Sunteți pe pagina 1din 3

ENIGMA OTILIEI

George Calinescu

Roman realist obiectiv, interbelic

I TEMA SI VIZIUNEA/CARACTERIZARE PERSONAJ

Intr-un moment in care proza noastra interbelica experimenta cele mai noi modalitati
narative care se manifestau in plan european, George Calinescu afirma ca pentru romanul romanesc
era necesar modelul lui Tolstoi si Balzac. El militeaza pentru un roman obiectiv, pentru perspectiva
clsica, pentru tipologie si caracterologie.
Opera care ilustreaza aceste convingeri calinesciene este Enigma Otiliei, un roman de
sinteza estetica, in care realismulului de factura balzaciana i se asociaza elemente clasiciste,
romantice si moderne, un roman de inspiratie sociala, insumand dosare de existente, ale unor
tipuri umane determinate social, un roman de dragoste, care urmareste povestea de iubire dintre
Felix si Otilia si un bildungsroman, care surprinde etapele devenirii celor doi adolescenti.
Daca titlul initial, Parintii Otiliei, sublinia tema paternitatii, titlul sub care a fost publicat
romanul releva eternul mister feminin, dar si cel al vietii, ultima semnificatie regasindu-se in
reflectia lui Felix din finalul romanului: un numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi.

Tema fundamentala (balzaciana) este cea a existentei unei societati fixata de un spatiu
geografic (Bucuresti) si intr-o perioada istorica (primul sfert al secolului al XX-lea). Aceasta tema
dezvolta trei arii tematice: tema mostenirii, a paternitatii si a iubirii.
In realizarea acestei teme, autorul ofera o viziune originala asupra lumii romanesti,
structurata in mod antitetic. Astfel, in centrul actiunii se afla Felix si Otilia, cei doi Inocenti (cum ii
numea criticul Nicolae Balota), care reediteaza mitul adamic. In jurul lor se constituie o lume
carnavalesca, alcatuita din masti si aflata intr-un vizibil proces de disolutie. In acest spectacol
caricatural, cele mai multe personaje (Costache Giurgiuveanu, Aglae, Simion, Aurica, Titi Tulea,
Stanica Ratiu), sunt construite cu mijloacele grotescului. Prin urmare, formula realist-balzaciana este
aplicata in mod original, printr-o viziune satirica asupra lumii.
Relevanta este secventa din incipit, in care situarea exacta in timp si spatiu,
veridicitatea sunt sustinute prin detalii topografice sau prin folosirea detaliului semnificativ. Intrarea
in universul cartii se realizeaza printr-o tehnica a cercurilor concentrice prin care ne apropiem de un
spatiu si un orizont existential din ce in ce mai ingust. Acestei descrieri, care porneste de la o
geografie reala, ii urmeaza o secventa-cheie, reunind toate personajele romanului, in salonul casei
Giurgiuveanu, fapt ce prilejuieste prezentarea personajelor in ipostaze definitorii, surprinderea
relatiilor dintre ele, fixarea conflictului. (aceste doua scene se introduc daca tema eseului este:
Tema si viziunea despre lume... Ele vor fi scoase de la caracterizare/relatie personaje)

Perspectiva narativa este obiectiva, si apartine unui narator omniscient, ubicuu si


heterodiegetic, care ofera viziunea dindarat, naratiunea fiind realizata la persoana a III-a.
Succesiunea secventelor narative este redata prin tehnica inlantuirii cronologice.
Structura compozitionala respecta principiul clasic al simetriei si al circularitatii.
Incipitul romanului tradeaza formula balzaciana in care este construit. Dupa fixarea
temporala exacta a actiunii, inceputul lui iulie, 1909, naratorul realizeaza, prin tehnica focalizarii si
cea a detaliului semnificativ, cadrul general de desfasurare a actiunii. Astfel, prin imitarea
arhitecturii clasice cu materiale ieftine sau prin amestecul de stiluri, imaginile vizuale detaliate
sugereaza meschinaria, zgarcenia, incultura si snobismul locatarilor.
Finalul este inchis si simetric cu incipitul prin descrierea strazii Antim si a casei lui mos
Costache din perspectiva aceluiasi personaj, Felix, dar dupa zece ani. Aspectul degradat al casei
semnifica timpul devastator, care duce si la moartea lucrurilor. Cuvintele Aici nu sta nimeni" (care
in cheie romanul) constituie o repetare a raspunsului pe care mos Costache i-l dadu-se lui Felix in
seara sosirii.
Compozitia romanului se desfasoara pe trei planuri care se impletesc pe intreaga durata a
actiunii. Planul epic principal se construieste in jurul istoriei mostenirii, urmarind destinul clanului
familial (Giurgiuveanu, Tulea, Ratiu) si in jurul temei paternitatii. Cel de-al doilea urmareste
povestea de iubire dintre Felix si Otilia, acestora alaturandu-li-se Leonida Pascalopol, care traieste
revelatia unei iubiri tarzii. Ultimul este planul-cadru, care contureaza monografic imaginea
burgheziei bucurestene de la inceputul sec. al XX-lea, prin tema parvenirii.
Conflictul romanului corespunde acestor planuri. Cel exterior este de ordin economic
(lupta pentru avere se va da in final intre Aglae si Stanica Ratiu) si moral (generat prin tema
paternitatii si cea a parvenirii). Conflictul interior, psihologic este reliefat de planul erotic si se
rezolva prin optiunea clasicilor: triumful ratiunii asupra pasiunii.

Caracterizare/Relatia dintre doua personaje

Marele talent si modernitatea lui Calinescu se descopera, in primul rand, in modul in care
acesta isi construieste personajele. Tendinta de tipicizare a acestora ii ofera posibilitatea de a
realiza o galerie de figuri grotesti, introduse intr-un spectacol caricatural. Intre acestea se remarca
STANICA RATIU care fixeaza tipul arivistului lipsit de scrupule, mergand pana la crima pentru
bani.
Tehnica focalizarii permite dezvaluirea caracterului acestui personaj, pornind de la datele
exterioare. Astfel, infatisarea si tinuta vestimentara sunt ale unui om bine, de o sanatate agresiva,
avand parul negru si cret si o mustata in chip de musca.
Prin statutul sau social , avocat , chiar si fara procese, el reprezinta clasa burgheza dornica
de parvenire. Traind necununat cu Olimpia, una dintre fetele sotilor Tulea, Stanica era considerat un
fel de ginere al Aglaei.
Pentru arivistul lui Calinescu, banii reprezinta o filozofie de viata: temelia unei casatorii,
renumele de avocat, succesul in viata politica si sociala. Spre deosebire, insa, de ceilalti arivisti din
literatura romana, care urmeaza un plan riguros de imbogatire, Stanica sta mereu la panda, asteptand
lovitura cea mare. In calitate de ruda, el este mereu prezent in casa lui Costache Giurgiuveanu, care
reprezinta tipul avarului, fiind atras de averea batranului. Cei doi sunt legati prin destin, ultimul
fiind cel care ii provoaca moartea celui dintai.
Mai viclean decat mos Costache, el exercita asupra batranului avar un atac neobosit,
insuflandu-i teama de hoti sau ideea batranetii. Intr-o seara de decembrie, el aduce un medic suspect
ca sa il consulte pe batran, cu intentia de a-l declara incapabil sa-si administreze averea. Intimidat de
intrebarile ciudate ale doctorului si vulnerabil in fata celor doi intrusi, Giurgiuveanu abia reuseste sa
puna capat acestei farse. Altadata, afland intentia lui mos Costache de a o infia pe Otilia, Stanica ii
trimite o scrisoare anonima, plina de aluzii murdare, gest care ii descopera lasitatea si perfidia.
Intamplarea are efectul scontat si infierea nu va mai avea loc niciodata.
In scena cand batranul avar sufera primul atac cerebral, Stanica isi arata din nou josnicia,
devastand dulapurile cu provizii si opunandu-se bunelor intentii ale doctorului.
Simtind ca batranul avar se apropie de sfarsit, dupa ce suferise al doilea atac cerebral, el ii
smulge de sub saltea pachetul de bani, provocandu-i moartea. Prin aceasta fapta, Stanica devine
odios. Cu banii furati el ajunge om politic si proprietar al unui imobil, implinindu-si astfel destinul
de arivist.
In prezentarea relatiei dintre cele doua personaje, autorul a utilizat grotescul si ironia,
realismul romanului capatand astfel caracter satiric.
In opinia mea romanul Enigma Otiliei demonstreaza preocuparea scriitorului pentru
atenta observare a realitatii sociale. Unul dintre personajele emblematice ale lumii surprinse este
Stanica Ratiu, care apartine tipologiei arivistilor. El este, insa, superior predecesorilor sai din
literatura romana sau universala, pentru ca are geniu. Individ monden, adaptabil si profitor, el este
inzestrat cu o remarcabila inteligenta speculativa si cu o intuitie deosebita.
Pe de alta parte, Stanica joaca rolul sotului grijuliu si al tatalui indurerat. Sub aceste masti se
ascunde o fire agresiva, cinica care urmareste cu tenacitate averea lui Mos Costache.
In concluzie, parvenirea este definitorie pentru lumea surprinsa de Calinescu, in care Stanica
Ratiu este un invingator. (tema si viziune+caracterizare)

In opinia mea, romanul Enigma Otiliei demonstreaza preocuparea scriitorului pentru


atenta observare a realitatii sociale. Doua dintre personajele emblematice ale acestei lumi sunt
Stanica Ratiu si Costache Giurgiuveanu care intruchipeaza tipologii diferite (arivistul si avarul),
distantandu-se de celelalte modele din literatura romana sau universala, prin originalitate si
complexitate.
Pe de alta parte, putem afirma, ca in plan simbolic, Stanica Ratiu si Costache Giurgiuveanu
fixeaza lupta dintre arivist si avar, din care va iesi invingator primul. Acest lucru este sugerat si de
finalul romanului: casa paraginita a lui Giurgiuveanu semnifica moartea unei lumi, cea a avarului. In
locul ei se va instala o alta, dominata de ascensiunea rapida a arivistului.
In concluzie, avaritia si parvenitismul definesc lumea surprinsa de Calinescu in acest roman.
(relatia dintre doua personaje)