Basmul „Povestea lui Harap-Alb”

Apare în anul 1877 în revista „Convorbiri literare“

1. Încadrarea într-un curent/specie/mișcare

Specie- basm prin:
 caracterul fantastic, fabulos al operei (calul năzdrăvan, Sfânta Duminică, puterea supranaturală a fetei Împăratului
Roș)
 prezența formulelor specifice („Amu cică era odată, într-o țară îndepărtată….”)
 conflictul principal prezintă lupta între forțele binelui (Harap-Alb) și cele ale răului (Spânul, Împăratul Roș), binele
învingând la final
 utilizarea  cifrelor magice (trei băieți, trei fete, trei mari probe, doisprezece butoaie cu vin)
 timp și spațiu fabulos, de poveste („odată”, „într-o țară îndepărtată”)
 personajele sunt pozitive, negative, ajutoare (Flămânzilă, Setilă etc.) și donatori (furnicile, albinele)
2. Tema ilustrată prin două secvențe/episoade
Tema– maturizarea feciorului de împărat care pe parcursul operei trece prin probe menite să îl pregătească pentru statutul
de rege
 secvența 1- întîlnirea cu bătrînica din gradina palatului (Sfânta Duminică) pe care, judecând-o după aparențe, refuză
să o miluiască
 secvența 2- întâlnirea și alegerea ajutoarelor arată un progres la nivelul comportamentului. Deși aceștia arătau
înfricoșător, el nu îi disprețuiește ci îi ia ca tovarăși de drum
Viziunea despre lume:
 clasică, prin caracterul educativ al basmului (susținerea valorilor morale: adevăr, prietenie, respect).
 se îmbină în mod original comicul (prezentarea celor 5 prieteni, proverbe, zicători) cu tragicul (cruzimea Spânului și
a Împăratului Roș)
3. Elemente de structură
 titlul– conține numele personajului principal. Semnificația termenilor: harap înseamnă slugă, servitor iar alb denotă
originea nobilă a mezinului
 relația incipit- final conține elemente de cronotop specifice basmului.
 în incipit „era odată” și „într-o țară îndepărtată” introduc cititorul într-o atmosferă fabuloasă de basm
 finalul prezintă veselia nunții fiului de crai ce ține ani întregi realizându-se o prelungire atemporală într-un
prezent continuu „și acum mai ține încă”
 subiectul operei
  expozițiunea- prezentarea personajelor (craiul, Verde Împărat și copiii acestora), introducerea în atmosfera
fantastică de poveste („Amu cică era odată într-o țară îndepărtată…”)
 intriga- scrisoarea Împăratului Verde către crai produce o dinamizare a acțiunii
 desfășurarea acțiunii- proba craiului pentru copii, întâlnirea mezinului cu Sfânta Duminică
 sfatul tatălui și plecarea copilului la drum
 întâlnirea cu Spânul, suprinderea mezinului prin vicleșug de către acesta
 probele de la curtea Împăratului Verde:
 proba aducerii salăților din grădina ursului
 proba aducerii pieii cu pietre prețioase a cerbului
 proba aducerii fetei Împăratului Roș
 punctul culminant- moartea și învierea lui Harap-Alb, moartea Spânului
 deznodământ- ospățul fabulos cu o continuitate atemporală („și acum mai ține încă”.

4. Statut personaje principale

 Harap-Alb: fiu de crai, mezinul familiei, personaj pozitiv, personaj atipic de basm (nu are însușiri supranaturale),
întruchipare a valorile morale, personaj ce se maturizează
 Spânul: personaj negativ, joacă un rol important în realizarea procesului de educație și maturizare a lui Harap-Alb
5. Trăsături ale personajului principal eviden țiate prin secvențe specifice
Harap-Alb este un personaj dinamic, evoluând de la naivitate la maturizare cu ajutorul probelor.

La început:
 judecă după aparențe în relație cu baba în grădină
 neascultare de tată
 naivitate în relație cu Spânul
Apoi:
 bunătate față de furnici și albine
 prietenie față de cele 5 personaje fantastice
 ascultare de sfaturile Sfintei Duminici