Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
Modernismul este o orientare larga si diversa in plan doctrinar si estetic prin care literatura noastra
devine sincrona cu modelele europene. Acest curent introduce in istoria literaturii schimbarea si
discontinuitatea, avand drept principii: cultul originalitatii, puritatea artei, distrugerea unor canoane pentru
instaurarea altora, valorificarea miturilor, recrearea limbajului, primatul ambiguitatii, modificarea raportului
dintre eul liric si lume.
Unul dintre poetii reprezentativi ai modernismului romanesc este Lucian Blaga, care se
individualizeaza printr-o opera poetica originala.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie ce deschide volumul de debut Poemele luminii,
este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la viziunea clasica asupra
poeziei, la relatia poet-lume.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetului in fata marilor taine ale Universului: in planul creatiei
poetice, cunoasterea lumii este posibila numai prin iubire.
Viziunea despre lume se raporteaza la un concept al gandirii filosofice si poetice al lui L. Blaga si
anume la mister. Discursul liric se organizeaza in jurul motivului misterului, dar si cel al luminii, care
simbolizeaza cunoasterea si iubirea pentru tainele lumii, poezia reprezentand o forma de cunoastere si de
traire a misterului. Aceasta idee se releva prin doua tipuri de metafore: plasticizante si revelatorii.
Cele patru elemente de compozitie si de limbaj, semnificative pentru tema si viziunea despre
lume sunt: titlul, incipitul, figuri semantice/tropi, elemente de prozodie.
Titlul poeziei se constituie intr-o propozitie enuntiativa, negativa. Natura confesiva a textului este
sustinuta de pronumele personal eu (element de recurenta). Asezarea lui in pozitie initiala este dovad a
exacerbarii vocii lirice si semn al influentei expresioniste. Poetul isi anunta de la inceput atitudinea, nu
strivesc, dar si refuzul de a pune in pericol corola de minuni, metafor revelatorie care are forta de a
imagina un univers perfect, o lume care are frumusetea si fragilitatea florii.
Incipitul se constituie din reluarea titlului, care devine mesaj, accentuandu-se astfel ideea poetica de
contemplare si de adancire a tainei, a misterului.
Compozitional, discursul poetic se organizeaza in trei secvente
Prima dezvolta relaia eu-univers enunat metaforic n titlu. Verbele la form negativ nu strivesc
i nu ucid releva o atitudine protectoare, ce corespunde cunoasterii luciferice, care se opune cunoasterii
paradisiace, rationala, sugerata de sintagma cu mintea. Enumeratia din final detaliaza corola de minuni
cu forme concrete ale misterelor: flori- simbol al universului vegetal, ochi si buze simboluri ale
universului uman definit prin cunoastere si logos, morminte simbol al universului mineral.
Cea de-a doua secventa, cea mai intinsa ca lungime de text, dezvolta motivul cunoasterii al carei
simbol este lumina (element de recurenta). Se creeaza opozitia dintre cunoasterea paradisiaca, a altora, si
cunoasterea luciferica, asumata de eul liric, pe mai multe niveluri textuale: la nivel morfologic, prin opozitia
verbelor sugruma/ sporesc, la nivel stilistic, prin metafora lumina altora/ lumina mea, iar la nivel
sintactic, prin coordonarea adversativa- dar. Metafora vraja nepatrunsului ascuns sugereaza farmecul
misterului pe care lumina altora l-ar putea distruge.
1

Liniile de pauza izoleaza o ampla comparatie dintre un element abstract, de ordin spiritual si un termen
concret, de un puternic imagism. Astfel, cunoasterea luciferica este asociata luminii lunii care nu este atat de
puternica, incat sa anuleze intunericul, dar sporeste misterul noptii.
Ultima secventa are valoare conclusiva si motiveaza atitudinea asumata de eul liric: caci eu iubesc/si
flori, si ochi, si buze, si morminte. Iubirea devine astfel, instrument de cunoastere si cale de accedere spre
Univers. Fiecare termen al enumeratiei (element de recurenta) este pus de data acesta, sub accent stilistic,
prin repetarea adverbului si.
Limbajul poetic blagian este modernist, remarcandu-se prin terminologia abstracta. Putem afirma ca
in aceasta poezie, sugestia si ambiguitatea valorifica raportul dintre sensul denotativ si cel conotativ al
cuvintelor, pentru ca la Blaga, cuvantul nu inseamna, ci sugereaza. De exemplu, campul semantic al
misterului este realizat prin sugestie, cu ajutorul unor metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns,
intunecata zare, sfant mister,ne-nteles. Prezentul etern si prezentul gnomic al verbelor indica relatia
eului poetic cu lumea, iar verbele cu forme afirmative si negative, organizate in serii antonimice, redau
optiunea poetica pentru o forma de cunoastere.
Prozodic se remarca alcatuirea poeziei din 20 de versuri libere. Optiunea poetului pentru acest tip de
vers si mai ales pentru ingambament demostreaza conceptia lui Blaga conform careia lipsa elementelor de
prozodie clasica permite exprimarea fluxului ideilor si a intensitatii sentimentelor. Este o forma a
modernismului poetic, dar si modalitate directa de transmire a mesajului gnomic a poeziei.
In opinia mea, tema cunoasterii si viziunea despre lume a lui Blaga se reflecta in poezie prin asocierea
realizata intre cele doua motive literare: lumina si misterul. Paradoxal, din recurenta acestor doua motive, se
naste motivul intunericului: adancimi de intuneric, taina noptii, intunecata zare. Astfel, daca lumina
altora are rolul de a sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, poetul este cel care
imbogateste intunecata zare cu largi fiori de sfant mister.
De asemenea, viziunea poetica nu se reduce numai la nivelul ideilor, ci cuprinde si procedee prin care
acestea sunt puse in valoare: metafore revelatorii, ingambament.
In concluzie, Blaga este poetul care se defineste ca purtator al luminii lunii, participand in egala masura
la teluric si selenar. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii exprima o conceptie estetica perfect coerenta,
cristalizata inca de la inceput si ramasa definitiv pe parcursul intregii creatii.