Alexandru Lapusneanul Nuvela,specie a genului epic,culta,cu o dimensiune variabila mai mare decat povestrea si mai redusa decat romanul,in

proza,cu o actiune ce are in centru un personaj bine conturat,cu o intriga complexa bine evidentiata si un conflict puternic.In nuvela timpul si spatial sunt bine delimitate,de obicei perspectiva narativa este obiectiva,naratorul prezinta fapte verosimile,iar personajul este accentuat in defavoarea actiunii.Ectiunea este lineara,gradate pe momentele subiectului,iar din punct de vedere al structurii,nuvela urmareste de obicei un singur fir narativ.Nuvelele se clasifica in functie de curentul literar in care se incadreaza ori in functie de tema abordata,astfel: nuvele romantic,clasice,realiste,dar si intorice,psihologice,fantastice etc. Publicata in primul numar al revistei Dacia Literara si inclusa apoi in volumul Pacatele tineretilor,opera Alexandru Lapusneanu: de C. Negruzzi ilustreaza trasaturile nuvelei romantic de inspiratie istorica.Respectand directiile impuse de M. Kogalniceanu,in articolul Introductie,Negruzzi se inspira din istoria nationala evocand in nuvela sa o perioada de zbuciumata istorie a Moldovei:ultimii cinci ani din cea dea doua domnie a lui Lapusneanu preia lotopisetul tarii moldovei de Grigore Ureche informative despre cea de-a doua domnie a lui Lapusneanul,precum si replici ale domnitorului.Din cronica lui Miron Costin preia sneca linsarii boierului Batiste Veveli,pe care o transpune artistic in nuvela,in scena sacrificarii lui Motoc.Astefel,tema intorica este dublata de cea a destinului unui tiran.Titlul nuvelei desemneaza numele personajului eponim ,prin articularea hotarata:Lapusneanu.Spatiul actiune este real,moldova: poiana de langa Tecuci,curtea domneasca Iasi etc.Reperele temporale sunt 1564-1596,interval istoric ce aprinde a doua domnie a lui Lapusneannul.Nuvela are o compozitie clasica,fiind alcatuita din patru capitol,fiecare coresounzand unui moment al subiectului.Capitolele sunt precedate de motouri semnificative care anticipeaza conflictul acestora.Actiunea se constituie prin inlantuirea evenimentelor in capitolul al doilea existand inca o secventa retrospective in care este prezentat destinul urmasilor lui Petru Rares. Primul capitol are ca motto replica lui Lapusneanu prin care se fixeaza conflictul principal:Daca voi nu ma vreti,eu va vreau,cel politic intre boieri si domnitori.Incipitul rezumativ crioneaza imaginea sumbra a Moldovei sfarsita de lupte interne pentru putere.Intriga se contureaza in circumstantele intalnirii dintre Lapuneanul si sabia lui Tamsa.Capitolul al doilea debuteaza cu o secventa rezumativa: dupa fuga lui Tomsa,noul domn arde cetatile cu exceptia Hotinului si ii pedepseste drastic pe boieri.episodul central al capitolului surprinde rugamintea doamnei Ruxandra adresata domnului,de a inceta omorurile si promisiunea leacului de frica. In al treailea capitol Lapusneanul si boierii sunt adunati la Mitropolie.Descrierea vesmintelor domnului este urmata de discursul adresat boierilor,caracterizat de narrator dreptvdesantata cuvantare.Lapusneanul apeleaza la parabole si cetate din texte sacre,asumandu-si ipocrit pacatul cruzimii si a setei de razbunare.Episodul uciderii celor 47 de boieri constituie punctual culminant.Ultimul capitol opereaza un salt in timp: patru ani trecusera.Lapuneanul se retrage din cetatea Hotinului unde se imbolnaveste.Domnitorul se crete la usa mormantului,cerandu-I mitropolitului Teofon s ail calugareasca.Devine calugar Poisie: fiul sau Bogdan este proclamat demn iar doamna Ruxandra refuza.Revenindu-si,ii ameninta pe toti cu moartea:de ma voi scula pre multi am sa popesc si

eu,replica reliefeaza setea de razbunare a domnitorului care va fi ucis de boierii Sancioc si Stroici cu complicitatea doamnei Ruxandra si a metropolitului.Finalul opera este un comentariu al naratorului ce califica domnia lui Lapusneanul O pata de sange in istoria moldovei. Alexandru lapuneanul este un perosnaj eponim,tipul de spatial medieval,un erou romantic,exceptional in situatii exceptionale,realizat pe baza antitezei romantic.Provenit din boierimea de rand,manifesta fermitate si consecventa.Cuvintele adresate boierilor:dava voi nu ma vreti,eu va vreu evidentiaza trasatura dominant a acestuia: vointa neinduplecata de putere si de razbunare.Complexitatea eroului este si mai bine evidentiata prin antiteza cu Motoc dar si cu doamna Ruxandra.Actele de cruzime pun in lumina component demonica a personalitatii sale.Varsarea de sange ii provoaca voluptate,tabloul piramidei de capete in fara caruia o doamna lesina,pe el il amuza.Este lucid si calculate.Pe Motoc il pastreaza langa el pentru ca are nevoie de un opportunist las.Ocazia de al sacrifice nu intarzie sa apara,iar cand multimea revoltata face din Motoc personificarea tuturor relelor si abuzurilor,Lapusneanul in sacrifice fara nici o parere de rau.Inteligenta domnitorului se manifesta atat in relatia cu motoc,cat si prin reactia pe care o are la strigarea multimii.Se asigura predandu-l pe Motoc,de simpatia prostimii,in care vede pe buna dreptate o forta.In realizarea acestui personaj se imbina procedeele caracterizarii directe cu cele ale caracterizarii indirecte.la slujba de la metropolie cand saruta smerit moastele,naratorul in caracterizeaza direct:foarte galben la fata.In fata boierilor veniti la slujba ,Lapusneanul se autocaracterizeaza:m-am aratat cumplit rau,varsand sangele multora.Stapaneste arta dedublarii reusind sa ii asigure pe boieri de buna sa vcredinta si determinandu-I da participle la opatul de la curte. Ruxandra,sotia lui Lapuneanul este asa cum se precizeaza din al doilea capitol,fiica lui Petru Rares avand asadar o origine nobila.Doamna Ruxandra este o fire orgolica,suava,delicate,sensibila,sincera,evlavioasa si supusa.Acesteia I se face un portret remarcabil dupa toate regulile clasice ale compozitiei:amanunte biografice,portret fizic,dialog.Ipostaza feminine capata contur abia din capitolull al doilea,indentificandu-se trasaturile morale.Portretul fizic al acesteia se suprapunea descrierii vestimentatiei:era imbracata cu toata pompa cuvenita unei sotii,fice si surori de demn [] figura ei avea acea frumusete care facea odinioara vestite femeile Romaniei[]ea insa era trista si tanjitoare,ca floarea expusa arsitii soarelui,ce nu are nimic s-o umbreasca.Ruxandra este supusa si il respect ape unsul domnesc,are incredree in el si il admira,atitudini ce reies in mod indirect din apelativele folosite:bunul meu domn!. Cele doua personaje,Lapuneanul si Ruxandra sunt prezentate in antiteza conform ziunii romantic a autorului,constituindu-se intr-un aplu in aceasta nuvela istorica.Lapuseanul s-a casatorit cu fiica lui Petru Rares,doamna Ruxandra pentru a-si legitima pretentiile la tron si pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acesteia,Stefan cel Mare.Domnitorul este dispretuitor fata de sotia sac and o intreaba ce a dat sa isi ase fusele intr-o zi oarecare lasand-o sa se umileasca profund:Ruxandra cazu la picioarele lui.Se intrevede ascultatoarea sotie,respectful acesteia fata de domnitor.In schimb acesta ramane indiferent la sensibilitatea doamnei folosind un apelativ neasteptat rastit cu aroganta:muiere nesocotita!,pregatit sa puna man ape junghierul de la grau.Il opreste doar un instinct rational sa n-o ucida pe cea care ii contesta deciziile.In ultimul capitol,Ruxandra e cea care,cu aprobarea toata a

metropolului ii aduce apa cu otrava domnitorului.Speriata de amenintarile acestuia ca ii va ucide pee a sip e fiul lor Bohdan,Ruxandra ofera tiranului un final exemplar.