Caracterizarea personajului

Alexandru Lăpușneanul
de Costache Negruzzi

-încadrarea nuvelei într-o anumită perioada: nuvelă istorică, romantică, publicată in perioada pașoptistă, în
revista „Dacia literară”, 30 ianuarie 1840;
-titlul- poartă numele personajului eponim, Alexandru Lăpușneanul;
- prin articulare scriitorul îl individualizează, accentuează intenția de a prezenta un personaj de excepție;
-tema- evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de a doua domnii a lui
Alexandru Lăpușneanul (1564-1569), respectiv lupta pentru impunerea autorității domnești și consecințele
deținerii puterii de către un domnitor crud, punând în evidență realitățile socio-politice din Moldova secolului al
XVI-lea.
- tipologia personajului: - principal, construit pe baza antitezelor; personaj romantic, excepțional, prezentat în
împrejurări excepționale;
Statutul social:
- tipul domnitorului medieval, tiran și crud, un personaj rotund.
-evoluția personajului, este surprinsă în mod direct de naratorul omniscient, care îi precizează ipostazele în cele
patru capitole: „vodă”, „domnul”, „tiranul ”, „bolnavul” și arată prin acestea cum dorința obsesivă de putere
devine o boală.
Statutul moral:
- Alexandru Lăpușneanu merge la slujbă ca un adevărat credincios , dar este crud și ucide cu sânge rece;
- este construit din contraste-opoziției cruzime-lașitate, între domnitor și boierul Moțoc, din punct de vedere
moral, iar din punct de vedere psihologic este cazul cuplului domna Ruxanda- Lăpușneanul, construit pe tiparul
romantic înger-demon, caracter slab- caracter tare
Statutul psihologic
- Lăpușneanul este un caracter tare, bun cunoscător al psihologiei umane, impulsiv, capabil să se impună prin
cruzime, teroare, manipulare, disimulare;
Două secvențe din care să reiasă relația dintre cele două personaje
1. Întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul ( cap.1)
2. Capul lui Moțoc vrem ( cap.2)
Conflictul
- pune în lumină personajul principal.
- conflictul principal, politic, relevă lupta pentru putere între domnitor și boieri.
- conflictul secundar prezintă răzbunarea domnului împotriva vornicului Moțoc, boierul trădător;
- conflictul social prezintă nemulțumirea „norodului” față de boieri..
- conflict interior în cazul doamnei Ruxanda, a cărei conștiință este măcinată de atrocitățile comise de soțul
său, dar și în cazul domnitorului, care văzându-se pe moarte este bântuit de faptele sale;
Mijloace de caracterizare:
Caracterizare directă:
- de către narator: -portretul moral al domnitorului este realizat în mod direct, prin folosirea unor epitete, de
către naratorul omniscient: „ nenorocitul domn”;
- mitropolitul Teofan - „ crud și cumplit este omul acesta”(
- Ruxanda „viteazul meu soț” ( Ruxanda);
- autocaracterizare: „n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș încrede în tine?” (replică adresată vornicului
Moțoc).
 Caracterizarea indirectă- din fapte, comportament, relația cu celelalte personaje, limbaj;
- evidențiază în manieră romantică cruzimea domnitorului și hotărârea sa:
- guvernează cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opoziții ( arderea cetăților, desființarea armatei
pământene, confiscarea veniturilor boierești, uciderea și schingiuirea unor boieri).
- râde în timpul masacrului;
- pe Moțoc îl dă cu sânge rece mulțimii, spunând că face un act de dreptate.
- diplomat, bun cunoscător al psihologiei umane, inteligent, reușește să manipuleze masele și boierii.
- din vestimentație- susține culoarea epocii, accentuează momentul solemn al victoriei lui Lăpușneanul,un
moment cutremurător din istoria Moldovei, tăierea capetelor celor 47 de boieri.
- din limbaj- replicile memorabile: „ Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...și dacă voi nu mă iubiți eu vă iubesc
pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”, „ De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu”, „Proști,
dar mulți!” conturează voința puternică, dorința de răzbunare, abilitatea politică a domnitorului;

Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic, excepțional, tipul domnitorului tiranic care-și duce
planurile la bun sfârșit, indiferent de mijloace, un personaj memorabil prin spectaculosul acțiunilor și prin
replicile sale.
 Eseu

„ Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvelă istorică din literatura română și aparține prozei romantice,
fiind publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al revistei „Dacia literară”, la 30 ianuarie 1840,
respectând întocmai cerințele enunțate de Mihail Kogălniceanu în „Introducție”(articolul program al revistei),
anume inspirația din istoria națională și originalitatea.
Titlul pune în lumină personalitatea puternică a domnitorului. Substantivul propriu articulat hotărât, în
manieră arhaică, subliniază intenția scriitorului de a releva o figură de excepție și interesul său pentru
construcția personajului principal, eponim.
Tema este istorică: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de a doua domnii
a lui Alexandru Lăpușneanul (1564-1569), respectiv lupta pentru impunerea autorității domnești și consecințele
deținerii puterii de către un domnitor crud, punând în evidență realitățile socio-politice din Moldova secolului al
XVI-lea.
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepțional, care
acționează în situații excepționale. Întruchipează tipul domnitorului medieval, tiran și crud, un personaj rotund.
Evoluția personajului, este surprinsă în mod direct de naratorul omniscient, care îi precizează ipostazele în cele
patru capitole: „vodă”, „domnul”, „tiranul ”, „bolnavul” și arată prin acestea cum dorința obsesivă de putere
devine o boală.(statutul social)
Personajul romantic este construit din contraste, are calități și defecte puternice. Dacă în timpul primei
domnii fusese un domnitor blând, în a doua domnie își pune în aplicare planul de răzbunare împotriva boierilor,
dovedindu-se lipsit de moralitate, crud, viclean.
De asemenea, în proza romantică conflictele exterioare plasează personajele într-o relație de antiteză. Este
cazul opoziției cruzime-lașitate, între domnitor și boierul Moțoc, din punct de vedere moral, iar din punct de
vedere psihologic este cazul cuplului domna Ruxanda- Lăpușneanul, construit pe tiparul romantic înger-demon,
caracter slab- caracter tare.
Psihologic, Lăpușneanul este un caracter tare, bun cunoscător al psihologiei umane, impulsiv, capabil să se
impună prin cruzime, teroare, manipulare, disimulare, sânge rece.
Personajul romantic este puternic individualizat prin caracterul excepțional al faptelor și al însușirilor sale.
O trăsătură definitorie a personajului este hotărârea de a-și impune autoritarea, exprimată încă de la
începutul nuvelei.
O secvență semnificativă o constiuie cea din capitolul I, al cărui motto este „ Dacă voi nu mă vreți, eu vă
vreu...”. Al. Lăpușneanu revine în Moldova cu scopul de a-și relua scaunul domnesc. Lăpușneanul fusese
înlăturat de la domnie din cauza trădării unor boieri, aceiași care acum îl susțineau pe Tomșa și îl întâmpinau în
apropiere de Tecuci: vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul Spancioc și Stroici. Aceștia se închină pînă
la pământ, dar nu-i sărută poala după obicei. Mai mult vor să-l convingă să renunțe la tron deoarece „norodul
nu te vrea, nici te iubește”.
Mânios, cu ochii scânteind „ ca un fulger”, Al. Lăpușneanu este hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei,
răspunzând boierilor cu fermitate: „ Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu, și dacă voi nu mă iubiți eu vă iubesc pre
voi și voi merge ori cu voia ori fără voia voastră. Mai degrabă își întoarce Dunărea cursul îndărăt” decât să-și
schimbe el hotărârea.
Boierii îl avertizează că vor privegi la unguri, vor veni cu oști străine și țara va ajunge pe mâna păgânilor, dar
domnitorul își impune autoritatea, amenințându-i că va sătura lăcomia păgânilor cu averile lor: „ Voi mulgeți
laptele țării, dar au venit vremea să vă mulg și eu pre voi”.
Speriat de amenințările lui Lăpușneanul, Moțoc cade în genunchi și-l roagă să nu-i pedepsească după
fărădelegile lor. Domnul îl avertizează că nu crede în boieri, dar îl cruță fiindcă îi este trebuitor, făgăduindu-i că
„sabia mea nu se va mânji de sângele tău”.
O a doua scenă semnificativă, în care domnitorul își impune autoritatea, este cea din capitolul al III-lea:
„Capul lui Moțoc vrem...”, secvență în care Negruzii subliniază și cruzimea tiranului medieval, prezentată până
acum gradat și culminnd cu uciderea boierilor.
 Alexandru Lăpușneanul a invitat toți boierii să participe la slujba de la Mitropolie, după care erau poftiți toți
la curte „ să prânzească”. Ca niciodată, domnitorul vine „îmbrăcat cu toată pompa domnească” și, după ce a
ascultat cu smerenie slujba și s-a închinat pe la icoane, a pupat moaștele Sf. Ioan ( care i s-a părut că a tresărit),
rostește un discurs impresionant la finalul căruia cere iertare pentru că a „vărsat sângele multora” și îi invită la
ospăț.
Boierii sosesc însoțiți de slugile lor și după ce sunt tratați cum se cuvine , la semnalul domnitorului, toți
sunt decapitați. Slujitorii aflați în curte, care scăpaseră cu viață, dau larma și norodul sosește la curtea
domnească. Lăpușneanu trimite un armaș să cerceteze ce vor. Între timp, îi cere părerea lui Moțoc cu privire la
modul în care ar trebui să procedeze. Vornicul consideră că ar fi indicat să dea cu tunurile în mulțime „că nu-i
vreo pagubă c-or muri câteva sute de mojici”, dacă au murit atâția boieri. Dar răspunsul armașului vine
surprinzător: norodul cere capul lui Moțoc. Profitând de această situație, Lăpușneanul îl dă pe Moțoc mulțimii,
pedepsind astfel pe boierul trădător, fără ca sabia lui să fie mînjită de sânge. Din capetele celor 47 de boieri,
domnitorul face o piramidă, așezându-le în funcție de rang, de la cel mai mic la cel mai mare, apoi o cheamă pe
doamna Ruxanda să-i dea leacul de frică, promis. Spre dezamăgirea lui, doamna leșină:„ Femeia tot femeie...în
loc să se bucure ea se sperie”.
Sfârșitul domnitorului este tragic, pe măsura faptelor sale. După ce se îmbolnăvește, cere să fie călugărit,
dar, trezindu-se din letargie, amenință cu moartea inclusiv pe fiul său Bogdan, ceea ce o determină pe domna
Ruxanda să accepte sfatul boierilor fugari, Spancioc și Stroci, de a-l otrăvi. Alexandru Lăpușneanul moare
astfel, într-un mod tragic, sub ochii boierilor trădători.
Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal. Conflictul principal, politic, relevă lupta pentru
putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar prezintă răzbunarea domnului împotriva vornicului Moțoc,
boierul trădător, pe când conflictul social prezintă nemulțumirea „norodului” față de boieri.. Se poate vorbi și
de un conflict interior în cazul doamnei Ruxanda, a cărei conștiință este măcinată de atrocitățile comise de
soțul său, dar și în cazul domnitorului, care văzându-se pe moarte este bântuit de faptele sale.
Modalitățile de caracterizare prin care se conturează portretul domnitorului sunt directe și indirecte.
Portretul moral este realizat în mod direct, prin epitete, de către naratorul omniscient: „ nenorocitul domn”,
dar și de personaje: „ crud și cumplit este omul acesta”( mitropolitul Teofan), „viteazul meu soț” ( Ruxanda),
dar și în autocaracterizare: „n-aș fi un nătărău de frunte, când m-aș încrede în tine?” (replică adresată
vornicului Moțoc).
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, comportament, relația cu celelalte personaje, vestimentație și limbaj.
Scriitorul subliniază în manieră romantică cruzimea personajului și hotărârea sa, puse în practică prin
guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opoziții ( arderea cetăților, desființarea armatei
pământene, confiscarea veniturilor boierești, uciderea și schingiuirea unor boieri). Abil, disimulat, se folosește
de momentul slujbei religioase, purtând vestimentația specifică epocii, mai mult, rostește un discurs mincinos.
Râde în timpul masacrului, pe Moțoc îl dă cu sțnge rece mulțimii, spunând că face un act de dreptate. Diplomat,
bun cunoscător al psihologiei umane, inteligent, reușește să manipuleze masele și boierii. Vestimentația
personajelor susține culoarea epocii, accentuează momentul solemn al victoriei lui Lăpușneanul,un moment
cutremurător din istoria Moldovei, tăierea capetelor celor 47 de boieri.
Limbajul, prin replicile memorabile: „ Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...și dacă voi nu mă iubiți eu vă
iubesc pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”, „ De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu”,
„Proști, dar mulți!”, conturează voința puternică, dorința de răzbunare, abilitatea politică a domnitorului.
Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic, excepțional, tipul domnitorului tiranic care-și duce
planurile la bun sfârșit, indiferent de mijloace, un personaj memorabil prin spectaculosul acțiunilor și prin
replicile sale.