Sunteți pe pagina 1din 2

Tipologia romanului

Enigma Otiliel este:

- un roman obiectiv, doric" - naratiunea este la persoana a lll-a, narator de tip


auctorial, cu un usor aspect impersonal. Dar, desi adopta un ton obiectiv, nu este
capabil de aceasta: in spatele vocii narative epateaza autorul (Comentariul critic
trece inaintea vietii." - Nicolae Manolescu, in Arca lui Noe, voi. I);
- un roman citadin - actiunea se petrece in Bucurestiul inceputului de secol XX, iar
personajele fac parte din mica burghezie, supusa disolutiei morale;
- exista, de asemenea, elemente romantice: imaginea Baraganului, motivul
orfanului (FeliX), constructia antitetica a personajelor - Felix-Titi, Otilia-Aurica,
Giurgiuveanu - Pascalopol;
- un roman realist, balzacian, pentru ca:
tema romanului, care coaguleaza actiunea, este una tipic balzaciana: mostenirea;
folosirea tehnicii detaliului: fiecare amanunt este adus sub lupa si analizat;
descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, de la inceputul romanului, este
reprezentativa pentru mediul si chiar tipologia si psihologia proprietarului,
reliefandu-i statutul social si psihologic. La Calinescu, la fel ca si ia Balzac, se poate
verifica maxima Spune-mi unde locuiesti, ca sa-fi spun cine esti". Descrierea
personajelor, a felului in care se imbraca, a camerei in care stau, a ticurilor si
ocupatiilor sunt realizate cu minutie. Descrierea porneste totdeauna, ca si la Balzac,
de la exterior spre interior, fizicul dezvaluind trasaturile morale;
tipologia personajelor: fiecare personaj este dominat de o trasatura de caracter
care defineste esenta lui morala: avarul (CostachE), arivistul (Stanica RatiU), baba
absoluta" (Aglae TuleA), retardatul (Titi TuleA), senilul (SimioN), fata batrana
(AuricA);
tema paternitatii: romanul s-a intitulat initial Parintii Otiliei; degradarea relatiilor
inter-familiale reflecta degradarea relatiilor din lumea sociala;
rigoarea clasica asezata sub semnul simetriei, precizarea locului, timpului,
personajelor inca din incipit (Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 cu putin
inainte de , orele 10, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de
licean, intra in strada Antim"), simetria incipit-final (acesta din urma aflat sub
semnul memoriei afective, atunci cand Felix recupereaza primul.moment al intrarii
in casa lui Costache Giurgiuveanu: Felix isi aduse aminte de seara cand venise cu
valiza in mana si trasese de schelalaitorul clopotel. I se paru ca teasta lucioasa a lui
Mos Costache apare la usa si vechile vorbe ii rasunara limpede la ureche: AAici nu
sta nimeni!A"),

- naratorul este omniscient si omniprezent, perspectiva este aparent neutra, dar si


interna, pentru ca vocea naratorului se identifica cu vocea altor personaje sau cu
vocea autorului. Balzacianism fara Balzac"
Asa cum a remarcat si critica literara, Calinescu se detaseaza de romanul balzacian,
depasindu-l intr-o directie comic-parodica, ironica si grotesca. Este, asa cum spunea
Nicolae Manolescu, o redescoperire polemica a balzacianismului". Asadar, principiile
realismului balzacian sunt subminate prin:
- hipertrofierea detaliului, pana la amanuntul grotesc. Iluzia vietii in toata
complexitatea ei este deturnata intr-un spectacol comic si caricatural;
- personajele-tipuri se degradeaza in reprezentari umane caricaturale, personajemo-rionete: senilul Simion este o prezenta la limita absurdului, obsedat de mancare
sau de gherghef, care semneaza o epistola lisus Hristos";
- actiunea, desi este prezentata in ordine cronologica, nu mai are o valoare epica
pronuntata, devenind pretext pentru un spectacol regizat de un autor transformat
intr-un fel de Dumnezeu Iudic. De fapt, un Aghiuta sarcastic. Imaginea spectacolului
regizat este evidenta in scena ocuparii fara urma de decenta a casei lui Costache de
catre familia Tulea. Situatia, in mod normal tragica, a bolii si agoniei lui Costache
este deturnata in comic, protagonistii descinzand parca din lumea lui Caragiale;
- atentia sporita acordata unor planuri secundare: Titi cu Ana si Stanica cu familia lui
din mahala;
- teatralitatea discursului narativ, care renunta la un moment dat la naratiunea *
simpla, clasica, in favoarea dramatizarii, ceea ce dovedeste amestecul genurilor si
speciilor, trasatura moderna; ex: scena privegherii lui Costache bolnav,
reprezentata ca intr-o piesa, prin monologuri ale personajelor prezente;
- apar situatii absurde, asa cum este scena introductiva, cand Costache
Giurgiuveanu, desi apare la semnalul soneriei, il anunta pe Felix ca Aici nu sta
nimeni!".
Toate aceste trasaturi antibalzaciene se constituie, de fapt, in trasaturi moderne ale
romanului. Se mai adauga inspiratia citadina, pluriperspectivismul (Otilia este
vazuta si caracterizata din unghiul de vedere al mai multor personaje, pentru Aglae
este o zanatica, dezmatata, stricata, care suceste capul baietilor de familie", pentru
Felix este o fata superioara, pe care n-o poate intelege, ramanandu-i pana la capat
o enigma", pentru Pascalopol este femeia in devenire care il incanta si il
emotioneaza, pentru Stanica Rafiu este femeia cu spirit practic").