Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizare Ion Pop al Glanetasului

Personajul literar este o instanta narativa prin intermediu careia autorul isi transmite indirect ideile, conceptiile si sentimentele. Particularitatile de constructie a personajelor sunt determinate de factori multipli: viziunea despre lume si optiunile estetice ale autorului, specia si genul literar, subiectul operei si tipologia eroilor. In romanul Ion, de exemplu, Liviu Rebreanu isi construieste personajele in acord cu canon realist-obiectiv intarit de convingerea ca Arta inseamna creatie de oameni adevarati si de viata reala. Apeland la formula realismului modern, dur, necrutator (Ov. Crohmalniceanu), Liviu Rebreanu abordeaza teme definitorii pentru existenta rurala de la inceputul secolului XX. Astfel, tema foamei ascentrale pentru pamant se impleteste cu tema familie, tema iubirii, tema nationala si cu tema viatii si a mortii. Principalul plan narativ il are in centru pe Ion Pop al Glanetasului in dramatica asezare la casa lui, al carui destin este pus sub semnul fatalitatii tragice si al iubirii patimase. Fara a nega deschiderea spre epopeic pe care o semnaleaza insusi autorul, se poate afirma ca Ion este in primul rand romanul unui destin individual (N. Manolescu). Aceasta dubla dimensiunea a romanului este validata de constructia personajului principal. Ion este un personaj realist, complex, tipologic care oscileaza intre cele doua glasuri interioare : glasul pamantului, glasul iubirii. Sub aparenta simplitatii Sufletul lui era unitar, simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamant iubit cu frenezie (E. Lovinescu) si a liniaritatii procesului de alunecare in afara valorilor umane, Ion are o structura complexa, cu trairi contradictorii. Caracterul sau pare modelat de statutul social al eroului si de sentimentul frustrarii fata de tatal sau care a risipit avearea Zenobiei si fata de toti bocotanii care il dispretuiesc pentru saracia sa. In Ion este inradacinata o mentalitate taraneasca conform careia omul nu poate fi numit om, numai in masura in care locuinta lui este intemeiata. Prima aparitie a lui Ion in spatiul fictional reliefeaza o trasatura psihica definitorie: firea impulsiva si o dominanta trasatura morala: viclenia. Ambele trasaturi sunt evidentiate in scene semnificative din prespectiva naratorului omniscient si omniprezent prin intermediul caracterizarii directe si a caracterizarii indirecte rezultata din faptele, comportamentul si relatia cu celelalte personaje ale eroului. Astfel , in scena horei, din curtea Tudosei, unde locuitorii satului Pripas sunt adunati ca in fiecare dumnica, naratorul semnaleaza temperamentul coleric al eroului si firea sa impulsiva : Apoi deodata se aprinde ca focul si izbucneste ragusit.. . De asemenea, isi dovedeste

impulsivitatea si viclenia in scena confruntarii violente dintre el si Vasile Baciu la carciuma lui Avrum pe baza relatie lui cu Ana. Desi la inceputul romanului i se constituie un portret pozitiv: era iute si harnica ca masa , iubeste pamantul si munca pamantul ii era drag ca ochii din cap , pe parcursul romanului , personajul sufera o degradare umana . Isi dovedeste mania si dorinta de razbunare, prins in reteaua unor conflicte, mai intai cu Vasile Baciu, pentru Ana, si apai cu Geoge Buluc pentru Florica. Daca din primul conflict iese invingator tot pamantul era numai al lui.. , in urma din cel de al doilea va sfarsi tragic , pierind in miez de noapte sub lovituri de sapa. Pe langa cele doua conflicte exterioare erotice si de interese, este reliefat si un conflict interior, psihologic cauzat de dorinta eroului de a obtine pamant de instinctul puternic al posesiunii. Cuplul Ana- Ion se alcatuieste sub semnul sfidarii glasului iubirii creandu-se astfel un contratimp intre ratiune si pasiune care va avea consecinte tragice asupra personajului. In relatia cu Ana, Ion manifesta o indifereanta rea , plina de egoism. Desi vinovat pentru moartea Anei si fiul sau, el nu are nici o remuscare, in cei 2 vazand doar garantia pamantului dorit. Modernitatea si talentul lui Liviu Rebreanu se reflecta in modalitatea de constructie a personajelor, care evidentiaza modele si ipostaze umane semnificative. Tiparul caracteriologic este dualul, personajele fiind construite pe principiul simetriei inverse, Ana-Florica, Ion-George. Compozitia romanului se bazeaza pe principiul simetriei inverse, al circularitatii si al planurilor paralele. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului ce intra si iese din Pripas, satul nasaudean al actiunii principale soseaua ce vine de la Carlibaba intovarasind Somesul.. apoi coteste brusc pe sub rapile Dracului.. Referitor la reperele spatio-temporale, actiunea este asezata la inceputul secolului XX, intr-o geografie reala, satul romanesc Pripas ( Prislop actual), nume care poate sugera tragicul vietii traite in pripa. Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea heterodiegetica realizata de catra un autor omniscient si omniprezent, focalizarea zero si viziunea dindarat. Din punctul meu de vedere, cele doua arii tematice , ale foamei de pamant si ale iubirii sunt echivalente celor 2 glasuri interioare ce modeleaza protagonistul. In primul rand, Ion este un personaj pe care sociatetate cu idealurile ei il impinge spre dorinta de imbogatire pentru a nu fi mai prejos decat restul lumii. In al doilea rand, forta cu care actioneaza setea de pamant asupra lui Ion, il transforma intr-o bruta. El aspira spre demnitate si iubire intr-o lume care il judeca dupa marimea pamantului pe care il detine. Concluzionand, se poate afirma ca prin modalitatile moderne de construtie a personajelor, prin complexitate si destinele lor se evidentiaza modele si ipostaze umane semnificative. Liviu Rebreanu a avut curajul sa coboare in

adevarul lumii taranesti, realizand o monografie a satului transilvanean de la inceputul secolului XX, o adevarata epopee a viatii romanesti.