Nuvela romantică pașoptistă

„Alexandru Lăpușneanul”
de Costache Negruzzi

Nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică

din literatura română, o capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o
ulterior. Publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei „Dacia Literară” în
anul 1840, nuvela ilustrează două dintre cele patru idei formulate de Mihail Kogălniceanu
în articolul-program intitulat „Introducție” - manifestul literar al romantismului
românesc: promovarea unei literaturi originale și inspirația din istoria națională.
Este o nuvelă deoarece are construcție riguroasă, în proză, având un fir narativ
central și un conflict concentrat. Se observă concizia intrigii, tendința de obiectivare a
perspectivei narative și verosimilitatea faptelor prezentate. Personajele sunt relativ puține,
caracterizate succint și gravitează în jurul personajului principal.
Este o nuvelă romantică datorită următoarelor trăsături: temă (inspirație istorică),
personaje excepționale în situații excepționale, personaje construite în antiteză, descrieri
ale epocii cu valoare documentară, gesturi și replici memorabile.
Antiteza folosită în construirea personajelor este un procedeu romantic care, la
nivelul textului, pune în opoziție ipostaza demonicului, simbolizată de domnitorul
Alexandru Lăpușneanul, crud, nemilos, tiran cu ipostaza angelicului reprezentată de
doamna Ruxanda, blândă, supusă, influențabilă. Tot în antiteză sunt prezentați și boierii:
Moțoc – laș, trădător, lingușitor și Spancioc și Stroici – asumați, curajoși, „buni
patrioți”. Replica memorabilă „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” și situația
excepțională a piramidei de capete (uciderea celor 47 de boieri) sunt reprezentative
pentru viziunea romantică.
Nuvela are ca temă lupta pentru putere, evocarea celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lăpușneanul în Moldova (1564-1569). Sunt prezentate consecințele deținerii
puterii de către un domnitor crud, tiran.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este omniscient, omniprezent și
relatează la persoana a III-a. Obiectivitatea perspectivei amintește de relatarea
cronicarilor moldoveni. Secvențele sunt redate cronologic, prin înlănțuire.
Echilibrul compozițional este realizat prin organizarea textului în patru capitole.
Fiecare capitol are un motto sugestiv și fixează anumite momente ale subiectului, astfel:
capitolul I: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” -cuprinde expozițiunea și intriga;
capitolul al II-lea „Ai să dai samă, doamnă...” -marchează desfășurarea acțiunii;
capitolul al III-lea „Capul lui Moțoc vrem...” – prezintă punctul culminant, iar capitolul
al IV-lea „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...” -prezintă deznodământul
nuvelei.
O primă secvență relevantă o reprezintă întâlnirea dintre domnitor și boieri. Este
prezentat Lăpușneanul în fruntea unei armate turcești și determinarea acestuia de a
recupera tronul Moldovei (intriga). Domnitorul nu își exprimă doar hotărârea și
determinarea de a se întoarce la tron, ci și dorința sa de răzbunare față de boierii trădători.
A doua secvență relevantă pentru tema nuvelei și viziunea autorului asupra lumii
este prezentată în capitolului al III-lea și marchează punctul culminant al acțiunii.
Cruzimea de care dă dovadă domnitorul pe parcursul acestui capitol îi conturează
caracterul excepțional: discursul de la mitropolie, ospățul, uciderea celor 47 de boieri.
 Conflictul principal al nuvelei pune în evidență personajului principal și relevă lupta
pentru putere între boieri și domnitor. Un conflict secundar este între domnitor și boierul
trădător Moțoc, conflict care se încheie în capitolul al III-lea. Conflictul între boieri și
popor este reprezentat prin revolta norodului.
Personajele sunt construite în manieră romantică: personaje excepționale în situații
excepționale, construite în antiteză. Acestea sunt caracterizate la nivelul textului atât în
mod direct, cât și în mod indirect prin fapte, limbaj, relația cu celelalte personaje,
atitudine, vestimentație.
Alexandru Lăpușneanul, personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
excepțional, care acționează în situații excepționale. Întruchipează tipul domnitorului
crud, tiran, nemilos. Este construit din contraste, având atât calități cât și defecte
puternice. Poate fi considerat un personaj rotund. Domnitorul este caracterizat în mod
direct de către narator, care îl numește „domnul”(întoarcerea), „tiranul” (uciderea
boierilor), „bolnavul” (final), în funcție de ipostazele pe care acesta le are de-a lungul
acțiunii. Prin intermediul caracterizării indirecte, iese la iveală cruzimea acestuia
(piramida de capete).
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, cu un caracter slab. Aceasta nu
acționează din voință proprie, iar prin contrast, pune în evidență voința personajului
principal. Moțoc reprezintă tipul boierului trădător, urmărește doar propriul interes.
Mulțimea – personaj colectiv – evidențiază capacitatea de manipulare a domnitorului.
Stilul este sobru și concis, iar limbajul arhaic și regional conferă culoarea locală prin
arhaisme: „spahii”, „vornic”, „armaș” și regionalisme „vreu”, „pănă”.
Opinie!
Prima noastră nuvelă istorică este o capodoperă a speciei despre care criticul G.
Călinescu afirma: „Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul ar fi devenit o scriere
celebră ca și Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi
universale.” Nuvela ilustrează principiile ideologiei pașoptiste și ale romantismului
românesc.