👮|📱🤬🧠|💰🦟+🌊🦠|🎉😔🔎+🤟🙅|💶

Introducere
- Scriitor care a trăit în orizontul cunoașterii
- Pătruns de gustul amar al filosofiei
- Camil Petrescu - exemplifică (prin bogata sa experiență spirituală) natura
artistului lucid
- Teoretician al noului roman - „Noua structură și opera lui Marcel Proust”
- Camil Petrescu - susține perspectiva proustiană asupra literaturii ce exprimă
autenticitatea trăirilor 👮
-
- Apărut în 1930 (după ce fusese anunțat sub mai multe titluri)
- Romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” urmărește trei ani
(1914-1917) din experiența lui Ștefan Gheorghidiu
- Ilustrează drama intelectualului lucid + dornic de cunoaștere & experiențe
absolute

Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-un
curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică
- (Romanul se înscrie în estetica) Modernismului subiectiv 📱:
- Unicitatea perspectivei narative
- Narațiunea la persoana I
- Timpul prezent și subiectiv:
- Opera urmărește agitația emoțională a protagonistului, într-o
ordine necronologică (așa cum evenimentele sunt înregistrate de
către conștiința îndurerată a acestuia) = acronie
- Memoria afectivă:
- Preluată de la Marcel Proust
- Adaptată în manieră proprie - nu e declanșată (memoria) de o
senzație (ca la Proust), ci de o dezbatere + un conflict de idei (din
incipitul operei)
- Luciditatea autoanalizei:
- Eroul își analizează minuțios + conștient fiecare trăire interioară
- Trece prin filtrul nemilos al conștiinței orice gest al soției sale
- Autenticitatea:
- La nivelul acțiunii:
- (Deși) Prima parte = în întregime ficțională
 - Cea de-a doua valorifică jurnalul de campanie al autorului +
articole + documente de epocă
- La nivelul limbajului 🤬:
- Autorul optează pentru un stil anticalofil (= ce respinge
frumusețea stilului)
- Scriitorul nu refuză corectitudinea limbii, ci efectul de
artificialitate
- Roman psihologic 🧠 (al experienței):
- Prezența conflictului interior al personajului central (fundamental pentru
drama psihologică a acestuia)
- Conștiința problematizantă a personajului - „câtă luciditate…, atâta
dramă”
- Tehnici de investigație psihologică (specific moderniste):
- Introspecția
- Monologul interior

Prezentarea a două secvențe/episoade narative relevante pentru tema romanului

studiat
- Așa cum se prefigurează încă din titlu, romanul abordează două teme majore
(de natură interioară, psihologică) = iubirea + războiul:
- Percepute ca forme de cunoaștere a sinelui + a lumii
-
- Moștenirea primită pe neașteptate de la unchiul avar 💰 (Tache Gheorghidiu):
- Produce un dezechilibru în viața de cuplu a protagonistului (portretizată
inițial a fi perfectă)
- Ela pare din ce în ce mai atrasă de discuțiile despre bani
- Acest ^ comportament îl dezamăgește pe bărbatul îndrăgostit:
- Îi produce o reală stare de suferință: „Aș fi vrut-o mai feminină,
deasupra acestor discuții vulgare”
- Despărțirea celor doi = bun prilej pentru ca Gheorghidiu să experimenteze
iubirea de tip Don-Juan - „Eram văzut aproape în fiecare seară la brațul
unei alte femei”
- (Astfel) Gheorghidiu aderă (la nivel teoretic) la iubirea corporală
- Această formă a erosului (= ansamblu al dorințelor sexuale) = (doar o)
mască pentru intelectualul însetat de absolut + aflat într-o permanentă
căutare de certitudini
- În realitate:
- Vrea să se convingă de faptul că:
- Toate femeile sunt la fel (♫) 🦟
 - Că s-a înșelat atunci când a transformat-o pe Ela într-un
ideal de feminitate
- Este conștient (de faptul) că singura iubire pe care o poate trăi =
cea pasională
-
- Capitolul intitulat „Intâmplări pe apa Oltului” 🌊 = semnificativ pentru a ilustra
imaginea haotică a frontului
- Ștefan Gheorghidiu se înrolează în armată - pentru a afla ce este
„războiul cel adevărat”
- Imaginea frontului = total diferită de proiecția ideală a protagonistului
- Războiul ≠ acte de eroism și vitejie, ci = haos + spaimă în fața morții
- Se observă (astfel) diferența dintre romanul tradițional de război -
„Război și pace” de Lev Tolstoi - și romanul modern
- (În acest capitol) Gheorghidiu arestează două fete:
- Ana + Maria Manciulea - acuzate de spionaj
- Ostașii români -> nevoiți să treacă apa Oltului pentru a lupta (pe malul
celălalt) cu inamicul
- Dificultatea este cu atât mai mare, cu cât apa Oltului nu e numai foarte
adâncă, ci și plină de capcane
- Haosul - declanșat de comandanții armatei române -> dau ordine
contradictorii
- Salvarea = (vine de la) Maria Manciulea:
- Le arată ostașilor români o cale ocolitoare
- (Astfel) Dintr-o prizonieră acuzată de spionaj, fata devine eroină de
război (despre care va scrie toată presa)
- Pe front - protagonistul traversează două mutații sufletești 🦠:
- (Mai întâi) Experiența frontului are (pentru el) o funcție cathartică
(reușește să se detașeze de suferința provocată de căsătoria cu
Ela)
- (Mai apoi) Dezvoltă sentimentul de camaraderie față de cei alături
de care luptă:
- Ei devin „soldații mei” + „ostașii mei” + „singurii care
contează cu adevărat pentru mine”

Ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat,

semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului (acțiunea &
conflictul)
- Acțiunea operei -> urmează o schemă simplă - momentele subiectului
- Expozițiunea:
- Prezentarea protagonistului + reperelor spațiale & temporale (în maniera
prozei realiste, cronotopul fiind fixat cu exactitate)
- Artificiu compozițional 🎉:
- Acțiunea primului capitol, „La Piatra Craiului în munte” =
posterioară întâmplărilor relatate în restul Cărții I
- Tehnica memoriei involuntare:
- Creează o unitate de ansamblu a operei
- Un eveniment exterior - discuția de la popotă - declanșează
rememorarea unor întâmplări/stări
- Capitolul - pune în evidență cele două planuri temporale din
discursul narativ:
- Timpul narării (prezentul frontului)
- Timpul narat (trecutul poveștii de iubire)
- Intriga:
- „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și
bănuiam că mă înșală” 😔
- Construcția subiectului - realizată în manieră modernă, discursul epic:
- Structurat în două mari părți (corespunzătoare celor două
experiențe de cunoaștere traversate de protagonist)
- Prima parte:
- Surprinde experiența individuală în iubire a protagonistului
(rememorarea celor doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela)
- Debutează aici
- Desfășurarea acțiunii:
- Retrospectiva iubirii dintre Ștefan și Ela
- (Așa cum Gheorghidiu însuși afirma) Iubirea sa a luat naștere din
satisfacerea unei vanități masculine („Mă simțeam măgulit să mă știu
atât de pătimaș iubit de cea mai frumoasă colegă de la Universitate”)
- O dragoste născută din orgoliu -> (se va transforma, în curând, într-o)
iubire-pasiune
- Ela devine pentru Gheorghidiu un ideal de feminitate
- Punctul culminant:
- Excursia de la Odobești
- (Protagonistului) Îi pare că Ela îi acordă o atenție exagerată unui anume
domn G (care, după opinia personajului-narator, îi va deveni mai târziu
amant)
- Deznodământul:
 - Ștefan o părăsește pe Ela
- Ultimul capitol, intitulat sugestiv „Comunicat apocrif” - se distanțează de
restul discursului epic
- Deși narațiunea la persoana I se păstrează, lipsește stilul analitic 🔎
- Rănit + extenuat în urma experienței frontului - protagonistul manifestă o
atitudine indiferentă (atât în raport cu mama sa, cât și) față de Ela - „o
priveam cu indiferența cu care privești un tablou”
- De aceea decide să se despartă de cea pentru care (odinioară) era capabil
chiar să ucidă
- Ultimele rânduri din roman - deschid perspectiva unui final deschis:
- Au aspectul unui „comunicat apocrif” - „i-am scris că îi las totul, [...]
adică tot trecutul…”
-
- Conflictele romanului = complexe (atât de natură exterioară, cât și interioară)
- Conflictul interior = cel dominant & are în vedere componenta psihologică a
romanului, fiind individualizat în trei direcții 🤟:
1) În iubire:
- Justificat de caracterul perfecționist al protagonistului care:
- Caută dragostea absolută
- Trăiește drama geloziei
- Este permanent chinuit de incertitudinea fidelității soției sale: „Ce n-aș fi
dat altă dată să am certitudinea că mă înșală”
2) În război:
- Justificat de caracterul orgolios + lucid (al eroului) care:
- (Pe de-o parte) Își asumă experiența limită a războiului din dorința
de a se elibera de angoasa suspiciunii că soția sa îl înșală
- (Dar și) Pentru că nu vrea să eludeze o experiență pe care cei mulți
nu o pot evita (constituindu-se într-o lipsă a întregului său
sufletesc)
- (Pe de altă parte) Drama războiului este cu atât mai cumplită, cu
cât Ștefan nu simte nicio motivație de a lupta pentru o cauză în
care nu crede (consideră războiul = demers absurd + nejustificat)
3) În societate:
- Justificat de firea superioară & inadaptată (a protagonistului) care:
- Ancorat în lumea absolută a ideilor, nu găsește niciun reper de
integrare/comunicare cu cei din jurul său, ancorați într-o lume:
- Meschină + materialistă + mondenă + superficială
- În care (spre marea sa surprindere și durere) Ela se
integrează perfect:
 - Se îndepărtează astfel de aura de perfecțiune pe care
i-o construise eroul
- Conflictul exterior principal = reliefat în război:
- Paradoxal, nu este conflict asumat 🙅
- Gheorghidiu nu are conștiința că luptă pentru o cauză dreaptă
- Nu își poate justifica nicio acțiune agresivă împotriva celor cărora luptă
- Toate demersurile sale = din nevoia de a se apăra (conflictul presupune
acțiune ofensivă, iar eroul este mereu defensiv)

Încheiere
- „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”:
- (Reprezintă un) Moment de referință pentru literatura națională
- Ilustrează efortul scriitorilor români de a se racorda la înnoirile propuse de
literatura europeană 💶
- După cum nota și Marin Preda:
- Camil Petrescu = unul dintre promotorii înnoirii literaturii la un înalt nivel
—
- Într-o vreme când filosofic și tehnic, romanul românesc rămăsese la
stadiul primei jumătăți a secolului XIX —
- Sau trecuse la confecționarea unor rudimente (= noțiuni elementare)
moderniste fără acoperire teoretică serioasă