Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Negruzzi în perioada paṣoptistă, mai exact, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta
apare în primul număr al revistei „Dacia literară” ṣi are la bază, conform cerinţelor paṣoptiṣtilor,
o temă inspirată din istoria poporului român – creionarea perioadei celei de-a doua domnii pe
tronul Moldovei a lui Alexandru Lăpușneanu (secolul al XVI-lea). Textul nuvelei este divizat
în patru capitole, fiecare capitol fiind însoţit de câte un motto relevant pentru dinamica
întâmplărilor din acel segment.
Primul capitol
Primul capitol al nuvelei surprinde întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu pe tronul
Moldovei cu intenţia de a redobândi puterea pierdută din cauza trădării boierilor. Revenirea lui
Lăpușneanu însemna înlăturarea actualului conducător, Ştefan Tomșa. În plus, Lăpușneanu era
pregătit să se răzbune pe boierii care l-au trădat în timpul primei sale domnii ṣi au provocat
pierderea tronului. Aflat la graniţă, acesta este întâmpinat de patru boieri – Moţoc, Veveriţă,
Spancioc ṣi Stroici – care îi transmit faptul că poporul nu îl vrea ṣi, prin urmare, ar fi bine să se
întoarcă din drum.
Capitolul II
Cel de-al doilea capitol debutează cu instalarea la tron a lui Alexandru Lăpușneanu, Ştefan
Tomṣa renunţând la scaunul său fără a opune rezistenţă ṣi fugind în Muntenia. Văzându-se în
fruntea Moldovei, Lăpușneanu pune în aplicare planul de răzbunare ṣi omoară boierii la cea mai
mică nemulţumire, confiscă bunurile acestora, incendiază cetăţile, lăsându-i astfel fără putere.
Îndurerată ṣi mâhnită, soţia unui boier decapitat de Lăpușneanu o acuză pe doamna Ruxanda,
nevasta domnitorului, de faptul că nu ia măsuri împotriva acţiunilor soţului său. Avertismentul
văduvei – „Ai să dai samă, Doamnă!” – este motto-ul capitolului ṣi reprezintă un semnal de
alarmă pentru doamna Ruxanda. Aceasta din urmă îl roagă pe Lăpușneanu să pună capăt ṣirului
de crime, iar acesta îi promite soţiei un „leac pentru frică”.
Capitolul III
Al treilea capitol este format dintr-o serie de secvenţe ilustrative pentru cruzimea
domnitorului. Mai întâi acesta participă la slujba religioasă, disimulând a fi un adevărat creṣtin.
Ba mai mult, ţine un discurs în care presară diverse referinţe biblice ṣi le cere iertare boierilor
pentru comportamentul său ṣi pentru crimele comise. De asemenea, în semn de împăcare, îi
invită pe aceṣtia la un ospăţ organizat la palat. Intenţiile ascunse ale domnitorului sunt dezvăluite
în cadrul acelui ospăţ, întrucât Lăpușneanu ordonă uciderea boierilor prezenţi. Singurul care
scapă este Moţoc, dar nu pentru că domnitorului i s-ar fi făcut milă, ci pentru că acestuia îi era
pregătit un alt sfârṣit.
La poarta palatului se adunase mulţimea revoltată care, fără a avea un motiv temeinic, cerea
capul lui Moţoc, acesta din urmă fiind ţapul ispăṣitor al nedreptăţilor comise. Motto-ul „Capul
lui Moţoc vrem…” ilustrează dorinţa mulţimii de a-ṣi răzbuna suferinţa. Domnitorul nu ezită ṣi,
în ciuda rugăminţilor lui Moţoc, boierul este aruncat ca pradă mulţimii. Ulterior, Lăpușneanu
ordonă decapitarea celor patruzeci ṣi ṣapte de boieri uciṣi, formând din capetele acestora o
piramidă. Chemată pentru a fi „lecuită de frică”, doamna Ruxanda leṣină la vederea piramidei.
Capitolul IV
În cel de-al patrulea capitol întâmplările au loc după patru ani de la măcelul boierilor. Aflat
în cetatea Hotinului, Lăpușneanu se îmbolnăveṣte ṣi, într-un moment în care îṣi pierde
luciditatea, cere să fie călugărit. Revenindu-ṣi în fire, îi ameninţă pe cei prezenţi, replica
devenind motto-ul capitolului: „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc ṣi eu…”. Ajunṣi în
cetatea Hotinului, boierii Spancioc ṣi Stroici – care, precauţi fiind, nu au participat la ospăţ ṣi au
scăpat de măcel – o conving pe doamna Ruxanda să accepte otrăvirea domnitorului.
Văzând că soţul său ameninţă cu moartea pe toată lumea, inclusiv pe propriul copil, doamna
Ruxanda ajunge la concluzia că otrăvirea lui Lăpușneanu e singura soluţie. Astfel, domnitorul,
chinuit de dureri, moare otrăvit, fapt care marchează finalul nuvelei.
Aṣadar, nuvela lui Costache Negruzzi prezintă un episod din istoria Moldovei de la mijlocul
secolului al XVI-lea, conturând faptele crude ale unui conducător tiran. Având ca punct de
plecare istoria naţională, lucrarea „Alexandru Lăpușneanu” impresionează prin autenticitate, dar
ṣi prin originalitatea scriitorului, care îmbină armonios realitatea cu ficţiunea.
Eseu
Textul de mai jos reprezintă un eseu despre „Alexandru Lăpușneanu”,
prima nuvelă istorică din literatura română. Pentru a te asigura că vei
rezolva foarte bine subiectul pentru examen, trebuie să cunoști și să poți
concepe cu ușurință analiza lecturilor obligatorii, printre care se numără și
această nuvelă. Eseul următor sintetizează informațiile principale de care vei
avea nevoie pentru o mai bună înțelegere a textului și cuprinde următoarele:
date despre operă, tema nuvelei, semnificația titlului, perspectiva narativă,
elemente de structură și compoziție.
Dacă vrei să afli și alte detalii care nu au fost precizate în acest material, poți
citi celelalte eseuri ale eBook-ului „Alexandru Lăpușneanu”. Cu ajutorul
informațiilor pe care le găsești în subcapitolele acestei pagini vei reuși să
rezolvi cele patru cerințe importante pe care le poți întâlni la Bacalaureat.
Având drept piloni centrali principiile conturate în articolul „Introducţie” scris de Mihai
Kogălniceanu şi publicat în „Dacia literară”, nuvela ilustrează viziunea scriitorului paşoptist,
fidel crezului formării unei literaturi naţionale. Mai mult, recomandând ca surse de inspiraţie
trecutul, istoria naţională și folclorul, paşoptismul orientează literatura înspre romantism. Prin
urmare, viziunea lui Negruzzi nu poate fi decât romantică, iar nuvela sa oglindeşte concepţiile
autorului prin temă, construcţia personajelor și limbaj.
Conform cerinţelor paşoptiste, tema nuvelei este istoria, prezentându-se a doua domnie a lui
Lăpuşneanu în Moldova şi acţiunile întreprinse de acesta împotriva boierilor care l-au trădat în
prima sa domnie. Observăm viziunea romantică a autorului în alegerea temei, sursele de
inspiraţie fiind „Letopiseţele Ţării Moldovei”, scrise de Grigore Ureche şi Miron Costin. Deşi
preia fapte istorice şi chiar replici din operele cronicarilor – precum scena uciderii lui Moţoc din
cronica lui Costin sau scena uciderii boierilor şi replica „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” din
cea a lui Ureche – Negruzzi se distanţează pe alocuri de realitatea istorică, conferind textului
originalitate. Oricum, faptul că subiectul este construit pornind de la istoria consemnată în
cronici, îi asigură textului autenticitate şi îl plasează în rândul operelor romantice.
Trăsătura dominantă a domnitorului este cruzimea, aceasta fiind observabilă într-o serie de
situaţii excepţionale, specifice operelor romantice. Lăpuşneaul participă la slujba religioasă,
disimulând a fi un adevărat creştin. Mai mult, ţine un discurs în care presară diverse referinţe
biblice şi le cere iertare boierilor pentru comportamentul său. Ipocrizia şi prefăcătoria sunt
completate de o cruzime ieşită din comun întrucât, după ce câştigă încrederea boierilor, îi invită
la un ospăţ de împăcare şi ordonă uciderea mişelească a acestora. Un alt episod relevant pentru
cruzimea protagonistului este cel al aruncării lui Moţoc în mâinile mulţimii revoltate. Abil şi
inteligent, Lăpuşneanu ştie cum să manipuleze poporul nemulţumit, orientându-l înspre Moţoc.
Prin urmare, domnitorul scapă de revolta celor „Proşti, dar mulţi”, însă totodată se răzbună şi pe
Moţoc, acesta din urmă fiind omorât de mulţime.
Particularități de construcție a
unui personaj
Citește această pagină pentru a afla care sunt trăsăturile de caracter ale lui
Alexandru Lăpușneanu, personajul central al nuvelei, și cum influențează
faptele acestuia evoluția celorlalte personaje. În plus, eseul te va ajuta să
structurezi un eseu care să răspundă la cerința primită de elevii de la profilul
real la examenul de Bacalaureat din sesiunea august-septembrie, 2015.
Încă din primul capitol al nuvelei putem observa faptul că Lăpușneanu este
un domnitor ambiţios şi perseverent, el răspunzând ferm celor patru
boieri care, pentru a-l descuraja şi a-l întoarce din drum, i-au spus că nu este
dorit de popor: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”. Neînfricat şi
răzbunător, Lăpuşneaul le promite acestora că vor plăti pentru trădarea din
prima sa domnie, din cauza căreia şi-a pierdut tronul. Urcat din nou pe
scaunul de domnitor, Lăpușneanu îşi pune în aplicare planul de răzbunare
şi, dând dovadă de violenţă şi viclenie, omoară boierii la cea mai mică
nemulţumire și confiscă bunurile acestora, lăsându-i astfel fără putere. Astfel,
se prefigurează conflictul central al nuvelei – de natură politică – dintre domn
şi boieri.
În ultimul capitol, cel de-al patrulea, întâmplările au loc după patru ani
de la măcelul boierilor, iar raportul dintre cei doi soţi se modifică.
Bolnav fiind, Lăpușneanu tot nu îşi schimbă atitudinea duşmănoasă
faţă de cei din jur. Revenindu-şi în fire, acesta află că a fost călugărit şi
ameninţă cu moartea chiar şi pe propriul său copil: „De mă voi scula, pre mulţi
am să popesc şi eu”. Speriată, doamna Ruxanda este convinsă de boierii
Spancioc şi Stroici că otrăvirea domnitorului este singura soluţie. Astfel,
domnitorul, chinuit de dureri, moare otrăvit, fapt care marchează finalul
nuvelei.
Modul în care se
nuvela impresionează pri
reflectă o temă
Te vom ajuta să evidențiezi modul în care se reflectă tema istorică în nuvela
Alexandru Lăpușneanu. Profesorii de limba română au conceput acest eseu în
așa fel încât să îl poți folosi ca model și sursă de inspirație pentru a răspunde
la cerința de a scrie un eseu în care să prezinți modul în care se reflectă o temă
într-o nuvelă studiată, de regăsită la subiectul de la sesiunea august-
septembrie a examenului de Bacalaureat din 2011.
Eroul are, de asemenea, prin intermediul cuvintelor sale memorabile, o funcție arhitectonică în
nuvelă stabilind, prin aparițiile sale, patru structuri echilibrate, în care acțiunea înaintează larg și
sigur către puncte-cheie bine individualizate (Popovici).
Introducerea eroului în scenă se realizează încă din primul paragraf care abundă de date
istorice și face notă discordantă cu fluxul epic al nuvelei, având rolul de a sugera și anticipa
conflictul operei. O dată cu apariția lui Alexandru Lăpușneanu („Lăpușneanul mergea alăturea cu
vornicul Bogdan, amândoi călari pe armăsari turcești și înarmați din cap până în picioare”)
părăsim registrul cronicii și intrăm în nuvelă. În același timp, încă din primele rânduri se
prefigurează un caracter puternic, cu o voință impunătoare și dominantă. În replicile pe
care le schimbă cu vornicul Bogdan aflăm miezul intrigii nuvelei: conflictul lui Lăpușneanu cu
Tomșa și cu boierii.
Un alt personaj în raport cu care se definește Alexandru Lăpușneanu este soția acestuia,
domnița Ruxanda. Aceasta este introdusă în narațiune printr-o scurtă divagație în care
cititorului i se explică istoricul familial și firea firavă a Ruxandei, iar prima apariția are loc
printr-o „ușă lăturalnică”. Ruxanda este descrisă ca un suflet complex, marcată de spaima morții
și neputința dragostei față de Alexandru Lăpușneanu („pre care cinstindu-l și supuindu-i-se ca
unui bărbat, ar fi voit să-l iubească, dacă ar fi aflat în el cât de puțină simțire omenească”). Deși
are un rol decorativ (Popovici), Ruxanda dă voce conștiinței și sentimentelor de compasiune
ale lui Alexandru Lăpușneanu, pe care acesta și le reprimă decisiv.
Motivația acțiunilor sale nu este legată de iubirea și datoria pe care un domnitor le are față de
poporul său, ci, mai degrabă, de ura pe care acesta o simte față de boierii care l-au trădat („n-am
făcut bine că m-am mântuit de răii aceștii și am scăpat țara de o așa râie?”). Eroul nuvelei
stăpânește și psihologia maselor („Proști, dar mulți, răspunse Lăpușneanul cu sânge rece; să
omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?”) și, pentru a le atrage simpatia, îl
elimină pe Moțoc, țapul ispășitor și cauza aparentă a tuturor suferințelor poporului. Sub pretextul
îndeplinirii voinței poporului și dirijând viclean reacțiile acestuia, Alexandru Lăpușneanu își
duce la bun sfârșit planul său de răzbunare și eliminare a celor care l-au trădat. Cruzimea
domnitorului atinge paroxismul în scena finală din capitolul trei, în care piramida din capetele
boierilor morți provoacă spaima Ruxandei. Alexandru Lăpușneanu manifestă înțelegere față de
sensibilitatea feminină („Femeia tot femeie, zise Lăpușneanu zâmbind; în loc să se bucure, ea se
sparie”). Spre deosebire de Ruxanda, domnitorul suportă scenele tari și poate face față voințelor
dârze pe care le poată sfărâma și înfrânge (Popovici).
Moartea boierilor trădători nu aduce vindecarea de furia maladivă a lui Alexandru Lăpușneanu.
Dimpotrivă, actele de violență și cruzime gratuite continuă, acesta negăsindu-și liniștea din cauza
celor doi boieri mai tineri, Spancioc și Stroici. Răpus de boală și aflat în pragul morții, eroul se
confruntă cu divinitatea, reprezentată de mitropolitul Teofan. Căința și regretul pentru păcatele
înfăptuite sunt înlocuite de o atitudine autoritară și de orgoliu („M-ați popit voi, dar de mă voi
îndrepta, pre mulți am să popesc și eu!”). Alexandru Lăpușneanu își găsește sfârșitul, în același
mod violent, chiar din mâinile gingașei și firavei Ruxanda care, având binecuvântarea
mitropolitului, pune mai presus dragostea sa de mamă. Epitetele („nenorocitul domn” ) și
comparațiile („mugind ca un taur”) îl descriu pe domnitor în ultimele sale clipe sub apăsarea
durerilor fizice și a zbuciumului și neîmplinirii sufletești („îmi arde sufletul!„). Finalul este
simbolic, domnitorul având parte de aceeași moarte violentă pe care el însuși a aplicat-o boierilor
(„învață a muri, tu care știai numai a omorî”).
Particularitățile nuvelei
Citind explicațiile de pe această pagină vei reuși să demonstrezi apartenența la
specia nuvelei a operei Alexandru Lăpușneanu de Costache Negruzi, dar și
cum să răspunzi la cerința întâlnită la subiectul III al modelului de subiect
pentru Bacalaureatul din 2010, când elevilor li s-a cerut să scrie un eseu de 2 –
3 pagini, în care să prezinte particularitățile nuvelei, prin referire la o operă
literară studiată, din literatura română.