XX-lea, iar,
in final, prefacerile istorie ce avea sa zdruncine destinul taranimii dupa
cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Perspectiva narativa este obiectiva, viziune ‘’dindarat’’cu
focalizare zero, naratiunea realizandu-se la persoana aIIIa, narator
omniscient, omniprezent si obiectiv. Totodata, apar si micronaratiuni
subiective ale unor personaje reflector – Ilie in primul volum, si
Niculae Moromete in cel de-al doilea, consideratiile personale ale
acestora conturand viziunea omniscienta a naratorului. De asemenea,
apar si personaje-narator, Parizianul, prezentand vizita lui Ilie la
Bucuresti, si Ilinca, prezentand ultimele clipe de viata ale acestuia.
Perspectiva spatio-temporala este bine conturata, creandu-se
veridicitatea operei: Campia Dunarii, Silistea-Gumesti, ‘’vara anului
1937’’ (vol I), ‘’intre 1937-1961’’ volumul II, ‘’cu cativa ani inaintea
celui de-al Doilea Razboi Mondial.’’
Din punctul meu de vedere, relatia dintre Ilie Moromete, si fiul sau,
Niculae, este conturata pe parcursul celor doua volume, aceasta
cunoscand diferite etape. In primul volum, tatal invata ca fiul sau este
pasionat de cunoastere, si incearca pe cat posibil sa il scolarizeze,
acest fapt subliniind bunatatea si iubirea lui Ilie fata de familie; in cel
de-al doilea volum, relatia lor se raceste, din cauza credintelor diferite
pe care acestia le aveau, in finalul romanului, insa, Niculae Moromete
reusind sa isi gaseasa linistea sufleteasca in legatura cu relatia cu tatal
sau.
In concluzie, in romanul postbelic, realist, social ‘’Morometii’’ de
Marin Preda, relatia dintre Ilie Moromete si Niculae este una stransa,
bazata pe sentimentele tatalui de iubire fata de fiul sau si de incercarea
acestuia de a-i urma visul, totodata subliniind societatea traditionala a
secolului trecut, cand, din lipsa posibilitatilor materiale si financiare,
educatia era un lux pe care nu si-l permitea toata lumea.