Nuvelă istorică romantică - Perioada pașoptistă

Alexandru Lăpușneanul
Costache Negruzzi

1. Costache Negruzzi (1808-1868)

-om politic și scriitor din perioada pașoptistă
-născut în satul Hermeziu, județul Iași
-și-a început învățătura în greacă, a învățat să citească românește de unul singur printr-o
carte a lui Petru Maior (mărturisește în articolul intitulat “Cum am învățat românește”)
-în timpul revoluției din 1821, se refugiază cu tatăl său în Basarabia
-la Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care îi trezește interesul pentru literatură și
cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză
-primele încercări literare: “Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822”

2. Geneza
-1840 în primul număr al revistei “Dacia literară”
-este prima nuvelă romantică românească inspirată din istorie

3. Nuvelă istorică romantică

Nuvela este o specie epică în proză cu o construcție riguroasă, un fir narativ central, unde
personaje relativ puține evidențiază evoluția personajului principal, puternic individualizat.
Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici, care se inspiră din trecutul istoric
(Evul Mediu) în ceea ce privește tema, subiectul, personajele și culoarea epocii (mentalități,
comportamente, relații sociale, obiceiuri, vestimentație, limbaj).
● istorică
-de factură istorică datorită inspirației din “Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche și
Miron Costin
-raportul realitate-ficțiune
● romantică
-inspirată din istorie
-personaj excepțional surprins în situații excepționale
-utilizarea procedeului antitezei (blândețea doamnei-cruzimea domnitorului)
-gesturi și replici spectaculoase și memorabile (“Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”)
● clasică
-construcție riguroasă
-respectarea unității de timp, spațiu și acțiune

4. Tema
Tema este reprezentată de evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu.
Lupta pentru impunerea autorității domnești și consecințele deținerii puterii de către un
domnitor crud se raportează la realitățile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea.

5. Compoziție
-modul de expunere predominant este dialogul, care dramatizează acțiunea, iar narațiunea
și descrierea au o pondere mai mică, însă sunt relevante
 -nuvela cuprinde patru capitole, care fixează momentele subiectului, fiecare cu câte un
motto cu rol rezumativ
-capitolul I (expozițiunea și intriga): “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” rostită în fața solilor
lui Tomșa, pentru a-și exprima setea de putere
-capitolul al II-lea (desfășurarea acțiunii): “Ai să dai samă, doamnă!” adresată Doamnei
Ruxanda, stârnește conflictul religios și moral, conform căruia orice păcat va fi pedepsit
-capitolul al III-lea (punctul culminant): “Capul lui Moțoc vrem…” reprezintă cerința mulțimii
adunate în fața cetății, care se răzvrătește pentru jefuirea și neajunsurile cu care se
confruntă
-capitolul al IV-lea (deznodământul): “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
sugerează existența unui conflict exterior

6. Explicarea titlului
Titlul evidențiază personalitatea puternică a personajului principal, excepțional prin hotărârea
și cruzimea sa, dar și o caracteristică a nuvelei ca specie narativă, faptul că interesul cade
asupra construcției personajelor.

7. Perspectiva narativă
-perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea se realizează la persoana a III-a, iar
naratorul este heterodiegetic, omniscient și omniprezent
-intervențiile directe ale naratorului sunt puține
-foarte rar, naratorul caracterizează ceva sau pe cineva (“mârșăvul curtean”, “urâtul
caracter”, “mișelul boier”)

8. Subiectul
EXPOZIȚIUNEA (Capitolul I)
-întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul la tronul Moldovei, în 1564, în fruntea unei armate
turcești și întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimiși de Tomșa: Veveriță, Moțoc,
Spancioc și Stroici
INTRIGA (Capitolul I)
-hotărârea domnitorului de a-și relua tronul și dorința sa de răzbunare față de boierii trădători
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII (Capitolul al II-lea)
-cuprinde o serie de evenimente declanșate de reluarea tronului de către Alexandru
Lăpușneanul:
-fuga lui Tomșa în Muntenia
-incendierea cetăților
-desființarea armatei pământene
-confiscarea averilor boierești
-uciderea unor boieri
-intervenția doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta omorurile și
promisiunea pe care acesta i-o face
PUNCTUL CULMINANT (Capitolul al III-lea)
-conține mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau excepțional
-participarea și discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie
-ospățul de la palat și uciderea celor 47 de boieri
-omorârea lui Moțoc de mulțimea revoltată și “leacul de frică” pentru doamna Ruxanda care
constă în piramida formată din cele 47 capete ale boierilor
DEZNODĂMÂNTUL (Capitolul al IV-lea)
 -la 4 ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului
-bolnav de friguri, domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii
-deoarece când își revine, amenință să-i ucidă pe toți, inclusiv pe propriul fiu, urmașul la
tron, doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi

9. Dezvoltarea a 2 secvențe din operă

● întâlnirea lui Lăpușneanul cu solia trimisă de Tomșa: Pregătit să își reia tronul din
Moldova, Lăpușneanul se află în fruntea unei armate turcești. Acesta se întâlnește cu solia
trimisă de domnitorul Tomșa cu un mesaj clar, acela că țara nu îl iubește și nu îl vrea înapoi.
Refuzând să accepte acest lucru, Lăpușneanul răspunde cu “Dacă voi nu mă vreți, eu vă
vreu…”, ba chiar adăugă că “mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăt”, decât să
se întoarcă dânsul din drum.
● scena uciderii celor 47 de boieri: Dorindu-și să se răzbune pe cei 47 de boieri care l-au
trădat, Lăpușneanul i-a adunat pe toți la o masă, oferindu-le vin și mâncare. În spatele
fiecăruia se afla câte o slugă, care dregea ulcioarele cu vin. Toate aceste slugi erau
înarmate. O dată ce vinul își făcuse efectul, Lăpușneanul a dat ordin slugilor să îi ucidă pe
boieri, iar apoi să le reteze capetele. Pe acestea, domnitorul le-a aranjat în mijlocul mesei,
sub formă de piramidă, prezentându-i-le doamnei Ruxanda drept “leac de frică”

10. Concluzia
În concluzie, nuvela lui Costache Negruzzi ilustrează principiile ideologiei pașoptiste și ale
romantismului românesc, dar elementele preponderente coexistă cu elemente clasice. De
asemenea, scriitorul deschide drumul observației realiste.

Personaje
-Alexandru Lăpușneanul (personaj principal)
-Doamna Ruxanda (personaj secundar)
-Boierul Moțoc (personaj secundar)
-Veveriță, Spancioc și Stroici (personaje episodice)
-cei 47 de boieri (personaj colectiv)
 ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

1. Introducere
-informații generale despre autor, temă, specie și anul apariției
-personajele sunt caractere deja formate și se conturează, în general, din stările conflictuale,
remarcându-se individualizarea lor prin detalii semnificative
-Alexandru Lăpușneanul este personajul central al nuvelei, toți ceilalți gravitând în jurul personalității
sale
-este un personaj atestat istoric (a existat în realitate domnitorul Alexandru Lăpușneanu)
-evoluția personajului pe parcursul nuvelei este indicată în mod direct de naratorul omniscient, care
precizează ipostazele în cele patru capitole: „vodă”, „domnul”, „tiranul”, „bolnavul” și arată prin
aceasta că dorința obsesivă de putere devine o boală
2. Statut social, psihologic, moral
-moral întruchipează un domnitor nemilos, crud, fiind un personaj excepțional, surprins în
împrejurări deosebite, de factură romantică
-din punct de vedere social, Lăpușneanul este un fost domnitor care vrea să se întoarcă la tronul
Moldovei
-portretul său este minuțios construit, personalitatea lui remarcându-se prin defecte majore, dar și
prin calități
-se dovedește a fi un fin cunoscător al psihologiei umane, cu o inteligență ascuțită, pusă în slujba
intențiilor sale de răzbunare
3. O trăsătură evidențiată prin două secvențe (dorința sa de a-și afirma puterea)
● întâlnirea lui Lăpușneanul cu solia trimisă de Tomșa (trăsătura sa dominantă este setea
nestăvilită de putere care subordonează toate acțiunile sale pe parcursul nuvelei; schimbul de
replici denotă impulsivitatea domnitorului, a cărui mimică îi completează vorbele)
● scena uciderii celor 47 de boieri (dorință care depășește sfera umanului, aceea de a se
răzbuna pe boierii care au uneltit împotriva domniei sale)
4. Titlu
-informații de sus
5. Caracterizare directă/indirectă
-modalitățile de caracterizare prin care se conturează portretele tiranului medieval sângeros sunt
directe (de către narator, de alte personaje, autocaracterizare) și indirecte (prin fapte, limbaj,
atitudini, comportament, relații cu alte personaje, gesturi, ținută, vestimentație)
● caracterizare directă
-portretul moral este realizat, în mod direct, prin epitete, de către naratorul omniscient:
„nenorocitul domn”, „deșănțată cuvântare”, dar și de personaje: „Crud și cumplit este omul
acesta” (mitropolitul Teofan), și în autocaracterizare: „n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș
încrede în tine?” (replică adresată lui Moțoc)
● caracterizare indirectă
-caracterizarea indirectă, prin fapte, evidențiază în manieră romantică cruzimea personajului
și hotărârea sa, puse în practică prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor
opoziții (incendierea cetăților, desființarea armatei pământene, confiscarea averilor boierești,
uciderea și schingiuirea unor boieri)
-acestea culminează cu uciderea celor 47 de boieri invitați la ospăț
-caracterizarea indirectă prin limbaj se realizează în replici memorabile precum „Dacă voi nu
mă vreți, eu vă vreu” (emblema personajului, care se autodefinește prin voința puternică) și
 „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu” (amenințare care redă aluziv dorința de
răzbunare a celui căzut)
6. Acțiune
-acțiunea nuvelei se desfășoară în timp și spațiu precizate, iar atmosfera epocii este reconstituită
verosimil
-caracterul sângeros al acțiunilor voievodului pentru impunerea autorității domnești se raportează
veridic la realitățile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea
-dorința de răzbunare și cruzimea față de boieri este motivată psihologic de trădarea acestora în
prima sa domnie
7. Conflict
-conflictul este complex și pune în lumină personalitatea puternică a protagonistului
-principalul conflict este de ordin politic și vizează lupta pentru putere între domnitor și boieri, în
contextul secolului al XVI-lea
-conflictul secundar, între domnitor și Moțoc (boierul care îl trădase în prima domnie),
particularizează dorința de răzbunare a domnitorului
8. Concluzie
Monumentalitatea, forța de a-și duce planurile la bun sfârșit, indiferent de mijloace, spectaculosul
acțiunilor, concizia replicilor fac din protagonistul nuvelei căreia îi dă titlul, Alexandru Lăpușneanul,
un personaj memorabil.