Romanul modern, psihologic

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“

- Camil Petrescu

IPOTEZĂ :
- publicat în anul 1930
- prin cele două opere “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
și “Patul lui Procust”, Camil Petrescu a înnoit romanul românesc interbelic
prin sincronizare cu literatura universală
DEF ROMANULUI :
- romanul este o specie a genului epic, în proză, de mari dimensiuni
- prezintă o acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri narative
- timpul și spațiul sunt restrânse
- personajele sunt numeroase și trăiesc puternice conflicte, atât interioare,
cât și exterioare
ÎNCADRAREA ÎN CURENT :
- se încadrează în MODERNISM ( curent artistic și cultural, manifestat în
literatura română în perioada interbelică și promovează desprinderea de
tradiție și adoptarea influențelor europene )
- trăsături :
1. acțiune plasată în mediu citadin ( București, Câmpulung,
Odobești)
2. perspectivă narative “împreună cu”, narațiune la persoana întâi,
narator-personaj
3. existența a două timpuri : timp obiectiv ( cel al prezentului de pe
front – 1916 ) și timp subiectiv ( cel al rememorării căsniciei cu
Ela)
4. structura incipitului și al finalului : finalul e deschis, interpretabil,
iar incipitul debutează cu un artificiu compozițional
5. construcția personajului modern : suferă o modificare de viziune
asupra lumii față de personajul din romanul tradițional; portretul

1
 fizic este incomplet, slab prezentat, naratorul concentrându-se
asupra lumii sale interioare ( trăiri, experiențe )
6. existența unui singur plan narativ- cel al conștiinței
protagonistului Ștefan Gheorghidiu
Este un roman psihologic prin temă, prin conflictul interior trăit de protagonistul
operei și prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice.
Încadrare în tip de specie :
- roman de dragoste - a fost numit “Romanul unui sentiment”
- roman citadin – vizează drama de conștiință a unui intelectual, profesor de
filosofie
- roman social : vizează și aspecte din viața modernă din capitală, lupta
pentru moștenire
Geneza :
- Camil Petrescu a participat direct la Primul Război Mondial, timp în care și-a
consemnat expriența într-un jurnal
- pentru scrierea romanului Camil Petrescu a dezbătut și idei de filosofilor
Emanuel Kant, Bergson, Husserl

CUPRINS :
ELEMENTE DE COMPOZIȚIE :

1. Incipitul și finalul :
- incipitul este abrupt, specific romanului modern și fixează clar cronotopul
“ În primăvara anului 1916” , “la Piatra Craiului în munte”
- este introdus direct personajul narator “sublocotenent proaspăt”
- contextul prezentat este intrarea României în război
- scena popotei e relevantă pentru că aduce în discuție infidelitatea și
părerile locotenenților despre iubire - la masă se discută despre o știre din
ziar, cum că un bărbat a fost achitat după ce și-a ucis soția infidelă – Ștefan
Gheorghidiu se consideră superior celorlalți “Discuția voastră este
copilăroasă și primară. Nu cunoașteți nimic din psihologia dragostei.”
- finalul are caracter deschis

2
 - protagonistul apare schimbat din pricina războiului : este eliberat de
frământări, ferm în decizii ( se hotărăște să divorțeze lăsându-I Elei tot
trecutul ), deschis către noi experiențe

2. Perspectiva narativă
- perspectivă narativă „împreună cu”
- romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Ștefan Gheorghidiu
- presupune existența unui narator implicat ( identitatea între planul
naratorului și al personajului )
- punctul de vedere este unic și subiectiv

3. Personaje
- Ștefan Gheorghidiu- tipul intelectualului lucid care nu reușește să se
adapteze societății burgheze bucureștene din sec al XX-lea ; a fost student
la filozofie în momentul în care și-a întâlnit iubirea vieții sale, Ela, urmând să
îi fie soție și în timpul războiului are suspiciuni legate de infidelitatea ei ;
este sublocotenent în timpul războiului
- Ela- soția lui Ștefan Gheorghidiu
- Nae Gheorghidiu- unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan, deputat al
Partidului Liberal, este viclean și tăios
- Tache Gheorghidiu- unchiul cel bogat al lui Ștefan
- Domnul G ( Grigoriade )- presupusul amant al Elei

Structura și temele romanului :

- textul narativ este structurat în două părți precizate încă din titlu, care
indică temele romanului și în același timp, cele două experiențe
fundamentale de cunoaștere trăite de protagonsit : dragostea și războiul
IUBIREA - drama personală
- rememorarea acestei drame este dezvoltată cu al doilea capitol
“Diagonalele unui testament”, ce constă în suspiciunea protagonistului că

3
 este înselat - “Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la
universitate și bănuiam că mă înșală”
- traiul celor doi este modest, dar fericit și plin de iubire
- echilibrul conjugal începe să se destrame odată ce protagositul moștenește
averea unchiului său, Tache, iar Ela devine interesată de aspectele
materiale, lucru ce ii displăcea lui Ștefan
- excursia de la Odobești, îi amplifică suspiciunile cu privirea la infidelitatea
Elei, crezând că soția lui îl înșală cu domnul G, “un vag avocat”
- o altă scenă semnificativă este ieșirea la Șosea, când Ștefan este iarăși
gelos, flirtează și el cu nevasta unui prieten și văzând nepăsarea Elei duce o
“cocotă” acasă la el
- aflând despre aceasta, Ela se desparte de Ștefan
- după o perioadă de mari frământări, cei doi se împacă, însă Ștefan continuă
să creadă că Ela este infidelă
- Ștefan se întoarce într-o seară pe neașteptate de pe front, însă nu o găsește
pe Ela acasă
- cei doi iarăși se despart, însă găsirea unei scrisori care justifică lipsa Elei de
acasă în acea noapte duce la împăcarea celor doi
- Ela se mută de la București la Câmpulung pentru a fi mai aproape de Ștefan
și îl cheamă la ea
- cu greu Ștefan obține permisie, însă întâlnirea nu decurge cum și-a
imaginat-o acesta, deoarece Ela se preocupă excesiv de situația materială
- Ștefan o zărește pe Ela în același oraș cu domnul G
- Ștefan este hotărât să îi ucidă pe amândoi, însă este chemat de urgență pe
front

RĂZBOIUL- drama colectivă

- Camil Petrescu oferă prin viziunea lui Ștefan o altă fațetă a războiului
surprinzând haosul de pe front, măsurile absurde care se luau împotriva
inamicilor, informațiile eronate, lipsa medicamentelor, a lenjeriei curate,
absurdiatatea morții aproapelui

4
- capitolul “ Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu ” are un titlu semnificativ
și ilustrează suferința armatei
- eroismul este acoperit de spaimă și teroare, camarazii de război ajung să-și
pună viața “ în mâna destinului ”
- toate aceste întâmplări modifică percepția lui Ștefan asupra Elei și a relației
cu aceasta
- ea devine neimportantă, semn că drama colectivă i-a vindecat cicatricile
dramei personale
- cu indiferență, acesta o părăsește pe Ela

CONCLUZIE :