O scrisoare pierduta

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale :
un mare clasic al literaturii romane
operele sale dramatice au o deosebita valoare artistica
noutatea absoluta a comediei O scrisoare pierduta consta in calitatea
comicului care se invecineaza cu tragicul (vezi marturisirea lui Caragiale
vad enorm si simt monstruos)
Caracterul operei:
este o comedie realista pentru ca:
- reflecta in mod veridic realitatea
- este inspirata din evenimentele politice ale anului 1883
- intriga este o falsa problema
- personajele, construite intr-un registru comic, intruchipeaza
tipologii
- stilul este parodic, exagerand ridicolul
este o comedie totala in care comicul de moravuri se asociaza cu cel
de situatii, de intriga, de limbaj si de caractere
Titlul:
fixeaza intriga, iar prin repetarea situatiei, scrisoarea de amor semnifica
coruptia si compromisul
Tema:
degradarea vietii publice si private prin surprinderea unei batalii
electorale
Alte teme: coruptia politica, lupta pentru putere, imoralitatea familiala.
Indicele temporal si spatial:
spatiul actiunii este obiectiv, limitat (capitala unui judet de munte)
spatiul scenic este puternic simbolizat: primele doua acte au ca decor
anticamera casei prefectului (deci, spatiul privat unde se iau, de fapt,
deciziile politice), sala mare a primariei in actul trei, spatiu public al
aparentelor, dublat de un spatiu al culiselor; ultimul act: gradina
familiei Trahanache (spatiu privat care il continua pe cel public)
timpul real - este limitat la trei zile (11-13 mai 1883)
precizarea ambigua in zilele noastre da posibilitatea regizorilor sa
actualizeze acest timp
Structura compozitionala:
este clasica: 4 acte cu 9, 14, 7 scene
formula dramatica include:
structuri traditionale:
succesiune cronologica
tehnica acumularii situatiilor(tehnica bulgarelui de zapada)

tehnica inlantuirii evenimentelor

structuri moderne:
simetria situatiei scenice (pierderea repetata a scrisorii)
consumarea intrigii inainte de ridicarea cortinei
instalarea ex-abrupto a conflictului

Conflictul:
este derizoriu si consta in lupta de interese care se da intre doua
grupari ale partidului de guvernamant, pentru fotoliul de deputat
Personajele:
se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o trasatura dominanta de
caracter
Caragiale isi construieste personajele prin:
comportament
particularitati de limbaj
nume
imbinarea elementelor de statut social si psihologic
Zaharia Trahanache:
depaseste tiparul clasic al naivului incornorat, pentru ca se dovedeste
un politician abil
are o pozitie sociala privilegiata (presedinte al multor comitete so
comitii) si un statut politic important (presedintele local al partidului de
guvernamant)
are o autoritate recunoscuta de toti si se bucura de respectul acestora
(venerabilul)
prin firea sa calma si ticul verbal aveti putintica rabdare, castiga timp
de reactie si isi intimideaza adversarii
regizeaza farsa alegerilor, mergand pana la falsificarea voturilor
prietenia cu Tipatescu sta sub semnul sloganului enteresul si iar
enteresul
in privinta relatiilor familiale este un personaj echivoc, criticii numindu-l
fie incornoratul simpatic, fie sotul care tolereaza adulterul
dupa amenintarea lui Catavencu, nu isi pune problema despartirii de
Zoe, ci doar pe aceea a pierderii capitalului de influenta, de putere
politica
pentru a impiedica publicarea scrisorii de amor, cauta o arma de
contrasantaj, convins fiind ca nu exista politician necorupt
comicul de limbaj este o modalitate de individualizare a personajului:
formele gresite ale cuvintelor, repetarea unor fraze inprumutate de la
fiul sau de la facultate, erorile de exprimare (unde nu e moral, acolo e
coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!) si ticul
verbal (aveti putintica rabdare) tradeaza incultura personajului si
contrasteaza comic cu pretentia de eruditie

 numele sugereaza zahariseala (Zaharia) si faptul ca poate fi modelat

usor (trahana= coca moale) de catre Centru si, mai ales, de Zoe

Tipuri de comic:
comicul de moravuri vizeaza viata de familie si cea politica
comicul de caracter evidentiaza moravurile pe care Caragiale le
satirizeaza in tipologiile conturate: incornoratul (Trahanache), adulterina
(Zoe), demagogul (Catavencu), imbecilul (Farfuridi), servilul (Pristanda),
idiotul, ramolitul, santajistul (Agamita Dandanache)
comicul de situatie se refera la evenimentele care provoaca rasul:
triunghiul conjugal, aparitia lui Agamita Dandanache, pierderea repetata
a scrisorii
comicul de limbaj este principala modalitate de construire a
personajelor: erori de exprimare, forme gresite ale cuvintelor, ticuri
verbale...Personajele exceptate: Tipatescu si Zoe