II.

Particularităţi de construcţie a personajului principal dintr-o nuvelă studiată

Planul eseului

- Context: Prima nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru Lăpuşneanul” de

Costache Negruzzi, aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioada paşoptistă, în
primul număr al „Daciei literare” (1840).
- Tema nuvelei este evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 –
1569), un domnitor crud şi sângeros din Moldova secolului al XVI-lea, cu atestare istorică în
„Letopiseț...”.

1. Elemente de structură şi de compoziţie ale textului

- Perspectiva narativă: obiectivă, naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient,
omniprezent; epitete de caracterizare (,,tiran”).
- Titlul pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal
- Echilibrul compoziţional: naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea
secvenţelor narative şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate. Patru
capitole, care fixează momentele subiectului: capitolul I (expoziţiunea şi intriga) - ,,Dacă voi
nu mă vreţi, eu vă vreu…” ; capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii) -,,Ai să dai samă,
Doamnă!”; capitolul al III-lea (punctul culminant) -,,Capul lui Moţoc vrem…”; capitolul al IV-lea
(deznodământul) -,,De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”.
- Acţiunea nuvelei este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se
dezvăluie în evoluţia gradată a conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, personajele sunt
puternic individualizate, construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate
psihologic) sau portretizate succint.
- Timpul şi spaţiul acţiunii: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a doua sa
domnie, timp de patru ani.
- Conflictul nuvelei este lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Conflictul secundar, între
domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului.

2. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului

- Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale (ca în scena uciderii boierilor).
Întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud.

3. Trăsăturile personajului
- Crud, hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil.
- Caracterizarea indirectă prin fapte evidenţiază în manieră romantică cruzimea personajului
şi hotărârea de a avea puterea domnească.
- Modalităţile de caracterizare sunt directe (de către narator, de alte personaje,
autocaracterizarea) şi indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaţii cu alte
personaje, gesturi, atitudine, vestimentaţie).
- Naratorul realizează, în mod direct, portretul moral („vodă”, „domnul”, „tiranul”, „bolnavul”).
Caracterizarea indirectă prin limbajul personajului se realizează în replici
memorabile: ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau” sau ,, – Proşti, dar mulţi!”.
4. Opinie: Într-o nuvelă istorică, în care conflictul este lupta pentru putere între domnitor
şi boieri, caracterul sângeros al acţiunilor lui Lăpuşneanul pentru impunerea autorităţii domneşti
este veridic. Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se conturează din lumini şi umbre,
este în antiteză cu alte personaje, fiind memorabil prin caracterul excepţional al faptelor şi
însuşirilor sale: hotărâre şi cruzime.
 Concluzia: Monumentalitatea, spectaculosul acţiunilor şi al replicilor fac din protagonist
un personaj memorabil.