I.

Eseu despre particularităţile unei nuvele studiate

Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi
Planul eseului

Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de

Costache Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în
primul număr al revistei Dacia literară (1840).
1. Încadrarea nuvelei într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o orientare
tematică
- Specia: Este o nuvelă deoarece este o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă,
având un fir narativ central; personajele relativ puţine, caracterizate succint, gravitează în jurul
personajului principal.
- Este o nuvelă romantică prin: tema de inspiraţie istorică, construcţia liniară, personaje
excepţionale în situaţii excepţionale, antiteza dintre blândeţea doamnei şi cruzimea
domnitorului, culoarea epocii în descrieri cu valoare documentară, gesturi spectaculoase şi
replici memorabile.
2. Ilustrarea temei
- Tema nuvelei istorice este a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569), în
Moldova secolului al XVI-lea. Două ilustrări sunt: replica domnitorului „Dacă voi nu mă vreţi,
eu vă vreau...”, în capitolul I şi scena uciderii celor 47 de boieri, în capitolul al III-lea.
- Raportul realitate – ficţiune este ilustrativ pentru viziunea despre lume a scriitorului.
3. Elemente de structură şi de compoziţie
- Perspectiva narativă este obiectivă, cu naratorul omniscient, sobru, detaşat, intervine
rareori prin epitetele de caracterizare: ,,vodă”, ,,domnul”, ,,tiranul”, ,,bolnavul”; naraţiunea la
persoana a III-a.
- Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal.
- Compoziţia: naraţiune lineară, înlănţuire. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate.
- Echilibrul compoziţional: patru capitole, care fixează momentele subiectului şi poartă
câte un motto cu rol rezumativ: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) - ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu
vă vreu…”; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă, Doamnă!”; capitolul al III-
lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea (deznodământul) -,,De mă
voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”.
- Acţiunea nuvelei; principalul conflict: lupta pentru putere între domnitor şi boieri; conflictul
secundar, între domnitor şi trădătorul Moţoc, ilustrează dorinţa de răzbunare.
- Timpul şi spaţiul acţiunii redau a doua domnie a lui Lăpuşneanul în Moldova, timp de patru
ani.
- Personajele sunt romantice: personaje excepţionale (au calităţi şi defecte ieşite din comun)
în situaţii excepţionale, antiteza ca procedeu de construcţie, liniaritatea psihologică, replicile
memorabile.
- Personajul principal Alexandru Lăpuşneanul este personaj romantic, ce întruchipează
tipul domnitorului sângeros, tiran şi crud.
- Doamna Ruxanda – personaj secundar, în antiteză cu Lăpuşneanul: blândeţe – cruzime,
caracter slab – caracter tare.
- Boierul Moţoc reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant. În antiteză cu
boierul trădător, sunt personajele episodice Spancioc şi Stroici, tineri boieri patrioţi cu rol
justiţiar.
- Personajul colectiv, mulţimea revoltată de târgoveţi, apare pentru prima dată în literatura
noastră.
- Naraţiunea şi descrierea sunt reduse, iar caracterul dramatic al textului este dat de utilizarea
predominantă a dialogului.
- Stilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie. Registrele stilistice arhaic şi regional
conferă culoarea locală. Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirectă, prin
replicile memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc.
4. Opinie: nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi ilustrează principiile
romantismului românesc şi idealurile paşoptiste.
Concluzie: Prima noastră nuvelă istorică este o capodoperă, potrivit criticului G.
Călinescu: „nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet
dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale”.

II. Particularităţi de construcţie a personajului principal dintr-o nuvelă studiată

Planul eseului

- Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de Costache
Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al
Daciei literare (1840).
- Tema nuvelei este evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 –
1569), un domnitor crud şi sângeros din Moldova secolului al XVI-lea.

1. Elemente de structură şi de compoziţie ale textului

- Perspectiva narativă este obiectivă, cu naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient,
omniprezent; epitete de caracterizare (,,tiran”).
- Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal, memorabil şi
excepţional prin cruzimea sa.
- Compoziţie: naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative
şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate.
- Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a
doua sa domnie; ultimul capitol redă moartea domnitorului, patru ani mai târziu.
- Patru capitole, care fixează momentele subiectului: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) -
,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” ; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă,
Doamnă!”; capitolul al III-lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea
(deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”.
- Acţiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se
dezvăluie în evoluţia gradată a conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, personajele sunt
puternic individualizate, construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate
psihologic) sau portretizate succint.
-Registrele stilistice arhaic şi regional conferă culoarea locală. Stilul narativ este sobru şi
concis.
- Limbajul personajului este un mijloc de caracterizare indirectă, prin replici memorabile:
,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc.

2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului

- Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a
pedepsirii lui Moţoc, scena morţii domnitorului otrăvit). Întruchipează tipul domnitorului tiran
şi crud.
- Conflictul nuvelei este lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Conflictul secundar, între
domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului.
 3. Trăsăturile personajului
- Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil.
- Caracterizarea indirectă prin fapte evidenţiază în manieră romantică cruzimea personajului
şi hotărârea de a avea puterea domnească: guvernarea cu ajutorul terorii, culminând cu
uciderea celor 47 de boieri la ospăţ (în capitolul al III-lea), pedepsirea lui Moţoc şi încheindu-se
prin revenirea asupra hotărârii de a se călugări, care i-ar fi anulat rolul de domnitor (capitolul al
IV-lea).
- Modalităţile de caracterizare sunt directe (de către narator, de alte personaje,
autocaracterizarea) şi indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaţii cu alte
personaje, gesturi, atitudine, vestimentaţie).
- Limbajul naratorului realizează, în mod direct, prin descrierea vestimentaţiei şi portret moral
(,,vodă”, ,,domnul”, ,,tiranul”, ,,bolnavul”). Caracterizarea indirectă prin limbajul personajului
se realizează în replici memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” sau ,, – Proşti, dar
mulţi!”.
4. Opinie: Într-o nuvelă istorică, în care conflictul este lupta pentru putere între domnitor
şi boieri, caracterul sângeros al acţiunilor lui Lăpuşneanul pentru impunerea autorităţii domneşti
este veridic. Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se conturează din lumini şi umbre,
este în antiteză cu alte personaje, fiind memorabil prin caracterul excepţional al faptelor şi
însuşirilor sale: hotărâre şi cruzime.
Concluzia: Monumentalitatea personajului, titanismul, excepţionalitatea romantică,
spectaculosul acţiunilor şi al replicilor fac din personajul principal al nuvelei un personaj
memorabil.

III. Relaţia dintre două personaje dintr-o nuvelă studiată

Planul eseului

- Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul de Costache
Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al
revistei Dacia literară (1840).
- Tema este evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569), un
domnitor crud şi sângeros din Moldova secolului al XVI-lea.
1. Elemente de structură şi de compoziţie
- Perspectiva narativă este obiectivă, cu naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient,
omniprezent; epitete de caracterizare (,,tiran”).
- Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal.
- Compoziţie: naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative
şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate.
- Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a
doua sa domnie; ultimul capitol redă moartea domnitorului, patru ani mai târziu.
- Patru capitole, care fixează momentele subiectului: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) -
,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” ; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă,
Doamnă!”; capitolul al III-lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea
(deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”.
- Acţiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se
dezvăluie în evoluţia gradată a conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, personajele sunt
puternic individualizate, construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate
psihologic) sau portretizate succint.
- Registrele stilistice arhaic şi regional conferă culoarea locală. Stilul narativ este sobru şi
concis.
- Limbajul personajelor este un mijloc de caracterizare indirectă, prin replici memorabile:
,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”, „Proşti, dar mulţi!” etc.
2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajelor alese
- Potrivit principiilor romantice, personajele nuvelei sunt construite în antiteză şi au calităţi şi
defecte împinse la extrem (excepţionale).
- Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
excepţional; tipul domnitorului tiran şi crud, un caracter tare, construit în antiteză cu boierul
Moţoc, personaj secundar ce reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant.
- Raportul realitate – ficţiune: modificarea unor date istorice pentru ilustrarea unor tipuri
umane, boierul trădător şi tiranul sângeros.
3. Trăsăturile personajelor
- Scenele care înfăţişează relaţiile dintre domn şi Moţoc se regăsesc în primul şi în al treilea
capitol.
- Capitolul I cuprinde conflictul secundar, între Alexandru Lăpuşneanul şi boierul trădător,
Moţoc.
- Prin dialog şi epitetele de caracterizare sunt conturate portretele morale şi relaţiile
conflictuale.
- Hotărârea de a avea puterea domnească este implacabilă: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreau”.
- Răspunsul lui Lăpuşneanul conţine intriga şi declanşarea conflictului: dorinţa de răzbunare
pentru trădarea boierilor în prima domnie. Cu diplomaţie, îi face o promisiune aparent
liniştitoare lui Moţoc: ,,îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji în sângele tău; te voi cruţa,
căci îmi eşti trebuitor, ca să mă mai uşurezi de blăstemurile norodului”.
- Planul de răzbunare al lui Lăpuşneanul este crud, fiind finalizat în capitolul al treilea.
Domnitorul asistă râzând la măcelul boierilor, în timp ce Moţoc, disimulat, încearcă să râdă.
Când mulţimea revoltată este întrebată ce doreşte, strigătul „Capul lui Moţoc vrem!” arată
laşitatea boierului şi aduce ocazia de răzbunare a domnitorului pentru trădare, sub pretextul
cererii norodului: ,,– Proşti, dar mulţi”. Fără a constitui deznodământul nuvelei, această
secvenţă este finalul conflictului secundar, între domnitor şi Moţoc, reprezentantul marii
boierimi.

4. Concluzie: relaţia care se stabileşte între domn şi Moţoc este ilustrativă pentru
conturarea a două caractere opuse. Cele două personaje sunt romantice deoarece aparţin
excepţionalului prin cruzime, respectiv, prin ticăloşie, şi sunt portretizate în antiteză: caracter
slab - caracter tare.