Relația dintre două personaje în „Alexandru Lăpușeanul”

Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seamă al generației pașoptiste, și cel dintâi prozator
romantic. Creația artistică care l-a consacrat este nuvela de inspirație istorică „Alexandru Lăpușneanul”,
publicată în primul număr al revistei „Dacia literară” în 1840. Este inspirată din istoria națională, potrivit
recomandărilor formulate de Mihail Kogălniceanu în manifestul literar al romantismului românesc,
articolul-program intitulat „Introducție”.
Statutul social.
● Lăpușneanul – Trebuie pus în relație cu tema operei, Lăpușneanul având o existență
istorică determinată, despre care autorul află, așa cum el însuși declară, din cronicile lui
Grigore Ureche și Miron Costin. Deci, Alexandru Lăpușneanul a fost un domn al
Moldovei, cea de-a doua sa domnie (1564-1569) fiind ilustrată în nuvela lui Negruzzi.
● Moțoc – Este un boier „învechit în rele”. La fel ca Lăpușneanul, el are o existență istorică
determinată. Totuși, autorul se distanțează de realitatea istorică, prin apelul la ficțiune.
În realitate, la revenirea lui Lăpușneanu în 1564, Moțoc a fugit în Polonia, unde a fost
decapitat.
Statutul psihologic.
● Lăpușneanul – Este evidențiat atât prin caracterizarea directă, cât și prin cea indirectă.
Portretul fizic este schițat, accentuându-se acele trăsături care pun în evidență caracterul
crud, dur și firea imprevizibilă a acestuia: „ochii scânteiră ca un fulger”, „mușchii i se
suceau în râsul acesta și ochii lui hojma clipeau”.
● Moțoc – Construit în antiteză cu Lăpușneanul pe baza raportului caracter tare – caracter
slab, reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laș, intrigant.
Statutul moral.
● Lăpușneanul – Este realizat prin caracterizare directă, de către narator, cu ajutorul
epitetului moral („urâtul caracter”, „tiranul”), avertizând asupra spiritului malefic ce
domină acțiunile lui Lăpușneanul.
● Moțoc – Lipsit de sentiment patriotic și de loialitate, îl trădase pe Lăpușneanul în prima
domnie, iar la întoarcerea acestuia îl lingușește („asemenea câinelui care care în loc să
mușce, linge mâna care-l bate”).
Relația care se stabilește între domn și Moțoc se focalizează pe opoziția, tipic romantică, între un
caracter tare și unul slab.
O secvență semnificativă pentru ilustrarea relației dintre cei doi o constituie primul capitol, ce
înfățișează întoarcerea lui Lăpușneanul de la Constantinopol cu o armată turcească, hotărât să își reia
tronul. La intrarea în țară, este întâmpinat de patru boieri: vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul
Spancioc și Stroici, care-i sugerează că nu este dorit de către popor. Domnitorul nu renunță însă la
planurile sale: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”. Acest moment marchează declanșarea conflictului
dintre Lăpușneanul și Moțoc.
O altă secvență semnificativă este ospățul boierilor din capitolul al III-lea, scenă ilustrativă pentru
cruzimea tiranului medieval. Cu prilejul slujbei religioase, domnitorul le ține boierilor un discurs,
făgăduindu-le că-i iartă și invitându-i la un ospăț. Cei 47 de boieri sunt măcelăriți, iar capetele lor sunt
așezate în formă de piramidă, în funcție de rangul fiecăruia. Când mulțimea revoltată este întrebată ce
dorește, strigătul „Capul lui Moțoc vrem!” stârnește spaima vornicului. Este laș în fața primejdiei,
comportându-se tragi-comic când încearcă să-l determine pe domn să nu-l dea mulțimii. Prin sacrificarea
boierului, Lăpușneanul se răzbună pentru trădarea acestuia în prima domnie și manipulează mulțimea
revoltată, de a cărei putere este conștient: „Proști, dar mulți”.
Acțiunea este pusă pe seama unor personaje ale căror caractere puternice se dezvăluie în
evoluția gradată a conflictului.
● Capitolul I – reprezintă expozițiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul la tronul
Moldovei în 1564 și întâlnirea cu cei patru boieri trimiși de domnitorul Tomșa) și intriga
(hotărârea domnitorului de a-și relua tronul și dorința sa de răzbunare față de boierii
trădători).
● Capitolul al II-lea – corespunde desfășurării acțiunii și cuprinde întâmplări declanșate de
revenirea la tron a lui Alexandru Lăpușneanul: fuga lui Tomșa în Muntenia, incendierea
cetăților Moldovei, uciderea unor boieri etc.
● Capitolul al III-lea – punctul culminant; conține mai multe scene romantice, prin
caracterul excepțional: discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie,
ospățul de la palat și uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moțoc de mulțimea
revoltată și „leacul de frică” pentru doamna Ruxanda.
● Capitolul al IV-lea – înfățișează deznodământul, moartea tiranului prin otrăvire. După
patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului.
Bolnav de friguri, domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. Deoarece, când își
revine, amenință să-i ucidă pe toți, doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l
otrăvi.
Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal. Conflictul principal, politic, relevă lupta
pentru putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului împotriva vornicului
Moțoc, se declanșează în primul capitol și se încheie în capitolul al III-lea. Conflictul social, între boieri și
popor, este limitat la revolta mulțimii din capitolul al III-lea.
Titlul evidențiază personalitatea puternică a personajului principal, excepțional (ieșit din comun)
prin hotărârea și cruzimea sa, dar și o caracteristică a nuvelei ca specie narativă, faptul că interesul cade
asupra construcției personajelor.
În concluzie, cele două personaje sunt romantice deoarece aparțin excepționalului prin cruzime,
respectiv prin ticăloșie, și sunt portretizate în antiteză. Lașitatea boierului intrigant pune în lumină
voința, hotărârea și abilitatea domnitorului.