A.

Lapusneanu demonstrează că duşmănia dintre Lăpuşneanu şi

“Alexandru Lapusneanul” este prima nuvela
romantica de inspiratie istorica din literatura romana,
o capodopera a specie si un model pentru autorii care
au cultivat-o ulterior. Publicata pentru prima data in
perioada pasoptista in primul numar al revistei “Dacia
literara”, in 1840, ea a fost ulterior inclusa in ciclul
“Fragmente istorice” din volumul “Pacatele tineretii”
Opera este o nuvela, fiind o specie a genului epic, in
proza, de mai mare intindere decat schita, cu o
actiune mai complexa decat a acesteia, cu un numar
mai mare de personaje si cu un conflict mai
pronuntat. Aceasta are o structura riguroasa, cu un
singur fir narativ central si dezvolta un puternic
conflict. Personajele sunt relativ putine si graviteaza
in jurul personajului principal.
De asemenea, este o nuvela romantica, prin tema,
conflict, naratiune lineara, personaje exceptionale
puse in situatii exceptionale, personaje construite in
antiteza, dar si prin culoarea epocii in descrieri cu
valoare documentara. Este nuvela istorica, deoarece
principal sursa de inspiratie este trecutul istoric,
respectiv Evul Mediu
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment
zbuciumat din istoria Moldovei,in timpul celei de-a
doua domnii a lui A.L. (1564-1569). Naratorul operei
este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar
perspectiva narativa este obiectiva. In mod riguros,
opera este construita in capitole simetrice care
urmaresc in mod gradat conflictul. Fiecare capitol
poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui
personaj si rezuma actiunea capitolului. Motto-urile
celor 4 capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va
vreu”. (Acest motto este spus de Alexandru
Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de boieri), ” Ai
sa dai sama, doamna!” ( o vaduva se plangea la
Ruxanda de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc
vrem” (replica spusa de popor aflat in fata portii casei
lui Lapusneanul) si “De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu”. (replica Lui Alexandru Lapusneanul
cand afla ca a fost calugari.)
boieri era la fel de puternică, si unul interior
determinat de „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri
omeneşti”; sub imperiul acestuia, cel care fusese
sortit să-şi poarte blestemul setei de sânge, apare ca
un personaj tragic, sfâşiat de propria sa alcătuire
sufletească.
Alexandru Lăpuşneanul este personajul eponim al
operei, statut care îi relevă importanţa. Proiecţie
romantică a unei figuri istorice reale, Alexandru
Lăpuşneanul este un personaj static, încrâncenat,
până la sfârşit, în teribila luptă împotriva boierilor.
Personaj principal a cărui voinţă domină destinele
supuşilor, acesta reprezintă tipul Tiranului crud şi
violent, care încalcă orice principii religioase şi
morale, în scopul de a-şi păstra puterea.
Doamna Ruxanda este personaj secundar, întrucât se
regăseşte numai în unele episoade ale acţiunii; de
asemenea, ea pune în evidenţă, prin antiteză,
aspectele negative din firea crudului ei soţ. Atitudinile
şi faptele doamnei Ruxanda o caracterizează ca pe o
fiinţă sensibilă ( leşină atunci când vede piramida de
capete), dar şi hotărâtă să-i apere pe cei bătuţi de
soartă. Prizonieră a unui spaţiu întunecat (palatul
voievodal) străjuit de capetele celor ucişi, Ruxanda
pare a fi un înger căzut în Infern.
In concluzie, “A.L”, de C. Negruzzi repr.o nuvela
istorica de facture romantica,care,in opinia lui G.
Calinescu :”..ar fi devenit o scriere celebra ca si
Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi
uiversale”.

Actiunea este bine fixate in timp si spatiu,

coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a
orienta cititorul sis a creeze impresia veridicitatii, a
realitatii. Evenimentele se desfasoara in Moldova, in a
doua jumatate a secolului al-XVI-lea, prezentand
intoarcerea lui Lapusneanul la tron, in a doua sa
domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce
au loc imediat dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul
rezuma evenimente intamplate patru ani mai tarziu,
precum si secventa mortii domnitorului.

Conflictul nuvelei îmbracă două forme. Există un

conflict exterior între protagonist şi personajele
antagoniste (boierii, doamna Ruxanda, Moţoc),
evoluând în mod gradat până în momentul linşării lui
Moţoc de către mulţime; acest conflict se prelungeşte,
chiar dacă nu este la fel de violent, până la otrăvirea
voievodului de către doamna Ruxanda; scena în care
Spancioc şi Stroici asistă la chinurile voievodului