Enigma Otiliei

de George Călinescu

Romanul „Enigma Otiliei” de G.C. este o opera de tip balzacian, cu influente moderniste
aparținând prozei interbelice.
A fost publicat in 1938, fiind construit prin însumarea unor studii caracterologice si
urmărește pe de-o parte procesul de formare a personalității eroului „martor si actor” –
Felix, pe de altă parte fixează tipuri psihologice bine introduse într-un cadru social: Otilia,
Pascalopol, Costache, Stănică Rațiu.
Tema romanului ilustrează viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-
lea, societate degenerată sub puterea mistificatoare a banului, acțiunea romanului
construindu-se în jurul averii lui Costache Giurgiuveanu.
Cartea trebuia sa se numească, în intenția autorului, „Părinții Otiliei”, ea ilustrând ideea
balzaciană a paternității urmata de G.C. in relațiile de la părinți la copii. De aici si
observația lui Ov.S Crohmalcianu ca fiecare dintre, inclusiv Stanica Rațiu, devin „părinții”
Otiliei, pentru ca intr-un fel ii hotărăsc destinul. Autorul schimba titlul din motive
editoriale si deplasaza accentul de la un aspect realist, traditional la tehnica moderna a
refelcatrii polietice1 prin care este construit personajul titular.
In raport cu ideea paternitatii, nucleul epic al romanului este istoria mostenirii batranului
avar Costache. Naratiunea se realizeaza la persona a III a, iar naratorul este obiecativ,
detasat care nu se implica in faptele prezentate. Naratorul este omniscient, stie mai multe
decat personajele sale si omniprezent controland evolutia acestora. El nu este absent, ci
comunica prin postura de specatator si comentator cu instatntele narative. Naratorul se
ascunde in spatele mastilor sale care sunt personajele.
Romanul este alcatuit din 20 de capitole si este construit pe mai mute planuri care
urmaresc destinul unor personaje : al Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea si al
lui Stanica.
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtininerea mostenirii averii lui
Costache si inlaturarea Otiliei Marculescu.
Un alt plan prezinta destinul tanarului Felix Sima, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a
studia Medicina, ceea ce ofera caracterul de bildungsroman.

1
Polietice – personajul este privit din mai multe unghiuri
Structura discursului narativ este circulara, simetrica. Circularitatea este realizata prin
situarea personajului Felix pe strada Antim, imagine ce deschide si inchide paginile
romanului. Incipitul romanului realist fixeaza cadrul temporal („ Intr-o seara pe la inceput
lui iulie 1909”) si spatial ( descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei lui mos Costache, a
interioarelor etc.), prezentarea principalelor personaje, sugereaza conflictul si traseaza
principalele planuri epice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de
un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea stazii si a casei lui mos Costache,
din perspectiva lui Felix, in momente diferite ale existentei sale. URMEAZA CEVA DAR NU
INTELEG.
Istoria mostenirii include doua conflicte succesorale: primul este iscat in jurul averii lui
mos Costache ( adevrsitatea manifestata de Aglae impotriva adoptiei Otiliei), iar al doilea
destrama familia Tulea ( interesul lui Stanica pentru averea batranului)
Conflicyul erotic priveste rivaliatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru
mana Otilei.