Subiect de tip III-eseu structurat

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularități ale unui roman
studiat, aparținând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea operei alese într-o perioadă, într-un curent
literar/cultural sau într-o orientare tematică;
- comentarea a două secvențe relevante pentru tema romanului studiat;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru romanul studiat
(de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele
comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Romancier prin excelenţă citadin, Camil Petrescu aduce ca personaj, în literatura română,
intelectualul lucid, care se gândeşte şi se frământă căci - spune unul dintre eroii săi- „câtă luciditate, atâta
conştiinţă, câtă conştiinţă, atâta pasiune şi deci atâta dramă” . Una dintre cele două opere în proză ale lui
Camil Petrescu este romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, structurat în două părţi
cu titluri semnificative, ce oferă imaginea unui univers de viaţă complex, surprins în două ipostaze
esenţiale: iubirea si războiul.
Opera se încadrează în tipul de roman subiectiv, modern, roman psihologic, al experienţei . O
primă trăsătură a acestui tip de roman este utilizarea analizei psihologice pentru a prezenta trăirile, emoţiile,
sentimentele şi gândurile personajelor, inclusiv pe cele ale naratorului-personaj prin introspecţie. Un
exemplu în acest sens este cel al episodului excursiei de la Odobeşti, în timpul căreia, în permanenţă, Ştefan
Gheorghidiu, personajul principal al operei, a analizat cu luciditate comportamentul celorlalţi, în special pe
cel al soţiei sale, analizându-se, în acelaşi timp şi pe sine, făcând presupuneri cu privire la ceea ce ar fi putut
gândi şi simţi cei prezenţi la acel eveniment.
A doua trăsătură a acestui tip de roman o constituie prezenţa unui narator-personaj, subiectiv care,
prin intermediul naraţiunii la persoana I, prezintă cititorului gândurile, trăirile, emoţiile sentimentele sale,
generate de modul în care două mari experienţe fundamentale se reflectă în propria conştiinţă, iubirea şi
războiul: „Eram căsătorit de doi ani şi jumătate cu o colegă de facultate şi bănuiam că mă înşală.”
Romanul aparține realismului, în primul rând prin crearea impresiei de veridicitate. Camil
Petrescu s-a inspirat, în realizarea romanului, din evenimente reale, deoarece a participat, ca ofițer, pe front,
la luptele din Primul Război Mondial, jurnalul său de campanie fiind "împrumutat cu amănunte cu tot
eroului". Scriitorul mărturisește: "Din mine însumi nu pot ieși. Orice aș face, eu nu pot descrie decât
propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi". De asemenea,
impresia de veridicitate este dată de existența unor toponime: București, Odobești, Câmpulung, Constanța,
a unor instituții: Facultatea de Filozofie, Facultatea de Litere, Universitatea, a unor ocupații: profesor,
avocat, ofițer, notar, a unor evenimente istorice, precum Primul Război Mondial, toate aparținând lumii
reale.
În al doilea rând, opera aparține realismului prin încadrarea personajelor într-o tipologie.
Ștefan Gheorghidiu este tipul intelectualului, al idealistului, care absolutizează două evenimente esențiale
din existența sa: iubirea și războiul. Ela este tipul cochetei, pe care Gheorghidiu o descoperă cu uimire abia
după primirea moștenirii și odată cu intrarea lor în lumea mondenă. Unchiul Tache este tipul avarului,
unchiul Nae, tipul arivistului, iar domnul G., tipul junelui prim, al Don Juanului, al cuceritorului.
Incipitul, în acest roman, coincide cu expoziţiunea: „În primăvara anului 1916, ca sublocotenent
proaspăt, întâia dată concentrat, luasem parte cu un regiment de infanterie la fortificarea Văii Prahovei, între
Bulteni și Predeal”. Prin intermediul incipitului, se fixează coordonatele de timp şi de spaţiu ale
desfășurării acțiunii și se pune în evidență un eveniment istoric important, adică pregătirile ce se făceau
pentru intrarea României în Primul Război Mondial, ceea ce conferă veridicitate acțiunii romanului.
Deocamdată, nu este dezvăluită cititorului identitatea eroului, care este şi narator-personaj.
Acţiunea începe cu prezentarea personajului principal, Ştefan Gheorghidiu, aflat pe front,
contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei, pentru intrarea României în război.
Eroul este arătat într-o discuţie de la popotă, când Gheorghidiu aduce în prezent aspecte ale căsniciei sale:
“Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam ca mă înşală”. El relatează cât
de fericiţi au fost cei doi la începutul căsătoriei, ducând o viaţă modestă. Moartea unchiului Tache le
aduce o moştenire substanţială, fapt care schimbă radical viaţa lor, deoarece Ela pare foarte
interesată de viaţa mondenă a societăţii. În casa verişoarei lui Gheorghidiu, cei doi îl cunosc pe
domnul G., ”un vag avocat, dansator, foarte căutat de femei”. Ştefan observă că Ela pare foarte fericită
în preajma lui, ceea ce duce, inevitabil la bănuiala că acesta îl înşală. Excursia de la Odobeşti pune sub
semnul îndoielii fidelitatea soţiei. Altă dată, sosind pe neasteptate într-o noapte în permisie, nu-şi
găseşte sotia acasă, aceasta sosind dimineaţa. Ștefan o alungă, dorind să divorţeze. După un timp, cei
doi se împacă şi sublocotenentul Gheorghidiu se reîntoarce în armată. Pe front eroul este rănit. Sosit
în București, în convalescenţă, Ela îi pare o străină. Hotărăşte să se despartă. Îi dăruieşte casele de la
Constanţa, bani, “absolut tot ce era în casă, de la obiecte de preţ la cărţi […] Adică tot trecutul”.
Reperele spaţiale şi cele temporale constituie un alt element important de construcţie a
romanului. Încă din primele rânduri cititorul află că acţiunea are loc acolo unde se făceau fortificaţii şi
pregătiri pentru intrarea României în război: Valea Prahovei şi apoi Piatra Craiului. Pe parcursul
derulării acţiunii sunt incluse şi alte localităţi precum Câmpulung, Bucureşti, Constanţa. Aşadar, cea mai
mare parte a întâmplărilor are loc într-un spaţiu deschis. Reperele temporale sunt trasate chiar din
primul capitol, în care acţiunea are loc în anul 1916. Acest an este valabil pentru capitolele care cuprind
drama războiului. În capitolele ce includ drama iubirii, acţiunea se petrece cu câţiva ani mai devreme , în
perioada când eroul era student.
Tema operei este condiţia intelectualului. Scriitorul oferă cititorului imaginea unui univers de
viaţă complex, surprins în două ipostaze esenţiale: iubirea şi războiul. Creând un roman de analiză
psihologică, autorul este interesat de reflectarea acestor două probleme majore ale existenţei în conştiinţa
personajului principal. O primă scenă semnificativă, prin intermediul căreia se reflectă tema operei, este
cea a excursiei de la Odobeşti. Se urmăreşte detaliat modul în care Gheorghidiu receptează iubirea ca pe o
experienţă totală, marcată însă de incertitudine, dezamăgire. Eroul este un însetat de absolut, care priveşte
căsătoria ca pe o experienţă fundamentală a vieţii omului, considerând cuplul ca prototip al perfecţiunii.
Întrucât Ela nu poate să se ridice la înălţimea idealului său feminin , el trăieşte o profundă dramă. O a doua
scenă semnificativă este cea din capitolul „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”. Preluând de la
Stendhal importanţa acordată stărilor de conştiinţă, dar şi ideea demitizării războiului , Camil Petrescu
scoate în evidenţă experienţa frontului prin imagini şocante. În acest capitol, sunt subliniate observaţiile
personajului cu privire la drama războiului: soldaţii luptă haotic, la întâmplare, fiecare dintre ei acţionează
mai mult de unul singur, apărându-şi mecanic viaţa.
Definitoriu rămâne în acest roman, pentru eroul Ştefan Gheorghidiu, curajul asumării
propriului destin şi infinita disponibilitate existenţială pentru experienţe-limită ale eului.