Ion

de Liviu Rebreanu
Roman realist-obiectiv din perioada interbelica
Ion este primul mare roman din literatura romana, comparabil prin
tematica taraneasca, cu cele din literatura universala.
Caracterul operei
- este roman realist-obiectiv pentru ca:
ofera o imagine veridica a satului transilvanean de la
inceputul secolului al XX-lea, Rebreanu fiind adeptul unui
realism al esentelor
personajele sunt determinate social si ilustreaza tipologii
specifice categoriei sociale din care fac parte.
Titlul
- fixeaza numele protagonistului
- este un prenume reprezentativ pentru lumea satului romanesc
Tema
- lupta pentru pamant in satul traditional in care omul era
apreciat dupa intinderile de pamant.
- alte teme: tema vietii si a mortii, a iubirii si a casatoriei, tema
nationala.
Viziunea asupra lumii:
- este oferita de mesajul romanului: atunci cand depaseste
limitele normalului, dorinta de pamant duce la dezumanizarea
individului.
Perspectiva narativa:
- este obiectiva
- apartine unui narator omiscient si omniprezent, care ofera o
viziune dindarat
- naratiunea este realizata la persoana a III-a
Tehnica narativa:
- tehnica planurilor paralele care se intersecteaza (planul
taranimii si planul micii intectualitati a satului)
- tehnica alternantei
- tehnica inlantuirii cronologice a secventelor narative
Timpul:
- primul deceniu al secolului al XX-lea
- cca. doi ani
- actiunea incepe si se termina intr-o duminica
Spatiul:

- Ardeal, Valea Somesului, Satul Pripas (modelul este satul natal

al lui Rebreanu, Prislop)
Structura compozitionala:
- este simetrica si circulara
- doua parti cu titluri simbolice: Glasul pamantului si Glasul
iubirii(doua voci interioare ale protagonistului, generatoare de
conflict interior)
- 13 capitole (numar nefast) cu titluri simbolic-rezumative
Incipitul si finalul:
- confera simetrie si circularitate structurii compozitionale (corp
sferoid)
- actiunea incepe si se termina in acelasi loc, metafora drumului
avand o dubla semnificatie: - drum al vietii si al mortii
- introduce cititorul si il scoate din lumea
fictionala
Structura interioara:
- include trei planuri
planul destinului individual (drama lui Ion)
planul destinului familial (familia invatatorului Herdelea)
planul destinului comunitatii din din satul ardelean aflat
sub stapanire austro-ungara
Conflictul:
- exterior este social
- interior surprinde zbuciumul lui Ion intre cele doua glasuri
Personajele:
- sunt complexe si ilustreaza o tipologie specifica unei categorii
sociale
- sunt determinate social, trasformarea lor fiid in relatie cu
mediul
Ion:
- este personaj protagonist si eponim
- fixeaza tipologia taranului roman sarac care doreste pamant
(d.p.d.v. social) si tipologia parvenitului, care se foloseste de
Ana, fara scrupule, pentru a-si atinge scopul (d.p.d.v. moral)
- este caracterizat direct de:
narator: iute si harnic ca ma-sa, iubeste munca si
pamantul
alte personaje (tehnica oglinzilor):
doamna Herdelea: baiat cumsecade
Vasile Baciu: hot, talhar, sarantoc
Preotul Belciug: un stricat si un bataus
autocaracterizare, prin monolog interior

- este caracterizat indirect prin fapte, atitudini, relatia cu

celelalte personaje
- trasaturi:
fiinta demna, doreste sa-si depaseasca conditia de
sarantoc
munceste din greu pamanturile altora pentru a plati
datoriile tatalui
nu reuseste si realizeaza ca nu exista cale cinstita
pentru a-si depasi conditia
viclean si perseverent urzeste un plan de seducere a
Anei, facand-o sa creda ca o iubeste
afland ca a ramas gravida devine rece si cinic fata de
ea
manifesta indiferenta fata de rusinea Anei, fortandu-i
mana lui Vasile Baciu pentru a i-o da de nevasta
casatorit cu ea, in fapt cu pamantul, Ana ii devine o
povara si comportamentul lui fata de ea o impinge la
sinucidere
trasatura care defineste personalitatea lui Ion este
iubirea de pamant. In raport cu aceasta el apare in
doua ipostaze:
mic si slab ca un vierme... (cand nu are
pamant)
mare si puternic ca un urias din basme...(cand
are pamant)
dragostea de pamant se transforma in patima si
genereaza un proces de dezumanizare care face ca
moartea Anei sau a lui Petrisor sa nu fie pentru el
experiente dramatice.
odata potolit glasul pamantului, se manifesta la fel
de puternic glasul iubirii pentru Florica, sotia lui
George
incalcand morala satului prin adulter, Ion moare lovit
de George cu sapa, unealta pamantului si a mortii
Ana
- personaj secundar, tragic si simbolic
- tipologic intruchipeaza destinul femeii in mediul rural
- prin statutul sau social este sortita sa se marite cu George
Bulbuc
- destinul ei este in relatie cu cel a lui Ion, care vede in Ana
singurul mijloc prin care isi poate potoli setea de pamant
- este caracterizata direct de:

 narator: fata cu stare, nu cine stie ce frumoasa,

trasaturi care o vor defini pe tot parcursul romanului
Ion: tare-i slabuta si uratica, saraca de ea
- este caracterizata indirect prin fapte, atitudini, relatia cu Ion
- trasaturi:
buna la suflet, harnica, supusa si iubitoare
in ciuda fragilitatii are o mare putere de a rabda bataile
si umilintele, pentru ca iubeste
pe tot parcursul romanului apare ca o nefericita (orfana,
batuta crunt de tata si urata de Ion), ocolita de noroc
este stapanita si ea de un glas, cel al mortii (imaginea
lui Avrum si Dumitru care o obsedeaza)
exprima atitudinea autorului fata de lumea in care
traieste, in care femeia reprezinta: doua brate de
lucru, o zestre si o producatoare de copii(G. Calinescu)
iubirea pentru Ion face din ea un personaj luminos

Stilul:
- neutru, impersonal
- registrele stilistice: regional
- limbajul personajelor: in functie de conditia lor sociala
- procedee artistice diverse (personificare, epitet, comparatie,
hiperbola), folosite pentru plasticizarea ideilor si nu pentru
expresivitate
Moduri de expunere:
- naratiunea, descrierea, dialogul, monologul interor indeplinesc
o serie de functii epice in cadrul discursului narativ