Alexandru Lăpusneanul de Costache Negruzzi
(nuvela istorică/romantică) (történelmi/romantikus novella)
-perioada pașoptistă-
Prima nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru
Lăpușneanul”de Costache Negruzzi, aparține proyei romantice, fiind
publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei „Dacia
literară”(1840).
„Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă deoarece este
construcție riguroasă, epică, în proză, cu un fir narativ central și
conflict concentrat. Se observă concizia intrigi, tendința de
obiectivare a perspectivei narative și de asigurare a verosimilității
faptelor prezentat. Personajele relativ puține și caracterizate
succint pun în lumină trăsăturile personajului principal.
Este o nuvelă romantică prin tema de inspirație istorică,
personaje excepționale în situații excepționale, construite în
antiteză prin culoarea epocii redată în descrieri cu valoare
documentară, gesturi spectaculoase și replici devenite celebre.
Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici,
care se inspiră din trecutul istoric.
Raportul realitate-ficțiune este ilustrativ pentru viziunea
despre lume a scriitorului pașoptist, care se inspiră din „Letopișețul
Țării Moldovei” al lui Grigore Ureche și din cel al lui Miron Costin.
Nuvela istorică are ca temă evocarea celei de-a doua domnii.
Alexandru Lăpusneanul de Costache Negruzzi
-negyvennyolcas periódus-
A román irodalom első történelmi novellája, Costache Negruzzi
"Alexandru Lăpușneanul" a romantikus prózához tartozik, a
negyvennyolcas korszakban jelent meg az "Dacia literară" folyóirat
első számában (1840).
Az "Alexandru Lăpușneanul" novella, mert szigorú, epikus
konstrukció, prózában, központi narratív szállal és koncentrált
konfliktussal van. Megfigyelhető az intrika tömörsége, a narratív
perspektíva tárgyiasítására és a bemutatott tények hitelességének
biztosítására való hajlam. A viszonylag kevés és tömören
jellemezhető karakter kiemeli a főszereplő vonásait.
Romantikus novella, melynek témája a történelmi ihlet,
kivételes karakterek kivételes helyzetekben, ellentétbe építve a
dokumentarista értékű leírásokban megjelenített kor színével,
látványos gesztusokkal és híres vonalakkal.
A történelmi novella romantikusok által művelt irodalmi faj,
amelyet a történelmi múlt ihletett.
A valóság-fikció kapcsolat illusztrálja a paszoptista író
világlátását, amelyet Grigore Ureche „Moldova földjének krónikája”
és Miron Costin című műve ihletett.
A történelmi novella témája a második uralkodás felidézése.
Echilibrul compozițional, clasic, este realizat prin organizarea
textuluinarativ în patru capitole, cere fixează momentele
subiectului. Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, ce
conțin câte o replică importantă: capitolul I(expozițiunea și intriga)-
„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”; capitolul al II-lea (desfășurarea
acțiunii)-„Ai să dai samă, doamnă!”; capitolul al III-lea(punctul
culminant)-„Capul lui Moțoc vrem...”; capitolil al IV-
lea(deznodământul)-„De mă voi scula, pre mulți am să popesc și
eu...„. Timpul și spațiul acțiunii sunt precizate. Nuvela începe cu
întoarcerea voievodului pe tronul Moldovei, în a doua sa domnie.
Capitolul I cuprinde expozițiunea și intriga. Capitolul al II-lea
corespunde desfășurării acțiunii și cuprinde întâmplări ca: fuga lui
Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților Moldovei, deființarea
armatei pământene, confiscarea averilor boierești, uciderea unor
boieri, fapte urmate de intervenția doamnei Ruxanda pe lângă
domnitor pentru pune capăt omorurilor și de promisiunea pe care i-
o face acesta.
Capitolul al III-lea conține mai multe scene romantice:
discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie, ospățul
de la palat și uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moțoc de
cștre mulțimea revoltată. În capitol al IV-lea este înfățișat
deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire.
Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal.
Personajele sunt realizate potrivit estetici romantice:
personaje excepționale în situații excepționale, construirea în
antiteză, lineare psihologic.
A kompozíciós, klasszikus egyensúlyt a narratív szöveg négy
fejezetre szervezésével érjük el, ehhez szükséges a téma
mozzanatainak rögzítése. A fejezeteknek összefoglaló szerepű
mottójuk van, amelyek egy fontos sort tartalmaznak: I. fejezet (a
kiállítás és a cselekmény) - "Ha nem akarsz engem, én akarlak..."; II.
fejezet (az akció kidolgozása) - „Ugyanannyit fog fizetni, hölgyem!”;
III. fejezet (tetőpont) - "Moțoc fejét akarjuk..."; IV. fejezet (az
eredmény) - "Ha felkelek, túl sokat fogok megállni...". Meg van adva
a cselekvés ideje és tere. A novella azzal kezdődik, hogy a vajda
visszatér Moldova trónjára, második uralkodása idején.
Az I. fejezet tartalmazza a leírást és a cselekményt. A II.
fejezet az akció fejleményeinek felel meg, és olyan eseményeket
tartalmaz, mint: Tomsa menekülése Munténiába, moldovai városok
felgyújtása, a szárazföldi hadsereg elpusztítása, a bojárok
vagyonának elkobzása, bojárok meggyilkolása, tettek, amelyeket
Ruxanda asszony követett beavatkozás az uralkodóval, amit ígér.
A III. fejezet több romantikus jelenetet tartalmaz: az
uralkodó beszéde a metropoliszban tartott istentiszteleten, a
palotában tartott lakoma és a 47 bojár meggyilkolása, Moțoc
meggyilkolása a fellázadt tömeg által. A IV. fejezet az eredményt, a
zsarnok mérgezés általi halálát mutatja be.
A novella konfliktusa kiemeli a főszereplőt.
A karakterek romantikus esztétika szerint készülnek:
kivételes karakterek kivételes helyzetekben, ellentétes konstrukció,
lineáris pszichológiai.
 Modalitățiile de caracterizare a personajelorsunt directe și
indirecte.
Titlul evidențiază personalitatea puternică a personajului
principal prin hotărârea și cruzimea sa.
Alexandu Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei,
personaj romantic, excepțional, care acționează în situații
excepționale. Înrtuchipează tipul domnitorului sângeros, tiran și
crud. El este construit din contraste, având calități și defecte
puternice. Lăpușneanul este un personaj „rotund”, spre deosebire
de celelalte personaje din nuvelă, „plate”, „construite” în jurul unei
singure idei sau calități. Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent,
bun cunoscător al psihologiei umane, abil politic, personajul este
puternic individualizat. Naratorul omniscient îl caracterizează direct
prin epitetele care precizează ipostazele personajului: „vodă”,
„domnul”, „tiranul”, „bolnavul”.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic,
construit în antiteză cu Lăpușneanul: blândețe-cruzime, caracter
slab-caracter tare. Ea nu acționează din voință nici când îi cere
soțului său să înceteze cu omorurile, nici când îl otrăvește.
Boierul Moțoc reprezintă tipul trădător, viclean, laș, intrigat. Nu
urmărește decât propriile interese.
Personajul colectiv, mulțimea revoltată de târgoveți, apare pentru
prima dată în literatura noastră.
Tehnica narativă este simplă.
A karakterek jellemzésének módjai közvetlenek és
közvetettek.
A cím kiemeli a főszereplő erős személyiségét elszántságán
és kegyetlenségén keresztül.
Alexandu Lăpușneanul a novella főszereplője, romantikus,
kivételes karakter, aki kivételes helyzetekben cselekszik. A
vérszomjas, zsarnoki és kegyetlen uralkodó típusát testesíti meg.
Kontrasztokból épül fel, erős tulajdonságokkal és hibákkal.
Lăpușnean „kerek” karakter, a novella többi szereplőjével
ellentétben „lapos”, egyetlen ötlet vagy minőség köré „épült”.
Kegyetlen, határozott, ravasz, rejtett, intelligens, az emberi
pszichológiában jártas, politikailag képzett, a karakter erősen
individualizált. A mindentudó elbeszélő közvetlenül jellemzi őt a
karakter hiposztázisait meghatározó jelzőkkel: „vezér”, „úr”,
„zsarnok”, „beteg”.
Ruxanda másodlagos karakter, romantikus típus,
Lăpușneanul ellentétbe építve: szelídség-kegyetlenség, gyenge
jellem-erős karakter. Nem cselekszik önként, amikor arra kéri férjét,
hogy hagyja abba a gyilkosságot, vagy amikor megmérgezi.
A Moțoc bojár az áruló, ravasz, gyáva, érdeklődő típust
képviseli. Csak a saját érdekeit követi.
Irodalmunkban először jelenik meg a kollektív karakter, a
városiak fellázadt tömege.
A narratív technika egyszerű.
 Perspectiva narativă este obiectivă, iar narațiunea la
persoana a III-a amintește, prin concezie, de relatarea cronicarilor.
Stilul narativ se remarcă prin sobrietate și concizie.
În concluzie, potrivit criticului G. Călinescu: „Nuvela istorică
„Alexandu Lăpușneanul„ ar fi devenit o sciere celebră ca și „Hamlet„
dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi
universale”.
A narratív perspektíva objektív, a harmadik személyben való
elbeszélés pedig felfogás szerint a krónikások beszámolójára
emlékeztet.
Az elbeszélő stílus józanságával és tömörségével tűnik ki.
Összegzésként a kritikus, G. Călinescu szerint: „A történelmi
novella” Alexandu Lăpușneanul „olyan híres írás lett volna, mint a
Hamlet, ha a román irodalom egy egyetemes nyelv presztízsét
segítené”.