| | 🎲 🔥 + ☠️😂 | ✌️🤵 🤫 🍍 + ⚔️| 🚫

Introducere
- Într-o perioadă în care literatura (noastră) se îndrepta, grație unor scriitori
precum:
- Camil Petrescu
- Mircea Eliade
- Hortensia Papadat-Bengescu
- ^ Spre modelul proustian (spre redarea cât mai autentică a trăirilor
personajelor)
- George Călinescu își propune (prin cele patru romane ale sale) să revitalizeze:
- Modelul balzacian 🥖
- (Cu alte cuvinte) Caracterul obiectiv + epic (al acestui tip de scriitură),
orientându-se spre clasicism (perceput ca singură metodă de a crea
durabil și esențial)
-
- Publicat în 1938 - „Enigma Otiliei” (unul dintre cele patru romane călinesciene)
apare la sfârșitul perioadei interbelice (o perioadă de puternică afirmare a
acestei specii)

Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-un
curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică
- Caracterul realist (al prozei călinesciene):
- Se evidențiază la nivelul intenționalității actului artistic a scriitorului de a
reflecta veridic + verosimil realitatea => de a crea o literatură mimetică (=
ce imită realitatea)
- (Într-adevăr) Universul ficțional (creat de autor în „Enigma otiliei”) aduce
(în fața cititorului) imaginea societății burgheze bucureștene de la
începutul secolului al XX-lea => romanul dobândește aspect de frescă
socială 💬
- Problematica propusă de text, tipic balzaciană = banul distruge etica unei
societăți - „Zeul la care toți se închină este banul” (Honoré de Balzac)
- (Astfel) Discursul epic urmărește degradarea relațiilor interumane
din pricina averii
- Cu toate că aderă la modelul balzacian de scriitură - George Călinescu se
distanțează de stilul autorului francez:
- (Dacă) Balzac este preocupat de a înfățișa (în romanul său) viața
 - La Călinescu este observabilă o atitudine critică în surprinderea
societății burgheze bucureștene:
- ^ L-a determinat pe (criticul literar) Nicolae Manolescu să
afirme că romanul („Enigma Otiliei”) aparține unei alte
vârste a realismului -> perioada realismului critic
- (În linie realistă) Autorul creează o adevărată galerie tipologică de
personaje - cu punct de plecare declarat în opera lui Balzac
- George Călinescu se îndepărtează (totuși) de modelul francez - își
individualizează personajele => o „Comedia umană” modernă
- (De exemplu) Costache Giurgiuveanu nu seamănă cu Moș Goriot -
este umanizat datorită sentimentelor sincere de afecțiune (pe care
le manifestă) față de Otilia
- (De asemenea) Este vizibil interesul autorului pentru cazurile
patologice => (trăsătură ce îl înscrie în) sfera naturalismului 🌿

Prezentarea a două secvențe/episoade narative relevante pentru tema romanului

studiat
- Romanul călinescian - își relevă dimensiunea realistă și în plan tematic
- Discursul narativ abordează o temă socială, urbana
- Această macrotemă e particularizată prin teme specific balzaciene:
- Moștenirea
- Paternitatea eșuată
- Cea a orfanului
-
- Scena jocului de table 🎲 (prezentat la începutul textului)
- (La fel ca Balzac) George Călinescu își introduce personajele în scenă prin
descrierea detaliată a:
- Mediului în care acestea trăiesc
- A vestimentației
- A elementelor de portret fizic -> devin definitorii pentru trăsăturile de
caracter ale actanților
- Cel dintâi personaj cu care face cunoștință Felix (odată intrat în casa tutorelui
său) = moșierul Leonida Pascalopol
- Eleganța sa e sugerată prin detalii semnificative:
- Finețea pielii
- „tăietura englezească a mustății cărunte”
- Hainele de stofă fină
- Parfumul discret
- Aglae Tulea = următorul personaj pe care îl cunoaște tânărul:
 - Parvenitismul femeii + tendința spre imitație = trăsături sugerate prin:
- Imaginea părului negru bine aranjat într-o coafură japoneză
- Buzele subțiri + nasul încovoiat => avariție + malițiozitate
- (În plus) Această scenă -> prefigurează conflictele majore ale romanului +
evoluția destinelor personajelor:
- (În acest sens) Replica Aglaei la adresa lui Felix - „N-am știut că faci azil
de orfani…” 🔥 -> avertizează cititorul asupra unuia dintre conflictele
centrale (ale discursului epic):
- Eforturile depuse de clanul Tulea pentru a intra în posesia
moștenirii bătrânului Costache
- Momentul în care Pascalopol îi oferă Otiliei inelul -> prefigurează finalul
(când cei doi se vor căsători)
-
- Scena priveghiului înainte de vreme (surprinsă în capitolul al XVIII-lea):
- Menit a reliefa modul original în care George Călinescu tratează tema
moștenirii
- Într-o zi foarte călduroasă - moș Costache leșină
- (Aflând de subitul atac de cord al fratelui ei) Aglae:
- Speră într-o apropiată moarte a acestuia
- Se grăbește să cheme doctorul
- Merge la Giurgiuveanu acasă
- Aflați în camera bolnavului:
- Membrii familiei Tulea + Stănică + medicul - încep un
(necuviincios) joc de cărți
- În timpul lui toți vorbesc
- Sunt indiferenți față de starea de sănătate a bătrânului
- Secvența narativă surprinde într-o manieră comică 😂:
- Degradarea mecanismelor societății
- Dezumanizarea ființei umane generată de patima banului

Ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat,

semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului (acțiunea &
conflictul)
- Acțiunea operei = una liniară și urmează o schemă simplă - momentele
subiectului
- Primul capitol se constituie într-o amplă expozițiune:
- Timpul și spațiul sunt indicate cu precizie (în stil balzacian) - începutul lui
iulie 1909 + strada Antim
 - Prin intermediul tânărului „de vreo optsprezece-nouăsprezece ani,
îmbrăcat în uniformă de licean” facem cunoștință cu celelalte personaje
(ale romanului)
- Părăsirea momentului actual + întoarcerea în trecut => posibilitatea de a
afla cine e Felix Sima + împrejurările sosirii sale la București
- Aglae = personajul care dă glas + atrage atenția prin:
- Replică acidă referitoare la faptul că fratele ei găzduiește doi orfani
- Constatarea că nu are bani
- Susținând ideea separării planurilor acțiunii ^:
- Criticul Ion Rotaru afirmă că în această operă sunt incluse două
romane :
- Al „educației sentimentale” - trimitere la romanul lui
Gustave Flaubert, „L'Éducation sentimentale”:
- Urmărește destinul lui Felix
- Al „scenelor din viața privată” cu prezentarea membrilor
familiei - amintește de „Comedia umană” a lui Honoré de
Balzac:
- Urmărește lupta pentru moștenire în familia
Giurgiuveanu
- Intriga:
- Forțele care incită și declanșează conflictul -> concentrate în personajul
despre care Călinescu spunea: „Otilia este eroina mea lirică”
- Protejata lui Costache Giurgiuveanu
- Stă în calea rudelor sale către moștenirea lui Costache
- Aglae + Aurica:
- Invidioase pe norocul pe care Otilia îl are în viață:
- Îi revine moștenirea
- Este iubită de un moșier rafinat 🤵
- Încearcă să denigreze imaginea ei
- (În același timp) Otilia stârnește primii fiori ai dragostei în inima tânărului
Felix:
- Desfășurarea acțiunii:
- În virtutea clasicității pe care o promovează - romanul se construiește în
jurul conflictului dintre bine & rău, dintre material & spiritual
- Felix:
- Se zbate între: dragostea spirituală pentru Otilia & dragostea fizică
pentru Georgeta
- Luptă împotriva sorții - a condiției de orfan + a familiei care îl
respinge - pentru a construi o carieră în domeniul științific
 - Alt fir al conflictului = Otilia (dezinteresată de avere) și rudele ei
- Punctul culminant:
- Dat de episodul morții lui Costache + furtul banilor
- Evenimentele care urmează grăbesc povestirea către final:
- În loc să organizeze înmormântarea - clanul condus de Aglae
cucerește casa lui Costache (cu intenția de a găsi banii)
- Parvenitul Stănică Rațiu păstrează tăcerea asupra banilor sustrași
de la bătrânul bolnav 🤫 + se desparte de Olimpia
- Nestatornica Otilia pleacă la Paris cu Pascalopol - după o ultimă
noapte petrecută cu Felix în care aceștia își declară iubirea
- Deznodământul:
- Se derulează fulgerător
- Îl are în prim-plan pe Felix, Stănică, Pascalopol și Otilia (prezentată doar
în evocările celorlalți)
- Tânărul medicinist - devine medic de renume + apreciat profesor
universitar + membru al societății înalte, printr-o căsătorie oportună
- Stănică - intră în lumea politică
- Pascalopol - îi redă Otiliei libertatea, ea căsătorindu-se cu un conte exotic
din Argentina 🍍
- Finalul este deschis:
- Se concentrează asupra Otiliei care (învăluită în mister) e de
nerecunoscut în poza lui Pascalopol
- Romanul se încheie ciclic - cu imaginea străzii Antim văzută prin ochii
maturului Felix
-
- Conflictele romanului = complexe (atât de natură exterioară, cât și interioară)
- Conflictul central:
- Unul exterior
- Constă în lupta dusă de clanul Tulea pentru a intra în posesia moștenirii
bătrânului Costache Giurgiuveanu
- Se împiedică (astfel) înfierea Otiliei
- (Mai poate fi identificat, însă și un) Conflict interior, erotic:
- Traversat de Felix Sima
- Este cuprins de gelozie din pricina atitudinii prea familiare pe care Otilia
(fata de care s-a îndrăgostit) o manifestă față de maturul Leonida
Pascalopol

Încheiere
- „Enigma Otiliei” = un roman realist, balzacian
- Depășește modelul realismului clasic
- Este (după cum s-a spus) de un balzacianism fără Balzac 🚫:
- Prin spiritul critic și polemic
- Prin valorificarea unor elemente ale modernității