Creditele în franci elvetieni (CHF). Clauze abuzive!

Recuperați-va banii în instanță.

Există șansa de a obține în instanță înghețarea cursului valutar la nivelul avut în momnetul
încheierii contractului de credit bancar și obține restituirea banilor achitați în plus, dacă veți
dovedi că:

 sunteți victima unei clauze abuzive,

 nu ați avut intenția de a împrumuta CHF ci ați dorit și ați primit LEI sau Euro.
În practică pot aparea și alte motive, în afara celor enumerate mai sus, care dovedesc reaua -
credință a unităților bancare.

Una dintre legile care guvernează contractele de credit încheiate între o instituție bancară, pe
de o parte și de o persoană fizică pe de altă parte, este și Lg. 193/2000 privind clauzele
abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Conform acestei legi, o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi
considerată abuzivă “dacă
prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul
consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile
şi obligaţiile părţilor.”

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă

aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar
fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de
comercianţi.
Tot mai multe instanțe au primit cereri în care să se analizeze existența unor clauze abuzive în
contractele bancare cu moneda CHF.

Este de notorietate știut că la nivelul anilor 2006-2007 băncile aveau oferte foarte atractive în
moneda CHF, mulți cetățeni încheind astfel de contracte fără a li se oferi consultanță, explicații
cu privire la riscul valutar și fără a putea avea o reprezentare reală asupra capacității lor de a
suporta o denominare a monedei.

Tot mai multe instanțe se pronunță în sensul înghețării cursului de schimb valutar CHF
la valoarea avută în momentul încheierii contractului , calcularea și plata ratelor la
valoarea CHF –ul avută în momentul semnării contractului, obligând băncile la
restituirea sumelor de bani achitate în plus (provenite din diferențele de curs valutar) la
care se adaugă dobanda legală calculată de la data încasării sumelor nedatorate și pân ă
la plata efectivă.
In primul rând, să avem în vedere că în momentul încheirii acestor contracte bancare
(2006/2007) era in vigoare Codul Civil din 1864 care consacra – nominalismul monetar –
prevedere care stă la baza posibilității înghețării cursului la nivelul celui existent în momentul
acordării creditului.
Art. 1578 ”(1) Obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași
sumă numerică aratată în contract.
(2) Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca
plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui
această sumă decât în speciile[1] aflatoare în curs în momentul plății.”
Art. 1579 ”(1) Regula cuprinsă în articolul precedent nu se va aplica la împrumuturi de vergi
metalice sau producte.
(2) In acest caz, debitorul nu trebuie să restituie decât aceeași calitate și cantitate, oricare ar fi
suirea sau scăderea prețului lor.
(3) Asemenea când s-a făcut împrumutul în monede de aur ori argint și s-a stipulat o
restituțiune în aceeași specie și calitate, sau se va altera valoarea intrinsecă a monedelor, sau
nu se vor putea găsi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul prețului intrinsec ce
acele monede avuseseră în timpul în care au fost împrumutate.”
Art. 1578 alin. 2 din Codul civil de la 1864 prevede că, dacă există o fluctuație a „prețului”
monedelor, anterioară scadenței împrumutului, plata liberatorie se efectuează numai în banii
lichizi ai epocii, adică în „specia” aflatoare în curs la data plății.
În speța noastră – care este “specia” aflată în curs ? (adică folosită pe teritorul
Romaniei) – bineințeles că LEUL – moneda națională .
Revenind la contractele de credit în CHF, există doar aparența că împrumutații au primit și
folosit franci elvețieni (nu au fost remiși fizic sau prin virament bancar consumatorilor monede
CHF), moneda neutilizată în România. În realitate, împrumutații au primit lei sau euro, ei nu au
dorit în nici un moment dobândirea de franci elvețieni ci doar lei, dar au fost atrași de banci cu
astfel de oferte de creditare (dobânzi reduse și alte facilități aparent atrăgătoare). Obiectul real
și efectiv al contractului îl reprezentă împrumutarea unei sume de bani în moneda națională
(lei) echivalentă cu suma în CHF ( fapt acceptat atât de împrumutător cât și de împrumutat ).

Și art. 1579 la alin.3. C.Civ.1864, vine să sublinieze posibilitatea înghețării cursului valutar la
valoarea avută în momentul încheierii contractului. “Împrumutul în monede de aur sau ar gint”
poate fi asimilat cu împrumutul în valută. Așadar, se va putea admite ca regula restituirii
echivalentului prețului intrinsec al monedelor de aur sau argint la momentul la care au fost
împrumutate se aplică și împrumutului în valută.

Conform art. 1579 alin. 3 din Codul civil de la 1864, chiar dacă s-a stabilit în contract obligația
restituirii sumei împrumutate în aceeași specie și calitate, în caz de fluctuație a monedei
(“alterarea valorii intrinsecă a monedelor”) se va putea efectua, cu efect liberatoriu, o plată a
echivalentului prețului intrinsec al acestei monede stabilit la momentul la care a fost
împrumutată. De aici consecința ca, în cazul creditelor în valută, dacă există o fluctuație a
cursului, se va putea efectua plata în lei la un curs înghețat la nivelul celui din data acordării
creditului. Acesta este „prețul intrinsec” al monedei în timpul în care a fost împrumutată.
Principiul nominalismului monetar protejează debitorii față de creditorii tentați de camătărie.
In al doilea rând trebuie analizat dacă banca a adus la cunostința consumatorului riscurile la
care se supune, dacă a explicat clar clientului, în contract sau anexe ale acestuia, care este
mecanismul de schimb valutar care se va aplica pe întreaga durata a contractului de
împrumut, de 25 /30 de ani.
Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede că o clauză contractuală trebuie
redactată în mod clar și inteligibil, trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva
clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și
ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de
schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre
acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului,
astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile,
consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce il privește.
Conform Curtii de Justitie a Uniunii Europene –“ Consumatorul mediu, rezonabil și normal
informat trebuie să poată anticipa și să înțeleagă consecințele angajamentului pe care
și l-a asumat, iar angajamentele să fie echilibrate sub aspectul drepturilor și obligațiilor
părților“.
Unitățile bancare nu aduc la cunostința consumatorilor în mod efectiv riscurile valutare pe care
le-ar putea suporta pe parcursul derulării contractului. Banca – expert în domeniul financiar
cunoștea foarte bine că riscul valutar va fi suportat doar de împrumutat (nu și de
împrumutător). Banca avea în mod cert reprezentarea că în ciuda oricaror evenimente
neprevazute cauzatoare de crize economice este exclusă o devalorizare a monedei CHF ci din
contră, o criză economică duce doar la hipervalorizarea monedei CHF.
Astfel băncile au orientat în mod machiavelic (prin dobânzi reduse sau alte facilități)
consumatorii să încheie contracte de credit în CHF chiar dacă acestă monedă nu era utilizată
în România, cunoscând foarte bine ambele părți contractante că în realitate se urmarea
obținerea unui împrumut în LEI.

Unitatea bancară nu trebuie să fie “un speculator” față de diferențele de preț valutar, cel puțin
nu în relația cu consumatorii.

Acest risc valutar se materializează prin obținerea de către bancă a unui câstig injust,
dezechilibrat, în defavoarea consumatorului, încălcându-se principiul echității și al bunei-
credințe.

Față de dezechilibru contractual produs prin inserarea clauzei de risc valutar inserat în
contract se impune anularea acesteia și inghețarea cursului la valoarea avută în momentul
semnării contractului.

Contractul de credit nu poate fi interpretat ca fiind unul aleatoriu.

Dacă sunteți victima deprecierii cursului valutar CHF iar ratele bancare au devenit o corvoadă,
apelați la un avocat în vederea cosilierii, pregătirii documentației și reprezentării în instantă în
vederea stabilirii clauzelor abuzive din contractele de credit și restituirea sumelor de bani
achitate în plus.