Costache Negruzzi

“Alexandru Lapusneanul”

Nuvela a fost publicata in primul numar al revistei “Dacia literara” (30 ianuarie 1840), imediat dupa
cunoscuta “Introductie”, fiind o ilustrare a programului enuntat de M. Kogalniceanu (promovarea unei literaturi
originale, inspirate din istoria naţională).
Tema nuvelei este prezentarea unei pagini sângeroase din istoria naţională, având ca mesaj faptul că
tirania se întoarce împotriva înfăptuitorului, care sfârşeşte în chinuri şi în singurătate. Punctul de plecare il
constituie cronica lui Grigore Ureche (sosirea pentru a doua domnie, episodul macelaririi boierilor, moartea
domnitorului, opinia defavorabila a boierimii, arderea cetatilor) si a lui Miron Costin (scena linsarii 1 lui Batiste
Veveli), dar autorul recurge si la cateva licente 2 istorice, modificand destinul unor personaje (Motoc a fost
decapitat in Polonia, la Liov).
Culoarea de epocă este realizată nu numai prin descrieri, ci şi prin limbajul cu elemente din cronici
(arhaisme) sau de factură populară (şepte, spahii3, cătră, vornic4, postelnic5, să împle, îl dete, grumaz, norod6,
pre etc.).
Conflictul este complex si pune in lumina personalitatea puternica a lui Alexandru Lapusneanu.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Conflictul
secundar, dintre domnitor si Motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a lui Lapusneanu.
Echilibrul compoziţional este realizat prin segmentarea textului în patru capitole, ce poarta câte un moto
semnificativ, care le rezumă: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu..." (răspunsul dat de Lăpuşneanu soliei de
boieri care îi ceruse să se întoarcă, deoarece poporul nu îl vrea); „Ai să dai samă, Doamnă!" (avertismentul pe
care văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că nu ia atitudine fata de crimele soţului
ei); „Capul lui Motoc vrem..." (cererea vindicativă7 a poporului care găseşte în Motoc vinovatul pentru toate
nemulţumirile); „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu..." (ameninţarea rostită de Lăpuşneanu care,
bolnav, fusese călugărit potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea domnească).
Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate8, stilul lapidar9 asemănandu-se cu cel cronicăresc.
Paragraful iniţial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpuşneanu şi atitudinea lui
razbunatoare (“Alexandru Lapusneanu… se inturna acum sa izgoneasca pe rapitorul Tomsa si sa-si ia scaunul,
pe care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vandut de boieri.”), iar frazele finale consemnează moartea acestuia,
1
uciderii
2
abateri
3
soldat turc
4
Mare dregator in Sfatul Domnesc
5
boier membru al Sfatului Domnesc
6
popor
7
razbunatoare
8
concizie, simplitate
9
scurt, concis, laconic
1
menţionarea portretului votiv10 susţinand verosimilitatea11 ("Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul,
care lăsă o pata de sange in istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e ingropat, se vede si
astazi portretul lui si al familiei sale.").
Naratiunea la persoana a III-a (focalizare zero, viziune "dindarat", perspectiva auctoriala) este realizata
de un narator omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, deoarece intervine uneori prin
epitete de caracterizare (ticalosul boier, gingasa Ruxanda, nenorocitul domn etc.).
Actiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative, avand in centru cea de-
a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564 – 1569, Moldova), interval temporal din care scriitorul
selecteaza doar acele episoade care slujesc la conturarea unui personaj romantic (tipul domnitorului feudal ce
işi exercita în mod despotic12 voinţa).
Crud (uciderea boierilor), hotarat (intoarcerea pentru a doua domnie), viclean, disimulat 13 (jura stramb in
biserica, iar smerenia14 lui e prefacuta), inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane (il cruţă pe Motoc
pentru a se folosi de perfidia15 acestuia in aplicarea planului de razbunare), razbunator (fata de boieri), abil
politic (atitudinea fata de Motoc), personajul eponim este puternic individualizat (caracterizare indirecta).
In primele pagini exista o replica ce evidentiaza atitudinea complet diferita in prima sa domnie: “Ce
sange am varsat? Care s-au intors de la usa mea fara sa castige dreptate si mangaiere?”. Tradat de toti,
Lapusneanu se schimba radical si se intoarce in Moldova dornic de revansa: “Daca voi nu ma iubiti, eu va
iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra… Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea
cursul indarat!”. Asadar, sadismul lui (“la cea mai mica greseala… capul vinovatului se spanzura in poarta
curtii”) este mai putin o pornire instinctuala, cat o atitudine politica ce are ca scop inlaturarea rivalilor sai.
Din caracterizarea directa, facuta de catre narator, reies ura si disimularea domnitorului: "sangele intr-
insul incepu a fierbe", "in minutul acela el era foarte galben la fata", incat "si racla sfantului ar fi tresarit".
Caracterizarea realizata de celelalte personaje este succinta “crud si cumplit este omul acesta” (Teofan), "Nu-mi
voi spurca16 vitejescul junghi17 in sangele cel pângărit18 al unui tiran ca tine" (Stroici), iar autocaracterizarea
evidentiaza alte trasaturi morale “N-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?”, “m-am aratat
cumplit rau, varsand sangele multora”.
Liviu Leonte remarca la domnitor “o inclinatie diabolica, sadica spre teroare, o dorinta bolnavicioasa
de a vedea curgand sange”, sugestiva fiind scena omorarii celor 47 de boieri ("leacul de frica"). Lapusneanu
este tiranul “crunt si lesne19 varsator de sange” (E. Lovinescu); “monstru moral… care a studiat pe
10
pictura bisericeasca infatisand ctitorii/intemeietorii asezamantului
11
care pare real, posibil, plauzibil
12
tiranic, dictatorial, abuziv, samavolnic
13
ascuns, ipocrit, fals
14
evlavie, cucernicie, piosenie, atitudine supusa
15
viclenia
16
murdari, mânji
17
pumnal
18
necinstit
19
usor
2
Machiavelli20” (G. Calinescu); “un artist al disimulatiei” (Alexandru Piru), care are “o placere neroniana 21 de
a construi spectacole” (Gabriel Dimisianu).
Si Ruxanda, fiica lui Petru Rares, este un personaj romantic, gingasia si frumusetea ei “care facea
odinioara vestite pre femeile Romaniei” intrand in conflict cu ororile 22 la care asistase “vazuse murind pre
parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si religia si pre celalalt ucis”. Prin firea ei slaba, lipsita de hotarare,
inclinata sa asculte pe altii, ea este un instrument al lui Spancioc, ce se foloseste de slabiciunea ei
temperamentala in otravirea domnitorului.
Finalul nuvelei prezinta cele doua personaje construite pe antiteza romantica demonic-angelic, aflate in
conditii tensionate, la patru ani dupa evenimentele precedente (elipsa). Calugarit in stare de inconstienta,
Lapusneanu isi revine si se considera victima unui complot al Ruxandei si al mitropolitului Teofan “pre cateaua
asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu ţâncul ei”. Replica finala a boierilor (Spancioc si Stroici) subliniaza
tragedia previzibila a tiranului ucis pentru ca a ridicat cruzimea la rang de lege: “Invata a muri, tu, care stiai
numai a omori!”.
Coexistenţa elementelor romantice (tema istoriei, personaje excepţionale ce actioneaza în situaţii
excepţionale, antiteza angelic-demonic, categorii estetice: grotescul, macabrul) cu elemente clasice (caracterul
obiectiv al naraţiunii, concizia, structura, exprimare aforistica: “prosti, dar multi”) într-o operă literară este o
trăsătură a literaturii paşoptiste.
Autorul ilustrează o temă cu finalitate moralizatoare23, readucând trecutul în atenţia cititorilor (valoare
de lecţie de viaţă). Pentru Negruzzi, literatura nu trebuie să fie conformă cu realitatea (cum e cazul cronicilor),
ci cu propria sa viziune asupra acesteia, limitele fiind ale verosimilului artistic şi mai puţin ale adevărului
istoric.
“Istoria a cautat ulterior sa ofere o imagine exacta asupra lui A. Lapusneanu, dar figura domnitorului a
ramas in constiinta publica pana astazi asa cum a imortalizat-o Negruzzi” (Liviu Leonte).

20
Om politic italian ce a sustinut ca toate mijloacele sunt bune spre a guverna (“Scopul scuza mijloacele”)
21
imparat roman faimos pentru crimele sale si pentru incendierea Romei
22
situatii oribile
23
educativa
3