Sunteți pe pagina 1din 274

Marius Burtea Georgeta Burtea

REZOLVAREA PROBLEMELOR
DIN MANUALUL DE

MATEMATIC~ M2
CLASA A XI-A
Filiera teoretic`, profilul real, specializarea ]tiin\ele naturii (TC + CD)
Filiera tehnologic`, toate calific`rile profesionale (TC). 3 ore/s`pt`m@n`.

1
Instruc\iuni de utilizare

Lucrarea de fa\` a fost g@ndit` pentru a veni [n sprijinul elevilor [n rezolvarea


problemelor din manual, fiind modele de rezolvare pentru orice tip de exerci\ii ]i
probleme pe care ace]tia le pot [nt@lni [n culegeri sau alte manuale de clasa a XI-a,
ajut@ndu-i [n preg`tirea pentru Olimpiadele de matematic` sau examenul de
Bacalaureat.
Materialul este format [n esen\` din dou` p`r\i distincte:
Partea [nt@i, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare, ce
cuprinde capitolele: Matrice, Determinan\i ]i Sisteme de ecua\ii liniare.
Partea a doua, intitulat` Elemente de analiz` matematic`, este format` din
urm`toarele capitole: Limite de func\ii, Func\ii continu`, Func\ii derivabile ]i Studiul
func\iilor cu ajutorul derivatelor.
Fi]ierul este organizat astfel:
Ø Partea I, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare
ü Enun\uri
ü Rezolv`ri
Ø Partea a II-a, intitulat` Elemente de analiz` matematic`
ü Enun\uri
ü Rezolv`ri
Am conceput Cuprinsul acestei lucr`ri astfel [nc@t s` se poat` urm`ri u]or, [n
paralel, cele dou` problematici tratate: Enun\uri ]i Rezolv`ri. {n cazul [n care ave\i dubii
asupra unui enun\ din acest material, pentru a g`si u]or [n manual problema propus` am
notat [n cadrul Cuprinsului ]i pagina din manual unde se afl` aceste exerci\ii ]i
probleme (coloana scris` cu albastru).

Modul de utilizare a fi]ierului


Pentru a u]ura g`sirea unei anumite probleme din manual sau a rezolvarii unui
anumit exerci\iu am conceput acest material [ntr-o manier` simpl` de utilizare. Astfel,
dac` utilizatorul dore]te s` vizualizeze setul de exerci\ii de la o anumit` tematic`, este
suficient ca, [n pagina de Cuprins (pag.3), [n coloana Enun\uri exerci\ii ]i probleme
propuse [n manual, s` se pozi\ioneze deasupra capitolului sau temei care [l intereseaz`
]i s` ac\ioneze butonul din st@nga a mouseului. Automat fi]ierul sare la pagina
corespunz`toare.
Similar se ac\ioneaz` ]i pentru ajungerea rapid` la pagina de rezolv`ri dorit`,
ac\ion@nd mouseul de data aceasta [n coloana Rezolv`ri exerci\ii ]i probleme.
O dat` ajuns [n pagina dorit`, [ntoarcerea la Cuprins se face prin ap`sarea casetei cu
s`geat` aflat` [n partea dreapt` sus a fiec`rei pagini ini\iale a fiec`rei sec\iuni.

V` dorim mult succes la matematic`

AURORII
2
CUPRINS
PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare
Enun\uri exerci\ii ]i probleme pag. pag. Rezolvari exerci\ii ]i probleme pag.
propuse [n manual manual
Capitolul 1. Matrice 7 Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, 1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice,
mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . . . 5 14 mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . . 30
1.2. Opera\ii cu matrice . . . . . . . . . . . . . 7 24 1.2. Opera\ii cu matrice. . . . . . . . . . . . . 33
1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar . . 7 24 1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar . 33
1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . . . 9 32 1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . . 38
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 12 34 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Capitolul 2. Determinan\i 37 Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice 2.1. Determinantul unei matrice p`tratice
de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 13 52 de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 54
2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n
geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 62 geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 17 64 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare 66 Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
3.1. Matrice inversabile din Mn (C| ) . . . . . . 19 70 3.1. Matrice inversabile din Mn (C| ) . . . . . . 73
3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . . 21 74 3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . . 80
3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare . 22 90 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare . 83
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 26 96 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 102
Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 27 97 Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 106

PARTEA a II-a. Elemente de analiz` matematic`


Enun\uri exerci\ii ]i probleme pag. pag. Rezolvari exerci\ii ]i probleme pag.
propuse [n manual manual manual
Capitolul 1. Limite de func\ii 103 Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . . 112 113 1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . . 156
1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . . 114 134 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . . 160
1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . . 116 140 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . . 162
1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . . 118 151 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . . 165
1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor
de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 160 de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
1.6.4. Limite fundamentale [n calculul 1.6.4. Limite fundamentale [n calculul
limitelor de func\ii . . . . . . . . . . 122 167 limitelor de func\ii . . . . . . . . . . 172
1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . . 124 176 1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . . 176
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 125 177 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 185
Capitolul 2. Func\ii continue 179 Capitolul 2. Func\ii continue
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . . . . . . 127 183 2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . . . . . . 188
2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . . . . . . 129 187 2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . . . . . . 192
2.3. Semnul unei func\ii continue pe 2.3. Semnul unei func\ii continue pe
un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . 130 191 un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 131 192 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 200
Capitolul 3. Func\ii derivabile 194 Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . . . . 133 202 3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . . . . 203
3.2. Derivatele unor func\ii elementare . . . . 135 209
3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . . . . . . 136 213 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . . . . . . 208
3.3.5 Derivarea func\iilor inverse . . . . . 138 220 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse . . . . . 214
3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . . . . . . 139 224 3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . . . . . . 219
3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . . . . . . 141 229 3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . . . . . . 222
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 141 230 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 226
Capitolul 4. Studiul func\iilor cu Capitolul 4. Studiul func\iilor cu
ajutorul derivatelor 235 ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor . 143 239 4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor . 228
4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul
func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 246 func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . . 147 255 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . . 243
Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 148 256 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 260
Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 150 258 Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 264

3
PARTEA I

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL


SISTEME DE ECUA|II LINIARE

Ø Capitolul 1. Matrice
Ø 1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice
Ø 1.2. Opera\ii cu matrice
Ø Exerci\ii ]i probleme
Ø Teste de evaluare

Ø Capitolul 2. Determinan\i13
Ø 2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei
Ø 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie
Ø Teste de evaluare

Ø Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare


Ø 3.1. Matrice inversabile din Mn (C| )
Ø 3.2. Ecua\ii matriceale
Ø 3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei necunoscute. Forma matriceal`
Ø Teste de evaluare
Ø Probleme recapitulative

4
PARTEA I.
Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare

Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 14 manual

Exersare
E1. S` se scrie o matrice A Î M3,2 (Z), B Î M2 ,2 (Q ), C Î M3,4 (R ), X Î M2 ,3 (C| ).
E2. S` se scrie:
a) o matrice coloan` cu 4 linii; b) o matrice linie cu 4 coloane;
c) matricea unitate de ordinul 5; d) matricea nul` de tipul (3, 4).
E3. Se consider` matricele:
æ 1 -3 4 ö æ 2 -3 æ 8 ö
ç ÷ ç 3ö
÷ ç ÷ æ2 ö
A =ç-7 8 -2÷; B =ç 4 ÷; C = -1 ÷; D =ç -i
ç 5 -7÷.
ç ÷ ç-2 -5 ÷ ç ÷ è5 ø
è 0 -4 1 ø è 3ø è1+ i ø
a) S` se precizeze tipul matricelor A, B, C, D.
b) S` se scrie elementele matricei B ]i D preciz@nd linia ]i coloana pe care sunt a]ezate.
Exemplu: b11 = 2, d13 = 5 , ... .
c) S` se completeze:
a23 =..., a32 =..., a22 =..., c 31 =..., c 21 =..., 1+ i =..., 3 =..., - 4 =...,
b23 =..., d14 =... ]i altele.
d) S` se precizeze valoarea de adev`r a afirma\iilor:
• a11 + a22 + a33 reprezint` diagonala principal` a matricei A.
• diagonala secundar` a matricei A are suma elementelor egal` cu 12.
• a31 + b22 + c 21 - d14 = 3 +1.
2 2
• a23 × b13 × c 31 × d12U-12 .
• a23 = b21 = 5d11 .

æ 3a - 61- b a2 - 4 ö
E4. Matricea X =ç
ç 2
÷reprezint` matricea nul` de tipul (2, 3). S` se
÷
è b - b c - 12 4 - 2m ø
determine a, b, c, m Î R.
æ x +1 0 0 ö
ç ÷
2
E5. Matricea A =ç 4 - y 3u 1- t ÷ reprezint` matricea unitate de ordinul 3. S` se
ç 2 ÷
è z +1 v 2 1- x 2 ø
determine numerele complexe x, y, z, t, u, v.

5
E6. S` se determine elementele necunoscute astfel [nc@t s` aib` loc egalitatea:
æ2x +1 -1 ö æ-y + 6 -1 ö æ x + y 2x - y ö æ 3 y + 2ö
a)ç
ç ÷=ç
÷ ç
÷;
÷ b)ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è 5 x - y ø è -5 4 - 2x + y ø è 4 2x + y ø è x + 2 y 5 ø

E7. Se consider` matricele A Î M4 , 5-n (C| ) ]i B Î Mm2 , 2 (C| ). S` se determine m, n Î Z astfel


[nc@t s` fie posibil` rela\ia A = B.

Sintez`
S1. S` se scrie matricea A = ( aij ) 4´4 , ]tiind c` aij = max{i, j}, i, j = 1, 4 .
S2. S` se scrie matricea B = ( bij ) 3´3, ]tiind c` bij = j i+1 , i, j = 1, 3.
ì
ï2, dac` i = j
ï
S3. S` se scrie matricea C = ( c ij ) 3´4 , ]tiind c` c ij = í1, dac` i > j .
ï i+ j i
î(-1) A j , dac` i < j
ï
æ4 2 4 ö æ 4 x -6 2 ö
ç ÷ ç ÷
S4. Se dau matricele A =ç 3 -2x 1 ÷ ]i B =ç 0 -x 2 -10÷.
ç ÷ ç ÷
è5 6 y 2 + 6ø è-4 0 2y ø
a) S` se scrie tr (A) ]i tr (B).
b) Pentru ce valori ale lui y are loc egalitatea a33 + b33 = a21 - b12 ?
c) Pentru ce valori ale lui x are loc egalitatea a22 + 2b22 = a32 + b23?
d) S` se determine x , y Î R astfel ca tr ( A) - tr (B ) = a13 + b31 .

S5. Se dau matricele p`tratice


æ y 2 -2 y ö
æ 2 x-1 0 ö ç 3x - 9 x ÷
ç ÷ lg
A =ç 2 ÷ ] i B =ç 3 ÷.
è log 2 (a -1) 4 y - 3x ø ç 2 ÷
è a + 3bi -1 3!- C n ø

a) S` se determine x , y, a Î R astfel [nc@t A = I 2 .


b) Pentru ce numere x , y, a, b, n Î R are loc egalitatea O 2 = B?

S6. S` se determine elementele necunoscute din urm`toarele egalit`\i de matrice:


æ a2 - 4 a + bö æ ö æ 2 ö 2×C 2
x 2 + 7÷ æ 4 ö
a)ç ÷=ç 2 - a -1 ÷;b)çC n+1 ç n ÷.
ç ÷ ç ÷
z ø è2x -1 x - 2ø ç 3 ÷=ç ÷
log 2 aø
è 3x (1- 2x ) è b2 -3 ø è 4

S7. S` se determine numerele reale pozitive x, y, z, m, p pentru care urm`toarele matrice sunt
egale:

æx 2 - x 2 ö æ y - 3ö æ y - 5ö
A =ç ÷, B =ç2 ÷, C =ç 3x - 4 ÷
ç ÷ ç ÷ ç 2 ÷.
è 3 2m ø è3 m2 ø è C z +1 p ø

6
1.2. Opera\ii cu matrice
1.2.1. Adunarea matricelor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 24 manual

Exersare
æ2 -1 3 ö æ-7 8 5ö
E1. S` se calculeze: a)ç
ç ÷
÷+çç ÷
÷;
è 5 4 - 2 ø è 3 0 4ø
æ ö æ ö
ç-6 2 -5 ÷ ç 2 -7 3 ÷
æ-2a b ö æ a -5 b ö ç ÷ ç ÷
b)ç
ç ÷+
÷ çç ÷
÷; c) ç 1 0 - 1 ÷+ç 4 -1 2 ÷.
è 3x -8 y ø è2x 6 y ø ç2 4 2÷ ç 5 1 8÷
ç ÷ ç- ÷
è 3 5 3 ø è 3 5 3 ø
æi 2 -i 4 ö
æ-1 4 ö æ-6 1ö æ1 0ö ç ÷ æ ö æ ö
ç 1 2÷ ç 0 i ÷
ç
E2. S` se calculeze: a)ç ÷ ç
÷-ç ÷
÷-çç ÷
÷; b)ç 2 3 ÷+ç-2 0÷-ç-3 2 ÷.
è 2 -5 ø è 0 2 ø è 0 1 ø ç
ç1 ÷ ç ÷ ç ÷
è -1 ÷ ø è 3 4ø è 4 6ø
E3. Se dau matricele:
æ-1 2 ö
æ-1 2 0ö æ1 -3 2 ö ç ÷
A =ç
ç ÷
÷; B =ç
ç ÷
÷; C =ç 0 3 ÷.
è 1 -3 2 ø è 0 -1 2 ø ç ÷
è-4 -5ø
a) S` se calculeze A + B, A - B, t A+t B, t ( A + B ), t ( A - B ).
b) S` se calculeze A+t C , B-t C , t ( A - B+t C ) .
E4. Se dau matricele p`tratice:
æ 2x 4 y 3z ö æ1 z v ö æ 3 -2 3 ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
A =ç 1 u -4 ÷, B =ç-y -v x ÷, C =ç2 3 -3÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è-v -2v t + 3ø è-x 2 y x - z ø è2 4 2ø
S` se determine x, y, z, u, v, t astfel ca A + B = C.
E5. S` se determine matricea X Î M2 (R ) dac`
æ 1 ö
ç ÷
1
æ 2 1 ö æ1 -1ö ç1- 2 ÷
ç ÷- X +ç ÷ .
ç ÷ ç ÷=
è 4 - 5ø è 3 -1ø ç 4 ÷
ç 2 ÷
è 1- 5 ø
æ5 6- a bö
ç ÷
E6. Se d` matricea de ordinul trei, A =ç a 2 -1 -10÷. S` se determine numerele reale a, b,
ç
ç3 ÷
è 3c + 2 n ÷
ø
c, n astfel ca t A = A .

7
æ-2 3ö
E7. Se d` matricea A =ç
ç ÷
÷. S` se scrie matricea A sub forma:
è5 2ø
A = B + C , A = A1 - A2 , A = I 2 + E, A = D - I 2 .
E8. S` se calculeze:
æ18 -6 12 ö æ-1- 2 0 ö
1æ 6 - 8 ö 2ç ÷ ç ÷ æ 2 i 3 1- i ö
ç
a) ç ÷
÷; b) - ç
2è 12 0,2 ø 3è
15
C 32 15
, ÷
( )
; c) 2 -1 ç 1 ÷; d) iç
ç
÷.
÷
2 ø ç 3+ 8 ÷ è-3i 4 ø
è 1- 2 ø
E9. S` se determine matricea X ]tiind c` are loc egalitatea:
æ-1 4 3ö æ æ 1 -1 5 ö
5 ç0 1 3ö ç ÷
X = 2ç
ç ÷
÷+ (- 1) ×ç ÷
÷ ç 2 5 - 1 ÷.
- 3
è 1 0 1ø è2 -5 -4 ø è
3 3ø
E10. S` se determine constantele x, y, z, a, b, c din egalitatea:
æ x -2 y 4 z ö æ1 -3 -2 ö æ 7 13 22ö
2×ç
ç ÷
÷+ 5×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è-3 4 -1ø è a 4b 3c ø è-21 -2 8 ø

Sintez`
æ2 5 ö æ2 x -4 ö æ x 6ö
S1. Se dau matricele: A =ç ÷ ç ÷, C =ç 4 ÷.
ç ÷, B =ç y ÷ ç 2÷
è5 6ø è3 9ø log
è 2 z C nø

S` se determine elementele necunoscute ]tiind c` t A+t B = C.


S2. S` se determine x , y, z , t Î R pentru care are loc egalitatea:
æ x +1 2 ö æ0 1ö æ 9 4+ yö
x ×ç
ç ÷
÷+ 3I 2 + x ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è -1 x ø è2 0ø è z + 2 t + 4 ø
S3. S` se determine matricea A [n fiecare caz:
æ1 2ö æ 5 6ö æ 4 -1 2 ö æ2 1 1 ö
a) 2 A+çç ÷
÷=çç ÷
÷; b) 3A+ 5ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷;
è3 1ø è-1 3ø è 3 1 0 ø è 0 -4 9 ø
æ-1 -3ö æ-3 0 ö æ 0 1,5ö
ç ÷ ç ÷ 4ç ÷
c) -4ç 0 4 ÷+ 7A =ç 1 -2÷- ç 6 0 ÷.
ç ÷ ç ÷ 3ç ÷
è 12 -1ø è5 6 ø è 3 12 ø

S4. S` se determine matricele A, B ]tiind c`:


æ 3 2ö æ 1 -1ö
a) A + 2B =ç ç ÷
÷]i 2 A - B =çç ÷
÷;
è2 3ø è-1 1 ø
æ2 + i 1 ö æ2 - i 1- i ö
b) (1+ i ) A + B =ç
ç ÷
÷]i A + (1- i ) B =ç
ç ÷
÷.
è 1 2+ iø è1- i 2 - i ø
S5. S` se calculeze matricea:
n n æ1
æ1 k ö 2 k × 3k+1 ö
a) A = åç ç 3 ÷
÷; b) A = åç ç k k -k ÷
÷.
k=1
èk k (k +1) ø k=1è2 2 ×3 ø

8
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 32 manual

Exersare

E1. S` se calculeze:
æ 4 5 öæ 2 1 ö æ1 – 2öæ1 4ö
a)ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷×ç
ç ÷
÷;
è 6 – 1øè –3 – 2ø è 4 1 øè2 1ø
æ ö
ç ÷
æ –1 2 ö ç –1 – 1 cos 0 ÷
æ ö
ç ÷æ 0 – 2 3 ö ç 3 1 2÷ç p÷
ç
c) 1 0 ×ç ÷ç ÷
÷; d)ç2 1 2÷×ç 2 – 1 sin ÷;
ç
ç ÷è1 – 1 – 4ø
÷ ç ÷ 2÷
è 2 i2 ø è1 2 3øç
ç p÷
ç 0 1 tg ÷
è 4ø
æ1 1 ö
æ1 – 1 2 4 öç ÷
æ1 2 3öç ÷ç –1 2 ÷
e)ç
ç ÷
÷×ç1 2 1 2 ÷×ç ÷.
è 3 – 1 1øç ÷ç 0 1÷
è1 3 – 1 – 1 øç ÷
è –2 2 ø
E2. Pentru fiecare pereche de matrice (A, B) s` se determine AB, BA, tA tB, tB tA .
æ 1 ö æ1 ö
ç– 1 ÷ ç ÷
æ1 3ö ç 2 ÷
a) A =ç
ç ÷
÷, B =ç ; b) A =ç2÷, B = (–3 1 – 1) ;
è 3 1ø 1÷ ç ÷
ç 1 – ÷ è 3ø
è 2 ø
æ ö
ç – 1 1 sin p ÷ æ –2 1 ö
ç ÷
æ1 0 0ö
ç ÷
æ 0 0 – 4ö
ç ÷
ç 6÷
c) A =ç ÷, B = ç 1 3 ÷; d) A =ç 0 1 0 ÷, B =ç – 3 0 0 ÷.
p ç ÷ ç ÷ ç ÷
ç cos 1 2 ÷ è – 2 tg 0 ø è1 0 1 ø è 1 – 1 1 ø
è 2 ø
æ –1 2 ö
ç ÷
ç 0 1÷ æ 3 1 – 4 0ö
E3. Pentru matricele A =ç ÷, B =ç ç ÷
÷ s` se verifice egalitatea
ç –3 1 ÷ è 0 1 0 5 ø
ç ÷
è 2 0ø
t
( A× B) = tB× tA. ]i s` se calculeze AB + tB× t A.
E4. Se dau matricele p`tratice:
æ –1 0 3 ö æ5 1 – 2ö æ0 2 0 ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
A =ç 2 – 1 2 ÷; B =ç 1 1 3 ÷; C =ç –1 3 – 1÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è1 1 0ø è –1 1 – 2 ø è –4 0 – 2ø
S` se verifice egalit`\ile matriceale:
a) A× (B ×C ) = ( A× B )×C ; b) A× (B + C ) = A× B + A×C ;
c) ( A + B ) ×C = A×C + B ×C .

9
E5. S` se calculeze urm`toarele puteri de matrice:
æ2 1 1 ö2
æ2 1 ö2 æ1 – 1ö3 æ 2 – 1ö5 ç ÷
ç
ç ÷ ;
÷ ç ç ÷ ;
÷ ç ç ÷
÷ ; ç 3 – 1 0 ÷ .
è1 – 3ø è 3 2 ø è –1 1 ø ç ÷
è 0 1 – 2ø
æ –1 2 – 2ö
ç ÷
E6. Fie matricea A =ç 4 – 3 4 ÷. S` se calculeze A 2 , A 3 , A 2006 ]i ( A 3 + I ) 10 .
ç ÷
è4 –4 5ø
æ1 1ö
E7. Se d` matricea A =ç
ç ÷
÷. Folosind metoda induc\iei matematice s` se calculeze
è 0 1ø
A n , n Î N* .
E8. S` se determine X Î M2 (R ) care verific` egalitatea matriceal`:
æ –1 2 ö æ5 10ö æ –1 3ö æ5 7ö
a) X ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷; b) ç
ç ÷
÷× X =ç
ç ÷
÷.
è 3 4ø è 4 2ø è 2 1ø è4 0ø
æ –1 0ö 3
E9. Se d` matricea E =ç
ç ÷
÷]i f ( X ) = X – 4 X + 2I 2 . S` se determine matricele:
è2 – 1ø
a) B = 2 f ( A) – f ( A + I 2 ); b) C = f ( A) + 2 f ( A – t A).

Sintez`
S1. S` se determine matricea X care verific` egalitatea:
æ-1 4 1ö æ-3ö
æ1 -1 1 ö æ 0 3ö ç ÷ ç ÷
a)ç
ç ÷
÷× X =ç
ç ÷
÷; b)ç 0 1 3÷× X =ç 8 ÷;
è 0 1 -1ø è 3 2ø ç ÷ ç ÷
è-2 2 5ø è9ø
æ1 -1 1 ö æ8 2 -1ö
ç ÷ ç ÷
c)ç2 0 3 ÷× X =ç 9 5 4 ÷.
ç ÷ ç ÷
è1 1 -2ø è-3 -1 5 ø
æ1 5ö æ2 1ö
S2. Se dau matricele p`tratice A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷. S` se rezolve [n M2 (R ) ecua\iile
è 0 1ø è1 1ø
matriceale:
a) AX = I 2 ; b) AX = B; c) XA = B ; d) AX = XB ; e) BXB = A.
æ a -bö
S3. S` se determine matricea A Î M2 (R ), de forma ç
ç ÷
÷, care verific` egalitatea
èb a ø
æ-1 -1ö
A 2 - 3A + 2I 2 =ç
ç ÷
÷.
è 1 -1ø

æ 1 2ö æ 3 1ö æ 0 -3ö
S4. S` se rezolve ecua\ia matriceal`: 2 A -ç
ç ÷
÷× A×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷+ I 2 .
è-1 1ø è-1 1ø è 4 1 ø

10
æ1 -1ö æ1 -1ö
S5. Exist` matrice A Î M2 (R ) care verific` egalitatea ç
ç ÷
÷× A = A×ç
ç ÷
÷?
è3 2ø è3 2ø

æ-1 0 2 ö
ç ÷
S6. S` d` matricea A =ç 0 1 0 ÷. S` se determine numerele x , y Î R astfel [nc@t s` fie
ç ÷
è 2 0 -1ø
verificat` egalitatea A 3 = xA 2 - yA .
Facultatea de Inginerie economic` Tg. Mure], 2002
æ 3 1 ö
ç ÷
ç 2 ÷.
S7. S` se determine puterea n a matricei A =ç 2
1 3÷
ç- ÷
è 2 2 ø
Facultatea de inginerie Sibiu, 2002

æ2 1 0ö
ç ÷
S8. S` se determine puterea n a matricei A =ç 0 1 0÷.
ç ÷
è0 0 2ø
Universitatea Politehnic` Timi]oara, 2002

æ1- 2x x ö
S9. Fie matricea A(x ) =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) .
è -6x 1+ 3x ø
a) S` se arate c` A(x ) × A( y ) = A(x + y + xy ), " x , y Î R .
b) S` se verifice egalit`\ile:
A 2 (x ) = A( (x +1) 2 -1), A 3 (x ) = A( (x +1) 3 -1).
c) S` se calculeze A 2006 (1) .

æ1 1 2ö æ0 1 2ö
ç ÷ ç ÷
S10. Fie matricele A =ç 0 1 1÷, B =ç 0 0 1 ÷.
ç ÷ ç ÷
è 0 0 1ø è 0 0 0ø
a) S` se arate c` A = I 3 + B ]i s` se calculeze A n , n Î N *.
b) S` se calculeze suma S = A + A 2 + A 3 +...+ A 20 .

æ1 1ö æ1 kö
S11. Se dau matricele A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç 2 ÷
÷.
è 0 1ø èk 1ø
a) S` se determine matricea C (k ) = A× B×t A .
b) S` se calculeze suma de matrice S = C (1) + C (2) +...+C (20) .

11
pag. 32 manual
Teste de evaluare
Testul 1
æ1 x x 2 ö
ç ÷
1. Fie A Î M (R ), A =ç 0 1 x ÷]i a = 2a + 3a . Dac` a = 5, atunci:
3 13 23
ç
ç0 0 1 ÷ ÷
è ø
ì 5 ü
a) x =1; b) x =-2,5 ; c) x Î {0, 1}; d) x Î í- , 1ý.
î 2 þ
2. S` se determine numerele reale x, y cu proprietatea c`
æ1 2 ö æ y 1 ö æ4 5ö

ç ÷
÷+ 3yç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷.
è2 x ø è 1 x ø è5 4ø
æ1 1 1 ö
ç ÷
3. Fie A = 0 1 0÷Î M3 (R ) ] i B = A10 + A 9 .
ç
ç ÷
è1 0 1 ø
a) S` se calculeze Tr (B ) ] i b31 + b22 + b13;
b) S` se calculeze A n , n Î N*

Testul 2

ì
ï æ1 x ö ü
ï
1. Se consider` mul\imea de matrice M = í A(x ) =ç
ç ÷
x÷ x Î Zý.
ï
î è 0 (-1) ø ï
þ
a) S` se arate c` I 2 Î M .
b) S` se arate c` dac` A, B Î M , atunci A× B Î M .
c) S` se calculeze A n , n Î N* ] i A Î M .
2. S` se determine numerele x , y, z , t Î N pentru care:
æ2 x + 4 x
3y + 9 y ö
ç ÷= 5×æ
ç 4 18ö÷
ç 2 ÷ ç ÷.
è Cz 5 At2+1 ø è 9 12ø
æ1 1ö æ ö æ
t ç1 1÷ ç 4 7÷
ö
3. S` se determine matricea A Î M2 (Z) ]tiind c`:çç ÷
÷× A+ Aç =
÷ ç ÷.
è 0 1ø è 0 1ø è 3 7ø
æ 0 aö æx 0ö
4. Fie A, B Î M2 (C| ), A =ç
ç ÷
÷, B =ç
ç ÷
÷.
è b 0ø è0 yø
S` se arate c` matricea ( AB - BA) 2 are cel pu\in dou` elemente nule.

12
Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mult trei

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 52 manual

Exersare
E1. S` se calculeze urm`torii determinan\i de ordinul doi:
-2 -5 2 -6 15
, -72
, 2 + i -1
a) ; b) ; c) ; d) .
8 10 -3 32 5 8 i 2 2- i
E2. S` se calculeze, scriind sub forma cea mai simpl`, determinan\ii:
7 8 log100 0,5
3 - 32 -1- 3 5 -1
a) 5 3 ; b) ; c) ; d) ;
9 25 2 - 75 1+ 5 3 -1 -8 lg 01
,

3! 5! A42A33 2 x+1 32 y (1- i ) 2 -i


e) ; f) ; g) ; h) .
0! 4! C 51
C4 3
9 -y+1
2 -x
i (1+ i ) 2
æ2 -1ö æ 4 -5 ö
E3. S` dau matricele p`tratice A =ç ç ÷
÷, B =ç ç ÷
÷. Compara\i numerele:
è7 4 ø è6 2 ø
a) det ( A) + det (B ) ]i det ( A + B ) .
b) det ( AB ) ] i det ( A) × det (B ) ;
c) det[ 3 ( A - I 2 )] ] i det ( A + 2I 2 ) .

E4. S` se rezolve ecua\iile:


x -3x -5 3x -1 3x 2 x +1
a) = 20; b) = 10 ; c) = 4;
4 -2 2 -x x 2
3- x 4x -1 x -i i 3 x 3x x 2 x -1
d) = x - 5 ; e) = ; f) = .
x +1 x 2x x i 3 1 2x -x 18 x

E5. S` se calculeze determinan\ii de ordinul al treilea prin cele trei reguli de calcul:
3 -1 2 2 1 3 1 2 -5 0! 1! 2!
a) 1 4 5 ; b) 3 2 1 ; c) 2 -1 0 ; d) 1! 2! 0! ;
-2 -1 -1 1 3 2 4 -1 0 2! 0! 1!
P0 P1 P2 10 20 40 11 21 47 -8 2 8
e) C 20 C 21 C 22 ; f) -1 -5 -7 ; g) -1 18 7 ; h) 3 7 -3 .
A31 A32 A33 100 200 400 0 0 0 -1 5 1

E6. Enun\a\i c@te o proprietate a determinan\ilor ]i da\i un exemplu de aplicare a acesteia.


E7. Folosind propriet`\ile determinan\ilor s` se calculeze determinan\ii:
300 400 500 10 -1 3 5 11 -1
a) 1 -1 4 ; b) 50 1 1 ; c) 15 22 -3 ;
3 4 5 100 2 1 25 44 - 5

13
1 a m x y y a b c
d) 1 b n ; e) y x y ; f) b c a .
1 c p y y x c a b
8 -9 10
E8. Se consider` determinantul d = 4 6 -3 .
12 5 1
a) S` se determine complemen\ii algebrici ai elementelor determinantului d.
b) S` se calculeze d folosind dezvoltarea dup` coloana a doua ]i apoi dup` linia a treia.
c) Folosind propriet`\ile determinan\ilor, s` se formeze dou` zerouri pe coloana [nt@i, apoi s` se
calculeze determinantul ob\inut folosind dezvoltarea deter- minantului dup` coloana [nt@i.

Sintez`
4 -1 2
-1 4
S1. S` se calculeze valoarea expresiei: - 6× 3 5 -1 + 2×-5 .
8 -25
2 1 0
S2. S` se verifice dac` urm`toarea egalitate este adev`rat`:
3 4 -3 4 -1
2 5 5 - 2 4 - 17 5 7 -1
20 - + 0 2 1 = .
6 7 4 + 17 - 5 - 2 3 7 1
3 10 5 1 3

S3. S` se rezolve ecua\iile:


x (x + 2) x + 3 x 2 +x x -2 i 3+ i
a) =-14 ; b) = ;
5 4 3x 2 3- i -i

x (x -1) 4 - x -5 x 2 3x+2 9 2 3x
c) = ; d) = .
5 2 x +1 x 4 1 1 3x+1

S4. S` se rezolve ecua\iile:


x 1 1 7 -1 2 -x 1 1 -1 -1 x
(1+ i ) 2 1
a) 1 x 1 = -3 9 4 ; b) 1 x 1 - -1 x -1 = ;
-2 i
1 1 2 7 -1 5 1 1 x x -1 -1
2x -1 2 1 x x +1 x + 2
1 x x +1 x
c) 3x + 2 -1 3 = ; d) x + 3 x + 4 x + 5 = .
x 3 4 5
4 -2 2 2x 2x -1 x - 3
x +1 1 2
x 1
S5. Se consider` ecua\ia x -1 x -3 = . Dac` x 1 , x 2 , x 3 sunt solu\iile ecua\iei, s`
-1 5
0 x 1- x
se calculeze S = x 13 + x 23 + x 33 .

14
S6. Folosind propriet`\ile determinan\ilor, s` se calculeze urm`torii determinan\i scriind rezultatul
sub form` de produs:
a2 a 1 a a +1 a + 2 a a 2 +1 a +1
a) b 2 b 1; b) b b +1 b + 2 ; c) b b 2 +1 b +1 ;
c2 c 1 c c +1 c + 2 c c 2 +1 c +1
a- b m-n x-y x y z a +1 a -1 a 2 -1
d) b - c n- p y-z ; e) x 2 y2 z2 ; f) b +1 b -1 b 2 -1 .
c-a p-m z -x yz xz xy c +1 c -1 c 2 -1

S7. S` se verifice egalit`\ile:


2a 2a a- b- c
a) b - c - a 2b 2b = (a + b + c ) 3 ;
2c c - a- b 2c
x+y y+z z +x
b) x 2 + y 2 y2 +z 2 z 2 + x 2 = 2xyz (x - y ) (y - z ) (z - x ) .
x 3+ y3 y3 +z 3 z 3 +x 3

S8. Fie A Î M2 (R ). S` se arate c` are loc egalitatea A 2 - tr ( A) × A + det ( A) ×I 2 = O 2 (rela\ia


lui Hamilton-Cayley).
æ1 -2 1 ö
ç ÷
S9. Se d` matricea A =ç1 -1 3÷.
ç ÷
è 0 1 4ø
a) S` se calculeze d = det ( A) ] i t = tr ( A).
b) S` se calculeze s = d11 + d 22 + d 33, unde d ii reprezint` complementul algebric al elementului
aii din matricea A, i =1, 2, 3.
c) C@t este suma s1 = a13d12 + a23d 22 + a33d 32 ?
d) S` se verifice egalitatea matriceal` A 3 - tA 2 + sA - d ×I 3 = O 3 .
æ-2 1 -4ö
ç ÷
S10. Se dau matricele A =ç 1 -1 3 ÷] i B = (bij ) 3´3, unde bij = i, dac` i = j ] i bij = i - j ,
ç ÷
è2 1 0ø
dac` i ¹ j .
a) S` se determine det ( A), det (B ) ] i det ( A× B ) .
b) S` se verifice dac` are loc egalitatea det ( A× B ) = det ( A) × det (B ) .
c) C@t este suma s = b11d 31 + b12 d 32 + b13d 33 ?
C`rei propriet`\i a determinan\ilor corespunde rezultatul?
S11. Aplic@nd propriet`\ile determinan\ilor, s` se arate c` urm`torii determinan\i sunt nuli:
a+ b 3 c a- b 2 a- b a2 (b + c ) 2 b+ c - a
a) b + c 3 a; b) a 2 + b 2 a - b -2ab ; c) b 2 (a + c ) 2 a+ c - b .
c+a 3 b -2ab a- b a2 + b2 c2 (a + b) 2 a+ b- c

15
2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 62 manual

Exersare
E1. Se dau punctele A (2, - 4) ] i B (-1, 3). S` se scrie ecua\ia dreptei AB ]i s` se verifice dac`
punctul C(5, -11) este coliniar cu punctele A, B.

E2. Care din urm`toarele triplete de puncte sunt formate din puncte coliniare:
a) A (-1, - 9); B (2, - 3); C (4, 1) . b) M (2, - 3); N (1, -1) ; P (1, 5) .
c) E (-4, - 2) ; F (2, 1) ; G (6, 3). d) T (2, -1) ; U (3, 1) ; V (m, 2m - 5).
E3. Se dau punctele A(2, - 3) , B (m +1, 2m ) , C (1, 5).
a) S` se determine ecua\ia dreptei AC.
b) Pentru ce valori ale parametrului m, punctele A, B, C sunt coliniare.
c) S` se determine triunghiul ABC cu aria 22,5.

E4. Se dau punctele A (-3, - 2), B (5, - 4) , C (-1, - 3) .


a) S` se scrie ecua\iile laturilor triunghiului ABC.
b) S` se determine lungimile [n`l\imilor triunghiului ABC.
c) S` se determine A ( ABC ) .

E5. Patrulaterul ABCD are v@rfurile A (1, 2) , B (8, 2) , C (6, 4) , D (3, 4) .


a) S` se scrie ecua\iile laturilor patrulaterului.
b) S` se scrie ecua\iile diagonalelor patrulaterului.
c) S` se compare distan\ele punctelor A ]i C la diagonala [ BD] .
d) S` se calculeze aria suprafe\ei (ABCD).

Sintez`
S1. Se dau punctele A (1, 0), B (-2, 4) , C (-1, 4) ] i D (3, 5).
a) S` se reprezinte punctele [n plan ]i s` se scrie ecua\iile dreptelor
AB, BC, CA, CD.
b) S` se determine distan\ele de la v@rfurile B ]i D la dreapta AC.
c) S` se compare ariile suprafe\elor (ABD), (BCD) ]i (COD).
d) Dac` punctul M (m, m +2) este coliniar cu B ]i C, calcula\i aria
suprafe\ei (MAD).

S2. S` se determine x Î R astfel [nc@t punctele A (1, 1), B (2 x , 2 x+1 - 2), C (2 x+1 - 2, 2 x ) s` fie
coliniare.

S3. Se dau punctele A (sin 2 a, cos 2 a), B (sin 2 b, cos 2 b), C (sin 2 c, cos 2 c ).
1
a) S` se verifice dac` A ( OAB ) = sin(a - b) ×sin(a + b)) .
2
b) S` se arate c` pentru oricare a, b, c Î R, punctele A, B, C sunt pe o dreapt`.

16
S4. Se dau punctele distincte A (2, m ), B (m +1, m ), C (1, 2) .
a) S` se determine m Î R astfel [nc@t punctele s` fie coliniare.
b) S` se determine m Î R astfel ca aria suprafe\ei (ABC) s` fie 1.
S5. Se consider` punctele A (m, 2m -1), B (m +1, - m + 2) . Pentru ce valori ale lui m are loc
23
egalitatea A ( OAB ) = .
2

S6. S` se determine m, n Î R astfel ca punctele A, B, C s` fie coliniare [n cazurile:


a) A (m -1, 3), B (2m, - m ), C (2m - 3, 1+ m ) .
b) A (m - n, 1+ m ) , B (2m - n, 1) , C (m, n +1) .

S7. S` se determine m Î R astfel ca punctul A (1, 1) s` fie la distan\a 3 fa\` de dreapta BC, unde
æ 2 - 6m ö æ 7m -1 ö
Bç 0, ÷, Cç1, ÷.
è 1- m ø è m -1 ø

S8. Se consider` punctele A (3, 2), B (2, 4). S` se determine punctele M situate pe dreapta
x - y - 3 = 0 pentru care A ( OAM ) = A ( OBM ) .

S9. Exist` puncte A (m, 1) , B (1, m ), C (m, m ) astfel [nc@t A (ABC ) = 2 ?

pag. 64 manual
Teste de evaluare
Testul 1
1 0 2
1 4 -5 2
1. Se d` expresia E = - 5-1 1 5 - (-1) 3 ×-6 .
22 3
3 -2 1
Valoarea expresiei este: a) –2; b) 2; c) 20; d) –36.

æ 2 -1 3 ö
ç ÷
2. Se d` matricea A =ç-1 4 -5÷. S` se calculeze det ( A) utiliz@nd:
ç ÷
è 4 -2 6 ø
a) regula lui Sarrus;
b) regula triunghiului;
c) dezvoltarea dup` linia a doua;
d) dezvoltarea dup` coloana a doua;
e) dezvoltarea dup` coloana [nt@i dup` ce s-au ob\inut dou` zerouri pe aceasta.
f) o proprietate a determinan\ilor nuli.
æ x -2 ö æ 3 2x +1ö æ x 1ö
3. Se dau matricele A =ç ç ÷
÷ , B =ç
ç ÷
÷, C =ç
ç ÷
÷. Suma solu\iilor ecua\iei
è x -1 1 ø è5 x -1 ø è 2 3ø
det ( A + B ) = det (C 2 ) este ... .

4. Punctele A (2m +1, 3), B (1, m ) ] i C (-4, 2) sunt coliniare dac` m =... .

17
Testul 2
1. Fie S1, respectiv S2 mul\imile solu\iilor ecua\iilor:
x - 4 1- 3x 2 8 -2 3 5 1, (6)
a) - = ;
5 -3 32 7 2 3 -1

y + 4 -y - 5 y +1
2 y +1 -1
b) 1 y -1 3 = .
1 2y
y +2 -1 y
S` se determine S1 , S 2 , S1 È S 2 , S1 ´ S 2 .

æ 1 -e e 2 ö
ç ÷
2
ç
2. Se d` matricea A = -e e 1 ÷, unde e este solu\ie a ecua\iei x 2 + x +1 = 0. Atunci
ç
ç e 2 1 -e÷÷
è ø
æ1 ö
det( A) + detç A 2 ÷= ... .
è2 ø

æx y bö æ x 0 bö æx 0 yö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
3. Se dau matricele A =ç a 0 z ÷, B =ç a y z ÷, C =ç a y 0 ÷]i
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è-c -z 0ø è-c b 0ø è-c b -z ø
n = x det ( A) + a det (B ) + c det (C ) . Atunci n =... .

2m æ 1 ö æ ö
4. Se consider` triunghiul ABC, cu Aç- , 1÷ Bç 3- m, - ÷] i C (1, 2). Valoarea lui m Î Z
è 3 ø è 4ø
pentru care d (C , AB ) = 3 este ... .

18
Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
3.1. Matrice inversabile din M n (C| )

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 70 manual


Exersare
E1. S` se determine care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ5 ö æ 2 -1 ö
æ-2 5ö æ2 -5ö ç -2 ÷ ç ÷
a)ç
ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷; c)ç 2 3 ÷; d)ç 2 ÷.
è 4 3ø è 3 -7ø è9 4 ø ç1 ÷
è 2 ø
E2. S` se determine inversa matricei:
æ-8 6 ö æ 3
æ2 -1ö ç ÷ æ-1 0ö 2ö
a)ç
ç ÷
÷; b)ç 2 1 ÷; c)ç
ç ÷
÷; d)ç
ç
÷;
÷
è8 -5ø - è 0 1ø è2 2 3 3ø
è 3 4ø
æ1 1 1 ö æ2 1 3ö æ 3 -2 0 ö æ1 3 2ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷
e)ç1 1 0÷; f)ç 0 -1 4 ÷; g)ç 0 2 2 ÷; h)ç2 0 1÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷
è2 1 1 ø è 0 0 -5 ø è1 -2 -3ø è1 2 1ø

E3. S` se determine m Î C| pentru care matricea este inversabil`:


æ2 m ö æ m 5ö æm - 3 7 ö æ m 2 - 3m m ö
a)ç
ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷; c)ç
ç ÷
÷; d)çç
÷;
÷
è 3 -6 ø è-20 m ø è 2 m + 2ø è m-3 1ø
æ 3m +1 ö
ç -1 7 ÷
æ m m +1 2 ö æ 2
4 3ö æ2 + m 1ö ç 2 ÷
ç ÷ çm ÷ ç 1 ÷ ç m - 7 ÷
e)ç 1 1 -3÷; f)ç 2 -1 0÷; g)ç m m -1 1÷; h)ç 4 9 ÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷ 2
è0 m 1ø ç èm
2
11 9÷ ø è 1 m 1ø ç 2 -1 7 ÷
ç ÷
è ø
æ-1 2 ö æ 7 5ö
E4. Se dau matricele A =ç ç ÷
÷]i B =çç ÷
÷.
è-4 10ø è 3 2ø
a) S` se arate c` matricele A, B, AB ]i BA sunt inversabile ]i s` se calculeze inversele lor.
b) Este adev`rat` egalitatea ( AB ) -1 = B -1 × A-1 ?
c) S` se verifice egalit`\ile ( A 2 ) -1 = ( A-1 ) 2 ]i (B 2 ) -1 = (B -1 ) 2 .

E5. S` se determine matricea A a c`rei invers` este:


æ-5 8 ö æ-1 0ö
-1 ç ÷
a) A =ç 3 1 ÷; b) A-1 =ç
ç ÷
÷;
- è 4 2ø
è 2 2ø
æ 1 11 7ö
æ-2 -1 1 ö ç - ÷
ç ÷ ç5 5 5÷
c) A-1 =ç 0 4 -1÷; d) A-1 =ç 0 -2 1 ÷.
ç ÷ ç1 4 3 ÷
è 1 -2 0 ø ç - ÷
è5 5 5 ø

19
Sintez`
S1. Care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ2 x 5x ö æ lg1 2 ö æ 0! 3 ö æC 2 A 2 ö
a)ç
ç x
÷;

b)ç
ç ÷
÷; c)ç
ç ÷
÷; d)ç
ç
4 3÷
÷?
è4 10 ø è-2 lg 5ø è 8 4!ø è-1 1 ø

S2. S` se determine inversa matricei:


æ ö
ç-1 C m2 C m1 ÷
æ i -i 2ö æ 1- i ö æ cos x ö
a)ç ÷; b)ç 2 + 3 ÷; c)ç sin x ÷ ç
d)ç 4 -3 5 ÷.
÷
ç ÷ ç ÷ ç ÷;
è 3 -4 i ø è 1+ i 3- 2ø è- cos x sin x ø ç 1
ç- 3 2 ÷÷
è 2 ø
S3. S` se determine valorile parametrului real m pentru care matricea A este inversabil`, oricare
ar fi x Î R.
æ 1 x 2ö æ1 3 x ö æ1 2 xö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
a) A = 2 -1 x ;
ç ÷ b) A = 1 x -1 ;
ç ÷ c) A = m -1 3÷.
ç
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è m x 3ø èm 2 x ø è 2 1 2ø
S4. S` se determine m Î R astfel [nc@t A* = A-1 dac`:
æ2 0 1ö æm - 3 m 1 ö
ç ÷ ç ÷
a) A =ç 3 m + 3 1 ÷; b) A =ç 3 5 2 ÷;
ç ÷ ç ÷
è-3 m - 4 -3ø è 0 1 mø
æ 2m -1 -1 4ö æ 4 m -1 0 ö
ç ÷ ç ÷
c) A =ç m -1 1 ÷; d) A =ç 3 1 -3÷.
ç ÷ ç
ç2 m -1 1 ÷÷
è 3m - 2 2 3ø è ø

S5. Fie A, B Î Mn (C| ), n Î {1, 2, 3} , dou` matrice inversabile astfel [nc@t AB = BA . S` se


arate c`:
a) AB -1 = B -1 A ; b) A-1B = BA-1 ; c) A-1B -1 = B -1 A-1 .
æ1 1 -1ö
ç ÷
S6. Se d` matricea A =ç2 2 -2÷.
ç ÷
è 3 3 -3ø
a) S` se determine produsul (I 3 - A) (I 3 + A) .
b) S` se arate c` I 3 - A este matrice inversabil` ]i s` se calculeze (I 3 - A) -1 .

20
3.2. Ecua\ii matriceale
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 74 manual
Exersare
E1. S` se rezolve ecua\iile matriceale:
æ2 1ö
æ1 2ö æ2 1ö æ1 2ö ç ÷
a) X ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷; b) X ç
ç ÷
÷= ç 3 1÷;
è 3 5ø è 3 1ø è 3 5ø ç ÷
è 0 1ø
æ2 3ö æ-1 1 ö æ2 1ö æ 3i 1 ö
c)ç
ç ÷
÷X =ç ç ÷
÷; d)ç
ç ÷
÷=çç ÷
÷X .
è 3 4ø è 1 0ø è-1 -1ø è-5 2i ø
E2. S` se rezolve ecua\ia matriceal`:
æ 3 2ö æ 4 1ö æ1 0ö æ-1 2ö æ2 -1ö æ1 4 ö
a)ç
ç ÷
÷× X ×ç
ç ÷
÷=ç ç ÷
÷; b)ç
ç ÷
÷×Y ×ç
ç ÷
÷= 2ç
ç ÷
÷;
è 4 3ø è5 1ø è 0 1 ø è 3 1 ø è 0 3 ø è 4 -5 ø
æ1 0ö æ-2 1 ö æ 3 2öæ1 0ö æ-1 1 ö
c)ç
ç ÷
÷× X ×ç
ç ÷
÷-ç
ç ÷
֍
ç ÷
÷= 2ç
ç ÷
÷- 3I 2 .
è2 1 ø è 2 0ø è 0 1øè1 2 ø è 3 0ø

E3. S` se determine matricea necunoscut` din egalit`\ile:


æ-2 3 -1ö æ1 ö æ1 -1 2 ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷ æ1 -2 1 ö
a)ç 3 -4 2 ÷× X =ç 0 ÷; b) X ×ç1 0 -1÷=çç ÷
÷;
ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 0 -1 3ø
è 1 -1 -2 ø è-2ø è1 -1 1 ø
æ2 2 3ö æ1 2 -3ö æ 0 -1 -1ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
c)ç 1 -1 0÷× X ×ç 0 1 2 ÷=ç 0 1 1 ÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è-1 2 1 ø è0 0 1 ø è0 0 1ø

æ1 -1 1ö æ2 1 ö
ç ÷ æ2 3ö ç ÷
E4. Se dau matricele A =ç1 1 1÷, B =ç
ç ÷
÷, C =ç1 0÷.
ç ÷ è 3 4ø ç ÷
è 0 0 1ø è0 1ø
S` se determine matricea X care verific` rela\ia:
a) AXB = C ; b) BXA=t C .

21
3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei
necunoscute. Forma matriceal`
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 90 manual
Exersare
E1. S` se scrie matricele asociate urm`toarelor sisteme de ecua\ii:
ìx - 2 y = 3 ìx - 2 y + z = 1
ì3x + 5 y = 7 ï ï
a) í ; b) í2x - 4 y = 1 ; c) í4x + y + 3z = 0 ;
î8x - y = 2 ï ï
î5x - 6 y =-8 î9x - 2 y - z = 4
ì3x + 2 y - z =-x + y +1 ì3(x -1) + 4(2 - y ) = 3(z - 2)
ìa + b - c = 6 ï ï
d) í ; e) íx - y + 3z = ix - 2 ; f) í2(1+ x ) + 3(z - y ) = 5(x - y ) .
î3a - 2b + c = 11 ï ï
îix - iy + z = 2(x -1) î3(x - y ) + 4( y - z ) = 2(x + y - z )
E2. Care din sistemele de numere (-3, - 2) ; (-2 , - 4) ; (-6, 2) ; (i , 1) sunt solu\ii ale
sistemelor de ecua\ii:
ì2x + y =-8 ìx + y =-4
a) í ; b) í ;
î3x - 4 y = 10 î2x + 5 y =-2
ì(2 - i ) x - 4 y =-3+ 2i ì3(x - i ) + i ( y -1) = 0
c) í ; d) í .
î2ix + iy =-2 + i î(1+ i ) (x +1) + (1- i ) ( y +1) = 2
ì(a + 3) x - 3y = 8
E3. Se d` sistemul de ecua\ii í , a, b Î R . S` se determine a ]i b astfel [nc@t
î4x - (2b + 3) y = 18
solu\ia sistemului s` fie:
æ 7 ö
a) (1, - 2); b)ç- , - 5÷.
è 4 ø
E4. S` se scrie sub form` matriceal` ]i s` se rezolve sistemele de ecua\ii:
ì3x - 4 y = 7 ì2x - 3y = 1 ì3(x + y ) - 2(x + 2 y ) = 5
a) í ; b) í ; c) í ;
î2x - 3y = 5 î5x - 7y = 3 î4(x - y ) - y + 2x = 2
ì2x + y - 3z =-6 ì2(3x - y ) + 5z = 3+ y ìx + y + z = a
ï ï ï
d) í4x + y + z = 10 ; e) í4(x + y - z ) + 2 y = 3+ z ; f) í2x + 5 y - 3z = b .
ï ï ï
î-3x + y + 2z =-1 î2x - 3y +10z = 2 îx + 3y - 2z = c
E5. S` se determine care din urm`toarele sisteme sunt de tip Cramer ]i s` se rezolve prin regula
lui Cramer:
ìx - 8 y = 5 ì2(x - y ) - 3(x + y ) = 1
a) í ; b) í ;
î3x + 9 y = 11 î8x - 5(x - 3y ) = 4
ì3x - 4 y + 2z = 3 ìx - 2 y + 2z = 10
ï ï
c) í5x + y + 3z = 6 ; d) í2x - y - z = 2 .
ï ï
îx - 6 y + z =-4 îx + y - z = 4
E6. S` se rezolve sistemele de ecua\ii prin regula lui Cramer:
ìx + 2 y = 4 ì-2x + 5 y =-1 ì4x + 3y = 17
a) í ; b) í ; c) í ;
î2x + 5 y = 9 î3x - 7y = 2 î6x + 5 y =-3

22
ìx + y + z = 2 ìx + 2 y - 4z =-2 ì-2x + y + 3z =-1
ï ï ï
d) í2x + 3y - z = 5 ; e) í-3x + 4 y + z = 13 ; f) íx + y + 2( y + z ) = 4 .
ï ï ï
î3x + y + 3z = 4 î2x - y + 3z = 9 î2(x + z ) - (3y + x ) = 10
E7. Se consider` sistemul de ecua\ii A× X = B , unde
æ-3 2 1ö æx ö æ 4ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
A =ç 4 -1 2÷, X =ç y ÷, B =ç8 ÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è-5 2 3ø èz ø è8 ø
a) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin metoda matriceal`.
b) S` se scrie ecua\iile sistemului.
c) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin regula lui Cramer.
E8. S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii:
ìx + y = 4 ì2x + y = 3
a) í ; b) í ;
î2x + 3y = 9 îx + 2 y = 0
ì2x + 5 y + 3z = 17
ìx + y + z = 1 ï
ï ï4x - 6 y - 3z = 0
c) íx + 2 y + 2z =-1; d) í ;
ï ï6x +10 y -10z = 8
îx - y + 2z = 2 ï
îx + y + z = 6
ìx + y - 3z =-1 ìx + y + 2z = 4
ï ï
ï2x + y - 2z = 1 ïx + 2 y - z = 2
e) í ; f) í ;
ï2x + 3y - 2z = 4 ï2x + 3y + z = 6
ï
îx + 2 y - 3z = 1 ï
î3x + 4 y + 3z = 10
ì2x - 3y + z =-1
ï
ïx + 2 y - 3z = 0 ì2x - 3y - z = 1
g) í ; h) í ;
ï2x -10 y + 8z =-1 îx - y - 2z =-3
ï
î4x -15 y + 9z = 0
ìx + y + z = 1
ìa - 2b + c = 10 ï
i) í ; j) í2x - y + z = 2 .
î3a - 2b - c = 7 ï
îx + 3y - z = 1

Sintez`
S1. S` se determine m Î R astfel [nc@t sistemul s` fie de tip Cramer ]i s` se rezolve [n acest caz:
ìx - my + z = 2m ìx + my - z = 8
ï ï
a) íx - 2 y + z =-1 ; b) í2x - y - 2z = 6 .
ï ï
îmx + m 2 y - 2z = 2 îmx + 2 y + z = 4
S2. Pentru ce valori ale parametrului m sistemul de ecua\ii nu este de tip Cramer?
ìx + (m +1) y + z = 2 ì2x + 3y + (m + 2) z = 0
ï ï
a) ímx + y - z = 0 ; b) í3x + y + mz = 4 .
ï ï
îx - 2 y - mz = 3 î3x - y + z = 6

23
S3. S` se rezolve prin metoda matriceal`, metoda lui Cramer ]i metoda lui Gauss sistemul de ecua\ii:
ì 7
ì1 1 ïx + 3y = (5x +12z )
9
ï 4 (5x - 2 y ) +1 = x - 5 ( y + 2)
ï ï
a) í ; b) 9 y + 20z = 6(x - 48 y ) .
í
ï1 1 ï
ï (5x + 3y ) + (9 y -11) = x + y ï2x + 3y + 4z = 128
î7 14
î
S4. S` se rezolve prin regula lui Cramer sistemele de ecua\ii:
ìx + y - (2 - i ) z =-2 + 2i ìC 1x - C 2 y + 4C 3z = 2
3 3 3
ï ï
ï 1
a) íx + iy - (1+ i ) z =-1 ; b) í2C 5 x - 4C 5 y + C 52 z = 6 .
0
ï ï 2
îix - iz =-1- i ï 3
1
3
3
îA x -2 A y + A z = 03

S5. S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii:


ì2(x + 2 y ) = 3z +11 ì2x + y = 2 - z ìx + y = 3z -1
ï ï ï
ï5x - 3y = 6 - 5z - 2x ïx + 3y = 5 - z ï2x + y = 2z +1
a) í ; b) í ; c) í ;
ï3(x - z ) = 15 - y + 5z ïx + y =-7- 5z ïx + y + z - 3 = 0
ï
î6(x - y ) +11z =-4 - y ï
î2x + 3y = 14 + 3z ï
îx + 2 y - 3z -1 = 0
ì3x + 4z =-2(2 + y ) ì2x + 7y - 4z = 0 ìx - 4 y + (2m + 3) z = 0
ï ï ï
d) í5 y + 7z = 4(x + 2) ; e) í5x - 2 y - 8z = 0 ; f) íx - my - z = 0 .
ï ï ï
î11x - 31y - 47z =-68 î12x + 3y - 20z = 0 î2x + y = 8, m Î R
ì2x + y + (m +1) z = m
ï
S6. Se d` sistemul de ecua\ii íx + (m -1) y + mz = 2m .
ï
î5x + 4 y + 3(m +1) z = 3
a) Pentru ce valori ale parametrului m Î R sistemul este compatibil determinat?
b) S` se rezolve sistemul de ecua\ii ob\inut pentru m = 0, m =-1, m = 2 .
ìx + y + z = 1
ï
S7. Se d` sistemul de ecua\ii íax + by + cz = 2 . }tiind c` a, b, c sunt numere reale diferite,
ï 2
îa x + b 2 y + c 2 z = 4
s` se rezolve sistemul.
ì(2m -1) x + 3y - mz = 1
ï
S8. Se consider` sistemul de ecua\ii í3x + (2m -1) y + (m -1) = 3.
ï
î(m - 2) x + (m - 2) y + z = 2
a) S` se scrie matricea A a sistemului ]i s` se rezolve ecua\ia det ( A) = 0 .
b) Pentru ce valori ale parametrului m sistemul nu este de tip Cramer?
c) Dac` sistemul este de tip Cramer s` se determine solu\ia sistemului notat` (x m , y m , z m ) .
d) S` se determine m Î R astfel [nc@t s` aib` loc rela\ia x m + 2 y m - z m > 1.
ì2x + y + z = 1
ï
S9. Se consider` sistemul de ecua\ii íx + y + z = 2 a , a Î R .
ï
îx + y + 2z = 4 a
a) S` se determine solu\ia (x (a), y (a), z (a)) a sistemului de ecua\ii.
b) S` se determine mul\imea A = {a Î R y (a) > 1}.
ASE Bucure]ti, 1998

24
ìax + y + z = 4
ï
S10. Sistemul de ecua\ii í(a +1) x + ( b +1) y + 2z = 7, a, b Î R este compatibil determinat
ï
îx + 2 by + z = 4
pentru:
1
a) a = 1, b ¹ 0; b) a ¹ 1, b ¹ 0 ; c) a, b Î R ; d) a = 1, b = .
2
Universitatea Gala\i, 2004
ì2x + y + 3z = 1
ï
S11. S` se discute dup` m Î R ]i s` se rezolve sistemul: íx - y + z =-1 .
ï
îx + 2 y + mz = m
ìmx + y + z = 0
ï
S12. Sistemul de ecua\ii íx + my + 2z = 0 are numai solu\ia nul` (0, 0, 0) dac`:
ï
îx - y - z = 0
a) m ¹-1, m ¹ 2 ; b) m = 0; c) m = 2; d) m Î R.
Politehnic` Bucure]ti, 2004

S13. Pentru golirea unui bazin cu ap` se utilizeaz` trei robinete. Timpul de func\ionare a
fiec`rui robinet ]i cantitatea de ap` evacuat` exprimat` [n hectolitri sunt date [n tabelul matriceal
al`turat.
Tabelul 3.3.
Robinetul I Robinetul II Robinetul III Cantitatea de ap`
(nr. de ore) (nr. de ore) (nr. de ore) evacuat` ([n hl)
2 ore 3 ore 6 ore 220 hl
3 ore 2 ore 6 ore 210 hl
2 ore 2 ore 3 ore 145 hl
S` se determine debitul fiec`rui robinet.
1
S14. Dac` tat`l ar avea cu 7 ani mai mult dec@t are, atunci v@rsta actual` a fiului mai mic ar fi
6
1
din v@rsta tat`lui. Peste 15 ani v@rsta fiului mai mare va fi din v@rsta tat`lui. S` se determine
2
v@rsta fiec`ruia, dac` peste 18 ani cei doi copii vor avea [mpreun` c@t v@rsta tat`lui lor.

ìx + my - 2z = 2
ï
S15. Se consider` sistemul de ecua\ii: í2x + (2m -1) y + z = n , m, n Î R .
ï
îx + 2 y + 3z = 1
a) S` se rezolve sistemul pentru m = 1 ] i n = 5 .
b) S` se discute dup` valorile lui m, n Î R ]i s` se rezolve sistemul.
Universitatea Bra]ov, 2002

25
pag. 96 manual

Teste de evaluare
Testul 1

æ 2 0 1ö
ç ÷
1. Se d` matricea A =ç 5 3- x x ÷Î M3 Î (R ) .
ç ÷
è x + 6 -2 8 ø
a) S` se determine x Î R astfel ca matricea A s` nu fie inversabil`.
b) S` se calculeze A-1 dac` x = 2.

ìx + 2 y + z = 1
ï
2. Fie sistemul de ecua\ii: íx - y + 2z = 2 .
ï
î2mx + m 2 y + 3z = 3m
a) S` se determine m Î R pentru care sistemul are solu\ie unic`.
b) S` se rezolve sistemul ob\inut dac` m = 3.
Universitatea Construc\ii Bucure]ti, 2004

3. Pentru 3 creioane, o gum` ]i 7 caiete un elev pl`te]te 45 lei. Dac` ar cump`ra 5 creioane, 3
gume ]i dou` caiete ar pl`ti 28 lei. }tiind c` 4 creioane, 5 gume ]i 5 caiete cost` [mpreun` 42 lei,
s` se afle pre\ul fiec`rui obiect.

Testul 2
1. S` se calculeze inversele matricelor:
æ 2 3 1ö
æ 2 3ö ç ÷ æ öæ ö
A =ç ÷; B =ç-1 2 0÷; C =ç 3 2÷×ç-2 1 ÷.
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è1 2ø ç ÷ è 4 3ø è 3 -1ø
è 1 2 2ø
ìC i , i > j æ-4ö
ï 2i ç ÷
2. Se dau matricele A = (aij ) 3´3 , unde aij = íi, i = j ]i B =ç 2 ÷
ï ç ÷
î-i, i < j è 45 ø
S` se rezolve ecua\ia matriceal` AX = B .
ì(1+ m ) x + y + z = 1
ï
3. Se d` sistemul de ecua\ii: íx + (1+ m ) y + z = m , m 2 Î R
ï
îx + y + (1+ m ) z = m 2
a) S` se calculeze determinantul sistemului.
b) Pentru ce valori ale lui m sistemul este compatibil determinat?
c) S` se rezolve sistemul pentru m = 2.
d) S` se rezolve sistemul pentru m = 0.
Universitatea Baia Mare, 2005

26
pag. 97 manual

Probleme recapitulative
æ1 3ö 3 2
1. Fie A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) . S` se determine a, b Î R pentru care A + aA + bA = O 2 .
è2 4ø
æx yö 2
2. S` se determine matricea A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) ]tiind c` A + 4I 2 = 4 A , ]i apoi s` se afle
èy xø
A n , nU1.
}tiin\e economice Cluj, 1996
æ1 0 0ö
ç ÷
3. Se consider` matricea A =ç a 1 0÷Î M3 (R ) .
ç ÷
èb c 1ø
a) S` se calculeze A 2 ]i A 3 .
b) S` se determine a, b Î R cu proprietatea c` A 3 = aA 2 + bA + I 3 .
Universitatea Bac`u, 1997

æ 0 a 0ö
ç ÷
4. Fie E ( X ) = X 2 - 4 X + 4I 3 . Dac` A =ç1 0 1 ÷, s` se determine a Î R pentru care
ç ÷
è1 0 1 ø
æ 3 4 -1ö
ç ÷
E ( A) =ç-3 3 -3÷.
ç ÷
è-3 -1 1 ø
Universitatea Craiova, 2003
æ 0 1 -1ö
ç ÷
5. Fie A =ç 0 0 1 ÷. S` se calculeze (I 3 + A) n , nU1.
ç ÷
è0 0 0 ø
Universitatea Politehnic`, 1994
æ1 0 -1ö
ç ÷
6. Fie A = 0 1 1 ÷. S` se calculeze S = A + A 2 + A 3 +...+ A10 .
ç
ç ÷
è0 0 1 ø
æ a 0 bö
ç ÷
7. Se consider` matricea A = 0 c 0÷Î M3 (R ) , cu proprietatea c` ae = bd .
ç
ç ÷
èd 0 eø
æ 0 0 0ö
ç ÷
a) S` se demonstreze c` exist` x , y Î R astfel [nc@t A 2 = xA + yE , unde E =ç 0 1 0÷.
ç ÷
è 0 0 0ø
b) S` se arate c` pentru oricare nU1, exist` an , bn Î R , cu proprietatea c` A n = x n A + y n E .
Facultatea de Sociologie, 1997

27
æ1ö
ç ÷
8. Fie A =ç 1 ÷Î M3, 1 (R ), B = (1 2 -1) Î M1, 3 (R ) . Dac` C = AB , s` se calculeze C 101 .
ç ÷
è-1ø
9. S` se rezolve sistemele de ecua\ii:
ì æ1 2ö
ìA + B = I 2 ï A + 3B =ç
ç ÷
÷
ï ï è-2 1ø
a) í æ 1 1ö; b) í .
ï2 A + 3B =çç ÷
÷ ï æ0
ç 1ö
÷
î è- 1 1ø ï3A + 4B =ç ÷
î è1 0ø
æ1 aö
10. S` se determine matricea A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) ]tiind c`
è1 1ø
æ1 1ö æ1 1ö æ 4 4ö
A×ç
ç ÷
÷+çç ÷
÷× A =ç ç ÷
÷.
èa 1ø è a 1ø è 4 4ø
11. S` se determine A Î M2 (C| ) , ]tiind c`:
æ1 i ö æ1 i ö æ2 4i ö
A×ç
ç ÷
÷+ç
ç ÷
÷× A =ç
ç ÷
÷.
è 0 1ø è 0 1ø è0 2 ø
12. S` se rezolve [n R ecua\iile:
x x 1 x 1 2 x 1 1
a) 1 x 1 = 0 ; b) -1 x 1 = 5 ; c) 1 x 1 = 0.
4 -5 4 1 -2 x 1 1 x2

13. S` se rezolve ecua\iile:


1 x ab 2x +1 x +1 x + 2
a) 1 a bx = 0, dac` a ¹ b . b) 2x + 7 x + 4 x + 5 = 0 ;
1 b ax 2x +13 x + 7 x + 8
1 1 1
c) a + b x + b x + a = 0 , dac` a ¹ b .
x2 a2 b2

14. S` se determine a Î R pentru ca matricea A s` fie inversabil`:


æ1 1 1 ö æ1+ a 1 1 ö
ç ÷ ç ÷
a) A =ç1 a +1 1 ÷; b) A =ç 1 1+ a 2 1 ÷.
ç ÷ ç ÷
è1 1 a 2 +1ø è 1 1 1+ a 3 ø

15. S` se rezolve ecua\iile:


æ 1 2 3ö æ-1 5 3 ö
æ1 1ö æ1 2ö ç ÷ ç ÷
a) X ×ç
ç ÷
÷=ç
ç ÷
÷; b) X × 0 1 2 = 2 1 -1÷.
ç ÷ ç
è1 2ø è1 1ø ç ÷ ç ÷
è-1 2 1ø è-3 4 5 ø
Universitatea Bac`u, 1998

28
æx + m m ö
16. Fie A Î M2 (R ), A =ç
ç ÷
÷. S` se determine m Î R pentru care matricea A este
è 1- m x + 2m ø
inversabil` " x Î R.

æ1 1ö 4
17. Fie A =ç
ç ÷
÷Î M2 (R ) . S` se calculeze inversa matricei A .
è1 2ø

æ1 2ö æ ö
-1 ç 3 2÷
18. Fie A =ç
ç ÷
÷]i B = A ×ç
-1
÷. S` se calculeze B .
è1 1ø è2 1ø

19. S` se rezolve sistemele:


ìx + y + z = 2
ìx + 3y - z = 3 ìx + y + z = 1 ï
ï ï ï2x + y + 2z = 3
a) í2x + y - 4z =-1; b) í2x + y - 3z = 1 ; c) í .
ï ï ï3x + y + 4z = 1
îx + y - 2z = 0 î4x + y - 5z = 1 ï
îx - y + 3z = 1

ì2x + y + 3z = 1
ï
20. Se consider` sistemul ímx + y - 2z = 1 . Dac`
ï
î(2m - 1)x + 2 y + z = n
A = {(m, n) Î R ´ R sistemul este compatibil nedeterminat} ]i
a= å (m 2 + n 2 ) , atunci:
( m, n )ÎA

a) a =18; b) a = 26; c) a = 32; d) a =13; e) a = 25.

ìx - my + z = 0
ï
ïx - 2 y + z = m - 2
21. Se consider` sistemul í 2 2 .
ïmx + m y - z = 2m
ï
î2mx + (m +1) z = 2m 2
Dac` A = {m Î R sistemul este incompatibil }, atunci:
a) A = {-1, 0, 2} ; b) A = {0, 2} ; c) A = Æ;
d) A = {-1, 0} ; e) A = {-1, 2} .
ASE Bucure]ti, 2003

29
REZOLVĂRI
Partea I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecuaţii liniare
Capitolul I. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice

Exersare

E1. Rezolvare:
⎛ ⎞
⎛ 2 0⎞ ⎛ 1 −7 ⎞ ⎜ 0 −1 0 1 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎛ 2 + i 1 −5⎞
A =⎜−1 3 ⎟; B = 3 5 ; C =⎜ 2 5
⎜ ⎟
2 0 ⎟; X =⎜ ⎟.
⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ 4 3i 2⎠
⎝ 4 -5⎠ 2 4 ⎜
⎜ 4 9 −1 ⎟
⎝3 3⎟

2

E2. Rezolvare:
⎛2 ⎞ ⎛1 0 0 0 0⎞
⎜0 ⎛0 0 0 0⎞
⎜ ⎟ 1 0 0 0 ⎟⎟ ⎜0
⎜ 0 0 0 ⎟⎟
a) A =⎜
−1⎟ 1
(
⎜ 5 ⎟; b) B = 3 4 1 + i
⎜ ⎟
5)
2 ; c) C = ⎜ 0

0 1 0 0 ⎟ ; d) D = ⎜
⎟ ⎜0 0 0 0⎟
.
⎜0 0 0 1 0⎟ ⎜ ⎟
⎝0 ⎠ ⎜0 ⎟ ⎝0 0 0 0⎠
⎝ 0 0 0 1⎠

E3. Rezolvare:
a) A i M3(m); B i M2,3(Z); C i M3,1( ^ ); D i M1,4( ^ );
b) b11 = 2; b12 = –3, b13 = 3 ; b21 = –2; b22 = –5; b23 = 4 ; d11 = 2 ; d12 = −i ; d13 = 5; d14 = −7 .
3 5
c) a23 = –2; a32 = –4; a22 = 8; c31 = 1 + i; c21 = –1; 1 + i = c31;
3 = b13 ; − 4 = a32 ; b23 = 4 ; d14 = −7 .
3
d) • Suma a11 + a22 + a33 reprezintă urma matricei A şi nu diagonala principală.
• Suma elementelor diagonalei secundare a matricei A este 12.
• a31 + b22 + c21 – d14 = 0 + (–5) + (–1) – (–7) = 1 ≠ 3 + 1 .
• a23 ⋅ b132 ⋅ c312 ⋅ d12 = −2 ⋅ ( 3)2 ⋅ (1 + i)2 ⋅ (−i) = −2 ⋅ 3 ⋅ 2i ⋅ (−i) = −12 U − 12 .
• a23 = b21 = –2 şi 5d11 = 2. Aşadar –2 @ 2 şi a23 = b21 @ 5d11.

E4. Rezolvare:
Se egalează fiecare elemente cu zero şi se obţine:
• 3a – 6 = 0 şi a2 – 4 = 0. Se obţine a = 2.
• 1 – b = 0 şi b2 – b = 0. Se obţine b = 1.
• c − 12 = 0 , cu soluţia c = 2 3 .
• 4 − 2m = 0 , cu soluţia m = 4 = 2 2 .
2

E5. Rezolvare:
Se pune condiţia ca să aibă loc egalitatea de matrice A = I3. Se obţin succesiv egalităţile:
x + 1 = 1; 4 – y2 = 0; 3u = 1; 1 – t = 0; z2 + 1 = 0; v2 = 0; 1 – x2 = 1. Rezolvând ecuaţiile se
obţine: x = 0, y i {–2, 2}, u = 1 ; t = 1; z i {–i, i}, v = 0.
3

30
E6. Rezolvare:
Se aplică egalitatea a două matrice. Se obţin următoarele egalităţi:
a) 2x + 1 = –y + 6 şi x – y = 4 – 2x + y.
⎧2x + y = 5
Avem sistemul de ecuaţii: ⎨ cu soluţia x = 2, y = 1.
⎩3x − 2 y = 4
b) x + y = 3; 2x – y = y + 2; 4 = x + 2y; 2x + y = 5.
Se obţine soluţia x = 2, y = 1.

E7. Rezolvare:
Se pune condiţia ca matricele să fie de acelaşi tip. Rezultă că 4 = m2 şi 5 – n = 2.
Se obţine m i {–2, 2}, n = 3.

Sinteză

S1. Rezolvare:
Au loc egalităţile:
a11 = 1, a12 = 2, a13 = 3, a14 = 4
a21 = 2, a22 = 2, a23 = 3, a24 = 4
a31 = 3, a32 = 3, a33 = 3, a34 = 4
a41 = 4, a42 = 4, a43 = 4, a44 = 4.

S2. Rezolvare:
Au loc egalităţile:
b11 = 11+1 = 1; b12 = 21+1 = 4; b13 = 31+1 = 9
b21 = 12+1 = 1; b22 = 22+1 = 8; b23 = 32+1 = 27
b31 = 13+1 = 1; b32 = 23+1 = 16; b33 = 33+1 = 81.

S3. Rezolvare:
Se obţin următoarele elemente:
c11 = c22 = c33 = 2; c21 = c31 = c32 = 1; c12 = (−1)1+ 2 ⋅ A21 = −2; c13 = (−1)1+3 A31 = 3; c14 = (−1)1+ 4 A41 = −4;
c23 = (−1)2+ 3 ⋅ A32 = −6; c24 = (−1)2 + 4 A42 = 12; c34 = (−1)3+ 4 ⋅ A43 = −24 .

S4. Rezolvare:
a) tr(A) = 4 + (–2x) + y2 + 6 = 10 – 2x + y2
tr(B) = 4x + (–x2) + 2y = 4x – x2 + 2y
b) Relaţia din enunţ se scrie sub forma: (y2 + 6) + 2y = 3 – (–6).
Se obţine ecuaţia de gradul doi: y2 + 2y – 3 = 0 cu soluţiile y1 = –3; y2 = 1.
c) Se obţine ecuaţia de gradul doi: x2 + x – 2 = 0 cu soluţiile x1 = –2, x2 = 1.
d) Se obţine relaţia 10 – 2x + y2 – 4x + x2 – 2y = 4 – 4 care se scrie sub forma:
(y – 1)2 + (x – 3)2 = 0, x, y i Z.
Rezultă că y – 1 = 0 şi x – 3 = 0. Aşadar, x = 3, y = 1.

S5. Rezolvare:
a) Din egalitatea matriceală A = I2 se obţin egalităţile:
2x–1 = 1, log2(a – 1) = 0 şi 4y2 – 3x = 1.
Din egalitatea 2x–1 = 1, rezultă x – 1 = 0, deci x = 1.
Înlocuind x = 1 în ecuaţia 4y2 – 3x = 1 se obţine 4y2 = 4, deci y i {–1, 1}.
31
Ecuaţia log2(a – 1) = 0 conduce la ecuaţia a –1 = 20 cu soluţia a = 2.
b) Deoarece O2 = B se obţin ecuaţiile:
y2 − 2 y
3x – 9x = 0, lg = 0 , a + 3bi – 1 = 0 şi 3!− Cn2 = 0 .
3
• Ecuaţia 3x – 9x = 0 este echivalentă cu 3x(1 – 3x) = 0, adică 3x = 0 sau 1 – 3x = 0. Se
obţine soluţia x = 0.
y2 − 2 y y2 − 2 y
• Ecuaţia lg = 0 este echivalentă cu = 1 cu soluţia y i {–1, 3}.
3 3
• Din egalitatea a + 3bi – 1 = 0, a, b i Z se obţine a – 1 = 0 şi 3b = 0, adică a = 1 şi b = 0.
n(n − 1)
• Din egalitatea 3!− Cn2 = 0 se obţine 6 − = 0 , n i Z, n U 2, ecuaţia cu soluţia n = 4.
2

S6. Rezolvare:
⎧ a2 − 4 = 2 − a

⎪a + b = −1
a) Aplicând egalitatea matricelor se obţine următorul sistem de ecuaţii: ⎨
⎪3x(1 − 2x) = 2x − 1
⎪⎩ z = x − 2
Din ecuaţia a2 – 4 = 2 – a se obţine a2 + a – 6 = 0 cu soluţia a i {–3, 2}.
Din ecuaţia a + b = –1 se obţine b = –a – 1.
Pentru a = –3, se obţine b = 2 şi pentru a = 2, se obţine b = –3.
Ecuaţia 3x(1 – 2x) = 2x – 1 se scrie sub forma echivalentă 6x2 – x – 1 = 0 şi se obţine
{ }
x∈ 1, − 1 .
2 3
Pentru x = 1 se obţine z = − 3 şi pentru x = − 1 se obţine z = − 7 .
2 2 3 3
b) Se obţin succesiv ecuaţiile:
(n + 1) ⋅ n n(n − 1)
• Cn2+1 = 2Cn2 , n i q, n U 2, echivalentă cu = 2⋅ cu soluţia n i {3}.
2 2
• x2 + 7 = 4 ⇔ x2 + 7 = 16 , cu soluţia x ∈{−3, 3} .
• 3 b2 = 4 ⇔ b2 = 64 , cu soluţia b i {–8, 8}.
• log2 a =−3 ⇔ log2 a = log2 2−3 , a > 0 cu soluţia a = 1 .
8

S7. Rezolvare:
Din egalitatea matriceală A = B = C se obţin următoarele egalităţi care dau valorile
necunoscutelor din problemă:
• x2 – x = 2 = 3x – 4
• y −3 = 2 = y −5
• Cz2+1 = 3
• 2m = m2 = p
Se obţine: x = 2, y = 7, z = 2; m = 2 şi p = 4 sau m = 4 şi p = 16.

32
1.2. Operaţii cu matrice
1.2.3. Înmulţirea unei matrice cu un scalar
Exersare

E1. Rezolvare:
Se aplică regula de adunare a două matrice şi se obţine succesiv:
⎛ 2 + (−7) (−1) + 8 3 + 5 ⎞ ⎛ −5 7 8 ⎞ ⎛ −2a + a b − 5b ⎞ ⎛ −a −4b ⎞
a) ⎜ = ; b) ⎜ ⎟=⎜ ⎟;
⎝ 5+3 4 + 0 (−2) + 4 ⎟⎠ ⎜⎝ 8 4 2 ⎟⎠ ⎝ 3x + 2x −8 y + 6 y ⎠ ⎝ 5x −2 y ⎠
⎛ ⎞
⎜ −6 + 2 2 − 7 −5 + 3 ⎟ ⎛ −4 −5 −2 ⎞
c) ⎜⎜ 1 + 4 0 − 1 −1 + 2 ⎟ = ⎜⎜ 5 −1 1 ⎟⎟ .


⎜ 2−5 4+1 2 + 8 ⎟⎟ ⎝⎜ −1 1 2 ⎠⎟
⎝3 3 5 5 3 3 ⎠

E2. Rezolvare:
Se obţine succesiv:
⎛ −1 − (−6) − 1 4 −1− 0 ⎞ ⎛ 4 3 ⎞
a) ⎜ =
⎝ 2−0−0 −5 − 2 − 1⎟⎠ ⎜⎝ 2 −8 ⎟⎠

⎛ i2 + 1 − 0 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ i2 + 1 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ −1 + 1 −1 + 2 − i ⎞ ⎛ 0 1 − i ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ = ⎜3 1 ⎟.
b) ⎜ 2 − 2 − (−3) 3 + 0 − 2 ⎟ = ⎜ 3 1 ⎟=⎜ 3 1 ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 1+ 3 − 4 −1 + 4 − 6 ⎟ ⎜ 0 −3 ⎟ ⎝⎜ 0 − 3 ⎟ ⎜ 0 −3 ⎟
⎠ ⎝ ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

E3. Rezolvare:
⎛ −1 + 1 2 − 3 0 + 2 ⎞ ⎛ 0 −1 2 ⎞
A+ B =⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 1 + 0 −3 − 1 2 + 2 ⎠ ⎝ 1 −4 4 ⎠
⎛ −1 − 1 2 − (−3) 0 − 2 ⎞ ⎛ −2 5 −2 ⎞
A− B =⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 1 − 0 −3 − (−1) 2 − 2 ⎠ ⎝ 1 −2 0 ⎠
⎛−1 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛−1+1 1+ 0 ⎞ ⎛ 0 1 ⎞
t t ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A + B =⎜ 2 −3⎟+⎜−3 −1⎟=⎜ 2 − 3 −3 −1⎟=⎜−1 −4⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝0 2⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎝ 0+2 2+2 ⎠ ⎝ 2 4⎠
⎛0 1⎞ t
⎛−2 1 ⎞
t
⎛ 0 −1 2⎞ ⎜
t
⎟ t
⎛−2 5 −2⎞ ⎜ ⎟
( A + B) = ⎜ ⎟=⎜−1 −4⎟; ( A − B) = ⎜ ⎟=⎜ 5 −2⎟;
⎝1 −4 4⎠ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −2 0 ⎠ ⎜ ⎟
⎝2 4⎠ ⎝−2 0 ⎠
⎛−1 2 0⎞ ⎛−1 0 −4⎞ ⎛−2 2 −4⎞
b) A + t C =⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 1 −3 2⎠ ⎝ 2 3 −5⎠ ⎝ 3 0 −3⎠
⎛1 −3 2 ⎞ ⎛−1 0 −4⎞ ⎛ 2 −3 6⎞
B − tC =⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 0 −1 −2⎠ ⎝ 2 3 −5⎠ ⎝−2 −4 7 ⎠
t t
t t
⎡⎛−1 2 0⎞ ⎛1 −3 2⎞ ⎛−1 0 −4⎞⎤ ⎛−1−1−1 2 + 3 + 0 0 − 2 − 4⎞
( A− B + C) = ⎢⎜ ⎟−⎜ ⎟+⎜ ⎟⎥= ⎜ ⎟=
⎣⎝ 1 −3 2⎠ ⎝0 −1 2⎠ ⎝ 2 3 −5⎠⎦ ⎝ 1− 0 + 2 −3 +1+ 3 2 − 2 − 5⎠
t ⎛−3 3 ⎞
⎛−3 5 −6⎞ ⎜ ⎟
=⎜ ⎟=⎜ 5 1 ⎟.
⎝ 3 1 −5⎠ ⎜ ⎟
⎝−6 −5⎠

33
E4. Rezolvare:
Egalitatea A + B + C este echivalentă cu următoarea egalitate de matrice:
⎛ 2x + 1 4 y + z 3z + v ⎞ ⎛ 3 −2 3 ⎞
⎜ 1− y u −v −4 + x ⎟⎟ = ⎜⎜ 2 3 −3 ⎟⎟

⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ −v − x −2v + 2 y t + x − z + 3 ⎠ ⎝ 2 4 2 ⎠
Aplicând egalitatea a două matrice se obţine că: x = 1, y = –1, z = 2, v = –3, u = 0, t = 0.

E5. Rezolvare:
Folosind operaţiile cu matrice egalitatea din enunţ conduce la:
⎛ 2 +1 0 ⎞ ⎛ −1 − 2 1 ⎞
⎜ ⎟− X =⎜ ⎟,
⎝ 7 − 5 − 1⎠ ⎝ 2 −1 − 5 ⎠

⎛ 2 +1 0 ⎞ ⎛ −1 − 2 1 ⎞
egalitate din care se obţine X = ⎜ ⎟−⎜ ⎟.
⎝ 7 − 5 − 1⎠ ⎝ 2 −1 − 5 ⎠
⎛ 2 + 2 2 −1⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟.
⎝ 5 0⎠

E6. Rezolvare:
Egalitatea tA = A se scrie sub forma echivalentă:
⎛ 5 a2 3 ⎞ ⎛ 5 6−a b⎞
⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎟
⎜ 6 − a −1 3c + 2 ⎟ = ⎜ a −1 −10 ⎟
⎜ b −10
⎝ n ⎟⎠ ⎜⎝ 3 3c + 2 n ⎟⎠

Se obţin ecuaţiile: a2 = 6 – a; 3 = b , 3c + 2 = –10; n = n cu soluţiile:


a i {–3, 2}, b = 9, c = –4, n i Z.

E7. Rezolvare:
⎛ −1
0 ⎞ ⎛ −1 3 ⎞
Avem: A = ⎜ + sau
⎝2 2 ⎟⎠ ⎜⎝ 3 0 ⎟⎠
⎛ −3 5 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞
A=⎜ ⎟−⎜
⎝ 6 2 2⎠ ⎝ 1 2 ⎟⎠
Să se dea şi alte scrieri pentru A ca sumă, respectiv diferenţă de două matrice.
⎛−3 3 ⎞ ⎛−1 3 ⎞
A = I2 +⎜ ⎟; A =⎜ ⎟− I .
⎝5 2 −1⎠ ⎝5 2 +1⎠ 2

E8. Rezolvare:
Se înmulţeşte fiecare element al matricei cu numărul real
⎛ 6 −8 ⎞
⎜ 2 2 ⎟ ⎛ 3 −4 ⎞
a) ⎜ ⎟=⎜ ⎟;
⎜ 12 0, 2 ⎟ ⎝ 3 0,1⎠
⎝ 2 2 ⎠
⎛ − 36 12 − 24 ⎞ −12 4 −8
⎜ 3 3 3⎟ ⎛ ⎞
b) ⎜ ⎟ =⎜ ⎟.
⎜ − 30 − 2 ⋅ 3 − 3 ⎟ ⎝ −5 −2 −1 ⎠
⎝ 6 3 3⎠
c) Se va folosi că 3 + 8 = 3 + 2 2 = ( 2 + 1)2 = 2 + 1 .

34
⎛ −( 2 − 1)( 2 + 1) 0 ⎞ −1 0
Se obţine: ⎜ ⎟=⎛ ⎞
.
⎜ 2 − 1 ⎜ ⎟
( 2 − 1)( 2 + 1) ⎟ ⎝ −1 1 ⎠
⎝ 1− 2 ⎠
d) Se foloseşte faptul că i2 = –1 din care se deduce că i3 = –i, i4 = 1. Se obţine:
⎛ 2i4 i − i2 ⎞ ⎛ 2 i + 1⎞
⎜ 2 ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −3i 4i ⎠ ⎝ 3 4i ⎠

E9. Rezolvare. Se obţine succesiv:


⎛ −2 8 6 ⎞ ⎛ 0 −1 −3 ⎞ ⎛ −3 3 −15 ⎞
X =⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟
⎝ 2 0 2 ⎠ ⎝ −2 5 4 ⎠ ⎝ −2 −15 1 ⎠
⎛ −2 + 0 − 3 8 − 1 + 3 6 − 3 − 15 ⎞ ⎛ −5 10 −12 ⎞
X =⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2 − 2 − 2 0 + 5 − 15 2 + 4 + 1 ⎠ ⎝ −2 −10 7 ⎠
⎛ −5 10 −12 ⎞
Aşadar, X = ⎜ ⎟.
⎝ −2 −10 7 ⎠

E10. Rezolvare:
Se efectuează înmulţirea cu un număr real a unei matrice şi operaţia de adunare a două
matrice şi se obţine egalitatea matriceală:
⎛ 2 x + 5 −4 y + (−15) 8z + (−10)⎞ ⎛ 7 13 22⎞
⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝−6 + 5a 8 + 20b −2 +15c ⎠ ⎝−21 −2 8 ⎠
Din egalitatea acestor două matrice rezultă următoarele ecuaţii de gradul întâi:
2x + 5 = 7, –4y – 15 = 13, 8z – 10 = 22, –6 + 5a = –21, 8 + 20b = –2, –2 + 15c = 8 cu soluţiile
x = 1, y = –7; z = 4, a = –3; b = − 1 ; c = 2 .
2 3

Sinteză

S1. Rezolvare:
Egalitatea matriceală din enunţ se scrie sub forma echivalentă astfel:
⎛ 2 5 ⎞ ⎛ 2 x 3y ⎞ ⎛ 4 x 6⎞
⎜ 5 6⎟ + ⎜ ⎟=⎜ 2⎟
.
⎝ ⎠ ⎝ −4 9 ⎠ ⎝ log2 z Cn ⎠
⎛ 2 + 2x 5 + 3y ⎞ ⎛ 4x 6⎞
Efectuând adunarea matricelor se obţine egalitatea matriceală ⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 1 15 ⎠ ⎝ log2 z Cn2 ⎠
din care se obţin ecuaţiile:
2 + 2x = 4x, 5 + 3y = 6, log2z = 1, Cn2 = 15 .
• Ecuaţia 2 + 2x = 4x se scrie sub forma 4x – 2x – 2 = 0. Cu notaţia 2x = m se obţine ecuaţia de
gradul doi m2 – m – 2 = 0, m > 0 cu soluţia pozitivă m = 2.
Se obţine x = 1.
• Din 5 + 3y = 6, rezultă 3y = 1 şi y = 0.
• Ecuaţia log2z = 1 are soluţia z = 2, iar ecuaţia Cn2 = 15 se scrie sub forma echivalentă
n(n − 1)
= 15 , n i q, n U 2. Se obţine n = 6.
2
Aşadar, x = 1, y = 0, z = 2, n = 6.

35
S2. Rezolvare:
Egalitatea matriceală din enunţ se scrie succesiv
⎛ x2 + x 2 x ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 0 x ⎞ ⎛ 9 4 + y ⎞ ⎛ x2 + x + 3 3x ⎞ ⎛ 9 4 + y⎞
⎜ 2⎟
+ ⎜ 0 3 ⎟ ⎜ 2x 0 ⎟ ⎜ z + 2 t + 4 ⎟ ⇔ ⎜
+ = ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −x x ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ x x + 3⎠ ⎝ z + 2 t + 4 ⎠
2

Aplicând egalitatea a două matrice se obţin ecuaţiile:


x2 + x + 3 = 9, 3x = 4 + y, x = z + 2, x2 + 3 = t + 4.
Ecuaţia x2 + x + 3 = 9 are soluţiile x1 = –3, x2 = 2.
• Pentru x1 = –3 se obţine: y = –13, z1 = –5, t1 = 8
• Pentru x2 = 2 se obţine: y = 2, z2 = 0, t2 = 3.

S3. Rezolvare:
⎛ 5 6⎞ ⎛1 2⎞ ⎛ 4 4⎞
a) Din egalitatea dată rezultă că 2 A = ⎜ ⎟ −⎜ ⎟ , adică 2 A = ⎜ ⎟.
⎝ −1 3 ⎠ ⎝ 3 1 ⎠ ⎝ −4 2 ⎠
⎛ 2 2⎞
Se obţine A = ⎜ ⎟.
⎝ −2 1 ⎠
⎛ 2 1 1 ⎞ ⎛ 20 −5 10 ⎞ ⎛ −18 6 −9 ⎞
b) 3A = ⎜ ⎟ −⎜ ⎟ , deci 3A = ⎜ ⎟.
⎝ 0 −4 9 ⎠ ⎝ 15 5 0 ⎠ ⎝ −15 −9 9 ⎠
⎛ −6 2 −3 ⎞
Se obţine A = ⎜ ⎟.
⎝ −5 −3 3 ⎠
⎛ −3 0 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 −12 ⎞
c) 7 A = ⎜⎜ 1 −2 ⎟⎟ + ⎜⎜ −8 0 ⎟⎟ + ⎜⎜ 0 16 ⎟⎟ , egalitate din care se obţine:
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 5 6 ⎠ ⎝ −4 −16 ⎠ ⎝ 48 −4 ⎠
⎛ −7 −14 ⎞ ⎛ −1 −2 ⎞
7 A = ⎜ −7 14 ⎟ . Rezultă că A = ⎜⎜ −1 2 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ 7 −2 ⎟
⎝ 49 −14 ⎠ ⎝ ⎠

S4. Rezolvare:
a) Înmulţim prima ecuaţie cu –2 şi adunăm ecuaţia obţinută cu cealaltă ecuaţie. Se obţine:
⎛ −6 −4 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −5 −5 ⎞
−5B = ⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⇔ −5B = ⎜ ⎟.
⎝ −4 −6 ⎠ ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −5 −5 ⎠
⎛ 1 1⎞
Rezultă că B = ⎜ ⎟ . Înlocuind pe B în prima ecuaţie din enunţ şi efectuând operaţiile cu
⎝ 1 1⎠
matrice se obţine:
⎛ 3 2⎞ ⎛ 2 2⎞
A=⎜ ⎟−⎜ ⎟ . Aşadar, A = I2.
⎝ 2 3⎠ ⎝ 2 2⎠
b) Înmulţim prima ecuaţie cu –(1 – i) şi adunăm ecuaţia obţinută cu a doua ecuaţie din enunţ.
Se obţine egalitatea matriceală:
⎛ 2 + i 1 ⎞ ⎛ 2 − i 1− i ⎞
−(1 + i)(1 − i) A + A = −(1 − i) ⋅ ⎜ +
⎝ 1 2i ⎟⎠ ⎜⎝ 1 − i 2 − i ⎟⎠
care se scrie sub forma:
⎛ −3 + i −1 + i ⎞ ⎛ 2 − i 1 − i ⎞ ⎛ −1 0 ⎞
−2 A + A = ⎜ ⎟ +⎜ ⎟ , sau − A = ⎜ ⎟.
⎝ −1 + i −3 + i ⎠ ⎝ 1 − i 2 − i ⎠ ⎝ 0 −1⎠
Rezultă că A = I2.

36
Pentru determinarea matricei B se înlocuie, de exemplu, matricea A în prima ecuaţie a
⎛ 1 1⎞
enunţului şi efectuând calculele se obţine B = ⎜ ⎟.
⎝ 1 1⎠

S5. Soluţie:
a) Se scrie sub forma:
⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 2 ⎞ ⎛1 3 ⎞ ⎛1 n ⎞ ⎛ 1 + 1 + 1 + ... + 1 1 + 2 + 3 + ... + n ⎞
A=⎜ 3 ⎟+⎜ 3 ⎟ +⎜ 3 ⎟ + ... + ⎜ 3 =⎜ 3 3 3 =
⎝1 1 ⋅ 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⋅ 3⎠ ⎝ 3 3 ⋅ 4 ⎠ ⎝n n(n + 1) ⎠ ⎝1 + 2 + 3 + ... + n 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + ... + n(n + 1) ⎟⎠
⎟ 3

⎛ n n

⎜ ∑k ⎟
k =1
=⎜ n n
⎟.
⎜ k3
⎜∑ ∑ k (k + 1) ⎟⎟
⎝ k =1 k =1 ⎠
2
n(n + 1) n 2 n(n + 1)(2n + 1)
n n
n(n + 1) ⎤
Se ştie că ∑ k = , ∑k = şi ∑ k 3 = ⎡⎢ .
k =1 2 k =1 6 k =1 ⎣ 2 ⎥⎦
Vom calcula suma următoare:
n n n n
∑ k (k + 1) = ∑ (k 2 + k ) = ∑ k 2 + ∑ k .
k =1 k =1 k =1 k =1

Folosind formulele scrise mai înainte se obţine că


n
n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) n(n + 1)(n + 2)
∑ k (k + 1) = 6
+
2
=
3
.
k =1

⎛ n(n + 1) ⎞
⎜ n ⎟
2
Aşadar, A = ⎜ 2 2 ⎟ , n i q*.
⎜ n (n + 1) n(n + 1)(n + 2) ⎟
⎝ 4 3 ⎠

(3)
k
b) Scriem mai întâi că: 2k · 3k+1 = 2k · 3k · 3 = 6k · 3 şi 2k ⋅ 3−k = 2 . Cu acestea matricea A se
scrie sub forma:
⎛ n1 3∑ 6k ⎞⎟
n

⎜ k∑ =1 k =1
A=⎜ ⎟.
()
n n k
⎜ 2k 2 ⎟
⎜∑ ∑ ⎟
⎝ k =1 k =1 3 ⎠
Reamintim că suma a n termeni aflaţi în progresie geometrică cu raţia q @ 1 şi primul termen
a1(qn − 1)
notat a1 este: S = .
q −1
Rezultă că:
n
6(6n − 1)
• ∑ 6k = 6 + 62 + ... + 6n = = 6 ⋅ (6n − 1)
k =1 6 −1 5
n
2(2n − 1)
• ∑ 2k = 2 + 22 + ... + 2n = = 2(2n − 1)
k =1 2 − 1

( ) = −2 ⎡ 2 ) − 1⎤ = 2 ⎡1 − 2 ) ⎤ .
n
2 −1
• ∑ ( ) = + ( ) + ... + ( ) = ⋅ 3 ( (
n n 2 n n n
2 2 2 2 2
3 3 3 3 3 2 −1 ⎢ 3 ⎥ ⎢ 3 ⎥⎦
k =1 ⎣ ⎦ ⎣
3
⎛ n 18 ⋅ (6n − 1) ⎞
⎜ 5 ⎟
Rezultă că A = ⎜ n ⎟.
⎜⎜ 2(2n − 1) 2 ⎡1 − 2 ⎤ ⎟⎟


⎣ 3 ⎥⎦ ⎠ ()
37
1.2.4. Înmulţirea matricelor

Exersare

E1. Rezolvare:
⎛4 5⎞ ⎛2 1 ⎞ ⎛ 4 ⋅ 2 + 5 ⋅ (−3) 4 ⋅ 1 + 5 ⋅ (−2) ⎞ ⎛ −7 −6 ⎞
a) ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜
⎝ 6 −1⎠ ⎝ −3 −2 ⎠ ⎝ 6 ⋅ 2 + (−1) ⋅ (−3) 6 ⋅ 1 + (−1) ⋅ (−2) ⎠ ⎝ 15 8 ⎟⎠
⎛ 1 −2 ⎞ ⎛ 1 4 ⎞ ⎛ 1 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 1 ⋅ 4 + (−2) ⋅ 1⎞ ⎛ −3 2 ⎞
b) ⎜ ⋅ = =
⎝4 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 2 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 4 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 4 ⋅ 4 + 1 ⋅ 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 6 17 ⎟⎠
⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 0 + 2 ⋅1 −1 ⋅ (−2) + 2(−1) −1 ⋅ 3 + 2(−4) ⎞ ⎛ 2 0 −11 ⎞
⎜ ⎟ ⎛ 0 −2 3 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜
c) ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ = ⎜ 1 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ (−1) 1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−4) ⎟ = ⎜ 0 −2 3 ⎟⎟ =
⎜ 2 ⎟ ⎝1 −1 −4 ⎠ ⎜ 2 2 2 ⎟ ⎜ 2 2 2⎟
⎝2 i ⎠ ⎝ 2 ⋅ 0 + i ⋅ 1 2 ⋅ (−2) + i ⋅ (−1) 2 ⋅ 3 + i ⋅ (−4) ⎠ ⎝ i (−4 − i ) 6 − 4i ⎠
⎛ 2 0 −11⎞
= ⎜⎜ 0 −2 3 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎝ −1 −3 10 ⎠
d) Se înlocuie cos0 = 1, sin π = 1, tg π = 1 şi avem de efectuat următoarea înmulţire de matrice:
2 4
⎛ 3 1 2 ⎞⎛ −1 −1 1⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 1 3 ⋅ 1 + 1 ⋅1 + 2 ⋅1 ⎞ ⎛ −1 −2 6 ⎞
⎜ 2 1 2 ⎟⎜ 2 −1 1⎟ = ⎜ 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅1 2 ⋅1 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1⎟ = ⎜ 0 −1 5 ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 1 2 3 ⎟⎜ 0 1 1⎟ ⎜ 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅1 ⎟ ⎜ 3 0 6 ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
e) Se aplică proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor:
⎛1 1⎞
⎛ 1 −1 2 4 ⎞ ⎜
⎛ 1 2 3⎞ ⎜ ⎟ ⎜ −1 2 ⎟⎟
⎜ 3 −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ 1 2 1 2 ⎟ ⋅ ⎜ 0 1⎟
=
⎝ ⎠ ⎜ ⎟
⎝ 1 3 −1 −1⎠ ⎜ ⎟
⎝ −2 2⎠
⎛1 1⎞
⎛ 1 ⋅1 + 2 ⋅1 + 3 ⋅1 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1) 1 ⋅ 4 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ (−1) ⎞ ⎜⎜ −1 2 ⎟⎟
=⎜ ⎟⋅ =
⎝ 3 ⋅ 1 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 3 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ (−1) 3 ⋅ 4 + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ (−1) ⎠ ⎜ 0 1⎟
⎜ −2 2 ⎟⎠

⎛ 1 1⎞
⎜ ⎟
⎛ 6 12 1 5 ⎞ ⎜ −1 2 ⎟ ⎛ 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 + 5 ⋅ (−2) 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ 2 + 1 ⋅ 1 + 5 ⋅ 2 ⎞ ⎛ −16 41⎞
=⎜ ⎟ ⋅ =⎜ ⎟=⎜ .
⎝ 3 −2 4 9 ⎠ ⎜ 0 1 ⎟ ⎝ 3 ⋅ 1 + (−2)(−1) + 4 ⋅ 0 + 9 ⋅ (−2) 3 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 + 4 ⋅ 1 + 9 ⋅ 2 ⎠ ⎝ −13 21⎟⎠
⎜ ⎟
⎝ −2 2 ⎠

E2. Rezolvare:

a) AB = ⎜ ⋅⎜
⎛ 1
⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 1 ⎟ ⎜
=⎜
2 ( ) 2 ⎟ ⎜ 2( )
⎞ ⎛1 ⋅ − 1 + 3 ⋅1 1 ⋅1 + 3 ⋅ − 1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞
2⎟
⎟ ⎟=⎜
⎝ 3 1

1 ⎟
2⎠ ⎝
1
( )
⎠ ⎜ 1 − ⎟ ⎜ 3 ⋅ − + 1 ⋅1 3 ⋅1 + 1 ⋅ − ⎟ ⎜ −
2
1
( )
1
2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠
5 ⎟

⎛−1 1 ⎞ ⎛ − 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 − 1 ⋅ 3 + 1 ⋅1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞
⎜ 2 ⎟ ⎛ 1 3⎞ ⎜ 2 2 ⎟ ⎜ 2 2⎟
BA = ⎜ ⎜ ⎟ =⎜ =⎜
( ) ( )
⎟ ⎟ ⎟
⎜ 1 − 1 ⎟ ⎝ 3 1 ⎠ ⎜ 1 ⋅ 1 + − 1 ⋅ 3 1 ⋅ 3 + − 1 ⋅ 1⎟ ⎜ − 1 5 ⎟
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠

38
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 5 −1⎞
t t ⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 ⎟ ⎜ 2 2⎟
A⋅ B = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ = A⋅ B = ⎜ 1 5 ⎟
⎝ 3 1⎠ ⎜ 1 1
− ⎟ ⎜− ⎟
⎝ 2⎠ ⎝ 2 2 ⎠
⎛−1 1 ⎞
t t ⎜ 2 ⎟⎛1 3⎞
B⋅ A=⎜ ⎟⎜ = B ⋅ A = AB
⎜ 1 − 1 ⎟⎝3 1 ⎟⎠
⎝ 2⎠
⎛1 ⎞ ⎛ 1 ⋅ (−3) 1 ⋅ 1 1 ⋅ (−1) ⎞ ⎛ −3 1 −1 ⎞
b) A ⋅ B = ⎜⎜ 2 ⎟⎟ ⋅ ( −3 1 −1) = ⎜⎜ 2 ⋅ (−3) 2 ⋅ 1 2 ⋅ (−1) ⎟⎟ = ⎜⎜ −6 2 −2 ⎟⎟
⎜3⎟ ⎜ 3 ⋅ (−3) 3 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) ⎟ ⎜ −9 3 −3 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛1 ⎞
B ⋅ A = ( −3 1 −1) ⋅ ⎜⎜ 2 ⎟⎟ = (−3 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 3) = (−4) ∈ M1(Z)
⎜3⎟
⎝ ⎠
⎛ −3 ⎞
t
A ⋅ B = (1 2 3) ⋅ ⎜⎜ 1 ⎟⎟ = (1 ⋅ (−3) + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1)) = (−4) ∈ M1(Z)
t

⎜ −1 ⎟
⎝ ⎠
⎛ −3 ⎞ ⎛ −3 ⋅ 1 −3 ⋅ 2 −3 ⋅ 3 ⎞ ⎛ −3 −6 −9 ⎞
t t ⎜ ⎟
B ⋅ A = ⎜1 ⎟ ⋅ (1 2 3) = ⎜⎜ 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 1 ⋅ 3 ⎟⎟ = ⎜⎜ 1 2 3 ⎟⎟
⎜ ⎟ ⎜ −1 ⋅ 1 −1 ⋅ 2 −1 ⋅ 3 ⎟ ⎜ −1 −2 −3 ⎟
⎝ −1 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −1 1 1 ⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ −1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 −1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ 0 ⎞ ⎛ 4 2 ⎞
c) A ⋅ B = ⎜ 2 ⎟ ⋅ ⎜ 1 3⎟ = ⎜ 2 2 ⎟=⎜ ⎟.
⎜ 0 1 2 ⎟ ⎜⎜ ⎟ ⎜
0 ⋅ 1 + 1 ⋅ 3 + 2 ⋅ 0 ⎠⎟ ⎝ 5 3 ⎠
⎝ ⎠ ⎝ 2 0 ⎟⎠ ⎝ 0 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2
⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 ⎞
⎛ −2 1 ⎞ ⎛ ⎜ 2 ⎟ ⎛ 2 −1 1 ⎞
⎜ ⎟ −1 1 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜
BA = ⎜ 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ 2 ⎟ = ⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 1 1 + 3 ⋅ 2 ⎟ = ⎜ −1 4 6,5 ⎟⎟
1
⎜ 2 0 ⎟ ⎜⎝ 0 1 2 ⎟⎠ ⎜ 2
⎟ ⎜ −2 2 1 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎜⎜ 2 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 2 ⎟⎟ ⎝
⎝ 2 ⎠
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ −1 0 ⎟ ⎜ −1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ 1 −1 ⋅ 1 + 0 ⋅ 3 −1 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟ ⎛ 2 −1 −2 ⎞
⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜
t
A ⋅ tB = ⎜ 1 1 ⎟ ⋅ ⎜ = 1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟ = ⎜⎜ −1 4 2 ⎟⎟ = t (BA)
⎜ ⎟ ⎝ 1 3 0 ⎟⎠ ⎜ ⎟ ⎜
⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ ⎜⎜ 1 ⋅ (−2) + 2 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 ⎟⎟ ⎝ 1 6,5 1 ⎟⎠
⎝2 ⎠ ⎝2 2 2 ⎠
⎛ ⎞
⎜ −1 0 ⎟ ⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 −2 ⋅ 0 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⎞
⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜ ⎜ 2 ⎟ ⎛ 4 5⎞ t
t
B ⋅ tA = ⎜ ⎟ ⋅ 1 1⎟ = ⎜ ⎟ = ⎜ 2 3 ⎟ = ( AB)
⎝ 1 3 0⎠ ⎜ ⎟
⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 0 + 3 ⋅ 1 + 0 ⋅ 2 ⎟ ⎝ ⎠
⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ ⎝ 2 ⎠
⎝2 ⎠
d) A · B = I3 · B = B
B · A = B · I3 = B
t
A · tB = I 3 · tB = tB
t
B · tA = t B · I 3 = tB

39
E3. Rezolvare:
Calculăm
⎛−1 2⎞ ⎛−1⋅3 + 2⋅0 −1⋅1+ 2⋅1 −1⋅(−4) + 2⋅0 −1⋅0 + 2⋅5⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0
AB =⎜
1 ⎟ ⎛ 3 1 −4 0⎞ ⎜ 0⋅3 +1⋅0
⋅⎜
0⋅1+1⋅1 0⋅(−4) +1⋅0 0⋅0 +1⋅5 ⎟
⎟= =
−3 1 ⎟ ⎝ 0 1 0 5⎠ ⎜−3⋅3 +1⋅0 −3⋅1+1⋅1 −3⋅(−4) +1⋅0 −3⋅0 +1⋅5 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝2 0⎠ ⎝ 2 ⋅ 3 + 0⋅ 0 2⋅1+ 0⋅1 2⋅(−4) + 0⋅0 2⋅0 + 0⋅5 ⎠
⎛ −3 1 4 10 ⎞
⎜ 0 1 0 5⎟
=⎜ ⎟.
⎜ −9 −2 12 5 ⎟
⎜ ⎟
⎝ 6 2 −8 0 ⎠
⎛ −3 0 −9 6 ⎞
⎜ 1 1 −2 2 ⎟
Rezultă că t ( AB) = ⎜ ⎟.
⎜ 4 0 12 −8 ⎟
⎜ 10 5 5 0 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 3 ⋅ 0 + 0 ⋅1 3 ⋅ (−3) + 0 ⋅ 1 3 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎞
⎜ 1 1 ⎟ −1 0 −3 2 ⎜ 1 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 1 ⋅ 0 + 1 ⋅1 1 ⋅ (−3) + 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟⎟
t
B ⋅ tA = ⎜ ⎟⎛ ⎞ ⎜
= =
⎜ ⎟
⎜ −4 0 ⎟ ⎝ 2 1 1 0 ⎠ ⎜ −4 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 −4 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 −4(−3) + 0 ⋅ 1 −4 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 0 5⎠ ⎝ 0 ⋅ (−1) + 5 ⋅ 2 0 ⋅ 0 + 5 ⋅1 0 ⋅ (−3) + 5 ⋅ 1 0 ⋅ 2 + 5 ⋅ 0 ⎠
⎛ −3 0 −9 6 ⎞
⎜ 1 1 −2 2 ⎟
=⎜ ⎟.
⎜ 4 0 12 −8 ⎟
⎜ 10 5 5 0 ⎟
⎝ ⎠
Se observă că t(AB) = tB · tA.
⎛ −6 1 −5 16 ⎞
⎜1 2 −2 7 ⎟⎟
Avem de asemenea: AB + t B t A = ⎜ .
⎜ −5 −2 24 −3 ⎟
⎜ 16 7 −3 0 ⎟⎠

E4. Rezolvare:
⎛ 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−4) 5 ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎞

A ⋅ (B ⋅ C ) = A ⋅ ⎜ 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−4) 1⋅ 2 + 1⋅ 3 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−2) ⎟⎟ =
⎜ −1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2) ⋅ (−4) (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 (−1) ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎟
⎝ ⎠
⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 7 + 0 ⋅ (−13) + 3 ⋅ 7 −1 ⋅13 + 0 ⋅ 5 + 3 ⋅1 −1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−7) + 3 ⋅ 3 ⎞
= ⎜⎜ 2 −1 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ −13 5 −7 ⎟⎟ = ⎜⎜ 2 ⋅ 7 + (−1)(−13) + 2 ⋅ 7 2 ⋅13 + (−1) ⋅ 5 + 2 ⋅1 2 ⋅ 3 + (−1)(−7) + 2 ⋅ 3 ⎟⎟ =
⎜ ⎟ ⎜ 1 3 ⎠⎟ ⎝⎜ 1 ⋅ 7 + 1 ⋅ (−13) + 0 ⋅ 7 1 ⋅13 + 1 ⋅ 5 + 0 ⋅1 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ (−7) + 0 ⋅ 3 ⎠⎟
⎝ 1 1 0⎠ ⎝ 7
⎛ 14 −10 6 ⎞
= ⎜⎜ 41 23 19 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎝ −6 18 −4 ⎠
⎛−1⋅5 + 0⋅1+ 3⋅(−1) −1⋅1+ 0⋅1+ 3⋅1 −1⋅(−2) + 0⋅3 + 3⋅(−2) ⎞ ⎛−8 2 −4 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( A⋅ B)⋅C =⎜ 2⋅5 + (−1)1+ 2⋅(−1) 2⋅1+ (−1)1+ 2⋅1 2⋅(−2) + (−1)3 + 2⋅(−2)⎟⋅C =⎜ 7 3 −11⎟⋅
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 1⋅5 +1⋅1+ 0⋅(−1) 1⋅1+1⋅1+ 0⋅1 1⋅(−2) +1⋅3 + 0⋅(−2) ⎠ ⎝6 2 1 ⎠

40
⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 2 + 16 −16 + 6 + 0 0 − 2 + 8 ⎞ ⎛ 14 −10 6 ⎞
⋅ ⎜⎜ −1 3 −1 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 − 3 + 44 14 + 9 + 0 0 − 3 + 22 ⎟⎟ = ⎜⎜ 41 23 19 ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ −4 0 −2 ⎠ ⎝ 0 − 2 − 4 12 + 6 + 0 0 − 2 − 2 ⎠ ⎝ −6 18 −4 ⎠
Aşadar, A · (B · C) = (A · B) · C.
⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 5 3 −2 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 15 −3 + 0 + 3 2 + 0 − 12 ⎞ ⎛ −20 0 −10 ⎞
b) A ⋅ (B + C ) = ⎜⎜ 2 −1 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 0 4 2 ⎟⎟ = ⎜⎜ 10 + 0 − 10 6 − 4 + 2 −4 − 2 − 8 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 4 −14 ⎟⎟
⎜1 1 0 ⎟⎠ ⎜⎝ −5 1 −4 ⎟⎠ ⎜⎝ 5 + 0 + 0 3 + 4 + 0 −2 + 2 + 0 ⎟⎠ ⎜⎝ 5 7 0 ⎟⎠

⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 5 1 −2 ⎞ ⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 3 −1 + 0 + 3 2+0−6 ⎞

AB + AC = ⎜ 2 −1 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 1 1 3 ⎟⎟ + ⎜⎜ 2 −1 2 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ −1 3 −1⎟⎟ = ⎜⎜ 10 − 1 − 2 2 − 1 + 2 −4 − 3 − 4 ⎟⎟ +
⎜1 1 0 ⎟⎠ ⎜⎝ −1 1 −2 ⎟⎠ ⎜⎝ 1 1 0 ⎟⎠ ⎜⎝ −4 0 −2 ⎟⎠ ⎜⎝ 5 + 1 + 0 1+1+ 0 −2 + 3 + 0 ⎟⎠

⎛ 0 + 0 − 12 −2 + 0 + 0 0 + 0 − 6 ⎞ ⎛ −8 2 −4 ⎞ ⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ −20 0 −10 ⎞
+ ⎜⎜ 0 + 1 − 8 4 − 3 + 0 0 + 1 − 4 ⎟⎟ = ⎜⎜ 7 3 −11⎟⎟ + ⎜⎜ −7 1 −3 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 4 −14 ⎟⎟ .
⎜ 2 + 3 + 0 0 − 1 − 0 ⎠⎟ ⎝⎜ 6 2 1 ⎠⎟ ⎝⎜ −1 5 −1 ⎠⎟ ⎝⎜ 5 7 0 ⎠⎟
⎝ 0 −1+ 0
Aşadar A · (B + C) = AB + AC.
⎛ 4 1 1 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 1 − 4 8 + 3 + 0 0 − 1 − 2 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞
c) ( A + B) ⋅ C = ⎜⎜ 3 0 5 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ −1 3 −1 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 + 0 − 20 6 + 0 + 0 0 + 0 − 10 ⎟⎟ = ⎜⎜ −20 6 −10 ⎟⎟ .
⎜ 0 2 −2 ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 0 − 2 + 8 0 + 6 + 0 0 − 2 + 4 ⎟ ⎜ 6 6 2 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
Pentru calculul expresiei A · C + B · C vom folosi calculul lui A · C făcut la punctul b) şi al lui
B · C făcut la a).
⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞
Avem: A ⋅ C + B ⋅ C = ⎜⎜ −7 1 −3 ⎟⎟ + ⎜⎜ −13 5 −7 ⎟⎟ = ⎜⎜ −20 6 −10 ⎟⎟ .
⎜ −1 5 −1 ⎟ ⎜ 7 1 3 ⎟⎠ ⎜⎝ 6 6 2 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
Aşadar, (A + B) · C = A · C + B · C.

E5. Rezolvare:
2
⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 4 + 1 2 − 3 ⎞ ⎛ 5 −1⎞
⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 1 −3 ⎟ ⋅ ⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 2 − 3 1 + 9 ⎟ = ⎜ −1 10 ⎟ ;
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
3
⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 − 3 −1 − 2 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −2 −3 ⎞⎛ 1 −1⎞
⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 + 6 −3 + 4 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 9 1 ⎟⎜ 3 2 ⎟ =
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠
⎛ −2 − 9 2 − 6 ⎞ ⎛ −11 −4 ⎞
=⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 9 + 3 −9 + 2 ⎠ ⎝ 12 −7 ⎠
2
⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞⎛ 2 −1⎞ ⎛ 4 + 1 −2 − 1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞
Avem: ⎜ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −1 1 ⎠⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −2 − 1 1 + 1 ⎠ ⎝ −3 2 ⎠
4 2 2
⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 25 + 9 −15 − 6 ⎞ ⎛ 34 −21⎞
⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −3 2 ⎟ ⋅ ⎜ −3 2 ⎟ = ⎜ −15 − 6 9 + 4 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
5 4
⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 34 −21⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 68 + 21 −34 − 21⎞ ⎛ 89 −55 ⎞
⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −42 − 13 21 + 13 ⎟ = ⎜ −55 34 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

E6. Rezolvare:
⎛−1 2 −2⎞⎛−1 2 −2⎞ ⎛ 1+ 8 − 8 −2 − 6 + 8 2 + 8 −10 ⎞
2⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A =⎜ 4 −3 4 ⎟⎜ 4 −3 4 ⎟=⎜−4 −12 +16 8 + 9 −16 −8 −12 + 20⎟= I3
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 4 −4 5 ⎠⎝ 4 −4 5 ⎠ ⎝−4 −16 + 20 8 +12 − 20 −8 −16 + 25⎠

41
Aşadar A2 = I3.
A3 = A2 · A = I3 · A = A
A2006 = ( A2 )1003 = I32003 = I3
( A3 + I )10 = ( A + I3 )10
⎛ 0 1 −1⎞ not
Dar A + I3 = 2 ⋅ ⎜⎜ 2 −1 2 ⎟⎟ = 2 ⋅ B şi B2 = B.
⎜ ⎟
⎝ 2 −2 3 ⎠
Rezultă că ( A + I3 )10 = (2B)10 = 210 ⋅ B10 = 210 ⋅ B .

E7. Rezolvare:
Calculăm câteva puteri consecutive ale lui A
⎛1 0 ⎞ ⎛1 0⎞ ⎛ 1 0⎞
A2 = A ⋅ A = ⎜ ⋅ =
⎝1 1 ⎟⎠ ⎜⎝1 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 2 1 ⎟⎠
⎛1 0 ⎞ ⎛1 0⎞ ⎛1 0⎞
A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⋅ =
⎝2 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 1 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 3 1 ⎟⎠
⎛1 0 ⎞ ⎛1 0⎞ ⎛ 1 0⎞
A4 = A3 ⋅ A = ⎜ ⋅ = .
⎝3 1 ⎟⎠ ⎜⎝1 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 4 1 ⎟⎠
⎛ 1 0⎞
Din forma de scriere a matricelor A, A2, A3, A4 se deduce că An = ⎜ ⎟ , formulă care o
⎝ n 1⎠
demonstrăm prin inducţie matematică după n i q, n U 1.
⎛1 0 ⎞
Pentru n = 1, rezultă că A1 = ⎜ ⎟ = A , ceea ce este evident adevărat.
⎝1 1 ⎠
⎛ 1 0⎞ ⎛ 1 0⎞
Presupunem că Ak = ⎜ ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ ⎟.
⎝ k 0⎠ ⎝ k +1 1⎠
⎛ 1 0 ⎞ ⎛1 0 ⎞ ⎛ 1 0⎞
Avem că Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ =⎜ ⎟ , ceea ce trebuia demonstrat.
⎝ k 1 ⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ k + 1 1 ⎠
⎛ 1 0⎞
Aşadar, An = ⎜ ⎟ , ¼n i q*.
⎝ n 1⎠

E8. Rezolvare:
⎛a b⎞
Luăm matricea X de forma: X = ⎜ ⎟ , a, b, x, y i Z.
⎝ x y⎠
⎛ a b ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 5 10 ⎞
• Înlocuind în relaţia de la a) avem: ⎜ ⎟⎜ = ,
⎝ x y ⎠⎝ 3 4 ⎟⎠ ⎜⎝ 4 2 ⎟⎠
⎛ −a + 3b 2a + 4b ⎞ ⎛ 5 10 ⎞
relaţie echivalentă cu ⎜ − x + 3 y 2x + 4 y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

⎧−a + 3b = 5 ⎧− x + 3 y = 4
Se obţin sistemele de ecuaţii: ⎨ şi ⎨
⎩2a + 4b = 10 ⎩2x + 4 y = 2
cu soluţiile a = 1, b = 2, respectiv x = –1, y = 1.
⎛1 2⎞
Aşadar, X = ⎜ ⎟.
⎝ −1 1 ⎠

42
⎛ −1 3 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ 5 7 ⎞
• Înlocuind în relaţia de la punctul b) se obţine: ⎜ ⎟=⎜ ⎟,
⎝2 1 ⎟⎜
⎠⎝ x y ⎠ ⎝ 4 0 ⎠
⎛−a + 3x −b + 3 y ⎞ ⎛ 5 7 ⎞
relaţie echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2a + x 2b + y ⎠ ⎝ 4 0⎠
Din această egalitate de matrice se obţin sistemele de ecuaţii:
⎧−a + 3x = 5 ⎧−b + 3 y = 7
⎨ şi ⎨
⎩2a + x = 4 ⎩2b + y = 0
⎛ 1 −1⎞
care au soluţiile a = 1, x = 2, respectiv b = –1, y = 2. Aşadar, X = ⎜ .
⎝2 2 ⎟⎠

E9. Rezolvare:
a) B = 2f(A) – f(A + I2). Avem:
f(A) = A3 – 4A + 2I2
⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞
Dar A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ −4 1 ⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ 6 −1⎠
⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞
Rezultă că f ( A) = ⎜ ⎟ − 4⎜ ⎟ + 2⎜ ⎟=⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 6 −1⎠ ⎝ 2 −1⎠ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 6 −1⎠ ⎝ −8 4 ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ −2 5 ⎠
f(A + I2) = (A + I2)3 – 4(A + I2) + 2I2.
⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞
Dar A + I2 = ⎜ ⎟ , ( A + I2 )2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ = O2
⎝ 2 0⎠ ⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠
şi ( A + I2 )3 = ( A + I2 )2 ⋅( A + I2 ) = O2 .
⎛ 0 0⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 2 0⎞
Rezultă că f ( A + I2 ) = O2 − 4 ⋅ ⎜ ⎟ + 2⎜ ⎟=⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2 0⎠ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 0 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ −8 2 ⎠
Înlocuind în expresia matricei B se obţine:
⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 8 0⎞
B = 2⋅⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −2 5 ⎠ ⎝ −8 2 ⎠ ⎝ 4 8 ⎠

⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞
b) Calculăm A − t A = ⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 2 −1⎠ ⎝ 0 −1⎠ ⎝ 2 0 ⎠
⎛ 5 0⎞
Din punctul a) avem că f ( A) = ⎜ ⎟
⎝ −2 5 ⎠
f(A – tA) = (A – tA)3 – 4(A – tA) + 2I2.
3
⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 0 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞
Dar ( A − t A)3 = ⎜ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 0 −4 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠
⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 2 16 ⎞
Rezultă că f ( A − t A) = ⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −8 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ −16 2 ⎠

Înlocuind în expresia matricei C se obţine:


⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 16 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞ ⎛ 4 32 ⎞ ⎛ 9 32 ⎞
C =⎜ ⎟ + 2⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −2 5 ⎠ ⎝ −16 2 ⎠ ⎝ −2 5 ⎠ ⎝ −32 4 ⎠ ⎝ −34 9 ⎠

43
Sinteză

S1. Rezolvare:
a) Matricea X trebuie să fie de tipul (3, 2) pentru a avea loc egalitatea de matrice din enunţ.
⎛a x⎞
⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎜ ⎛ 0 3⎞
Înlocuind pe X avem: ⎜ ⎟⋅⎜b y ⎟⎟ = ⎜ ⎟.
⎝ 0 1 −1⎠ ⎜ ⎟ ⎝ 3 2⎠
⎝c z⎠
Efectuând înmulţirea de matrice se obţine următoarea egalitate de matrice:
⎛ a − b + c x − y + z ⎞ ⎛ 0 3⎞
⎜ b−c = ,
⎝ y − z ⎟⎠ ⎜⎝ 3 2 ⎟⎠
⎧a − b + c = 0
⎪b − c = 3

din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨
⎪x − y + z = 3
⎪⎩ y − z = 2
Din primele două ecuaţii se obţine a = b – c = 3, b = 3 + c şi c i Z.
Din următoarele două ecuaţii se obţine x = 5, y = 2 + z şi z i Z.
⎛ 3 5 ⎞
Aşadar X = ⎜ 3 + c 2 + z ⎟⎟ , c, z i Z.

⎜ z ⎠⎟
⎝ c
b) În egalitatea aceasta se impune condiţia ca X i M3,1(Z). Avem:
⎛ −1 4 1 ⎞ ⎛ a ⎞ ⎛ −3 ⎞ ⎛ −a + 4b + c ⎞ ⎛ −3 ⎞
⎜ 0 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ b ⎟ = ⎜ 8 ⎟ , egalitate care se scrie sub forma: ⎜ b + 3c ⎟ = ⎜ 8⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −2a + 2b + 5c ⎟ ⎜ 9 ⎟
⎝ −2 2 5 ⎠ ⎝ c ⎠ ⎝ 9 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Identificând elementele corespunzătoare ale acestor matrice se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧−a + 4b + c = −3

⎨b + 3c = 8
⎪−2a + 2b + 5c = 9

Înmulţind prima ecuaţie cu –2 şi adunând-o la ecuaţia a treia se obţine un sistem de două
ecuaţii cu necunoscutele b şi c:
⎧−6b + 3c = 15
⎨ cu soluţia: b = –1, c = 3.
⎩b + 3c = 8
Înlocuind b şi c în una din ecuaţiile care conţin a se obţine a = 2.
⎛2 ⎞
Aşadar, X = ⎜⎜ −1⎟⎟
⎜3 ⎟
⎝ ⎠
c) În această relaţie matriceală matricea X este pătratică de ordinul 3:
⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎛ a x m ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞
Avem: ⎜⎜ 2 0 3 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ b y n ⎟⎟ = ⎜⎜ 9 5 4 ⎟⎟
⎜ 1 1 −2 ⎟ ⎜ c z p ⎟⎠ ⎜⎝ −3 −1 5 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală:
⎛ a−b+c x − y + z m − n + p ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞
⎜ 2a + 3c 2 x + 3z 2m + 3 p ⎟⎟ = ⎜⎜ 9 5 4 ⎟⎟

⎜ a + b − 2c x + y − 2z m + n − 2 p ⎟⎠ ⎜⎝ −3 −1 5 ⎟⎠

44
Punând condiţia egalităţii celor două matrice se structurează trei sisteme de ecuaţii cu câte trei
necunoscute de forma:
⎧a − b + c = 8 ⎧x − y + z = 2 ⎧m − n + p = −1
⎪ ⎪ ⎪
⎨2a + 3c = 9 , ⎨2 x + 3z = 5 , ⎨2m + 3 p = 4
⎪a + b − 2c = −3 ⎪ x + y − 2z = −1 ⎪m + n − 2 p = 5
⎩ ⎩ ⎩
Se obţin soluţiile: a = 3, b = –4; c = 1
x = 1; y = 0; z = 1
m = 2; n = 3; p = 0
⎛ 3 1 2⎞
Aşadar, X = ⎜⎜ −4 0 3 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎝ 1 1 0⎠

S2. Rezolvare:
⎛ 1 5⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 0⎞
a) Avem egalitatea: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟,
⎝ 0 1⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠
⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 1 0 ⎞
care este echivalentă cu: ⎜ =
⎝ x y ⎟⎠ ⎜⎝ 0 1 ⎟⎠
Se obţin egalităţile de elemente:
• a + 5x = 1
• b + 5y = 0
•x=0
⎛ 1 −5 ⎞
Rezultă că: a = 1, b = –5 şi X = ⎜ ⎟,
⎝0 1 ⎠
b) Înlocuind A, X şi B se obţine egalitatea:
⎧ a + 5x = 2
⎪b + 5 y = 1
⎛ 1 5 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎪
⋅ =
⎜ 0 1 ⎟ ⎜ x y ⎟ ⎜ 1 1⎟ . Procedând ca la a) se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎪ x =1
⎪⎩ y =1
⎛ −3 −4 ⎞
cu soluţiile a = –3; b = –4, x = 1, y = 1. Aşadar, X = ⎜ .
⎝1 1 ⎟⎠
⎛ a b ⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 2 1⎞
c) După înlocuirea matricelor X, A şi B se obţine egalitatea ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ , care este
⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 1 1⎠
⎛ a 5a + b ⎞ ⎛ 2 1⎞
echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟ .
⎝ x 5 x + y ⎠ ⎝ 1 1⎠
Rezultă că: a = 2, x = 1, 5a + b = 1, 5x + y = 1.
⎛ 2 −9 ⎞
Se obţine că X = ⎜ ⎟.
⎝ 1 −4 ⎠
⎛ 1 5 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞⎛ 2 1⎞ ⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 2a + b a + b⎞
d) AX = XB ⇔ ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟⇔⎜ = .
⎝ 0 1 ⎠⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠⎝ 1 1⎠ ⎝ x y ⎠⎟ ⎝⎜ 2 x + y x + y ⎠⎟
Se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧a + 5x = 2a + b ⎧ a + b − 5x = 0
⎪b + 5 y = a + b ⎪a − 5 y = 0
⎪ ⎪
⎨ ⇔ ⎨ , cu soluţia x = y = a = b = 0. Rezultă că X = O2.
⎪ x = 2 x + y ⎪x + y = 0
⎪⎩ y = x + y ⎪⎩ x = 0

45
⎛ 2 1 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞
e) Egalitatea BXB = A este echivalentă cu: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 1 1 ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎝ 0 1 ⎠
Efectuând înmulţirea de matrice se obţine succesiv:
⎛ 2a + x 2b + y ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 4a + 2x + 2b + y 2a + x + 2b + y ⎞ ⎛ 1 5 ⎞
⎜ a + x b + y ⎟ ⋅ ⎜ 1 1⎟ = ⎜ 0 1 ⎟ ⇔ ⎜ 2a + 2 x + b + y =
a + x + b + y ⎟⎠ ⎜⎝ 0 1 ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
Identificând elementele celor două matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧4a + 2x + 2b + y = 1
⎪2a + x + 2b + y = 5


⎪2a + 2x + b + y = 0
⎪⎩a + x + b + y = 1
Scădem primele două ecuaţii între ele şi ultimele două ecuaţii între ele. Se obţine un nou
⎧2a + x = −4
sistem de ecuaţii: ⎨ , cu soluţia: a = –3; x = 2
⎩a + x = −1
Înlocuim pe a şi x în prima şi a treia ecuaţie a sistemului iniţial şi se obţine un sistem cu două
⎧2b + y = 9
ecuaţii cu necunoscutele b şi y: ⎨ , cu soluţia b = 7, y = –5.
⎩b + y = 2
⎛ −3 7⎞
Aşadar X = ⎜ .
⎝2 −5 ⎟⎠

S3. Rezolvare:
⎛ a −b ⎞ ⎛ a −b ⎞ ⎛ a2 − b2 −2ab ⎞
A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ b a ⎠ ⎝ b a ⎠ ⎝ 2ab a 2 − b2 ⎠
Înlocuind în egalitatea din enunţ se obţine egalitatea matriceală:
⎛ a 2 − b2 −2ab ⎞ ⎛ −3a 3b ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ −1 −1⎞
⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 2ab a2 − b2 ⎠ ⎝ −3b −3a ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠
echivalentă cu:
⎛ a2 − b2 − 3a + 2 −2ab + 3b ⎞ ⎛ −1 −1⎞
⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2ab − 3b a − b2 − 3a + 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠
2

Din această egalitate matriceală se obţine sistemul de ecuaţii:


⎧a2 − b2 − 3a + 2 = −1 ⎧a2 − b2 − 3a = −3
⎨ ⇔⎨
⎩2ab − 3b = 1 ⎩2ab − 3b = 1
⎧b2 = a2 − 3a + 3
Sistemul de ecuaţii se aduce la forma: ⎨
⎩b(2a − 3) = 1
Se ridică la pătrat a doua ecuaţie şi se substituie b2 obţinându-se ecuaţia:
(a2 – 3a + 3)(2a – 3)2 = 1, sau (a2 – 3a + 3)[4(a2 – 3a) + 9] = 1.
Se notează a2 – 3a = y şi se obţine ecuaţia
(y + 3)(4y + 9) = 1 cu soluţiile y1 = –2, y2 = −13 .
4
Revenind la notaţia făcută se obţine:
a2 – 3a = –2, cu soluţia a i {1, 2}, respectiv a2 − 3a = − 13 care nu are soluţii reale.
4
Pentru a = 1 se obţine b = –1, iar pentru a = 2 se obţine b = 1.
⎛1 1⎞ ⎛ 2 −1⎞
Aşadar, A = ⎜ ⎟ sau A = ⎜ 1 .
⎝ −1 1⎠ ⎝ 2 ⎟⎠
46
S4. Rezolvare:
⎛a b ⎞
Fie A =⎜ ⎟∈ M2 (Z) . Ecuaţia matriceală devine:
⎝ x y⎠
⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 1 2 ⎞⎛ a b ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞
⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −1 1 ⎟⎜ x y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
echivalentă cu:
⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ a + 2x b + 2 y ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞
⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −a + x −b + y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
sau încă:
⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 3a + 6 x − b − 2 y a + 2x + b + 2 y ⎞ ⎛ 1 −3 ⎞
⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −3a + 3x + b − y −a + x − b + y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Efectuând scăderea de matrice şi respectând egalitatea de matrice se obţine sistemul de ecuaţii
cu necunoscutele a, b, x, y.
⎧−a − 6x + b + 2 y = 1
⎪−a − 2 x + b − 2 y = −3

⎨ (1)
⎪3a − x − b + y = 4
⎪⎩a − x + b + y = 2
Adunăm ecuaţia a treia la toate celelalte ecuaţii ale sistemului (1) şi se obţine:
⎧2a − 7 x + 3 y = 5 ⎧2a − 7 x + 3 y = 5
⎪ ⎪
⎨2a − 3x − y =1 ⇔ ⎨2a − 3x − y =1 (2)
⎪ ⎪
⎩4a − 2x + 2 y = 6 ⎩2a − x + y = 3
⎧−4x + 4 y = 4 ⎧− x + y = 1
Scădem prima ecuaţie din celelalte două ecuaţii şi se obţine: ⎨ ⇔⎨ .
⎩−6x + 2 y = 2 ⎩−3x + y = 1
Se obţine x = 0 şi y = 1.
Înlocuind x şi y în una din ecuaţiile sistemului (2) se obţine a = 1.
Înlocuind a, x şi y într-o ecuaţie a sistemului (1) se obţine b = 0.
⎛ 1 0⎞
Aşadar, A = ⎜ ⎟.
⎝ 0 1⎠

S5. Rezolvare:
⎛a b⎞
A=⎜ ⎟ ∈ M 2 (Z) . Egalitatea din enunţ se scrie sub forma următoare:
⎝ x y⎠
⎛ 1 −1⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 −1⎞
⎜3 2 ⎟⋅⎜ x y⎟ = ⎜ x y⎟⋅⎜3 2 ⎟ .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală:
⎛ a−x b − y ⎞ ⎛ a + 3b −a + 2b ⎞
⎜ 3a + 2x 3b + 2 y ⎟ = ⎜ x + 3 y − x + 2 y ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧a − x = a + 3b
⎪b − y = −a + 2b ⎧ x = −3b
⎪ ⎪
din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⇔ ⎨y = a − b .
⎪3a + 2 x = x + 3 y ⎪a , b ∈ Z
⎪⎩3b + 2 y = − x + 2 y ⎩

⎛ a b ⎞
Aşadar A = ⎜ ⎟ , a, b i Z.
⎝ −3b a − b ⎠
47
S6. Rezolvare:
Să calculăm mai întâi A2 şi A3. Avem:
⎛ −1 0 2 ⎞ ⎛ −1 0 2⎞ ⎛ 5 0 −4 ⎞
A = A ⋅ A = ⎜⎜ 0
2
1 0 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟
⎜ 0 −1⎠⎟ ⎝⎜ 2 0 −1⎠⎟ ⎝⎜ −4 0 5 ⎠⎟
⎝2
⎛ 5 0 −4 ⎞ ⎛ −1 0 2 ⎞ ⎛ −13 0 14 ⎞
A = A ⋅ A = ⎜⎜ 0
3 2
1 0 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟
⎜ 0 5 ⎠⎟ ⎝⎜ 2 0 −1⎠⎟ ⎝⎜ 14 0 −13 ⎠⎟
⎝ −4
Înlocuind A2 şi A3 în relaţia din enunţ se obţine:
⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5 0 −4 ⎞ ⎛ −1 0 2 ⎞
⎜ 0 1 0 ⎟ = x ⋅⎜ 0 1 0 ⎟ − y⎜ 0 1 0 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 14 0 −13 ⎠ ⎝ −4 0 5 ⎠ ⎝ 2 0 −1⎠
sau încă:
⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5x + y 0 −4x − 2 y ⎞
⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 x− y 0 ⎟.
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 14 0 −13 ⎟ ⎜ −4x − 2 y 0 5x + y ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
Identificând elementele omoloage ale acestor matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧5x + y = −13

⎨−4x − 2 y = 14 cu soluţia: x = –2, y = –3.
⎪x − y = 1

S7. Rezolvare:
⎛ cos π sin π ⎞
⎜ 6 6⎟
Matricea A se poate scrie sub forma: A = ⎜ ⎟.
⎜ − sin π cos π ⎟
⎝ 6 6⎠
Pentru uşurinţa scrierii vom nota x = π . Calculăm câteva puteri ale matricei A şi obţinem:
6
⎛ cos x sin x ⎞⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2 x − sin 2 x 2sin x cos x ⎞ ⎛ cos 2 x sin 2x ⎞
A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ 2 ⎟
=⎜ ⎟
⎝ − sin x cos x ⎠⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ −2sin x cos x cos x − sin x ⎠ ⎝ − sin 2x cos 2 x ⎠
2

⎛ cos2x sin 2x ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2x ⋅ cos x − sin 2x sin x cos2x sin x + sin 2x cos x ⎞
A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=
⎝ − sin 2x cos2x ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin 2x cos x − cos2x sin x − sin x sin 2x + cos2x cos x ⎠
⎛ cos(2x + x) sin( x + 2 x) ⎞ ⎛ cos3x sin 3x ⎞
=⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ − sin( x + 2x) cos(2x + x) ⎠ ⎝ − sin 3x cos3x ⎠
Din forma de scriere a matricelor A, A2, A3 se poate generaliza că
⎛ cos nx sin nx ⎞
An =⎜ ⎟, n i q*.
⎝−sin nx cos nx ⎠
Demonstrăm această relaţie prin inducţie matematică după n i q*.
⎛ cos x sin x ⎞
Pentru n = 1 se obţine A1 =⎜ ⎟, ceea ce este evident adevărat.
⎝−sin x cos x ⎠
⎛ cos k x sin k x ⎞ k +1 ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞
Presupunem că Ak =⎜ ⎟ şi demonstrăm că A = ⎜ ⎟.
⎝−sin k x cos k x ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠
Avem că
⎛ cos kx sin kx ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos kx ⋅ cos x − sin kx ⋅ sin x cos kx sin x + sin kx cos x ⎞
Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=
⎝ − sin kx cos kx ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin kx cos x − cos kx sin x − sin kx sin x + cos kx cos x ⎠
48
⎛ cos(kx + x) sin(kx + x) ⎞ ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞
=⎜ ⎟=⎜ ⎟ , ceea ce trebuia arătat.
⎝ − sin(kx + x) cos(kx + x) ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠
⎛ cos nx sin nx ⎞ π
Aşadar, A n = ⎜ ⎟ , ¼n i q*, unde x = 6 .
⎝ − sin nx cos nx ⎠

S8. Rezolvare:
⎛2 1 0 ⎞⎛ 2 1 0⎞ ⎛ 4 3 0⎞
Avem: A = ⎜⎜ 0
2
1 0 ⎟⎜
⎟⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟
⎜0 0 2 ⎟⎜ 2 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 4 ⎟⎠
⎝ ⎠⎝ 0 0
⎛4 3 0 ⎞⎛ 2 1 0⎞ ⎛ 8 7 0⎞
A = A ⋅ A = ⎜⎜ 0
3 2
1 0 ⎟⎜
⎟⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟
⎜0 0 4 ⎟⎜ 2 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 8 ⎟⎠
⎝ ⎠⎝ 0 0
⎛ 8 7 0 ⎞⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛16 15 0 ⎞
A = A ⋅ A = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎜
4 3 ⎟ ⎜ ⎟
⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟
⎜ 0 0 8 ⎟⎜ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 0 16 ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Analizând forma de scriere a matricelor A, A2, A3, A4 se observă că An se poate scrie sub
⎛ 2n 2n − 1 0 ⎞
⎜ ⎟
forma: An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , n i q*.
⎜0 0 2n ⎟⎠

Demonstrăm această formulă prin inducţie matematică după n i q*.
Pentru n = 1 se obţine A1 = A.
⎛ 2k 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Presupunem că Ak = ⎜ 0 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 1 0 ⎟.
⎜0 0 2k ⎟⎠ ⎜ 0 0 2k +1 ⎟⎠
⎝ ⎝
Avem că
⎛ 2k 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k + 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⋅ ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 1 0 ⎟,
⎜0
⎝ 0 2k ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 2 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 2k +1 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 0 2k +1 ⎟⎠
ceea ce trebuia demonstrat.
⎛ 2n 2n − 1 0 ⎞
⎜ ⎟
Aşadar An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , ¼n i q*.
⎜0 0 2n ⎟⎠

S9. Rezolvare:
⎛1 − 2x x ⎞ ⎛1 − 2 y y ⎞ ⎛ (1 − 2x)(1 − 2 y) + x(−6 y) (1 − 2x) y + x(1 + 3 y) ⎞
a) A(x) ⋅ A( y) = ⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=
⎝ −6x 1 + 3x ⎠ ⎝ −6 y 1 + 3y ⎠ ⎝ −6x(1 − 2 y) − 6 y(1 + 3x) −6xy + (1 + 3x)(1 + 3 y) ⎠
⎛ 1 − 2x − 2 y + 4 xy − 6xy y − 2 xy + x + 3xy ⎞ ⎛1 − 2( x + y + xy) x + y + xy ⎞
=⎜ ⎟ =⎜ ⎟=
⎝ −6x + 12xy − 6 y − 18xy −6xy + 1 + 3x + 3 y + 9 xy ⎠ ⎝ −6( x + y + xy) 1 + 3( x + y + xy) ⎠
= A( x + y + xy) , ¼x, y i Z.

Aşadar, A(x), A(y) = A(x + y + xy), ¼x, y i Z.

49
b) Vom respecta regula de înmulţire a două matrice A(x), A(y) dată de punctul a).
a)
Avem: A2 ( x) = A( x) ⋅ A( x) = A( x + x + x ⋅ x) = A(2x + x2 )
A((x + 1)2 – 1) = A(x2 + 2x + 1 – 1) = A(x2 + 2x)
Aşadar A2 ( x) = A(( x + 1)2 − 1) , ¼x i Z.
a)
A3 ( x) = A2 ( x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x + x + x( x2 + 2 x)) = A( x3 + 3x2 + 3x) = A(( x + 1)3 − 1) .
Aşadar A3(x) = A((x + 1)3 – 1), ¼x i Z.
c) Folosind punctul b) se poate generaliza că: A(nx) = A(( x +1)n −1) , ¼n i q*, ¼x i Z.
Vom demonstra această formulă prin inducţie matematică după n i q*.
Pentru n = 1, formula devine: A1( x) = A( x + 1 − 1) ⇔ A( x) = A( x)
Presupunem că Ak ( x) = A(( x + 1)k − 1) şi demonstrăm că Ak+1(x) = A((x + 1)k+1 – 1)
a)
Dar Ak +1( x) = Ak ( x) ⋅ A( x) = A(( x + 1)k − 1) ⋅ A( x) = A (( x + 1)k − 1 + x + x( x + 1)k − x ) =
= A(( x + 1)k (1 + x) − 1) = A(( x + 1)k +1 − 1) , ceea ce trebuia demonstrat.
Aşadar An(x) = A((x + 1)n – 1), ¼n i q*, x i Z.
Rezultă că pentru n = 2006 şi x = 1 se obţine
⎛ 1 − 2(22006 − 1) 22006 − 1 ⎞
A2006 (1) = A((1 + 1)206 − 1) = A(22006 − 1) = ⎜ 2006 2006 ⎟.
⎝ −6(2 − 1) 1 + 3(2 − 1) ⎠

S10. Rezolvare:
⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 0 1 2⎞ ⎛ 1 1 2⎞
a) I3 + B = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ + ⎜⎜ 0 0 1 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 1 1 ⎟⎟ = A .
⎜ 0 0 1⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎜ 0 0 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Aşadar I3 + B = A.
Pentru calculul lui An folosim că A = I3 + B şi aplicăm formula binomului lui Newton:
An = (I3 + B)n = Cn0 I3 + Cn1 B + Cn2 B2 + Cn3 B3 + ... + Cnn Bn .
⎛ 0 0 1⎞
Dar B = B ⋅ B = ⎜⎜ 0 0 0 ⎟⎟ şi B3 = O3, deci Bn = O3, n U 3.
2

⎜ 0 0 0⎟
⎝ ⎠
n n(n − 1) 2
Rezultă că A = I3 + n ⋅ B + ⋅B . (1)
2
Pentru calculul sumei S se foloseşte formula 1 dând lui n valori de la 1 la 20 şi însumând.
Se obţine: S = I3 + B +
I3 + 2B + 2 ⋅ 1 ⋅ B 2 +
2
I3 + 3B + 3 ⋅ 2 ⋅ B2 +
2
...........................
I3 + 20B + 20 ⋅ 19 ⋅ B2 =
2
20
= 20I3 + (1+ 2 + 3 + ... + 20)B + 1 (2⋅1+ 3⋅ 2 +... +19⋅ 20)B2 = 20I3 + 20⋅ 21⋅ B + 1 ⋅ ∑ k (k −1)⋅ B2 =
2 2 2 k=1

= 20I3 + 210B + 1⎡ 20⋅ 21⋅ 41 − 20⋅ 21⎤⋅ B2 = 20I + 210B + 2660B2 .


2⎣ 6 2 ⎦ 3

50
S11. Rezolvare:
⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 k ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ 1 + k 2 k + 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ k 2 + k + 2 k + 1⎞
a) C (k ) = ⎜ ⎟⋅⎜ 2 ⋅ =⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 0 1⎠ ⎝ k 1 ⎟⎠ ⎜⎝1 1 ⎟⎠ ⎝ k 2 1 ⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ k 2 + 1 1 ⎠
⎛ 20 (k 2 + k + 2) 20 (k + 1) ⎞
20 ⎜ k∑
=1

k =1

b) S = ∑ C (k ) = ⎜ 20 20
⎟.

∑ ⎟⎟
k =1
⎜ ∑
2
(k + 1) 1
⎝ k =1 k =1 ⎠
Calculăm separat fiecare termen al matricei S.
20 20 20 20
n(n +1)(2n +1) n(n +1)
∑ (k 2 + k + 2) = ∑ k 2 + ∑ k + ∑ 2 = 6 n=20+
2 n=20 + 20⋅ 2 =
k=1 k=1 k=1 k=1

= 20⋅ 21⋅ 41 + 20⋅ 21 + 40 = 2870 + 210 + 40 = 3120 .


6 2
20 20 20
∑ (k + 1) = ∑ k + ∑ 1 = 202⋅ 21 + 20 = 210 + 20 = 230 .
k =1 k =1 k =1
20 20 20
∑ (k 2 + 1) = ∑ k 2 + ∑ 1 = 20 ⋅ 21
6
⋅ 41 + 20 = 2870 + 20 = 2890 .
k =1 k =1 k =1

⎛ 3120 230 ⎞
Aşadar, S = ⎜ ⎟.
⎝ 2890 20 ⎠

TESTE DE EVALUARE
TESTUL 1
1. Rezolvare:
Relaţia = 5 este echivalentă cu 2x2 + 3x – 5 = 0.
Se obţine x1 = 1, x2 = − 5 . Aşadar, răspunsul este d).
2

2. Rezolvare:
⎧ x + 3y2 = 4
⎛ x 2x ⎞ ⎛ 3 y 2
3y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎛ x + 3y 2
2x + 3 y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎪
Avem: ⎜ 2⎟
+⎜ ⎟=⎜ ⎟⇔⎜ 2 ⎟=⎜ ⎟ ⇔ ⎨2x + 3 y = 5 (1)
⎝ 2x x ⎠ ⎝ 3 y 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎝ 2 x + 3 y x + 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎪ 2
⎩ x + 3xy = 4
Din prima ecuaţie se obţine x = 4 – 3y2.
Substituind în a doua ecuaţie se obţine ecuaţia 2y2 – y – 1 = 0 cu soluţiile y1 = 1, y2 = − 1 .
2
• Pentru y = 1 se obţine x = 1, valori care satisfac şi ecuaţia a treia a sistemului (1)
• Pentru y = − 1 se obţine x = 13 , valori care nu satisfac ecuaţia a treia a sistemului (1).
2 4
Aşadar, x = y = 1.

3. Rezolvare:
a) Să determinăm A9, respectiv A10.
⎛ 1 1 1 ⎞⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 2 2 ⎞ ⎛ 4 4 4⎞ ⎛8 8 8⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎜
2 ⎟ ⎜ ⎟
⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ .
3 2
A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟, 4 3
A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟.
⎜ 1 0 1 ⎟⎜ 1 0 1 ⎟ ⎜ 2 1 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 4 3 4⎠ ⎝8 7 8⎠

51
⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞
⎜ ⎟
Se demonstrează prin inducţie că An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , n i q*.
⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟
⎝ ⎠
Pentru n = 9, respectiv n = 10 se determină A9, A10 şi
⎛ 28 28 28 ⎞ ⎛ 29 29 29 ⎞ ⎛ 640 640 640 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
B = A9 + A10 = ⎜ 0 1 0 ⎟+⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜⎜ 0 2 0 ⎟⎟ .
⎜ 28
⎝ 28 − 1 28 ⎟⎠ ⎜⎝ 29 29 − 1 29 ⎟⎠ ⎜⎝ 640 638 640 ⎟⎠

Rezultă că tr(B) = 640 + 2 + 640 = 1282 şi b31 + b22 + b13 = 1282.


⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞
⎜ ⎟
b) Demonstrăm prin inducţie matematică faptul că An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , ¼n i q*.
⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟
⎝ ⎠
Pentru n = 1, egalitatea este evidentă.
⎛ 2k −1 2k −1 2k −1 ⎞ ⎛ 2k 2k 2k ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Presupunem că Ak = ⎜ 0 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 1 0 ⎟.
⎜ 2k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎜ 2k 2k − 1 2k ⎟⎠
⎝ ⎠ ⎝
Dar
⎛ 2k −1 2k −1 2k −1 ⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 ⎞ ⎛ 2k 2k 2k ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⋅ ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 1 0 ⎟,
⎜ k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎝⎜ 1 0 1 ⎟⎠ ⎜ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 − 1 2 ⋅ 2k −1 ⎟ ⎜ 2k 2k − 1 2k ⎟⎠
⎝2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
ceea ce trebuia demonstrat.
⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞
⎜ ⎟
Aşadar, An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , ¼n i q*.
⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟
⎝ ⎠

Testul 2
1. Rezolvare:
⎛1 0 ⎞ ⎛ 1 0⎞
a) Luând x = 0 se obţine A(0) =⎜ ⎟=⎜ ⎟= I 2 ⇒ I2 ∈ M .
⎝ 0 (−1)0 ⎠ ⎝ 0 1⎠

b) Fie A, B i M. Rezultă că există x, y i m astfel încât A = A(x) şi B = A(y). În acest caz,


⎛1 x ⎞ ⎛1 y ⎞ ⎛1 y + (−1) y ⋅ x ⎞
A ⋅ B = A( x) ⋅ A( y) = ⎜ ⋅
x⎟ ⎜ y⎟
=⎜ ⎟.
⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 (−1) x + y ⎠

( )
y y y x
Deoarece (−1) y + (−1) ⋅x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) ⋅ x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) = (−1) y ⋅ (−1)x = (−1)x + y , rezultă că A · B i M.

c) Fie A = A(x), x i m.
⎛1 x⎞ 2 ⎛ 1 2x ⎞ 3 ⎛ 1 3x ⎞
• Pentru x = 2k, A( x) = ⎜ ⎟ , A ( x) = ⎜ ⎟ A ( x) = ⎜ ⎟.
⎝0 1⎠ ⎝0 1 ⎠ ⎝0 1 ⎠
⎛ 1 nx ⎞
Prin inducţie se arată că An ( x) = ⎜ ⎟ , n i q*.
⎝0 1 ⎠

52
⎛1 x ⎞ 2
• Pentru x = 2k + 1, A( x) = ⎜ ⎟ , A ( x) = I2 .
⎝ 0 −1⎠
⎧ I2 , n = par
A3(x) = A(x). În general, se obţine că An ( x) = ⎨ .
⎩ A , n = impar

2. Rezolvare:
Se obţin ecuaţiile:
2x + 4x = 20, 3y + 9y = 90, Cz2 = 45, 5 At2+1 = 60 .
• Ecuaţia 2x + 4x = 20 se scrie sub forma 4x + 2x – 20 = 0. Notând 2x = m > 0 se obţine ecuaţia
m2 + m – 20 = 0 cu soluţiile m1 = 4 şi m2 = –5, de unde se obţine x = 2.
• Notând 3y = a se obţine ecuaţia de gradul doi a2 + a – 90 = 0 cu soluţiile a1 = 9, a2 = –10 din
care se obţine y = 2.
z( z − 1) 2
• Ecuaţia Cz2 = 45 este echivalentă cu = 45 sau încă z – z – 90 = 0 cu soluţia naturală
2
z = 10.
• Din 5 At2+1 = 60 se obţine (t + 1)t = 12, adică t2 + t – 12 = 0, cu soluţia naturală t = 3.
Aşadar, x = 2, y = 2, z = 10, t = 3.

3. Rezolvare:
⎛ 1 1⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a x ⎞⎛ 1 1⎞ ⎛ 4 7 ⎞
Înlocuind A i M2(m) se obţine ecuaţia ⎜ ⎟⎜ ⎟+⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , a, b, x, y i m,
⎝ 0 1⎠⎝ x y ⎠ ⎝ b y ⎠⎝ 0 1⎠ ⎝ 3 7 ⎠
care se scrie sub forme echivalente astfel:
⎛ a + x b + y ⎞ ⎛ a a + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞ ⎛ 2a + x b + a + y + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞
⎜ x + = ⇔ =
⎝ y ⎟⎠ ⎜⎝ b b + y ⎟⎠ ⎜⎝ 3 7 ⎟⎠ ⎜⎝ x + b b + 2 y ⎟⎠ ⎜⎝ 3 7 ⎟⎠

⎧ 2a + x = 4
⎪x + b = 3

Rezultă că: ⎨
⎪b + a + y + x = 7
⎪⎩b + 2 y = 7
Se obţine: a = 4 – y; b = 7 – 2y, x = 2y – 4, y i m.
⎛ 4 − y 7 − 2y ⎞
Aşadar A = ⎜ , y i m.
⎝ 2y − 4 y ⎟⎠

4. Rezolvare:
⎛ 0 a ⎞⎛ x 0 ⎞ ⎛ x 0 ⎞⎛ 0 a ⎞ ⎛ 0 ay ⎞ ⎛ 0 xa ⎞ ⎛ 0 ay − ax ⎞
AB − BA =⎜ ⋅
⎟⎜ ⎟−⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝b 0 ⎠⎝ 0 y ⎠ ⎝ 0 y ⎠⎝b 0 ⎠ ⎝bx 0 ⎠ ⎝by 0 ⎠ ⎝bx − by 0 ⎠
⎛ 0 ay − ax ⎞⎛ 0 ay − ax ⎞ ⎛ (ay − ax)(bx − by) 0 ⎞
( AB − BA)2 =⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝bx − by 0 ⎠⎝bx − by 0 ⎠ ⎝ 0 (bx − by)(ay − ax)⎠
Aşadar (AB – BA)2 are cel puţin două elemente nule.

53
Capitolul II. Determinanţi
2.1. Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult trei

Exersare

E1. Rezolvare
−2 −5
a) = (−2) ⋅10 − 8(−5) = 20 ;
8 10
2 −6
b) = 2 ⋅ 32 − (−3)(−6) = 64 − 18 = 46
−3 32
1,5 −7, 2
c) = 1,5 ⋅ 8 − 5 ⋅ (−7, 2) = 12 + 36 = 48 ;
5 8
2 + i −1
d) 2 = (2 + i)(2 − i) − i2 (−1) = 4 ⋅ i2 (−1) = 4 − i2 + i 2 = 4 .
i 2−i

E2. Rezolvare.
7 8
a) 5 3 = 7 ⋅ 25 − 9 ⋅ 8 = 35 − 24 = 11 ;
5 3
9 25
3 − 32
b) = 3 ⋅ (− 75) − 2 ⋅ (− 32) = − 225 + 64 = −15 + 8 = −7 ;
2 − 75
−1− 3 5 −1
c) =−(1+ 3)( 3 −1) − (1+ 5)( 5 −1) =−− 2 − 4 =−6 ;
1+ 5 3 −1
lg100 0,5
d) = lg100 ⋅ lg 0,1 + 8 ⋅ 0,5 = 2 ⋅ (−1) + 4 = 2 ;
−8 lg 0,1
3! 5!
e) = 3!4!− 0!5! = 6 ⋅ 24 − 1⋅120 = 24 ;
0! 4!
A42 A33
f) 1 3
= A42 ⋅ C43 − C51 ⋅ A33 = 12 ⋅ 4 − 5 ⋅ 6 = 18 ;
C 5 C 4

2x +1 32 y
g) − y +1 −x
= 2x +1 ⋅ 2− x − 9− y +1 ⋅ 32 y = 2 − 9 = −7 ;
9 2
2
(1 − i) −i
h) 2
= (1 − i)2 (1 + i)2 − i(−i) = (1 − i2 )2 + i 2 = 4 − 1 = 3 .
i (1 + i)

E3. Rezolvare
2 −1 4 −5
a) det( A) + det( B) = + = (8 + 7) + (8 + 30) = 53
7 4 6 2
6 −6
det( A + B) = = 48 + 78 = 126 .
13 8
Rezultă că det(A) + det(B) < det(A + B), pentru matricele date.

54
2 −12
b) det( AB) = = −54 + 624 = 570
52 −27
det(A) · det(B) = 15 · 38 = 570
Aşadar, det(AB) = det(A) · det(B);
⎡ ⎛ 1 −1⎞ ⎤ 3 − 3
c) det[ 3( A − I 2 )] = det ⎢ 3 ⋅ ⎜ ⎟ ⎥ = = 9 + 21 = 30 .
⎣ ⎝ 7 3 ⎠⎦ 7 3 3 3
⎛ 4 −1⎞ 4 −1
det( A + 2I 2 ) = det ⎜ ⎟= = 24 + 7 = 31 .
⎝7 6 ⎠ 7 6

Rezultă că det[ 3( A − I 2 )] < det( A + 2I2 ) .

E4. Rezolvare
a) Ecuaţia se scrie sub forma: –2x + 12x = 20 ® 10x = 20 ® x = 2.
b) Se obţine: 5x – 6x + 2 = 10 ® x = –8.
c) Se obţine: 6 x2 − x2 − x = 4 ⇔ 5x2 − x − 4 = 0 cu soluţiile:
x1 = 1, x2 = − 4 ;
5
d) Ecuaţia este: 3x – x – 4x + x – 4x + 1 = x – 5 ® 5x2 + x – 6 = 0 cu soluţiile:
2 2

x1 = 1, x2 = − 6 ;
5
e) Avem: x2 – xi – 2xi = 9 – xi ® x2 – 2xi – 9 = 0 cu soluţiile:
x1,2 = 1 ± 2 2 ;
f) Se obţine succesiv:
6 x – x = 36 x – x – 30 ® 36x – 6x – 30 = 0.
Notând 6x = y se obţine ecuaţia y2 – y – 30 = 0 cu soluţiile:
y1 = 6, y2 = –5.
Se obţine soluţia x = 1.

E5. Rezolvare:
Regula lui Sarrus
3 −1 2
1 4 5
−2 −1 −1 = 3⋅4(−1) +1⋅(−1)⋅2 + (−2)(−1)⋅5− 2⋅4(−2) − 5(−1)⋅3− (−1)(−1)⋅1= 26 .
3 −1 2
1 4 5

Regula triunghiului
3 −1 2
1 4 5 = 3⋅4⋅(−1) +1⋅(−1)⋅2 +(−2)⋅(−1)⋅5⋅(−2)−2⋅4⋅(−2)−(−1)⋅1⋅(−1)−(−1)⋅5⋅3 =
−2 −1 −1
= 26
55
Regula minorilor
3 −1 2
4 5 1 5
1 4 5 = 3⋅δ11 + (−1)⋅δ12 + 2⋅δ13 = 3⋅ + (−1)⋅(−1)1+2 ⋅ +
−1 −1 −2 −1
−2 −1 −1
1 4
+2 ⋅ (−1)1+3 = 3(−4 + 5) + (−1 + 10) + 2(−1 + 8) = 26 .
− 2 −1
Se procedează analog pentru ceilalţi determinanţi şi se obţin rezultatele:
b) 18; c) –10; d) –4; e) 3; f) 0; g) 0; h) 0.

E7. Rezolvare:
a) Se observă că elementele liniilor „unu” şi „trei” sunt proporţionale.
Rezultă că determinantul este nul.
b) Se dă factor comun 10 de pe coloana I şi se obţine:
1 −1 3
10 5 1 1 =10(1+ 30 −10 − 30 + 5 − 2) =−60 ;
10 2 1
c) Se observă că determinantul are prima şi a treia coloană proporţionale, factorul de proporţi-
onalitate fiind k = –5.
Rezultă că determinantul este nul.
d) Se formează două zerouri scăzând prima linie din celelalte. Avem:
1 a m
b−a n−m
0 b−a n−m = = (b − a)( p − m) − (n − m)(c − a) ;
c−a p−m
0 c−a p−m
e) Se adună coloana a doua şi a treia la prima coloană, se dă factor comun de pe această
coloană şi se obţine:
x + 2y y y 1 y y
x + 2 y x y = ( x + 2 y) 1 x y .
x + 2y y x 1 y x
Se formează zerouri pe prima coloană scăzând prima linie din celelalte linii.
1 y y
x− y 0
Se obţine: ( x + 2 y) 0 x − y 0 = ( x + 2 y) = ( x + 2 y)( x − y)2 ;
0 x− y
0 0 x− y
f) Se adună toate coloanele la prima coloană şi se dă factor comun pe coloana întâi. Se obţine:
a+b+c b c 1 b c
a + b + c c a = (a + b + c) 1 c a .
a+b+c a b 1 a b
Se formează zerouri pe coloana întâi scăzând prima linie din celelalte linii. Se obţine:
1 b c
c −b a − c
(a + b + c)⋅ 0 c − b a − c = (a + b + c)⋅ =
a −b b − c
0 a −b b − c
= (a + b + c)[−(c − b)2 − (a − b)(a − c)] = (a + b + c)(ab + bc + ca − a2 − b2 − c2 ) .
56
E8. Rezolvare:
6 −3
a) δ11 = (−1)1+1d11 = = 21
5 1
4 −3
δ12 = (−1)1+2 d12 =− =−40
12 1
4 6
δ13 = (−1)1+3 d13 = =−52
12 5
−9 10
δ21 = (−1)2+1d21 =− = 59
5 1
8 10
δ22 = (−1)2+2 d22 = = 8−120 =−112
12 1
8 −9
δ23 = (−1)2+3 d23 =− =−148
12 5
−9 10
δ31 = (−1)3+1d31 = =−33
6 −3
8 10
δ32 = (−1)3+2 d32 =− = 64
4 −3
8 −9
δ33 = (−1)3+3 d33 = = 84
4 6

b) d = −9 ⋅ δ12 + 6δ22 + 5δ32 = −9(−40) + 6(−112) + 5 ⋅ 64 = 8


d = 12 ⋅ δ31 + 5 ⋅ δ32 + 1⋅ δ33 = 12(−33) + 5 ⋅ 64 + 84 = 8 .
c) Înmulţim linia a doua cu –2 şi o adunăm la prima linie, apoi o înmulţim cu –3 şi o adunăm
la a treia linie. Se obţine:
0 −21 16
−21 16
4 6 −3 = 0⋅δ′11 + 4⋅δ′21 + 0⋅δ′31 = 4⋅δ′21 = 4⋅(−1)2+1d′21 =−4⋅ =
−13 10
0 −13 10
= −4(−210 + 208) = −4 ⋅ (−2) = 8 .

Sinteză

S1. Rezolvare:
Calculăm cei trei determinanţi şi obţinem:
(25 – 32) – 6(6 + 2 – 20 + 4) – 10 = 31.

S2. Rezolvare:
Calculăm determinanţii şi obţinem:
( )
20 21 − 24 − (−3 + 1) + 5 (−18 + 20 + 10 + 3) = 14 ⇔ 16 = 14 ; fals.
20 15 3

57
S3. Rezolvare:
a) Ecuaţia se scrie sub forma echivalentă:
4x2 + 8x – 5x – 15 = –14 ® 4x2 + 3x – 1 = 0, cu soluţiile x1 = –1, x2 = 1 ;
4
b) Ecuaţia este echivalentă cu:
2x2 + 2x – 3x2 + 6x = –i2 – (9 – i2) ® x2 – 8x – 9 = 0 cu soluţiile x1 = –1, x2 = 9.
c) Se obţine ecuaţia:
2x2 – 2x – 20 + 5x = –5x2 – 2x – 2 ® 7x2 + 5x – 18 = 0 cu soluţiile x1 = 9 ; x2 = −2 ;
7
d) Se obţine succesiv:
3x+2 – 36 = 2 · 3x+1 – 3x ® 3x(9 – 6 + 1) = 36 ® 3x = 9 ® x = 2.

S4. Rezolvare:
a) Calculând determinanţii se obţine:
2x2 + 1 + 1 – x – 2 – x = 315 + 6 – 28 – 126 – 15 + 28 ® x2 – x – 90 = 0
cu soluţiile x1 = 10, x2 = –9;
b) Calculând determinanţii se obţine:
–x3 + 2 – x – (3x – x3 + 2) = 0 ® 4x = 0 ® x = 0;
c) Ecuaţia este echivalentă cu:
–2(2x – 1) – 2(3x + 2) + 24 + 4 + 6(2x – 1) – 4(3x + 2) = 3 – x2 ® x2 – 10x + 9 = 0,
cu soluţiile x1 = 1, x2 = 9;
d) Pentru calcule mai restrânse aplicăm de câteva ori proprietăţi ale determinanţilor pentru
determinantul de ordin 3. De exemplu:
Scădem coloana întâi din celelalte şi se obţine ecuaţia:
x 1 2
x +3 1 2 = 5( x +1) − 4 x
2x −1 −x − 3
Scădem linia întâi din a doua şi o adunăm la a treia şi se obţine:
x 1 2
3 0 0 = x + 5 ⇔ 3x + 3 = x + 5 ,
3x 0 − x − 1
cu soluţia x = 1.

S5. Rezolvare:
Calculând determinanţii se obţine ecuaţia:
x3 – 6x2 + 5x = 0 ® x(x2 – 6x + 5) = 0,
cu soluţiile x1 = 0, x2 = 1, x3 = 5.
Rezultă că S = 126.

S6. Rezolvare:
a2 a 1
2 2
a) Se scade succesiv linia întâi din a doua şi a treia, obţinându-se: d = b − a b − a 0 .
c2 − a2 c − a 0
58
Se dă factor comun (b – a) şi (c – a) de pe linia a doua, respectiv linia a treia şi se obţine:
a2 a 1
b+a 1
d = (b − a)(c − a) b + a 1 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(b − c) ;
c+a 1
c+a 1 0

b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se obţine:


a 1 2 a 1 1
d = b 1 2 = 2 b 1 1 = 0 (două coloane sunt identice, deci d = 0);
c 1 2 c 1 1
c) Se scade linia întâi din celelalte apoi se dă factor comun pe linia a doua şi a treia. Se obţine
succesiv:
a a2 + 1 a + 1 a a2 + 1 a + 1
d = b − a b2 − a2 b − a = (b − a)(c − a) 1 b+a 1 .
c − a c2 − a2 c − a 1 c+a 1
Se scade coloana întâi din a treia şi se obţin două zerouri pe coloana a treia:
a a2 + 1 1
1 b+a
d = (b − a)(c − a) 1 b + a 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(c − b) ;
1 c+a
1 c+a 0

d) Se adună la prima linie celelalte linii obţinându-se:


0 0 0
d = b − c n − p y − z = 0 (o linie are toate elementele nule);
c−a p−m z−x
e) Se scade coloana întâi din celelalte coloane, apoi se dă factor comun pe coloana a doua şi a
treia şi se obţine:
x y−x z−x x 1 1
2 2 2 2 2 2
d = x y −x z − x = ( y − x)( z − x) x y + x z + x .
yz xz − yz xy − yz yz − z −y
Se scade coloana a doua din a treia şi se dă factor comun pe coloana a treia obţinându-se:
x 1 0 x 1 0
2 2
d = ( y − x)( z − x) ⋅ x y + x z − y = ( y − x)( z − x)( z − y) x y + x 1 =
yz − z z−y yz − z 1
x 1 0
2
= ( y − x)( z − x)( z − y) x y+x 1=
2
yz − x −x − y − z 0
x 1
= ( y − x)( z − x)( z − y)⋅(−1)⋅ = ( x − y)( z − x)( z − y)(−xy − xz − yz) =
yz − x2 −x − y − z
= ( x − y)( x − z)( z − y)( xy + xz + yz) ;

f) Se scade coloana întâi din coloana a doua şi se adună la a treia şi apoi se formează două
zerouri pe coloana a doua.

59
Avem:
a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a
d = b + 1 −2 b2 + b = b − a 0 b2 − a2 + b − a = (b − a)(c − a) 1 0 b + a +1 =
c + 1 −2 c2 + c c−a 0 c2 − a2 + c − a 1 0 c + a +1
1 b + a +1
= (b − a)(c − a) ⋅ 2 = 2(b − a)(c − a)(c − b) .
1 c + a +1

S7. Rezolvare:
a+b+c a +b+c a+b+c
Se adună linia a doua şi a treia la prima obţinându-se d = b − c − a 2b 2b .
2c c−a −b 2c
Se dă factor pe linia întâi apoi se fac zerouri pe aceasta. Avem succesiv:
1 1 1 1 0 0
d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 2b 2b = (a + b + c) b − c − a a + b + c a + b + c .
2c c − a − b 2c 2c −a − b − c 0
Se dă factor pe coloana a doua şi a treia şi se obţine:
1 0 0
d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 1 1 = (a + b + c)3 .
3

2c −1 0
Aşadar egalitatea este verificată.

b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se dă factor comun pe aceste coloane obţinându-se
succesiv:
x+ y z−x z− y x+ y 1 1
2 2 2 2 2 2 2 2
d = x + y z − x z − y = ( z − x)( z − y) x + y z+x z+ y .
3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2
x +y z −x z −y x + y z + xz + x z + zy + y
Se formează un zerou pe linia întâi, scăzând coloana a doua din a treia.
Avem:
x+ y 1 0
2 2
d = ( z − x)( z − y) x + y z+x y− x =
x3 + y3 z 2 + xz + x2 z( y − x) + ( y 2 + x2 )
x+ y 1 0
= ( z − x)( z − y)( y − x)⋅ x2 + y 2 z+x 1 = 2 xyz( z − x)( z − y)( y − x) =
.
x3 + y 3 z + xz + x2
2
x+ y+ z
= 2 xyz( x − y)( y − z)( z − x)

S8. Rezolvare:
⎛a b ⎞
Fie A =⎜ ⎟∈ M2 (Z) . Avem:
⎝ x y⎠
⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a2 + bx ab + by ⎞
A2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ 2⎟
⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx bx + y ⎠
60
⎛ a b ⎞ ⎛ a 2 + ay ab + by ⎞
tr ( A) ⋅ A = (a + y) ⋅ ⎜ ⎟=⎜ 2⎟
.
⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx ay + y ⎠
det(A) = ay – bx.
Înlocuind în expresia A2 – tr(A) · A + det(A) · I2 se obţine matricea O2, ceea ce trebuie arătat.

S9. Rezolvare:
1 −2 1
a) d = 1 −1 3 = −4 + 1 + 0 − 0 + 8 − 3 = 2
0 1 4
t = tr(A) = 1 + (–1) + 4 = 4
−1 3
b) δ11 = (−1)1+1d11 = = −4 − 3 = −7
1 4
1 1
δ22 = (−1)2+ 2 d22 = =4
0 4
1 −2
δ33 = (−1)3+3 d33 = =−1+ 2 =1
1 −1
Rezultă că s = –2;

c) Avem:
s1 = a13δ12 + a23δ22 + a33δ32 =1⋅(−1)1+2 d12 + 3(−1)2+2 d22 + 4(−1)3+2 d32 =
1 3 1 1
=−1 + 3⋅4 + 4(−1) =0
0 4 1 3

d) Calculăm mai întâi A2 şi A3 obţinând:


⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ −1 1 −1⎞
A = A ⋅ A = ⎜⎜ 1 −1 3 ⎟⎟ ⎜⎜ 1 −1 3 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 2 10 ⎟⎟
2

⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 1 3 19 ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 0 0 − 2 ⎞
A = A ⋅ A = ⎜ 2 8 46 ⎟⎟
3 2 ⎜
⎜ ⎟
⎝ 4 14 86 ⎠

Rezultă că:
⎛ 0 0 −2 ⎞ ⎛ 4 −4 4 ⎞ ⎛ −2 4 −2 ⎞
A − t ⋅ A + s ⋅ A − d ⋅ I3 = ⎜ 2 8 46 ⎟ + ⎜ 0 −8 −40 ⎟⎟ + ⎜⎜ −2 2 −6 ⎟⎟ +
3 2 ⎜ ⎟ ⎜
⎜ 4 14 86 ⎟ ⎜ −4 −12 −76 ⎟ ⎜ 0 −2 −8 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −2 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 0 ⎞
+ ⎜ 0 −2 0 ⎟ = ⎜ 0 0 0 ⎟⎟ , ceea ce trebuia găsit.
⎜ ⎟ ⎜
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 0 0 −2 ⎠ ⎝ 0 0 0 ⎠

61
S10. Rezolvare:
−2 1 −4
a) det( A) = 1 −1 3 = 0 − 4 + 6 − 8 + 6 = 0 .
2 1 0
⎛ 1 −1 −2 ⎞
B = ⎜⎜ 1 2 −1 ⎟⎟ şi det(B) = 6 – 2 + 2 + 8 + 3 + 1 = 18.
⎜2 1 3 ⎟
⎝ ⎠
⎛ −2 1 −4 ⎞ ⎛ 1 −1 −2 ⎞ ⎛ −9 0 −9 ⎞
A ⋅ B = ⎜⎜ 1 −1 3 ⎟⎟ ⎜⎜ 1 2 −1 ⎟⎟ = ⎜⎜ 6 0 8 ⎟⎟ şi det(AB) = 0, având o coloană cu
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 2 1 0 ⎠ ⎝ 2 1 3 ⎠ ⎝ 3 0 −5 ⎠
elementele nule;

b) Evident, 0 = 0 · 18;
c) s = b11δ31 + b12δ32 + b13δ33 = 1⋅ (−1)3+1 ⋅ d31 + (−1)(−1)3+ 2 d32 + (−2) ⋅ (−1)3+3 d33 =
−1 −2 1 −2 1 −1
= + − 2⋅ = 0.
2 −1 1 −1 1 2
Rezultatul corespunde proprietăţii P10.

S11. Rezolvare:

a) Se adună coloana a treia la prima, se dă factor comun pe coloana întâi şi pe coloana a doua
şi se obţin două coloane identice. Avem:
a+b+c 3 c 1 1 c
d = a+b+c 3 a = (a + b + c) ⋅ 3 ⋅ 1 1 a = 0 .
a+b+c 3 b 1 1 b
b) Se adună coloana a treia la prima şi se obţin două coloane proporţionale, factorul de
proporţionalitate fiind (a – b);
c) Se scade coloana întâi din a doua şi se vor obţine coloane proporţionale. Avem:
a2 (b + c)2 − a2 b + c − a a2 (a + b + c)(b + c − a) (b + c − a)
d = b2 (a + c)2 − b2 a + c − b = b2 (a + b + c)(a + c − b) a + c − b = 0 .
c2 (a + b)2 − c2 a + b − c c2 (a + b + c)(a + b − c) a + b − c

62
2.2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie

Exersare

E1. Rezolvare:
x y 1
Ecuaţia dreptei AB are forma: 2 −4 1 = 0 , echivalentă cu 7x + 3y – 2 = 0.
−1 3 1
2 −4 1
Punctele A(2, –4), B(–1, 3), C(5, –11) sunt coliniare dacă −1 3 1 = 0 .
5 −11 1
Calculând determinantul se obţine că este nul, deci punctele sunt coliniare.

E2. Rezolvare:
−1 −9 1
a) Avem: 2 −3 1 = 3 + 2 − 36 + 12 + 18 + 1 = 0 .
4 1 1
Rezultă că A, B, C sunt coliniare.

2 −3 1
b) 1 −1 1 = −2 + 5 − 3 + 1 + 3 − 10 = −6 ≠ 0 .
1 5 1
Rezultă că punctele M, N, P sunt necoliniare;

−4 −2 1
c) 2 1 1 = −4 + 6 − 12 − 6 + 4 + 12 = 0 .
6 3 1
Aşadar E, F, G sunt puncte coliniare;

2 −1 1
d) 3 1 1 = 2 + 6m − 15 − m − m + 3 − 4m + 10 = 0 .
m 2m − 5 1
Rezultă că punctele T, U, V sunt coliniare, oricare ar fi m i Z.

E3. Rezolvare:
a) Ecuaţia dreptei AC are forma:
x y 1
2 −3 1 = 0 ⇔ 8x + y − 13 = 0 ;
1 5 1
b) Punem condiţia de coliniaritate a trei puncte:
2 −3 1
m + 1 2m 1 = 0 ⇔ 10m − 5 = 0 ⇔ m = 1 ;
2
1 5 1
63
c) Folosind formula ariei unei suprafeţe triunghiulare cu ajutorul determinantului se obţine
egalitatea:
2 −3 1
1 ⋅ ∆ = 22,5 , unde ∆ = m + 1 2m 1 .
2
1 5 1
Aşadar, 1 ⋅ 10m − 5 = 22,5 sau încă, 10m − 5 = 45 .
2
Rezultă că 10m – 5 = 45 şi m = 5 sau 10m – 5 = –45 şi m = –4.
În concluzie, există două triunghiuri ABC în condiţiile problemei.

E4. Rezolvare:
x y 1
a) AB : −3 −2 1 = 0 ⇔ x + 4 y + 11 = 0
5 −4 1
x y 1
AC : −3 −2 1 = 0 ⇔ x + 2y + 7 = 0
−1 −3 1
x y 1
BC : 5 −4 1 = 0 ⇔ x + 6 y + 19 = 0 ;
−1 −3 1
ax0 + by0 + c
• d ( A , BC ) = ; A(−3, − 2); BC : x + 6 y + 19 = 0 ;
a 2 + b2
−3 + 6 ⋅ (−2) + 19
• d ( A , BC ) = = 4 ;
12 + 62 37
5 + 2(−4) + 7
• d ( B , AC ) = = 4 ;
2
1 +2 2
5
−1+ 4(−3) +11
• d (C , BA) = = 2 .
2
1 +4 2
17

−3 −2 1
1
c) A( ABC ) = ⋅ ∆ ,unde ∆ = 5 −4 1 =−4 .
2
−1 −3 1
Rezultă că A(ABC) = 2.

E5. Rezolvare:
x y 1
a) AB : 1 2 1 = 0 ⇔ y = 2
8 2 1
x y 1
BC : 8 2 1 = 0 ⇔ x + y − 10 = 0
6 4 1

64
x y 1
CD : 6 4 1 =0⇔ y=4
3 4 1
x y 1
AD : 1 2 1 = 0 ⇔ x − y +1 = 0 ;
3 4 1

x y 1
b) AC : 1 2 1 = 0 ⇔ 2x − 5 y + 8 = 0
6 4 1
x y 1
BD : 8 2 1 = 0 ⇔ 2x + 5 y − 26 = 0 ;
3 4 1

2 ⋅1 + 5 ⋅ 2 − 26
c) d ( A , BD) = = 14
2
2 +5 2
29
2 ⋅ 6 + 5 ⋅ 4 − 26
d (C , BD) = = 6 .
2 +5 2 2
29
Rezultă că 14 > 6 , adică d ( A , BD) > d (C , BD) ;
29 29

d) A( ABCD) = A( ABC ) + A( ACD)


1 2 1
1
A( ABC ) = ⋅ ∆1 , unde ∆1 = 8 2 1 = 14 .
2
6 4 1
1 2 1
1
A( ACD) = ∆2 , unde ∆2 = 6 4 1 =6.
2
3 4 1
Se obţine A(ABCD) = 10.

Sinteză

S1. Rezolvare:
a) Reprezentăm punctele într-un reper cartezian y
D(3, 5)
5
B C
4
3
2
1
A
x

65
x y 1
AB : 1 0 1 = 0 ⇔ 4x + 3 y − 4 = 0
−2 4 1
x y 1
BC : −2 4 1 =0⇔ y=4
−1 4 1
x y 1
CD : −1 4 1 = 0 ⇔ x − 4 y + 17 = 0
3 5 1
x y 1
CA : −1 4 1 = 0 ⇔ 2x + y − 2 = 0 ;
1 0 1

2 ⋅ (−2) + 4 − 2
b) d ( B , AC ) = = 2
2
2 +1 2
5
2⋅3 + 5 − 2
d ( D , AC ) = = 9 ;
22 + 12 5

1 0 1
c) A( ABD) 1
= ∆1 , unde ∆1 = −2 4 1 = −23 . Rezultă că A( ABD) = 23 .
2 2
3 5 1
−2 4 1
A( BCD) 1
= ⋅ ∆2 , unde ∆2 = −1 4 1 = 1 . Rezultă că A( BCD) = 1 .
2 2
3 5 1
−1 4 1
A(COD) = 1 ⋅ ∆3 , unde ∆3 = 0 0 1 = +17 . Rezultă că A(COD) = 17 .
2 2
3 5 1
În concluzie, A(BCD) < A(COD) < A(ABD).

d) Din condiţia M, B, C sunt coliniare rezultă:


m m+2 1
−2 4 1 = 0 , rezultă m = 2 şi M(2, 4).
−1 4 1
2 4 1
A(MAD) 1
= ∆ , unde ∆ = 1 0 1 = 3 .
2
3 5 1
Rezultă că A( MAD) = 3 .
2

66
S2. Rezolvare:
Din condiţia de coliniaritate a trei puncte se obţine:
1 1 1
x x +1
2 2 −2 1 = 0,
x +1
2 −2 2x 1
2 x
relaţie echivalentă cu 3 · (2x) – 10 · 2 + 8 = 0
cu soluţiile: 2x = 2 şi 2x = 4 .
3
{
Rezultă că x ∈ 1, log2 4 .
3 }
S3. Rezolvare:
A( AOB) = 1 ⋅ ∆ , unde
2
0 0 1
∆ = sin a cos a 1 = sin 2 a⋅cos2 b − sin 2 b⋅cos2 a =
2 2

sin 2 b cos2 b 1
= (sin a cos b − sin b cos a)⋅(sin a cos b + sin b cos a) = sin(a − b)⋅sin(a + b) .
Rezultă că A( AOB) = 1 ⋅ sin(a − b) ⋅ sin(a + b) .
2

b) Revinde la a studia că punctele sunt coliniare, oricare ar fi a, b, c i Z. Avem:


sin 2 a cos2 a 1 sin 2 a − 1 cos2 a 1 − cos2 a cos2 a 1
sin 2 b cos2 b 1 = sin 2 b − 1 cos2 b 1 = − cos2 b cos2 b 1 = 0 .
sin 2 c cos2 c 1 sin 2 c − 1 cos2 c 1 − cos2 c cos2 c 1
(două coloane sunt proporţionale).
Aşadar, punctele A, B, C sunt coliniare, ¼a, b, c i Z.

S4. Rezolvare:
a) Punem condiţia ca punctele A, B, C să fie coliniare:
2 m 1
m + 1 m 1 = 0 ⇔ m2 − 3m + 2 = 0
1 2 1
cu soluţiile m1 = 1, m2 = 2;
2 m 1
1
b) A( ABC ) = 1 ⇔ ⋅ ∆ = 1 , unde ∆ = m + 1 m 1 = −m2 + 3m − 2 .
2
1 2 1
Rezultă că 1 ⋅ −m2 + 3m − 2 = 1 ⇔ m2 − 3m + 2 = 2 .
2
Semnul expresiei m2 – 3m + 2 este dat în următorul tabel de semn:

m 1 2
m2 – 3m + 2 +++0––0++++

Pentru m i (–∞, 1] N [2, +∞) ecuaţia 1 devine: m2 – 3m = 0, cu soluţiile m1 = 0, m2 = 3.


67
Pentru m i (1, 2) ecuaţia 1 devine: –m2 + 3m – 2 = 2 ® m2 – 3m + 4 = 0 care nu are soluţii reale.
Aşadar, m i {0, 3}.

S5. Rezolvare:
m 2m − 1 1
1
Calculăm A( AOB) = ⋅ ∆ ∆ = m + 1 −m + 2 1 = −3m2 + m + 1 .
2
0 0 1
Condiţia din enunţ se scrie sub forma:
1 ⋅ −3m2 + m + 1 = 23 ⇔ 3m2 − m − 1 = 23 .
2 2
Tabelul de semn al expresiei 3m2 – m – 1 este

m –∞ 1 − 13 1 + 13 +∞
2 2
3m2 – m – 1 ++++ 0–––––0++++

( )
Pentru m ∈ −∞ , 1 − 13 ⎤ ∪ ⎡1 + 13 , + ∞ ecuaţia 2 devine: 3m2 – m – 24 = 0 cu soluţiile
2 ⎥⎦ ⎢⎣ 2
m1 = − 8 ; m2 = 3 .
3

( )
Pentru m ∈ 1 − 13 , 1 + 13 ecuaţia (2) devine:
2 2
–3m2 + m + 1 = 23 ® 3m2 – m + 22 = 0,
care nu are soluţii reale.
{
Aşadar, m ∈ − 8 , 3 .
3 }
S6. Rezolvare:
m −1 3 1
a) Avem relaţia 2m −m 1 = 0 ⇔ m2 − 4 = 0 ⇔ m ∈ {−2, 2} ;
2m − 3 1 + m 1
m − m 1+ m 1
b) Avem condiţia: 2m − n 1 1 = 0 ⇔ 2mn − m2 = 0 ⇔ m(2n − m) = 0 ⇔ m = 0 sau
m n +1 1
m = 2n, n i Z.

S7. Rezolvare:
x y 1
BC : 0 2 − 6m 1 = 0, m ≠ 1 ⇔ (m + 1) x + (1 − m) y + 6m − 2 = 0, m ≠ 1 .
1− m
1 7 m −1 1
m −1
m +1+1− m + 6m − 2
d ( A , BC ) = 3 ⇔ 2 2
= 3 ⇔ 6m = 3 2m2 + 2 .
(m +1) + (1− m) = 3
Ridicând la pătrat se obţine ecuaţia m2 = 1, m @ 1 cu soluţia m = –1.

68
S8. Rezolvare:
Fie M(α, β) situat pe dreapta de ecuaţie x – y – 3 = 0. Rezultă că α – β – 3 = 0.
Egalitatea A(OAM) = A(OBM) se scrie sub forma: 1 ⋅ ∆1 = 1 ∆2 unde:
2 2
0 0 1 0 0 1
∆1 = 3 2 1 = 3β − 2α şi ∆2 = 2 4 1 = 2β − 4α .
α β 1 α β 1
Rezultă că 3 β− 2α = 2 β− 4α şi α− β− 3 = 0 .
Înlocuind α = β + 3, ecuaţia cu moduli devine: β− 6 = 2 β+12 (*)
Tabelul de semn al expresiile din moduli este:

β –∞ –6 6 +∞
β–6 ––––––– 0+++++++
2β + 12 ––––0++++++++++

• Pentru β i (–∞, –6] ecuaţia (*) devine:


–β + 6 = –2β – 12, cu soluţia β = –18 i (–∞, –6]
• Pentru β i (–6, 6) ecuaţia (*) devine:
–β + 6 = 2β + 12, cu soluţia β = – 2 i (–6, 6)
• Pentru β i [6, + β) se obţine ecuaţia:
β – 6 = 2β + 12, cu soluţia β = –18 h [6, + ∞).
Aşadar există două puncte cu proprietatea din enunţ: M1(–15, –18), M2(+1, –2).

S9. Rezolvare:
m 1 1
1
A( ABC ) = ⋅ ∆ , unde ∆ = 1 m 1 = −m2 + 2m − 1 .
2
m m 1
Condiţia din problemă se scrie sub forma:
1 ⋅ −m2 + 2m − 1 = 2 ⇔ m2 − 2m + 1 = 4 ⇔ (m − 1)2 = 4 ,
2
ecuaţie care are soluţiile m1 = –1, m2 = 3.

69
TESTE DE EVALUARE
TESTUL 1

1. Rezolvare:
Calculăm determinanţii şi obţinem:
E = 1 (12 + 10) − 5(1 + 4 − 6 + 10) + 36 = 2 . Rezultă că răspunsul corect este b).
2

2. Rezolvare:
2 −1 3
−1 4 −5
a) det( A) = 4 −1 3 = 48 + 6 + 20 − 48 − 20 − 6 = 0 .
2 −1 3
−1 4 −5

c) det( A) = −1⋅ δ21 + 4 ⋅ δ22 − 5 ⋅ δ23 = (−1) ⋅ (−1)2+1d21 + 4 ⋅ (−1)2+ 2 d22 − 5 ⋅ (−1)2+3 d23 =
−1 3 2 3 2 −1
= +4 + 5⋅ = (−6 + 6) + 4(12 − 12) + 5(−4 + 4) = 0 .
−2 6 4 6 4 −2
−1 −5 2 3 2 3
d) det( A) = (−1)δ12 + 4 ⋅ δ22 − 2 ⋅ δ32 = (−1)(−1)1+ 2 ⋅ + 4⋅ − 2 ⋅ (−1)3+ 2 =
4 6 4 6 −1 −5
= −6 + 20 + 4(12 − 12) + 2(−10 + 3) = 14 − 14 = 0 ;
e) Înmulţim succesiv linia a doua cu 2 şi 4 şi o adunăm la prima, respectiv a treia linie.
0 7 −7
7 −7
det( A) = −1 4 −5 = (−1) ⋅ (−1)2+1 ⋅ = 0;
14 −14
0 14 −14
f) Coloana a treia este o combinaţie liniară a celorlalte două coloane:
3 = 2 + (–1) · (–1); –5 = –1 + 4(–1); 6 = 4 + (–2)(–1).
Rezultă că det (A) = 0.

3. Rezolvare:
x + 3 2x − 1
det( A + B) = = − x2 − 4 x + 4
x+4 x
⎛ x 1 ⎞ ⎛ x 1 ⎞ ⎛ x2 + 2 x + 3 ⎞
C2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2x + 6 2 + 9 ⎠
2 x2 + 2 x + 3
det(C ) = = 9 x2 − 12 x + 4 .
2 x + 6 11
Ecuaţia det(A + B) = det(C2) este echivalentă cu:
–x2 – 4x + 4 = 9x2 – 12x + 4 ® 10x2 – 8x = 0 cu soluţiile x1 = 0, x2 = 4 .
5
Rezultă că suma soluţiilor ecuaţiei este 4 .
5

70
4. Rezolvare:
2m + 1 3 1
1 m 1 = 0 ⇔ 2m2 + m − 15 = 0 ,
−4 2 1
cu soluţiile m1 = –3, m2 = 5 .
2

TESTUL 2

1. Rezolvare:
Rezolvăm ecuaţia a). Avem succesiv:
−3( x − 4) − 5(1 − 3x) − 2 (56 + 4) = 3 (−5 − 5) ⇔ 12 x = 18 ⇔ x = 3 .
3 2 2
{}
Aşadar S1 = 3 .
2
Ecuaţia b) se scrie sub forme echivalente astfel:
y(y – 1)(y + 4) – y – 1 – 3(y + 2)(y + 5) – (y2 – 1)(y + 2) + y(y + 5) + 3(y + 4) = 4y2 + 2y + 1 ®

{
® 5y2 + 19y + 18 = 0 cu mulţimea soluţiile S2 = −2, − 9 .
5 }
{}
2 { 2} { 2 5 } {( )(
Aşadar, S1 = 3 , S2 = −2, − 9 , S1 ∪ S2 = 3 , − 2, − 9 , S1 × S2 = 3 , − 2 , 3 , − 9 .
2 2 5 )}
2. Rezolvare:
Soluţia ε a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 are proprietatea că ε 2 + ε + 1 = 0 şi ε 3 + ε 2 + ε = 0, de unde
se obţine ε 3 = – ε 2 – ε = 1.
det(A) = –ε3 – ε3 – ε3 – ε6 + ε3 – 1 = –4
⎛ 0 2ε2 2ε2 ⎞ ⎛ 0 ε2 ε2 ⎞ 0 ε2 ε2

⎜ 2ε2 2ε2 0 ⎟
⎟ ⎜
⎜ ε2 ε2 0 ⎟

( )
A2 = ⎜ 2ε2 0 2ε2 ⎟ = 2 ⎜ ε2 0 ε2 ⎟ şi det 1 ⋅ A2 = ε2 0 ε2 = ε6 + ε6 = 2 .
2
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ε2 ε2 0

( )
Rezultă că det( A) + det 1 A2 = −4 + 2 = −2 .
2

3. Rezolvare:
Avem: det(A) = –abz – cyz + z2x = z(xz – ab – cy)
det(B) = ab2 + bcy – bxy = b(ab + cy – xz)
det(C) = –xyz + aby + cy2 = y(–xz + ab + cy).

Rezultă că
n = xz(–ab – cy + xz) + ab(ab + cy – xz) + yc(–xz + ab + cy) = (ab + cy – xz)(–xy + ab + yc) =
= (ab + cy – xz)2.

71
4. Ecuaţia dreptei AB este:

x y 1
− 2m 1 1 = 0 ⇔ x + m + y(3− m) − 3 + m + 2m ⋅ y + x = 0 ⇔
3 6 3 4
3− m − 1 1
4
⇔ 15x + (36 − 4m) y + (14m − 36) = 0

15 + 2(36 − 4m) + 14m − 36


d (C , AB) = 3 ⇔ = 3, m ∈ m ⇔ 6m + 51 = 3 ⋅
225 + (36 − 4m)2
⋅ 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m ⇔ 2m + 17 = 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m .

După ridicare la pătrat se obţine ecuaţia de gradul doi: 6m2 – 178m + 616 = 0 cu soluţia
întreagă m = 4.

72
Capitolul III. Sisteme de ecuaţii liniare
3.1. Matrice inversabile din Mn ( )

Exersare

E1. Rezolvare:
O matrice pătratică este inversabilă dacă şi numai dacă determinantul ei este nenul.
−2 5 ⎛ −2 5 ⎞
a) = −6 − 20 = −26 ≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă;
4 3 ⎝ 4 3⎠
2 −5 ⎛ 2 −5 ⎞
b) =−14 +15 =1≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă;
3 −7 ⎝ 3 −7 ⎠
5 −2 ⎛ 5 − 2⎞
c) 2 3 = 10 + 6 = 16 ≠ 0 ; matricea ⎜ 2 3 ⎟ este inversabilă;
9 4 ⎜ ⎟
⎝9 4 ⎠
2 −1 ⎛ 2 −1 ⎞
d) = 1 + 1 = 2 ≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟
1 2 ⎜ 1 2 ⎟ este inversabilă.
2 ⎝ 2 ⎠

E2. Rezolvare:
Vom folosi formula: A−1 = 1 ⋅ A* .
det( A)
2 −1
a) det( A) = = −10 + 8 = −2 ≠ 0
8 −5
t
⎛2 8 ⎞ * ⎛ δ11 δ12 ⎞
A =⎜ ⎟; A =⎜ ⎟, unde δij sunt complemenţii algebrici ai elementelor aij ale
⎝−1 −5⎠ ⎝ δ21 δ22 ⎠
matricei transpuse tA .
⎛ −5 1 ⎞ ⎛ −5 1 ⎞
Aşadar, A* = ⎜ ⎟ şi A−1 = − 1 ⋅ ⎜ .
⎝ −8 2 ⎠ 2 ⎝ −8 2 ⎟⎠
−8 6
b) det( A) = 2 = 2 − 4 = −2 ≠ 0 .
−1
3 4
⎛ 2 ⎞ ⎛ − 1 −6 ⎞
t ⎜−8 3 ⎟ * ⎜ 4 ⎟
A =⎜
1 ⎟ şi A = ⎜ ⎟.
⎜6 − ⎟ ⎜− 2 −8 ⎟
⎝ 4⎠ ⎝ 3 ⎠
⎛ − 1 −6 ⎞ ⎛ 1 3 ⎞
⎜ 4 ⎟ ⎜8 ⎟
Rezultă că A−1 = − 1 ⎜ ⎟ = ⎜1 ⎟
2 2
⎜− −8 ⎟ ⎜ 4⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝3 ⎠
−1 0 ⎛−1 0⎞ ⎛1 0 ⎞
c) det( A) = =−1≠ 0; tA =⎜ *
⎟ şi A = ⎜ ⎟.
0 1 ⎝ 0 1⎠ ⎝ 0 −1⎠
⎛ −1 0 ⎞
Rezultă că A−1 = − A* = ⎜ ⎟.
⎝ 0 1⎠
73
3 2 ⎛ 3 2 2⎞
d) det A = = 9 − 4 = 5 ≠ 0; tA =⎜ ⎟
2 2 3 3 ⎝ 2 3 3⎠
⎛ 3 3 − 2⎞
A* = ⎜ şi A−1
= 1⋅⎛ 3 3 − 2 ⎞
⎟ ⎜ ⎟
⎝ −2 2 3 ⎠ 5 ⎝−2 2 3⎠

1 1 1 ⎛1 1 2⎞ ⎛1 0 −1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
e) det A = 1 1 0 =−1 ≠ 0, tA =⎜1 1 1 ⎟, A* =⎜−1 −1 1 ⎟ şi
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
2 1 1 ⎝1 0 1 ⎠ ⎝−1 1 0⎠
⎛ −1 0 1 ⎞
A = − A = ⎜⎜ 1 1 −1⎟⎟ ;
−1 *

⎜ 1 −1 0 ⎟
⎝ ⎠
2 1 3 ⎛2 0 0⎞ ⎛5 5 7⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
f) det A = 0 −1 4 =10; tA =⎜ 1 −1 0 ⎟, A* =⎜ 0 −10 −8⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 10
0 0 −5 ⎝ 3 4 −5⎠ ⎝0 0 −2⎠
3 −2 0
g) det( A) = 0 2 2 = −18 − 4 + 12 = −10
1 −2 −3
⎛ 3 0 1⎞ ⎛−2 −6 −4⎞
⎜ ⎟ * ⎜ ⎟
t
A =⎜−2 2 −2⎟, A =⎜ 2 −9 −6⎟ şi A−1 = − 1 ⋅ A*
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 10
⎝ 0 2 −3⎠ ⎝−2 4 6⎠
1 3 2 ⎛1 2 1⎞ ⎛ −2 1 3 ⎞
⎜ ⎟ * ⎜
h) det( A) = 2 0 1 = 8 + 3− 6 − 2 = 3, A =⎜ 3 0 2⎟; A = ⎜ −1 −1 3 ⎟⎟ ; A−1 = 1 ⋅ A* .
t

⎜ ⎟ ⎜ 4 1 −6 ⎟ 3
1 2 1 ⎝ 2 1 1⎠ ⎝ ⎠

E3. Rezolvare:
Pentru fiecare matrice se pune condiţia ca determinantul să fie nenul.
2 m
a) =−12 − 3m ≠ 0 ⇒ m ≠−4 ⇒ m ∈ \{−4} ;
3 −6
m 5
b) = m2 +100 ≠ 0 ⇒ m ≠±10i ⇒ m ∈ \{−10i , 10i} ;
−20 m
m−3 7
c) = m2 − m − 20 ≠ 0 .
2 m+2
2
Dacă m – m – 20 = 0 ⇒ ∆ = 81 şi m1,2 i {–4, 5}.
Rezultă că matricea este inversabilă dacă m i \ {–4, 5}.
m2 − 3m m m m
d) = ( m − 3) = 0, ∀m ∈ . Rezultă că m ∈ Φ .
m −3 1 1 1

74
m m +1 2
e) 1 1 −3 = 3m2 + 2m − 1 ≠ 0 .
0 m 1

{ }
Dacă 3m2 + 2m − 1 = 0 ⇒ m ∈ −1, 1 .
3
Rezultă că matricea este inversabilă dacă m ∈ {
\ −1, 1 .
3 }
m2 4 3
f) 2 −1 0 = −6m2 − 6 ≠ 0 .
m2 11 9
Dacă –6m2 – 6 = 0 ⇒ m i {–i, i}.
Rezultă că matricea este inversabilă pentru m i \ {–i, i}
2+m 1 1
g) m m − 1 1 = m2 − 3m = m(m − 3) ≠ 0 .
1 m 1
Rezultă că m i \ {0, 3}.
3m + 1 −1 7
2
h) 4 9 m − 7 = 1 (3m2 + 354m − 357) ≠ 0 .
2 4
2 −1 7

Dacă 3m2 + 354m – 357 = 0, împărţind cu 3 rezultă ecuaţia m2 + 118m – 119 = 0 pentru care
∆ = 1182 – 476 = 14400.
Se obţine m1 = 1, m2 = –19.
Aşadar, matricea este inversabilă pentru m i \ {1, –19}.

E4. Rezolvare:
a) det(A) = –2 @ 0; det(B) = –1 @ 0.
det(AB) = det(BA) = det(A) · det(B) = 2 @ 0.
Rezultă că matricele A, B, AB, BA sunt inversabile.

⎛ −1 −4 ⎞ * ⎛ 10 −2 ⎞ ⎛ −5 1 ⎞
• tA = ⎜ , A = şi A−1
= − 1 ⋅ A* = ⎜ ⎟.
⎟ ⎜ 4 −1 ⎟ 2 ⎜ −2 1 ⎟
⎝ 2 10 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2⎠
⎛ 7 3 ⎞ ⎛ 2 −5 ⎞ ⎛ − 2 5 ⎞
• t B =⎜ *
⎟, B =⎜
−1
⎟, B =−B =⎜
*

⎝ 5 2⎠ ⎝−3 7 ⎠ ⎝ 3 −7 ⎠
⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 7 5 ⎞ ⎛ −1 −1⎞
• AB = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(AB) = 2
⎝ −4 10 ⎠ ⎝ 3 2 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠
⎛ 1 ⎞
t
⎛−1 2⎞ *
⎛ 0 +1⎞ −1 1 ⎛ 0 1⎞ ⎜0 2 ⎟
( AB) =⎜ ⎟, ( AB) =⎜ ⎟ şi ( AB) = ⋅ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟
⎝−1 0⎠ ⎝−2 −1⎠ 2 ⎝ −2 −1⎠
⎜ −1 − 1 ⎟
⎝ 2⎠

75
⎛ 7 5 ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −27 64 ⎞
• BA = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(BA) = 2
⎝ 3 2 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −11 26 ⎠
t
⎛−27 −11⎞ *
⎛ 26 −64⎞
(BA) =⎜ ⎟, (BA) =⎜ ⎟
⎝ 64 26 ⎠ ⎝ 11 −27 ⎠
⎛ 13 −32 ⎞
Rezultă că (BA)−1 = 1 ⋅ (BA)* = ⎜ 11 27 ⎟
2 ⎜ − ⎟
⎝2 2⎠
b) Se verifică prin calcul, folosind rezultatele de la punctul a)
⎛ −1 2 ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −7 18 ⎞
c) • A2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ −4 10 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −36 92 ⎠
⎛−7 −36⎞
det A2 = (det A)2 = 4; t ( A2 ) =⎜ ⎟
⎝ 18 92 ⎠
⎛ −2 −18 ⎞
( A2 )* = ⎜ ⎟.
⎝ 36 −7 ⎠
⎛ 9⎞
2 −1 1 ⎛92 −18⎞ ⎜ 23 − 2 ⎟
Rezultă că ( A ) = ⋅⎜ =⎜
4 ⎝36 −7 ⎟ ⎠ ⎜ 9 −7 ⎟

⎝ 4⎠
9
⎛ −5 1 ⎞⎛ −5 1 ⎞ ⎛ 23 − ⎞
⎜ 2⎟
(A ) = ⎜
−1 2
⎟⎜ ⎟= .
⎜ −2 1 ⎟⎜ −2 1 ⎟ ⎜⎜ 9 − 7 ⎟⎟
⎝ 2 ⎠⎝ 2⎠ ⎝ 4⎠
2 −1 −1 2
Aşadar, ( A ) = ( A ) .

⎛ 7 5 ⎞⎛ 7 5 ⎞ ⎛ 64 45 ⎞
• B2 = ⎜ 2 2
⎟⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 27 19 ⎟ ; det(B ) = (det(B)) = 1 .
⎝ 3 2 ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
t
⎛ 64 27 ⎞ ⎛ 19 −45⎞
(B2 ) =⎜ 2 *
⎟, (B ) =⎜ ⎟.
⎝ 45 19 ⎠ ⎝−27 64 ⎠
Rezultă că (B2 )−1 = (B2 )* .
⎛ −2 5 ⎞⎛ −2 5 ⎞ ⎛ 19 −45 ⎞
(B−1)2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 3 −7 ⎠⎝ 3 −7 ⎠ ⎝ −27 64 ⎠
Aşadar, (B2 )−1 = (B−1)2 .

E5. Rezolvare:
Se foloseşte formula (A–1)–1 = A.
⎛ −5 8⎞
a) Determinăm inversa matricei A−1 = ⎜ 3 1 ⎟ .
⎜− ⎟
⎝ 2 2⎠
−1 5 19
det( A ) = − + 12 = .
2 2
⎛ 3⎞ ⎛1 ⎞
t −1 ⎜−5 − 2 ⎟ −1 * ⎜ 2 −8⎟
( A ) =⎜ ⎟, ( A ) =⎜ ⎟.
⎜8 1 ⎟ ⎜ 3 −5⎟
⎝ 2 ⎠ ⎝2 ⎠

76
⎛ 1 −8 ⎞
Rezultă că ( A ) = A = ⋅ ⎜⎜ 2
2
−1 −1 ⎟
⎟.
19 3
⎜ −5 ⎟
⎝2 ⎠
⎛ −1 4 ⎞
b) det(A–1) = –2; t ( A−1) = ⎜ ⎟
⎝ 0 2⎠
−1 0 ⎞
⎛ 2 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛
( A−1)* = ⎜ ⎟ şi ( A−1)−1 = A = − 1 ⋅ ⎜ ⎟ =⎜ ⎟.
⎝ −4 −1⎠ 2 ⎝ −4 −1⎠ ⎜ 2 1 ⎟
⎝ 2⎠
−2 0 1
–1 t −1
c) det(A ) = 1; ( A ) = −1 4 −2 ;
1 −1 0
⎛ −2−2 −3 ⎞ ⎛ −2 −2 −3 ⎞
( A ) = ⎜⎜ −1
−1 *
−1 −2 ⎟ şi ( A ) = A = ⎜⎜ −1 −1 −2 ⎟⎟
⎟ −1 −1

⎜ −5 −8 ⎠⎟ ⎜ ⎟
⎝ −4 ⎝ −4 −5 −8 ⎠
1 11 − 7
5 5 5 1 11 −7
−1
d) det A = 0 −2 1 = ⋅ 0 −2 1 = 1 ⋅ (−5) = − 1 .
1
25 25 5
1−4 3 1 −4 3
5 5 5
1 0 1 ⎛−2 −1 −3⎞
5 5 ⎜ 5 5 5⎟
t −1 11 4 −1 *
⎜ 1 2 1 ⎟
(A ) = −2 − ; ( A ) = ⎜ − ⎟.
5 5 ⎜ 5 5 5⎟
−7 1 3 ⎜⎜ 2 3 − 2 ⎟⎟
5 5 ⎝ 5 5 5⎠
⎛ +2 +1 +3 ⎞
Rezultă că ( A ) = A = −5( A ) = ⎜⎜ −1 −2 1 ⎟⎟ .
−1 −1 −1 *

⎜ −2 −3 2 ⎟
⎝ ⎠

Sinteză

S1. Rezolvare:
2 x 5x x x ⎛ 2x 5x ⎞
a) = 20 − 20 = 0 Rezultă că matricea ⎜ x ⎟ nu este inversabilă.
4x 10x ⎝4 10x ⎠
lg1 2 0 2 ⎛ lg1 2 ⎞
b) = = 4 ≠ 0 . Rezultă că matricea ⎜ −2 lg 5 ⎟ este inversabilă.
−2 lg 5 −2 lg 5 ⎝ ⎠
0! 3 ⎛ 0! 3 ⎞
c) = 4!− 24 = 0 . Matricea ⎜ ⎟ nu este inversabilă.
8 4! ⎝ 8 4!⎠
C 2 A32 6 6
d) 4 = = 6 + 6 = 12 ≠ 0 ;
−1 1 −1 1
⎛ C42A32 ⎞
Rezultă că matricea ⎜ ⎟ este inversabilă.
⎝ −1 1 ⎠

77
S2. Rezolvare:
⎛i −i2 ⎞ ⎛ i 1 ⎞
a) A = ⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 3 −4i ⎠ ⎝ 3 −4i ⎠
det(A) = –4i2 – 3 = 4 – 3 = 1.
t
⎛ i 3 ⎞ * ⎛−4i −1⎞
A =⎜ ⎟; A =⎜ ⎟.
⎝1 −4i ⎠ ⎝ −3 i ⎠
Rezultă că A–1 = A*.
⎛ 2+ 3 1− i
⎞ 2
b) A = ⎜ ⎟ ; detA = (3 – 2) – (1 – i ) = –1.
⎝ 1+ i 3−
2⎠

t
⎛ 2+ 3 1+ i ⎞ * ⎛ 3 − 2 −1+ i ⎞
A =⎜ ⎟, A =⎜ ⎟.
⎝ 1− i 3− 2⎠ ⎝ −1− i 2 + 3⎠
Rezultă că A–1 = –A*.
⎛ sin x cos x ⎞ 2 2
c) A = ⎜ ⎟ , detA = sin x + cos x = 1
⎝ − cos x sin x ⎠
t
⎛ sin x −cos x ⎞ *
⎛ sin x −cos x ⎞
A =⎜ ⎟ iar A =⎜ ⎟
⎝ cos x sin x ⎠ ⎝ cos x sin x ⎠
Rezultă că A–1 = A*.
⎛ 2 1 ⎞
⎜ −1 Cm Cm ⎟
d) A = ⎜ 4 −3 5 ⎟ ;
⎜ ⎟
⎜⎜ − 1 3 2 ⎟⎟
⎝ 2 ⎠
det( A) = 21 (−m2 + 3m + 4) , m i q, m U 2.
4
Din det(A) = 0, rezultă că m = 4.
Aşadar, A este inversabilă dacă şi numai dacă m i q* \ {1, 4} şi A−1 = 1 ⋅ A* .
det( A)

S3. Rezolvare:
Pentru fiecare matrice A punem condiţia ca det(A) @ 0, ¼x i Z.
a) detA = (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3.
Punem condiţia ca (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 @ 0, ¼x i Z.
Rezultă că discriminantul ∆ al ecuaţiei (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 = 0 este număr negativ.
(
Aşadar 4 – 4(m – 1)(2m – 3) < 0 ⇔ 2m2 – 5m + 2 > 0 ⇔ m ∈ −∞, 1 ∪ (2, +∞) .
2 )
b) detA @ 0, ¼x i Z ⇔ (1 – m)x2 – x – 3m + 2 @ 0, ¼x i Z ®
⇔ ∆ < 0 ® 1 – 4(1 – m)(2 – 3m) < 0.
Se obţine inecuaţia de gradul doi 12m2 – 20m + 7 > 0 cu mulţimea soluţiilor
(−∞ , 12 ) ∪ ( 76 ; + ∞ ) .
c) detA @ 0, ¼x i Z ® (m + 2)x + 7 – 4m @ 0, ¼x i Z ⇔ m + 2 = 0 şi 7 – 4m @ 0.
Rezultă că m = –2.

S4. Rezolvare:
Condiţia A* = A–1 este echivalentă cu faptul că det(A) = 1.
78
a) det(A) = 1 ® –2m – 13 = 1 ® m = –7;
{2 }
b) det( A) = 1 ⇔ 2m2 −17m + 9 = 1 ⇔ m ∈ 1 ; 8 ;

c) det( A) =1 ⇔ 10m −1=1 ⇔ m = 1 ;


5
d) det(A) = 1 ® –2 · 4m + 3 · 2m + 3 = 1 ® –2 · 4 m + 3 · 2m + 2 = 0.
Notăm 2m = y şi se obţine ecuaţia de gradul al doilea: –2y2 + 3y + 2 = 0 cu soluţiile:
y1 = 2, y2 = − 1 .
2
Revenind la notaţie se obţine m = 1.

S5. Rezolvare:
a) Pornim de la ipoteza AB = BA. Înmulţim egalitatea matriceală cu B–1, pe partea dreaptă şi
obţinem:
ABB–1 = BAB–1 ® A = BAB–1. Înmulţim această egalitate în partea stângă cu B–1 şi obţinem:
B–1A = B–1BAB–1 ® B–1A = AB–1, ceea ce trebuia demonstrat.
b) Înmulţim egalitatea AB = BA, în partea stângă, cu A–1 şi obţinem:
A–1AB = A–1BA ® B = A–1BA.
Înmulţim această ultimă egalitate în partea dreaptă cu A–1 şi se obţine BA–1 = A–1B, ceea ce
trebuia arătat.
c) În egalitatea de la a) înmulţim în stânga cu A–1 şi se obţine B–1 = A–1B–1A.
Înmulţim acum cu A–1 în dreapta şi obţinem B–1A–1 = A–1B–1.

S6. Rezolvare:
⎛ 1 1 −1 ⎞⎛ 1 1 −1 ⎞ ⎛ 0 0 0⎞
a) (I3 − A)(I3 + A) = I + I3 A − AI3 − A = I3 − A = I3 − ⎜ 2 2 −2 ⎟⎜ 2 2 −2 ⎟ = I3 − ⎜⎜ 0 0 0 ⎟⎟ = I3 .
2
3
2 2 ⎜ ⎟⎜ ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 3 3 −3 ⎠⎝ 3 3 −3 ⎠ ⎝ 0 0 0⎠
b) Deoarece (I3 − A)(I3 + A) = (I3 + A)(I3 − A) = I3 , rezultă că I3 – A este inversabilă şi
(I3 – A)–1 = (I3 + A).

Observaţie.
Se poate deduce prin calcul că I3 – A este inversabilă şi apoi i se determină inversa după
(
regula cunoscută B−1 = 1 ⋅ B* .
det B )

79
3.2. Ecuaţii matriceale

Exersare

E1. Rezolvare:
⎛1 2⎞ ⎛ 2 1⎞
a) Ecuaţia este de forma XA = B unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ 3 1⎟ .
⎝3 5⎠ ⎝ ⎠
Deoarece det(A) = –1, rezultă că A este inversabilă şi ecuaţia matriceală dată este echivalentă
cu X = B · A–1.
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − ⎛ 5 −2 ⎞ = ⎛ −5 2 ⎞ .
det( A) ⎜ −3 1 ⎟ ⎜ 3 −1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 2 1 ⎞⎛ − 5 2 ⎞ ⎛ −7 3 ⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ 3 −1⎟ = ⎜ −12 5 ⎟ .
⎝ 3 1 ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 2 1⎞
⎛1 2⎞ ⎜ ⎟
b) Ecuaţia este de forma XA = B, unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ 3 1⎟ .
⎝ 3 5 ⎠ ⎜ 0 1⎟
⎝ ⎠
Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală este echivalentă cu
X = BA–1.
⎛5 −2 ⎞ ⎛ −5 2 ⎞
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
det A ⎝ −3 1 ⎠ ⎝ 3 −1⎠
⎛ 2 1⎞ ⎛ −7 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎛ −5 2 ⎞ ⎜ ⎟
Rezultă că X = ⎜ 3 1⎟ ⋅ ⎜ ⎟ = ⎜ −12 5 ⎟ .
⎜ 0 1⎟ ⎝ 3 −1 ⎠ ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ 3 −1⎠
⎛ 2 3⎞ ⎛ −1 1 ⎞
c) Ecuaţia este de forma AX = B, unde A = ⎜ ⎟ ,B = ⎜ ⎟.
⎝ 3 4⎠ ⎝ 1 0⎠
Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi se obţine soluţia X = A–1B.
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − A* = − ⎛ 4 −3 ⎞ = ⎛ −4 3 ⎞ .
det( A) ⎜ −3 2 ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −4 3 ⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 7 −4 ⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ −5 +3 ⎠
⎛2 1⎞ ⎛ 3i 1⎞
d) Ecuaţia este de forma A = BX unde A = ⎜ ⎟ şi B = ⎜ −5 2i ⎟ .
⎝ −1 −1⎠ ⎝ ⎠
Deoarece det(B) = –1, rezultă că matricea B este inversabilă şi
B−1 = 1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 2i −1⎞ = ⎛ −2i 1 ⎞ .
det(B) ⎜ 5 3i ⎟ ⎜ −5 −3i ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −2i 1 ⎞⎛ 2 1 ⎞ ⎛ −4i − 1 −2i − 1 ⎞
Rezultă că soluţia ecuaţiei este X = B−1 A = ⎜ ⎟⎜ ⎟ =⎜ ⎟.
⎝ −5 −3i ⎠⎝ −1 −1⎠ ⎝ −10 + 3i −5 + 3i ⎠

E2. Rezolvare:
⎛ 3 2⎞ ⎛ 4 1⎞
a) Ecuaţia este de tipul AXB = C, unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ 5 1⎟ şi C = I2. Deoarece det(A) = 1,
⎝ 4 3⎠ ⎝ ⎠
det(B) = –1, rezultă că există A şi B , iar soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1CB–1.
–1 –1

80
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎛ 3 −2 ⎞ şi B−1 = 1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 1 −1⎞ = ⎛ −1 1 ⎞ .
det( A) ⎜ −4 3 ⎟ det(B) ⎜ −5 4 ⎟ ⎜ 5 −4 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 3 −2 ⎞⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 3 −2 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ −13 11 ⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ 0 1 ⎟⎜ 5 −4 ⎟ = ⎜ −4 3 ⎟⎜ 5 −4 ⎟ = ⎜ 19 −16 ⎟ .
⎝ −4 3 ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛2 8 ⎞
b) Ecuaţia este de forma A · Y · B = C, unde A = ⎜ ⎟ , B=⎜ ⎟ ,C =⎜ ⎟.
⎝3 1⎠ ⎝0 3 ⎠ ⎝ 8 −10 ⎠
Deoarece det(A) = –7 şi det(B) = 6 rezultă că există A–1 şi B–1, iar soluţia ecuaţiei matriceale
este de forma: Y = A–1CB–1.
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − 1 ⋅ ⎛ 1 −2 ⎞ = 1 ⎛ −1 2 ⎞
det( A) 7 ⎜⎝ −3 −1 ⎟⎠ 7 ⎜⎝ 3 1 ⎟⎠
⎛ 3 1⎞
B−1 = 1 ⋅ B* = 1 B* = 1 ⎜ .
det(B) 6 6 ⎝ 0 2 ⎟⎠
Se obţine
⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 8 ⎞ ⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛14 −28 ⎞⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛ 42 −42 ⎞ ⎛1 −1⎞
Y = 1 ⋅1⎜ ⋅ ⋅ = ⎟= ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
7 6 ⎝ 3 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 8 −10 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 2 ⎟⎠ 42 ⎜⎝14 14 ⎟⎜
⎠⎝ 0 2 ⎠ 42 ⎝ 42 42 ⎠ ⎝1 1 ⎠
c) Ecuaţia se scrie succesiv sub forme echivalente astfel:
⎛ 1 0⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ 5 4 ⎞ ⎛ −2 2 ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ −2 1⎞ ⎛ 0 6 ⎞
⎜ 2 1⎟ ⋅ X ⋅ ⎜ 2 0⎟ − ⎜ 1 2⎟ = ⎜ 6 0⎟ − ⎜ 0 3⎟ ⇔ ⎜ 2 X = .
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 2 0 ⎟⎠ ⎜⎝ 7 −1⎟⎠
⎛ 1 0 ⎞ ⎛ −2 1⎞ ⎛0 6⎞
Ecuaţia s-a adus la forma AXB = C unde A = ⎜ ⎟ , B=⎜ ⎟ ,C =⎜ .
⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 0⎠ ⎝7 −1⎟⎠
Deoarece det(A) = 1, det(B) = –2, rezultă că A şi B sunt inversabile şi soluţia ecuaţiei
matriceale este de forma X = A–1CB–1.
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎛ 1 0 ⎞
det( A) ⎜ −2 1 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 1⎞
B−1 = 1 ⋅ B* = − 1 ⋅ ⎛ 0 −1 ⎞ = ⎜ 0 2⎟ .
det(B) 2 ⎜⎝ −2 −2 ⎟⎠ ⎜
⎝1 1 ⎠⎟
1⎞ 0 6 ⎛0 1⎞ ⎛ 6 6 ⎞
⎛ 1 0 ⎞⎛ 0 6 ⎞ ⎛ 0 ⎛ ⎞
Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ 2⎟ = ⎜ ⎟⎜⎜ 2 ⎟ = ⎜ 19 ⎟⎟ .
⎝ −2 1 ⎠⎝ 7 −1⎠ ⎜⎝ 1 1⎠ ⎟ ⎝ 7 −13 ⎠ ⎟
⎝1 1 ⎠ ⎝
⎜ −13 −
2⎠

E3. Rezolvare:
a) Ecuaţia este de tipul AX = B.
Deoarece det(A) = 3, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = A–1B.
⎛−2 3 1⎞ ⎛10 7 2 ⎞ ⎛10 7 2 ⎞
⎜ ⎟ * ⎜ ⎟
Dar A =⎜ 3 −4 −1⎟, A =⎜ 8 5 1 ⎟ şi A = ⋅ ⎜⎜ 8 5 1 ⎟⎟ .
t −1 1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎟
⎝−1 2 −2⎠ ⎝ 1 1 −1⎠ ⎝ 1 1 −1⎠
⎛10 7 2 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 6⎞ ⎛ 2⎞
Rezultă că X = ⋅ ⎜ 8 5 1 ⎟ ⎜ 0 ⎟ = ⎜⎜ 6 ⎟⎟ = ⎜⎜ 2 ⎟⎟ .
1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1
3 ⎜ ⎟⎜ ⎟ 3 ⎜ 3 ⎟ ⎜1 ⎟
⎝ 1 1 −1⎠⎝ −2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
b) Ecuaţia este de forma X · A = B.
Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = BA–1.

81
⎛1 1 1⎞ ⎛ −1 −1 1 ⎞ ⎛ 1 1 −1⎞
Dar A = ⎜ −1 0 −1⎟ , A = ⎜ −2 −1 3 ⎟ şi A = ⎜⎜ 2 1 −3 ⎟⎟ .
t ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ −1

⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 0 −1⎟
⎝ 2 −1 1 ⎠ ⎝ −1 0 1 ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 1 −1⎞
⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎜ ⎛ −2 −1 4 ⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 2 1 −3 ⎟⎟ = ⎜ ⎟.
⎝ 0 −1 3 ⎠ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −1 0 ⎠
⎝ 1 0 −1⎠
c) Ecuaţia matriceală este de tipul AXB = C.
Avem: det(A) = –1 şi det(B) = 1. Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile, deci soluţia
ecuaţiei matriceale se poate scrie sub forma X = A–1CB–1. Să calculăm A–1 şi B–1.
⎛ 2 1 −1⎞ ⎛ −1 4 3 ⎞ ⎛1 −4 −3 ⎞
• Avem A = ⎜ 2 −1 2 ⎟ , A = ⎜ −1 5 3 ⎟ şi A = ⎜⎜ 1

t ⎟ * ⎜ ⎟ −1
−5 −3 ⎟⎟ .
⎜3 0 1 ⎟ ⎜ 1 −6 −4 ⎟ ⎜ 6 4 ⎠⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ −1
⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 1 −2 7 ⎞
• B = ⎜ 2 1 0 ⎟ , B = ⎜⎜ 0 1 −2 ⎟⎟ şi B–1 = B*.
t ⎜ ⎟ *

⎜ −3 2 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 −4 −3 ⎞⎛ 0 −1 −1⎞⎛ 1 −2 7 ⎞ ⎛ 0 −5 −8 ⎞⎛ 1 −2 7 ⎞
Rezultă că X = A CB = ⎜⎜ 1 −5 −3 ⎟⎜
−1 −1 ⎟⎜
⎟⎜ 0 1 1 ⎟⎜ 0 1 −2 ⎟⎟ = ⎜⎜ 0 −6 −9 ⎟⎜ ⎟
⎟⎜ 0 1 −2 ⎟ =
⎜ −1 6 4 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 7 11 ⎟⎜ ⎟
⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ 0 0 1 ⎠
⎛ 0 −5 2 ⎞
= ⎜⎜ 0 −6 3 ⎟⎟ .
⎜ 0 7 −3 ⎟
⎝ ⎠

E4. Rezolvare:
a) Să calculăm det(A) şi det(B). Avem:
det(A) = 2 şi det(B) = –1. Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile, caz în care soluţia
ecuaţiei matriceale se scrie sub forma X = A–1CB–1. Să determinăm A–1 şi B–1.
⎛1 1 0⎞ ⎛1 1 −2 ⎞
Avem: A = ⎜⎜ −1
t
1 0 ⎟ , A = ⎜⎜ −1 1
⎟ *
0 ⎟⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* .
⎜1 2
⎝ 1 1 ⎟⎠ ⎜0 0
⎝ 2 ⎟⎠
⎛2 3 ⎞ * ⎛ 4 −3 ⎞ ⎛ −4 3 ⎞
t
B=⎜ , B =⎜ ⎟ şi B−1 = −B* = ⎜ ⎟.
⎝3 4 ⎟⎠ ⎝ −3 2 ⎠ ⎝ 3 −2 ⎠
⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 3 −1⎞ ⎛ −15 11 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎛ −4 3 ⎞ 1 ⎜ ⎟ ⎛ −4 3 ⎞ 1 ⎜
1
Rezultă că X = ⎜ −1 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ ⎟ = 2 ⎜ −1 −1⎟ ⋅ ⎜ 3 −2 ⎟ = 2 ⎜ 1 −1 ⎟⎟ .
2⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 3 −2 ⎠ ⎜0 2⎟ ⎝ ⎠ ⎜ 6 −4 ⎟
⎝ 0 0 2 ⎠ ⎝ 0 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
b) Deoarece A şi B sunt matrice inversabile, soluţia ecuaţiei matriceale BXA = tC este
X = B–1 · tC · A–1, adică
⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 1 1 −2 ⎞
⎛ −4 3 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ 1 ⎜ ⎟ ⎛ −5 −4 3 ⎞ 1 ⎜ ⎛ −1 −9 16 ⎞
X =⎜ ⎟ ⋅⎜ ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 0 ⎟ = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 0 ⎟⎟ = 1 ⋅ ⎜ ⎟.
⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 1 ⎠ ⎜2 ⎟ ⎝ 4 3 −2 ⎠ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎝ 1 7 −12 ⎠
⎝0 0 2⎠ ⎝0 0 2⎠

82
3.4. Metode de rezolvare a sistemelor liniare

Exersare

E1. Rezolvare:
Matricele asociate sistemului de ecuaţii sunt:
⎛3 5⎞ ⎛ 7⎞ ⎛x⎞
a) A = ⎜ ⎟; B = ⎜ 2⎟; X = ⎜ y ⎟
⎝ 8 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 −2 ⎞ ⎛ 3⎞
⎛x⎞
b) A = ⎜ 2 −4 ⎟ ; B = ⎜⎜ 1 ⎟⎟ ; X = ⎜ ⎟ .
⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ y⎠
⎝ 5 −6 ⎠ ⎝ −8 ⎠
⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞
c) A = ⎜ 4 1 3 ⎟ ; B = ⎜ 0 ⎟ ; X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 9 −2 −1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜z⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛a⎞
⎛ 1 1 −1⎞ ⎛6 ⎞ ⎜ ⎟
d) A = ⎜ ⎟ ; B = ⎜11⎟ ; X = ⎜ b ⎟
⎝ 3 −2 1 ⎠ ⎝ ⎠ ⎜ ⎟
⎝c ⎠
⎧4x + y − z = 1

e) Sistemul se aduce la forma cea mai simplă: ⎨(1 − i) x − y + 3z = −2
⎪(i − 2) x − iy + z = −2

⎛ 4 1 −1⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞
Matricele asociate sunt: A = ⎜ 1 − i −1 3 ⎟ ; B = ⎜ −2 ⎟ ; X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ i − 2 −i 1 ⎟ ⎜ −2 ⎟ ⎜z⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧3x − 4 y − 3z = −11

f) Forma simplă a sistemului este: ⎨−3x + 2 y + 3z = −2
⎪ x − y − 2z = 0

⎛ 3 −4 −3 ⎞ ⎛ −11⎞ ⎛x⎞
Matricele asociate sistemului sunt: A = ⎜ −3 2 3 ⎟ ; B = ⎜ −2 ⎟ ; X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 1 −1 −2 ⎠ ⎝ 0⎠ ⎝z⎠

E2. Rezolvare:
a) • Verificăm dacă perechea (–3, –2) este soluţie a sistemului înlocuind x = –3, y = –2.
⎧−6 − 2 = −8 (adevărat)
Obţinem: ⎨
⎩9 + 8 = 10 (fals)
Rezultă că (–3, –2) nu e soluţie a sistemului de ecuaţii.
• Verificăm dacă perechea (–2, –4) este soluţie, înlocuind x = –2, y = –4.
⎧−4 − 4 = −8 (adevărat)
Obţinem: ⎨
⎩−6 + 16 = 10 (adevărat)
Rezultă că perechea (–2, –4) este soluţie a sistemului de ecuaţii.

83
• Verificăm dacă perechea (–6, 2) este soluţie.
⎧−12 + 2 =−8 (fals)
Obţinem: ⎨ .
⎩−18 − 8 =10 (fals)
Rezultă că (–6, 2) nu este soluţie.
• Verificăm dacă perechea (i, 1) este soluţie.
Obţinem: 2i + 1 = –8 (fals).
Rezultă că (i, 1) nu este soluţie.

b) Se verifică pe rând fiecare pereche dacă este soluţie înlocuind pe x cu primul număr şi pe y
cu al doilea număr al perechii.
Pentru acest sistem verifică perechea (–6, 2).
c) Soluţia este perechea (i, 1).
d) Soluţia este perechea (i, 1).

E3. Rezolvare:
a) Se înlocuie x = 1 şi y = –2 şi se obţine succesiv
⎧a + 3 + 6 = 8 ⎧a = −1 ⎧a = −1
⎨ ⇔⎨ ⇔⎨
⎩4 − (2b + 3) ⋅ (−2) = 18 ⎩4b + 10 = 18 ⎩b = 2

b) Se înlocuie x = − 7 , y = −5 şi obţinem succesiv:


4


( )7
⇔⎨
7
⎪(a + 3) − 4 + 15 = 8 ⎪⎧− 4 (a + 3) = −7 ⎧a + 3 = 4
⇔⎨
⎧a = 1
⇔⎨
⎪⎩−7 + 5(2b + 3) = 18 ⎩⎪5(2b + 3) = 25 ⎩2b + 3 = 5 ⎩b = 1

E4. Rezolvare:
a) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este:
⎛ 3 −4 ⎞ ⎛7⎞ ⎛x⎞
AX = B, unde A = ⎜ ⎟ ; B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟
⎝ 2 −3 ⎠ ⎝5⎠ ⎝ y⎠
Deoarece det(A) = –1 @ 0, matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este:
X = A–1B.
⎛ −3 4 ⎞ ⎛ 3 −4 ⎞
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
det( A) ⎝ −2 3 ⎠ ⎝ 2 −3 ⎠
⎛ 3 −4 ⎞ ⎛ 7 ⎞ ⎛ 1 ⎞
Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ .
⎝ 2 −3 ⎠ ⎝ 5 ⎠ ⎝ −1⎠
Aşadar, soluţia sistemului este perechea de numere reale (1, –1).

b) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: AX = B, unde


⎛ 2 −3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞
A=⎜ ⎟ , B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ .
⎝ 5 −7 ⎠ ⎝ 3⎠ ⎝ y⎠
Deoarece det(A) = 1, matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1B.
⎛ −7 3 ⎞
Dar A−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎜ ⎟.
det( A) ⎝ −5 2 ⎠

84
⎛ −7 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2 ⎞
Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟.
⎝ −5 2 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 1 ⎠
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (2, 1).

⎧x − y = 5
c) Forma generală a sistemului de ecuaţii este: ⎨ ,
⎩6 x − 5 y = 2
iar forma matriceală este:
⎛ 1 −1 ⎞ ⎛5⎞ ⎛x⎞
AX = B, unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ .
⎝ 6 −5 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ y⎠
Deoarece det(A) = 1, rezultă că A este matrice inversaiblă, iar soluţia ecuaţiei matriceale este:
⎛ −5 1⎞
X = A–1B, unde A−1 = A* = ⎜ ⎟.
⎝ −6 1 ⎠
⎛ −5 1⎞ ⎛ 5 ⎞ ⎛ −23 ⎞
Se obţine X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟.
⎝ −6 1⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ −28 ⎠
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (–23, –28).

d) Forma matriceală a sistemului este ecuaţia matriceală AX = B unde:


⎛ 2 1 −3 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛x⎞
A = ⎜ 4 1 1 ⎟ , B = ⎜10 ⎟ , X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ −3 1 2 ⎠ ⎝ −1 ⎠ ⎝z⎠
⎛ 1 −5 4 ⎞
Avem că det(A) = –30, deci există A = 1 A = − 1 ⎜⎜ −11 −5 −14 ⎟⎟ .
−1 *
det( A) 30 ⎜ ⎟
⎝ 7 −5 −2 ⎠
Soluţia ecuaţiei matriceale este:
⎛ 1 −5 4 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛ −60 ⎞ ⎛ 2 ⎞
X = A ⋅ B = − ⎜ −11 −5 −14 ⎟ ⎜ 10 ⎟ = − ⎜⎜ 30 ⎟⎟ = ⎜⎜ −1 ⎟⎟ .
−1 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1
30 ⎜ ⎟⎜ ⎟ 30 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 7 −5 −2 ⎠ ⎝ −1 ⎠ ⎝ −90 ⎠ ⎝ 3 ⎠
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere reale (2, –1, 3).

e) Forma generală a sistemului de ecuaţii este:


⎧6 x − 3 y + 5 z = 3

⎨ 4 x + 6 y − 5z = 3 ,
⎪2 x − 3 y + 10z = 2

iar forma matriceală este AX = B, unde
⎛ 6 −3 5 ⎞ ⎛3⎞ ⎛x⎞
A = ⎜ 4 6 −5 ⎟ , B = ⎜ 3 ⎟ , X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 2 −3 10 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝z⎠
⎛ 45 15 −15 ⎞
Avem că det(A) = 300 @ 0, deci există A = 1 ⋅ A = 1 ⋅ ⎜⎜ −50 50 50 ⎟⎟ ,
−1 *
det A 300 ⎜ ⎟
⎝ −24 12 48 ⎠
85
iar soluţia ecuaţiei matriceale este:
⎛1⎞
⎛ 45 15 −15 3
⎞ ⎛ ⎞ ⎛ 150 ⎞ ⎜ 2⎟
⎜ ⎟
X = A−1 ⋅ B = 1 ⎜⎜ −50 50 50 ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 3 ⎟⎟ = 1 ⎜⎜100 ⎟⎟ = ⎜ 1 ⎟ .
300 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 300 ⎜ 60 ⎟ ⎜ 3 ⎟
⎝ −24 12 48 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎜1⎟
⎜ ⎟
⎝5⎠
( )
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul 1 , 1 , 1 .
2 3 5

f) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este:


⎛1 1 1 ⎞ ⎛a⎞ ⎛x⎞
AX = B unde A = ⎜ 2 5 −3 ⎟ , B = ⎜ b ⎟ , X = ⎜⎜ y ⎟⎟ .
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 1 3 −2 ⎟ ⎜c ⎟ ⎜z⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ −1 5 −8 ⎞
Avem că det(A) = 1, deci există A = −1 1 ⋅ A = A = ⎜⎜ 1 −3 5 ⎟⎟ , iar soluţia ecuaţiei
* *
det( A) ⎜ 1 −2 3 ⎟
⎝ ⎠
⎛−1 5 −8⎞⎛ a ⎞ ⎛ a + 5b −8c ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
matriceale este X = A−1B =⎜ 1 −3 5 ⎟⎜ ⋅ b ⎟=⎜ a − 3b + 5c ⎟.
⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 1 −2 3 ⎠⎝ c ⎠ ⎝ a − 2b + 3c ⎠
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere
(– a + 5b – 8c, a – 3b + 5c, a – 2b + 3c).

E5. Rezolvare:
Un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute este de tip Cramer dacă determinantul matricei
sistemului este nenul.
⎛ 1 −8 ⎞
a) Matricea sistemului este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 33 @ 0.
⎝3 9 ⎠
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia unică:
dx dy 5 −8 1 5
x= , y= , unde dx = = 133 şi dy = = −4 .
det( A) det( A) 11 9 3 11
133 4
Rezultă că: x = , y=− .
33 33
b) Matricele asociate sistemului sunt:
⎛ −1 −5 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞
A=⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟ , X = ⎜ ⎟ .
⎝ 3 15 ⎠ ⎝ 4⎠ ⎝ y⎠
Avem că det(A) = 0.
Rezultă că sistemul nu este de tip Cramer.

86
⎛ 3 −4 2 ⎞ ⎛ 3⎞
c) Avem că A = ⎜ 5 1 3 ⎟ , cu det(A) = 3 @ 0 şi B = ⎜⎜ 6 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎜ 1 −6 1 ⎟ ⎜ −4 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia:
dx dy dz
x= , y= , z= , unde:
det( A) det( A) det( A)
3 −4 2 3 3 2 3 3 −4
dx = 6 1 3 = 65; d y = 5 6 3 =−4, d z = 5 1 6 =−101 .
−4 −6 1 1 −4 1 1 −6 −4
65 4 101
Rezultă că x = , y=− , z=− .
3 3 3
⎛ 1 −2 2 ⎞
d) Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜⎜ 2 −1 −1⎟⎟ cu det(A) = 6 @ 0, deci sistemul este
⎜ 1 1 −1 ⎟
⎝ ⎠
de tip Cramer.
10 −2 2 1 10 2 1 −2 10
dx = 2 −1 −1 = 36, d y = 2 2 −1 = 24, d z = 2 −1 2 = 36 .
4 1 −1 1 4 −1 1 1 4
Rezultă că soluţia sistemului este:
dx dy dz
x= = 6; y = = 4, z = = 6.
det( A) det( A) det( A)

E6. Rezolvare:
⎧x + 2 y = 4
a) ⎨
⎩2 x + 5 y = 9
⎛1 2⎞ ⎛ 4⎞ ⎛x⎞
Matricele asociate sistemului sunt: A = ⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ .
⎝2 5⎠ ⎝9⎠ ⎝ y⎠
4 2 1 4
Avem că det(A) = 1, d x = = 2; d y = = 1.
9 5 2 9
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este dată de formulele lui Cramer:
dx dy
x= = 2, y = = 1.
det( A) det( A)
⎧−2 x + 5 y = −1
b) ⎨
⎩3x − 7 y = 2
⎛ −2 5 ⎞
Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = –1.
⎝ 3 −7 ⎠
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer:
dx dy −1 5 −2 −1
x= , y= , unde d x = = −3 , d y = = −1 .
det( A) det( A) 2 −7 3 2
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este x = 3, y = 1.

87
⎧4 x + 3 y =17
c) ⎨ .
⎩6 x + 5 y =−3
⎛ 4 3⎞
Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 2. Rezultă că sistemul este de tip
⎝ 6 5⎠
Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer:
dx dy
x= , y= ,
det( A) det( A)
unde:
17 3 4 17
dx = = 94, d y = = −114 .
−3 5 6 −3
Se obţine soluţia sistemului de ecuaţii: x = 47, y = –57.

⎧x + y + z = 2

d) ⎨2 x + 3 y − z = 5
⎪3 x + y + 3 z = 4

⎛1 1 1 ⎞
Matricea sistemului este A = ⎜⎜ 2 3 −1⎟⎟ cu det(A) = –6.
⎜3 1 3 ⎟
⎝ ⎠
Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află folosind formulele lui
Cramer:
dx dy dz
x= , y= , z= ,
det( A) det( A) det( A)
unde
2 1 1 1 2 1 1 1 2
d x = 5 3 −1 = −6; d y = 2 5 −1 = −6; d y = 2 3 5 = 0 .
4 1 3 3 4 3 3 1 4
Rezultă că soluţia sistemului este: x = y = 1, z = 0.
⎧ x + 2 y − 4 z = −2

e) ⎨ −3 x + 4 y + z = 13
⎪2 x − y + 3z = 9

⎛ 1 2 −4 ⎞
⎜ ⎟
Matricea sistemului este: A = ⎜ −3 4 1 ⎟ cu det(A) = 55.
⎜ 2 −1 3 ⎟
⎝ ⎠
Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer:
dx dy dz
x= , y= , z= , unde
det( A) det( A) det( A)
−2 2 −4 1 −2 −4 1 2 −2
d x = 13 4 1 = 110; d y = −3 13 1 = 220 , d z = −3 4 13 = 167 .
9 −1 3 2 9 3 2 −1 9
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 2, y = 4, z = 3.
88
⎧−2 x + y + 3 z = −1

f) Sistemul de ecuaţii are următoarea formă generală: ⎨ x + 3 y + 2 z = 4 .
⎪ x − 3 y + 2 z = 10

⎛ −2 1 3 ⎞
Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜⎜ 1 3 2 ⎟⎟ cu det(A) = –42.
⎜ 1 −3 2 ⎟
⎝ ⎠
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu formulele lui Cramer:
dx dy dz
x= , y= , z= , unde:
det( A) det( A) det( A)
−1 1 3 −2 −1 3 −2 1 −1
d x = 4 3 2 = −126; d y = 1 4 2 = 42, d z = 1 3 4 = −84 .
10 −3 2 1 10 2 1 −3 10
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 3, y = –1, z = 2.

E7. Rezolvare:
−3 2 1
a) Calculăm det( A) = 4 −1 2 = 9 + 8 − 20 − 5 − 24 + 12 = −20 .
−5 2 3
⎛ −7 −4 5 ⎞
−1 1 * 1 ⎜ ⎟
Rezultă că A este matrice inversabilă şi A = ⋅ A = − ⋅ ⎜ −22 −4 10 ⎟ .
det( A) 20 ⎜ ⎟
⎝ 3 −4 −5 ⎠
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este X = A–1B, adică:
⎛ −7 −5 5 ⎞ ⎛ 4 ⎞ ⎛ −20 ⎞ ⎛ 1 ⎞
1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
X = − ⎜ −22 −4 10 ⎟ ⋅ ⎜ 8 ⎟ = − ⎜ −40 ⎟ = ⎜ 2 ⎟ .
20 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 20 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 3 −4 −5 ⎠ ⎝ 8 ⎠ ⎝ −60 ⎠ ⎝ 3 ⎠

⎧−3x + 2 y + z = 4

b) Sistemul de ecuaţii este: ⎨4 x − y + 2 z = 8 .

⎩−5 x + 2 y + 3z = 8
⎛−1 2 1 ⎞
⎜ ⎟
c) Matricea sistemului este A =⎜ 4 −1 2⎟.
⎜ ⎟
⎝−5 2 3⎠
Avem că det(A) = –20.
dx dy dz
Formulele Cramer sunt: x = , y= , z= ,
det( A) det( A) det( A)
4 2 1 −3 4 1 −3 2 4
unde d x = 8 −1 2 = −20, d y = 4 8 2 = −40, d z = 4 −1 8 = −60 .
8 2 3 −5 8 3 −5 2 8
Se obţinem soluţia: x = 1; y = 2, z = 3.
89
E8. Rezolvare:

⎪ x + y = 4 ⋅(−2)
a) ⎨ .
⎪2 x + 3 y = 9

Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi adunând-o la a
doua.
Se obţine sistemul echivalent:
⎧x + y = 4 ⎧x = 4 − y ⎧x = 3
⎨ ~⎨ ~⎨ .
⎩ y =1 ⎩y =1 ⎩y =1
Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (3, 1).
⎧2 x + y = 3
b) ⎨
⎩x + 2 y = 0

⎪ x + 2 y = 0 ⋅(−2)
Permutăm cele două ecuaţii şi observăm sistemul: ⎨
⎪2 x + y = 3

Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi aduând-o la
cealaltă.
⎧x + 2 y = 0
Se obţine: ⎨ .
⎩ −3 y = 3
Rezultă că y = –1 şi x = 2. Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (2, – 1).

⎧x + y + z =1 ⋅(−1)

c) ⎨ x + 2 y + 2 z =−1 .

⎩x − y + 2 z = 2
Eliminăm x din ecuaţia a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată.
⎧x + y + z =1

Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨ y + 2 z =−2 ⋅2

⎩ − 2 y + z =1
Eliminăm y din ecuaţia a treia înmulţind ecuaţia a doua cu 2 şi adunând-o la ultima ecuaţie.
⎧x + y + z =1

Se obţine: ⎨ y + z =−2

⎩ 3z =−3
Pornind de la ultima ecuaţie a sistemului spre prima ecuaţie se obţine: z = –1, y = –1, x = 3.
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (3, –1, –1).

d) Permutăm ecuaţia întâi cu a patra şi se obţine sistemul echivalent:


⎧ x+ y+ z = 6 ⋅(−4); ⋅(−6); ⋅(−2)

⎪4 x − 6 y − 3 z = 0
⎨ (1)
⎪6 x +10 y −10 z = 8
⎪2 x + 5 y + 3z =17

Eliminăm necunoscuta x din a doua, a treia şi a patra ecuaţie, păstrând prima ecuaţie neschimbată.
Pentru aceasta înmulţim succesiv prima ecuaţie cu –4, –6, –2 şi o adunăm la a doua, a treia,
respectiv a patra ecuaţie a sistemului (1).

90
⎧x + y + z = 6

⎪ −10 y − 7 z =−24
Se obţine sistemul echivalent: ⎨ .
⎪ 4 y −16 z =−28 :4
⎪ 3y+ z =5

Împărţim ecuaţia a treia cu 4 şi o permutăm cu a doua ecuaţie după care procedăm la
eliminarea necunoscutei y din ultimele două ecuaţii raportându-se la a doua ecuaţie a
sistemului. Se obţin sistemele echivalente:
⎧x + y + z = 6

⎪ y − 4 z =−7 ⋅10; ⋅(−3)

⎪ −10 y − 7 z =−24

⎩ 3y+ z = 5
⎧x + y + z = 6

⎪ y − 4 z =−7
⎨ .
⎪ − 47 z =−94

⎩ 13z = 26
Din ultimele două ecuaţii se obţine z = 2, apoi se obţine y = 1 şi x = 3.
Aşadar soluţia sistemului este tripletul (3, 1, 2).
e) Eliminăm necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra înmulţind prima ecuaţie cu
(–2), (–2) şi (–1) şi adunând-o respectiv la a doua, a treia şi a patra ecuaţie.
Se obţine sistemul echivalent:
⎧ x + y − 3 z =−1

⎪ − y +4z = 3
⎨ .
⎪ y +4z = 6

⎩ y =0
Înlocuind y = 0 în ecuaţia a doua şi a treia se obţin două ecuaţii contradictorii: 4z = 3 şi 4z = 6.
Rezultă că sistemul este incompatibil.
f) • Eliminăm x din ecuaţia a doua, a treia şi a patra. Se obţine sistemul echivalent.
⎧x + y + 2 z = 4

⎪ − y − 3 z =−2

⎪ y − 3z =−2

⎩ y − 3z =−2
• Eliminăm y din ecuaţia a treia şi a patra, raportându-ne la ecuaţia a doua. Se obţine:
⎧x + y + 2 z = 4

⎪ − y − 3 z =−2

⎪ 0⋅ z = 0

⎩ 0⋅ z = 0
Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex. Notăm z = α, α ∈ şi se obţine:
y = 3α− 2 şi x =−5α+ 6
Aşadar sistemul este simplu nedeterminat şi mulţimea soluţiilor este:
S = {(−5α+ 6, 3α− 2, α) α ∈ }
91
g) Permutăm prima şi a doua ecuaţie între ele. Se obţine sistemul echivalent:
⎧ x + 2 y − 3 z = 0 ⋅(−2); (−2); ⋅(−4)

⎪2 x − 3 y + z =−1

⎪2 x −10 y +8 z =−1
⎪4 x −15 y + 9 z = 0

Eliminăm x din a doua, a treia şi a patra ecuaţie. Se obţine sistemul echivalent:
⎧x + 2 y − 2 z = 0
⎧x + 2 y − 3z = 0 ⎪
⎪ ⎪ − y + z =− 1
⎪ − 7 y + 7 z =−1 ⎪ 7
⎨ ~⎨ .
⎪ −14 y +14 z =−1 ⎪ − y + z =− 1

⎩ − 23 y + 21z = 0 ⎪ 14

⎩ 23 y − 21z = 0
Se observă că a doua şi a treia ecuaţie sunt contradictorii.
Rezultă că sistemul este incompatibil.

h) Sistemul se scrie sub forme echivalente astfel:



⎪ x − y − 2 z =−3 ⋅(−2) ⎧ x − y − 2 z =−3
⎨ ~⎨

⎩2 x − 3 y − z =1 ⎩ − y +3z = 7
Se consideră z necunoscută secundară, notată parametric z = α, a ∈ şi se obţine
y = 3α− 7, x = α−10 .
Soluţia sistemului este mulţimea S = {(5 α−10, 3α− 7, α) α ∈ }
i) Sistemul se scrie sub forma echivalentă succesiv:
⎧ a − 2b + c =10 ⎧a − 2b + c =10
⎨ ~⎨ .
⎩3a − 2b − c = 7 ⎩ 4b − 4c =−23
4 x − 23 2 α− 3
Se ia c = α, α ∈ şi se obţine b = , a= .
4 2
⎧⎛ 2 α− 3 4 α− 23 ⎞ ⎫
Aşadar, mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii este S = ⎨⎜ , , α⎟ α ∈ ⎬ .
⎩⎝ 2 4 ⎠ ⎭

j) Sistemul este echivalent cu:


⎧x + y + z =1 ⎧x + y + z =1
⎪ ⎪
⎨ −3 y − z = 0 ~ ⎨ z +3 y = 0 .
⎪ ⎪
⎩ 2 y −2z = 0 ⎩ 8y = 0
Rezultă că y = 0, z = 0 şi x = 1.
Aşadar, sistemul este compatibil determinat cu soluţia tripletul (1, 0, 0).

92
Sinteză

S1. Rezolvare:
a) Sistemul este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nenul.
Aşadar, avem condiţia:
1 −m 1
det( A) = 1 −2 1 = 4 − m 2 .
m m 2 −2
Din condiţia 4 – m2 @ 0 rezultă că m i Z \ {–2, 2}.
dx dy dz
Soluţia sistemului se calculează cu formulele lui Cramer: x = , y= , z=
det( A) det( A) det( A)
2m − m 1
unde d x = −1 −2 1 = −2m3 − m 2 + 8m + 4 = − m 2 (2m + 1) + 4(2m + 1) = (2m + 1)(4 − m 2 ) .
2 m2 −2
1 2m 1
dy = 1 −1 1 = 2m 2 + 5m + 2 = (2m +1)(m + 2) ,
m 2 −2
1 − m 2m
dz = 1 −2 −1 = 2m3 + 6m 2 + 2m − 4 = (m + 2)(2m 2 + 2m − 2) .
m m2 2
2m + 1 2m 2 + 2m − 2
Se obţine soluţia sistemului: x = 2m + 1, y = , z= .
2−m 2−m
b) Punem condiţia: det(A) @ 0, adică:
1 m −1
2 −1 −2 = −2m 2 − 3m − 1 = −(2m + 1)(m + 1) .
m 2 1
⎧ 1 ⎫
Sistemul este de tip Cramer dacă m ∈ Z \ ⎨− , − 1⎬ şi soluţia se calculează cu formulele:
⎩ 2 ⎭
dx dy dz
x= , y= , z= , unde
det( A) det( A) det( A)
8 m −1 1 8 −1 1 m 8
d x = 6 −1 −2 = −14m + 8, d y = 2 6 −2 = −10(m + 1) , d z = 2 −1 6 = 6m 2 + 16 .
4 2 1 m 4 1 m 2 4
14m −8 10 −6m 2 −16
Se obţine soluţia: x = , y= , z= .
(m +1)(2m +1) 2m +1 (m −1)(2m +1)

93
S2. Rezolvare:
Sistemul de n ecuaţii cu n necunoscute nu este de tip Cramer dacă determinantul matricei
sistemului este nul: det(A) = 0.
a) Avem:
1 m +1 1
det( A) = m 1 −1 = m3 + m 2 − 4m − 4 = m 2 (m + 1) − 4(m + 1) = (m + 1)(m 2 − 4) =
1 −2 − m
= (m + 1)(m − 2)(m + 2) .
Condiţia det(A) = 0 conduce la m i {–2, –1, 2}.
2 3 m+2
19
b) det A = 0 ⇔ 3 1 m = 0 ⇔ 5m − 19 = 0 ⇔ m = .
5
3 −1 1

S3. Rezolvare:
a) Forma simplă a sistemului de ecuaţii este:
⎧5 x − 6 y = −28
⎨ .
⎩ 4 x − y = −11
Matricele asociate sistemului sunt:
⎛ 5 −6 ⎞ ⎛ −28 ⎞ ⎛x⎞
A=⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ .
⎝ 4 −1 ⎠ ⎝ −11 ⎠ ⎝ y⎠
• Rezolvarea sistemului prin metoda matriceală:
Forma matriceală a sistemului este AX = B. det(A) = 19 @ 0.
1 1 ⎛ −1 6 ⎞
Rezultă că există A−1 = ⋅ A* , adică A−1 = ⋅ ⎜ ⎟ şi soluţia ecuaţiei matriceale este
det A 19 ⎝ −4 5 ⎠
1 ⎛ −1 6 ⎞ ⎛ −28 ⎞
matricea X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟.
19 ⎝ −4 5 ⎠ ⎝ −11 ⎠

1 ⎛ −38 ⎞ ⎛ −2 ⎞
Se obţine X = ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
19 ⎝ 57 ⎠ ⎝ 3 ⎠
Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (–2, 3).

• Rezolvarea sistemului prin metoda lui Cramer.


Avem că det(A) = 19, deci sistemul este de tip Cramer şi soluţia lui se calculează cu
formulele lui Cramer:
dx dy −28 −6 5 −28
x= , y= unde d x = =−38, d y = = 57.
det( A) det( A) −11 −1 4 −11
Rezultă că soluţia sistemului este:
x = –2; y = 3.
• Rezolvarea sistemului prin metoda lui Gauss.
Forma simplă a sistemului este:
⎧ ⎛ 4⎞
⎪5 x − 6 y =−28 ⋅⎜− ⎟
⎨ ⎝ 5⎠ .

⎩4 x − y =−11
94
4
Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie, înmulţind prima ecuaţie cu − şi adunând-o la a
5
doua. Se obţine sistemul echivalent:
⎧5 x − 6 y = −28

⎨ 19 57 .
⎪⎩ 5 ⋅ y = 5
Din a doua ecuaţie rezultă y = 3 iar din prima ecuaţie se obţine x = –2.

S4. Rezolvare:
⎛1 1 −2 + i ⎞ ⎛−2 + 2i ⎞ ⎛x⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
a) Matricele asociate sistemului sunt: A =⎜1 i −1− i ⎟; B =⎜ −1 ⎟; X =⎜ y ⎟.
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝i 0 −i ⎠ ⎝−1− i ⎠ ⎝z ⎠
Determinantul matricei A este det(A) = i @ 0.
Sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele:
dx dy dz
x= , y= , z= , unde
det( A) det( A) det( A)
−2 + 2i 1 −2 + i 1 −2 + 2i −2 + i 1 1 −2 + 2i
d x = −1 i −1− i =−1 ; d y = 1 −1 −1 − i = 0 ; d z = 1 i −1 = i .
−1− i 0 −i i −1 − i −i i 0 −1 − i
Se obţine soluţia x = i, y = 0, z = 1.
b) Forma simplă a sistemului este:
⎧ 3x − 3 y + 4 z = 2 ⎧3x − 3 y + 4 z = 2
⎪ ⎪
⎨10 x − 4 y +10 z = 6 ~ ⎨ 5 x − 2 y + 5 z = 3
⎪ ⎪
⎩ 6x−6 y +6z = 0 ⎩ x− y + z = 0
Matricele asociate sunt:
⎛ 3 −3 4 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛x⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A = ⎜ 5 −2 5 ⎟ , B = ⎜ 3 ⎟ , X = ⎜ y ⎟ .
⎜ 1 −1 1 ⎟ ⎜0⎟ ⎜z ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Avem că det(A) = –3 @ 0. Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu
formulele:
dx dy dz
x= , y= , z= unde dx = 3, dy = –3, dz = –6.
det( A) det( A) det( A)
Se obţine soluţia: x = –1, y = 1, z = 2.

S5. Rezolvare:
a) Formula simplă a sistemului este:
⎧2 x + 4 y − 3 z = 11
⎪7 x − 3 y + 5 z = 6


⎪3x + y − 8 z = 15
⎪⎩6 x − 5 y + 11z = −4
Pentru uşurinţa calculelor vom permuta în cadrul fiecărei ecuaţii termenii cu necunoscutele x
şi y şi totodată vom schimba între ele prima şi a treia ecuaţie. Se obţine sistemul echivalent:
95
⎧ y + 3x −8 z =15 ⋅−4; ⋅3; ⋅5

⎪ 4 y + 2 x − 3 z =11
⎨ .
⎪ −3 y + 7 x +5z = 6
⎪−5 y + 6 z +11z =−4

⎧ y + 3 x − 8 z =15

⎪ −10 x + 29 z =−49
Eliminăm necunoscuta y din ecuaţiile a II-a, a III-a, a IV-a, obţinând ⎨ .
⎪ 16 x −19 z = 51

⎩ 21x − 29 z = 71
Din ecuaţia a doua şi a patra se obţine, după adunarea lor, 11x = 22, deci x = 2.
Pentru x = 2 din ecuaţia a doua se obţine z = –1.
Perechea x = 2, z = –1 verifică şi ecuaţia a treia şi a patra.
Din prima ecuaţie se obţine y = 17.
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (2, 1, –1).
⎧2 x + y + z = 2

⎪ x +3 y + z = 5
b) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎨ .
⎪ x + y + 5 z =−7

⎩2 x + 3 y − 3z =14
Schimbăm prima ecuaţie cu a doua şi apoi eliminăm din celelalte ecuaţii necunoscuta x:
⎧ x +3 y + z = 5 (−2); (−1); (−2) ⎧ x + 3 y + z = 5
⎪ ⎪
⎪2 x + y + z = 2 ⎪ − 5 y − z =−8
⎨ ~⎨ ~
⎪ x + y + 5 z =−7 ⎪ − 2 y + 4 z =−12
⎪2 x + 3 y − 3 z =14 ⎪
⎩ −3 y − 5z = 4

⎧x + z +3 y = 5 ⎧x + z +3 y = 5
⎪ ⎪
⎪ z + 5 y = 8 ⋅(−2); ⋅(−5) ⎪ z +5 y = 8
~⎨ ~⎨ .
⎪ 2 z − y =−6 ⎪ −11 y =−22
⎪ ⎪
⎩ − 22 y =−44
⎩ 5 z + 3 y =−4
Din ultimele două ecuaţii se obţine y = 2, apoi z = –2, x = 1.
Aşadar soluţia sistemului iniţial este tripletul (1, 2, –2).
c) Sistemul se scrie în următoarea formă echivalentă:
⎧ x + y − 3z =−1 ⋅(−2); (−1); ⋅(−1)

⎪2 x + y − 2 z =1

⎪ x+ y+ z =3
⎪ x + 2 y − 3z =1

Se elimină necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra şi se obţine sistemul echivalent:
⎧ x + y − 3 z = −1
⎪ − y + 4z = 3


⎪ 4z = 4
⎪⎩ y + 0 ⋅ z = 2
Din ultimele două ecuaţii se obţine că: y = 2, z = 1 soluţii care nu verifică ecuaţia a doua.
Rezultă că sistemul este incompatibil.
96
d) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă:
⎧ 4 ⎛ 11⎞
⎪ 3 x + 2 y + 4 z =−4 ⋅ ; ⋅⎜− ⎟
⎪ 3 ⎝ 3⎠

⎨−4 x + 5 y + 7 z = 8


⎪ 11x − 31 y − 47 z =−68

Eliminăm x din a doua şi a treia ecuaţie obţinând sistemul echivalent:
⎧3 x + 2 y + 4 z =−4

⎪ ⎧3 x + 2 y + 4 z =−4
⎪ 23 37 8 ⎪
⎨ y+ z= ~ ⎨ 23 y + 37 z = 8
⎪ 3 3 3 ⎪
⎪ 115 ⎩ 23 y + 37 z = 32
185 160 ⎛ 3 ⎞
⎪− y− z =− ⋅⎜− ⎟
⎩ 3 3 3 ⎝ 5⎠
Se observă că ultimele două ecuaţii sunt contradictorii.
Rezultă că sistemul de ecuaţii este incompatibil.
e) Sistemul se scrie sub următoarele forme echivalente:
⎧ ⎛ 5⎞
⎪ 2 x + 7 y − 4 z = 0 ⋅⎜− ⎟; ⋅(−6) ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0
⎪ ⎝ 2⎠ ⎪
⎪ ⎪ 39
⎨ 5x − 2 y − 8z = 0 ~ ⎨− y + 2 z = 0 ~
⎪ ⎪ 2
⎪ 12 x + 3 y − 20 z = 0 ⎪
⎩−39 y + 4 z = 0


⎧2 x + 7 y − 2 z = 0 ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0
⎪ ⎪
~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0 ~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0
⎪ ⎪
⎩ − 39 y + 2 z = 0 ⎩ 0⋅ z = 0
Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex.
2α 71α
Notăm z ∈ α, α ∈ şi apoi se obţine că y = ; x= .
39 39
⎧x − 4 y + (2m + 3) z = 0

f) • Eliminăm necunoscutele x şi obţinem: ⎨ (4 − m) y − (2m + 4) z = 0

⎩ 9 y − 2(2m + 3) z = 8
⎧ x − 4 y + (2m + 3) z = 0
⎪ m−4
Rescriem sistemul sub forma: ⎨ 9 y − 2(2m + 3) z = 8 /⋅
⎪(4 − m) y − (2m + 4) z = 0 9


⎪ x − 4 y + (2m + 3) z = 0
⎪⎪
• Eliminăm y din ecuaţia a treia: ⎨ 9 y − 2(2m + 3) z = 8
⎪ −4m 2 − 8m − 12 8(m − 4)
⎪ ⋅z =
⎪⎩ 9 9
2
2(4 − m) 4(m + 2) 2(2m + 3m + 4)
Se obţine: z = 2 ; y= 2 ; x= , m ∈Z .
m + 2m + 3 m + 2m + 3 m 2 + 2m + 3
97
S6. Rezolvare:
a) Sistemul este compatibil determinat dacă şi numai dacă determinantul matricei sistemului
este nenul.
2 1 m +1
Avem: 1 m − 1 m ≠ 0.
5 4 3(m + 1)
Se obţine m2 – 2m @ 0 ® m i Z \ {0, 2}.
b) Pentru m = 0 se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧ 2x + y + z = 0 ⎛ 2 1 1⎞
⎪ ⎜ ⎟
⎨ x − y = 0 şi A = ⎜ 1 −1 0 ⎟ .
⎪5 x + 4 y + 3 z = 3 ⎜ 5 4 3⎟
⎩ ⎝ ⎠
Se găseşte că det(A) = 0, deci sistemul nu este de tip Cramer.
Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss.
Rescriem sistemul sub următoarea formă:
⎧ x− y = 0 ⋅(−2); ⋅(−5)

⎨2 x + y + z = 0

⎩5 x + 4 y + 3 z = 3
Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând prima ecuaţie neschimbată.
Se obţine sistemul echivalent:
⎧x − y =0

⎨ 3 y + z = 0 (−3)

⎩ 9 y + 3z = 3
Eliminăm necunoscuta y din a treia ecuaţie înmulţind pe a doua cu (–3) şi adunând-o la a
treia:
⎧ x− y = 0

Avem sistemul: ⎨ 3 y + z = 0

⎩ 0⋅ z = 3
Se observă că ultima ecuaţie este contradictorie (0 = 3) şi ca urmare sistemul este incompatibil.
• Pentru m = –1 sistemul de ecuaţii devine:
⎧ 2 x + y = −1

⎨ x − 2 y − z = −2
⎪ 5x + 4 y = 3

⎧z + 2 y − x = 2

Rescriem sistemul sub următoarea formă: ⎨ y + 2 x =−1 ⋅(−4)

⎩ 4 y +5x = 3
⎧z + 2 y − x = 2

Eliminăm pe y din ultima ecuaţie raportându-ne la ecuaţia a doua şi obţinem: ⎨ y + 2 x = −1
⎪ − 3x = 7

7 11 23
Se obţin soluţiile: x = − , y = , z = − .
3 3 3

98
⎧2 x + y + 3 z = 2

• Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine: ⎨ x + y + 2 z = 4

⎩5 x + 4 y + 9 z = 3
Determinantul matricei sistemului este zero, deci sistemul nu este de tip Cramer.
Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss.
Sistemul de ecuaţii se scrie sub următoarea formă echivalentă:
⎧ x + y + 2 z = 4 ⋅(−2); ⋅(−5)

⎨2 x + y + 3 z = 2

⎩5 x + 4 y + 9 z = 3
Eliminăm x din ecuaţiile a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată. Se obţine:
⎧x + y + 2z = 4

⎨ − y − z = −6
⎪ − y − z = −17

Se observă deja că din ultimele două ecuaţii rezultă că 6 = 17, ceea ce este fals.
Aşadar, pentru m = 2 sistemul de ecuaţii este incompatibil.

S7. Rezolvare:
1 1 1
Determinantul matricei sistemului este d = a b c = (b − a)(c − a)(c − b) (vezi exerciţiul
a2 b2 c2
rezolvat de la pagina 51 din manual).
Deoarece a @ b @ c rezultă că d @ 0 şi sistemul este de tip Cramer.
Aplicăm formulele lui Cramer şi obţinem:
1 1 1
dx
• x = , unde d x = 2 b c = (b − 2)(c − 2)(c − b) (determinant Vandermonde de ordinul 3)
d
4 b2 c2
(b − 2)(c − 2)
Rezultă că x = .
(b − a)(c − a )
1 1 1
dy
• y= unde d y = a 2 c = (2 − a )(c − a)(c − 2) .
d
a2 4 c2
(2 − a)(c − 2)
Se obţine y = .
(b − a)(c − b)
1 1 1
dz
• z= , unde d z = a b 2 = (b − a )(2 − a )(2 − b) .
d
a 2 b2 4
(2 − a)(2 − b)
Se obţine z = .
(c − a )(c − b)

99
S8. Rezolvare:
⎛ 2m − 1 3 −m ⎞
⎜ ⎟
a) A = ⎜ 3 2m − 1 m − 1 ⎟ ; det( A) = 0 ⇔ 6m(m − 2) = 0 ⇔ m ∈ {0, 2} .
⎜ m−2 m−2 1 ⎟⎠

b) Sistemul nu este de tip Cramer dacă det(A) = 0, deci pentru m i {0, 2}.
c) Pentru m i Z \ {0, 2} soluţia sistemului este dată de formulele lui Cramer:
1 3 −m
dx dy dz
xm = , ym = , z= unde d x = 3 2m − 1 m − 1 = 3(5m − 6)
det( A) det( A) det( A)
2 m−2 1
2m − 1 1 −m 2m − 1 3 1
dy = 3 3 m − 1 = −3(m + 2) , d z = 3 2m − 1 3 = 24(m − 2) .
m−2 2 1 m−2 m−2 2
5m − 6 −m − 2 4
Se obţine soluţia: xm = ; ym = , zm = .
2m(m − 2) 2m(m − 2) m
2 m − 4)
5m − 6 m+2 4 5m − 6 − 2m − 8m + 16
d) xm + 2 ym − zm > 1 ⇔ − − >1⇔ >1⇔
2m(m − 2) m(m − 2) m 2m(m − 2)
2
−5m + 6 −2 m − m + 6
⇔ −1 > 0 ⇔ >.
2m(m − 2) 2m(m − 2)
Tabelul de semn pentru expresia fracţionară este:
3
m – –2 2 +0
2
–2m2 – m + 6 –––– 0 ++++++0–––––––
2m(m – 2) +++++++0–––––– 0++++
−2m 2 − m + 6
– – – 0 + + + | – – – –0 + + | – – – –
2m(m − 2)
⎛3 ⎞
Soluţia inecuaţiei este mulţimea: S = ( −2, 0 ) ∪ ⎜ , 2⎟ .
⎝2 ⎠
S9. Rezolvare:
2 1 1
a) Determinantul matricei sistemului este: d = 1 1 1 = 1.
1 1 2
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele:
1 1 1
dx dy dz
x(a) = , y (a ) = , z (a ) = , unde d x = 2a 1 1 = 1 − 2a ,
d d d
44 1 2
2 1 1 2 1 1
a a a
dy = 1 2 1 = −4 + 3 ⋅ 2 − 1 , d z = 1 1 2a = 4a − 2a .
1 4a 2 1 1 4a
Se obţine soluţia: x(a) = 1 – 2a, y(a) = –4a + 3 · 2a – 1, z(a) = 4a – 2a, a i Z.
100
b) y(a) > 1 ® –a4 + 3 · 2a – 1 > 1 ® –4a + 3 · 2a – 2 > 0.
Notăm 2a = m şi se obţine inecuaţia –m2 + 3m – 2 > 0.
Dar –m2 + 3m – 2 = 0 pentru m i {1, 2}.
Tabelul de semn pentru expresia –m2 + 3m – 2 este:
m – 1 2 +
2
–2m + 3m – 2 ––––––0++++0–––––
Soluţia inecuaţiei cu necunoscuta m este: m i (1, 2).
Revenind la notaţia făcută se obţine că 2a i (1, 2) adică a i (0, 1).

S10. Rezolvare:
Sistemul este compatibil determinat dacă determinantul matricei sistemului este nenul.
Aşadar, avem condiţia:
α 1 1
α + 1 β + 1 2 ≠ 0 ⇔ −αβ + β ≠ 0 ⇔ β (1 − α ) ≠ 0 ⇔ β ≠ 0 şi α ≠ 1 .
1 2β 1
Rezultă că răspunsul corect este b)

S11. Rezolvare:
Matricele asociate sistemului sunt:
⎛2 1 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A = ⎜ 1 −1 1 ⎟ ; B = ⎜ −1⎟ ; X = ⎜ y ⎟ ; det(A) = –3m + 6 = –3(m – 2).
⎜1 2 m⎟ ⎜m ⎟ ⎜z ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
• Dacă m @ 2, atunci det(A) @ 0, atunci det(A) @ 0 şisistemul este compatibil determinat cu
soluţia dată de formulele:
dx dy dz
x= , y= , z= , unde dx = 4(m – 2), dy = –2(m – 2), dz = –3(m – 2).
det( A) det( A) det( A)
4 2
Se obţine soluţia x = − , y = , z = 1, m ≠ 2 .
3 3
⎧2 x + y + 3 z = 1

• Dacă m = 2 sistemul devine: ⎨ x − y + z = −1
⎪x + 2 y + 2z = 2

Deoarece det(A) = 0, sistemul nu este de tip Cramer.
Pentru rezolvare aplicăm metoda lui Gauss.
Sistemul este echivalent cu următoarele sisteme:
⎧ x − y + z =−1 ⋅(−2) ⎧ x − y + z =−1 ⎧ x − y + z =−1
⎪ ⎪ ⎪
⎨2 x + y + 3 z =1 ∼ ⎨ 3 y + z = 3 ⋅(−1) ~ ⎨ 3 y + z = 3 .
⎪ ⎪ ⎪
⎩x + 2 y + 2 z = 2 ⎩ 3y + z = 3 ⎩ 0⋅ z = 0
3 −α 4α
Rezultă că z = α, α ∈ , y= , x=− .
3 3
Aşadar, pentru m = 2 sistemul este compatibil nedeterminat cu mulţimea soluţiilor:
⎧⎛ 4 α 3− α ⎞ ⎫
S = ⎨⎜− , , α⎟ α ∈ ⎬ .
⎩⎝ 3 3 ⎠ ⎭

101
S12. Rezolvare:
Dacă sistemul de ecuaţii are numai soluţia nulă rezultă că este de tip Cramer şi se pune
condiţia ca det(A) @ 0, unde A este matricea sistemului.
m 1 1
Avem det( A) = 1 m 2 = −m 2 + m + 2 .
1 −1 −1
Dacă –m2 + m + 2 = 0, rezultă că m i {–1, 2}, iar det(A) @ 0 pentru m i Z \ {–1, 2}.
Răspunsul corect este a).

S13. Rezolvare:
Notăm cu x, y, z debitul robinetului I, debitul robinetului II, respectiv debitul robinetului III.
Se obţine sistemului de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute:
⎧2 x + 3 y + 6 z = 220

⎨3 x + 2 y + 6 z = 210
⎪2 x + 2 y + 3 z = 145

Matricea sistemului are determinantul d = 9. Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia
d dy d
este dată de formulele x = x , y = , z = z .
d d d
Se obţine x = 20 hl, y = 30 hl, z = 15 hl.

S14. Rezolvare:
Notăm cu t, f, F vârstele tatălui, fiului mic şi fiului mare.
1 1
Din datele problemei se obţin următoarele relaţii între t, f, F. f = (t + 7); F + 15 = (t + 15) ,
6 2
t − 15
adică F = şi f + 18 + F + 18 = t + 18.
2
Aceste relaţii se constituie în sistemul de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute f, F, t.
⎧6 f − t = 7

⎨2 F − t = −15 .
⎪ f + F − t = −18

Matricea A a sistemului are det(A) = –4 @ 0, deci sistemul este de tip Cramer.
Se obţin soluţiile f = 7, F = 10, t = 35.

S15. Rezolvare:
a) Pentru m = 1 şi n = 5 se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧ x + y − 2z = 2

⎨ 2x + y + z = 5 .
⎪ x + 2 y + 3z = 1

1 1 −2
Matricea A a sistemului are det( A) = 2 1 1 = −10 .
1 2 3
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele lui Cramer.

102
dx −30 dy 10 dz 0
x= = = 3; y = = = −1; z = = =0.
det( A) −10 det( A) −10 det( A) −10
b) Fie A matricea sistemului de ecuaţii:
⎛1 m −2 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 2 2m − 1 1 ⎟ cu det(A) = 5(m – 3).
⎜1 2 3 ⎟⎠

Se observă că det(A) = 0 dacă m = 3.
• Dacă m i Z \ {3}, det(A) @ 0 şi sistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de
formulele lui Cramer:
dx 17m − 4n − 3mn − 12
x= =
det( A) 5(m − 3)
dy 5(n − 3) d mn − 4m − 2n + 9
y= = , z= z = , n∈Z .
det( A) 5(m − 3) det A 5(m − 3)
• Dacă m = 3, det(A) = 0, caz în care vom rezolva sistemul cu metoda lui Gauss.
Avem următorul sistem:
⎧ x + 3 y − 2 z = 2 ⋅(−2) , ⋅(−1)

⎨2 x + 5 y + z = n .

⎩ x + 2 y + 3z =1
Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând pe prima neschimbată.
Se obţine sistemul echivalent:
⎧x + 3 y − 2z = 2

⎨ − y + 5z = n − 4 .
⎪ − y + 5 z = −1

Din acest moment se poate începe discuţia compatibilităţii sistemului referindu-ne la ultimele
două ecuaţii (n – 4 = –1 etc.) sau, încă, eliminăm y din ultima ecuaţie raportându-ne la a doua.
Se obţine sistemul echivalent.
⎧x + 3 y − 2z = 2

⎨ − y + 5z = n − 4 .
⎪ 0⋅ z = n −3

Dacă n – 3 @ 0, adică n = 3, sistemul este compatibil simplu nedeterminat. Se ia z = α, α ∈ Z
şi se obţine y = 5 α+1, x =−13α−1 .
Aşadar, pentru m = 3, n = 3, mulţimea soluţiilor este S = {(−13α−1, 5α+1, α) α ∈R} .

103
TESTE DE EVALUARE
Testul 1.
1. Rezolvare:
a) A nu este inversabilă dacă det( A) = 0 . Se obţine ecuaţia x 2 − 9 x + 20 = 0 cu sluţiile:
x1 = 5, x2 = 4
⎛2 0 1⎞
⎜ ⎟
b) Pentru x = 2, se obţine matricea A = ⎜ 5 1 2 ⎟ , cu det(A) = 6 şi
⎜ 8 −2 8 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 12 −2 −1⎞
−1 1 * 1 ⎜ ⎟
A = ⋅ A = ⋅ ⎜ −24 8 1 ⎟ .
6 6 ⎜ ⎟
⎝ −18 4 2 ⎠

2. Rezolvare:
a) Sistemul are soluţie unică dacă determinantul matricei A a sistemului este nenul.
Avem: det(A) @ 0 ® –m2 + 10m – 9 @ 0.
Se obţine m i Z \ {1, 9}.

b) Pentru m = 3 se obţine sistemul de ecuaţii:


⎧ x + 2 y + z =1 ⋅(−1); ⋅(−6)

⎨ x− y + 2z = 2

⎩6 x + 9 y + 3 z = 9
Rezolvăm sistemul prin metoda lui Gauss.
Obţinem succesiv următoarele sisteme echivalente:
⎧x + 2 y + z = 1 ⎧x + 2 y + z = 1
⎪ ⎪
⎨ − 3y + z = 1 ~ ⎨ − 3y + z = 1 .
⎪ − 3 y − 3z = 3 ⎪ 4 z = −2
⎩ ⎩
1 1 5
Se obţine soluţia: z = − , y = − ; x = .
2 2 2
3. Rezolvare:
Modelul matematic al problemei este următorul sistem liniar de ecuaţii:
⎧3 x + y + 7 z = 45

⎨5 x + 3 y + 2 z = 28
⎪4 x + 5 y + 5 z = 42

Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss reordonând mai întâi necunoscutele în cadrul fiecărei
ecuaţii.
Se obţin succesiv următoarele sisteme echivalente:
⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⋅(−3); ⋅(−5) ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⎧ y + 3 x + 7 z = 45
⎪ ⎪ ⎪
⎨3 y + 5 x + 2 z = 28 ~ ⎨ − 4 x −19 z =−107 ∼ ⎨ 4 x +19 z =107
⎪ ⎪ ⎪
⎩5 y + 4 x + 5 z = 42 ⎩ −11x − 30 z =−183 ⎩ 89 z = 445
Începând cu ultima ecuaţie a sistemului se obţine: z = 5, x = 3, y = 5.
104
Testul 2.
1. Rezolvare:
1 ⎛ 2 −3 ⎞ ⎛ − 2 3 ⎞
A−1 = ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟
det( A) ⎜ −1 2 ⎟ ⎜ 1 − 2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 4 −4 −2 ⎞
−1 1 * 1 ⎜ ⎟
B = ⋅ B = ⋅ ⎜ 2 3 −1 ⎟ .
det( B ) 10 ⎜ ⎟
⎝ −4 −1 7 ⎠
⎛ 0 1⎞ −1 * ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −1 1 ⎞
C =⎜ ⎟ şi C = −C = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 1 1⎠ ⎝ −1 0 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠

2. Rezolvare:
⎛ 1 −1 −1 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 4 2 −2 ⎟ cu det(A) = 12 @ 0.
⎜ 6 15 3 ⎟
⎝ ⎠
Rezultă că soluţia ecuaţiei matriceale este matricea
⎛ 36 −12 4 ⎞ ⎛ −4 ⎞ ⎛ 12 ⎞ ⎛ 1 ⎞
−1 1 * 1 ⎜ ⎟⎜ ⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
X = A ⋅ B = ⋅ A ⋅ B = ⋅ ⎜ −24 9 −2 ⎟ ⎜ 2 ⎟ = ⎜ −168 ⎟ = ⎜ −14 ⎟ .
12 12 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 12 ⎜ 36 ⎟ ⎜ 3 ⎟
⎝ 48 −21 6 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

3. Rezolvare:
m +1 1 1
a) Dacă A este matricea sistemului, atunci det( A) = 1 m +1 1 = m3 + 3m 2 .
1 1 m +1
b) Sistemul de ecuaţii este compatibil determinat dacă det(A) @ 0.
Dar det(A) = 0, dacă m2(m + 3) = 0, adică m = 0, m = –3.

c) Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine:


⎧3 x + y + z = 1 ⎛3 1 1⎞
⎪ ⎜ ⎟
⎨ x + 3 y + z = 2 cu A = ⎜ 1 3 1 ⎟ şi detA = 20.
⎪ x + y + 3z = 4 ⎜ 1 1 3⎟
⎩ ⎝ ⎠
Prin regula lui Cramer se obţine:
dx 4 1 dy 6 3 dz 26 13
x= =− =− ; y= = = ; z= = = .
det( A) 20 5 det( A) 20 10 det( A) 20 10
⎧x + y + z = 1

d) Pentru m = 0 sistemul devine: ⎨ x + y + z = 0
⎪x + y + z = 0

Se observă că prima şi a doua ecuaţie sunt contradictorii (ar rezulta că 1 = 0). Rezultă că
pentru m = 0 sistemul obţinut este incompatibil.

105
Probleme recapitulative

Soluţii
⎛ 7 15 ⎞ 3 ⎛ 37 81 ⎞ ⎧b + 7 a = −37
1. Avem A2 =⎜ ⎟, A =⎜ ⎟. Se obţine sistemul de ecuaţie ⎨ cu
⎝10 22⎠ ⎝54 118⎠ ⎩3 b + 15 a = −81
soluţia a = –5, b = –2.

2
⎛ x2 + y2 2 xy ⎞
2. A = ⎜⎜ ⎟ şi se obţine egalitatea:
⎝ 2 xy x 2 + y 2 ⎟⎠
⎛ x2 + y2 2 xy ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 4 x 4 y ⎞
⎜⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎝ 2 xy x 2 + y 2 ⎟⎠ ⎝ 0 4 ⎠ ⎝ 4 y 4 x ⎠
⎧ x2 + y2 + 4 = 4 x
de unde rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ .
⎩2 xy = 4 y
Se deosebesc cazurile:
⎧y = 0 ⎛ 2 0⎞ n ⎛ 2n 0⎞
• ⎨ 2 deci x = 2, y = 0, A =⎜ ⎟, A =⎜ ⎟.
⎩x + 4 = 4 x ⎝ 0 2⎠ ⎝0 2n ⎠
• y ≠ 0 şi astfel x = 2 .
Din prima ecuaţie se află y = 0 fals.

⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 1 0 0⎞
2 ⎜
3. A = ⎜ 2 a 1 ⎟ 3 ⎜
0 ⎟ , A = ⎜ 3a 1 0 ⎟⎟ . Din relaţia dată, pentru a , b , c ∈ Z * se
⎜ 2 b + ac 2 c 1 ⎠⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎝ 3 ac + 3 b 3c 1 ⎠
⎧α+ β = 0
obţine că ⎨ şi α = 3, β =−3.
⎩2 α+ β = 3
Pentru a = c = b = 0, A = I3 şi vom avea că ( α+ β ) I3 = O3 , deci α+ β = 0 . Soluţia α = m ,
β =−m , m ∈ Z .
⎛ a 0 a⎞ ⎛ a + 4 −4 a a ⎞
4. A = ⎜ 1 a 1 ⎟ , E ( A ) = ⎜⎜ −3 a + 4 −3 ⎟⎟ . Se obţine a = –1.
2 ⎜ ⎟
⎜ 1 a 1⎟ ⎜ −3 a + 4 −3 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

⎛0 0 1⎞
5. Fie B = I3 + A . Avem A = ⎜⎜ 0 0 0 ⎟⎟ , A3 = O3 şi astfel An
2
= O3 , ∀n U 3 .
⎜0 0 0⎟
⎝ ⎠
Cu formula binomului lui Newton se obţine:
⎛ n ( n −1) ⎞
⎜1 n
2 ⎟
n ( n −1) 2 ⎜ ⎟
Bn = Cn0 I n3 +Cn1 A +Cn2 A2 = I3 + nA + A =⎜ 0 1 n ⎟, n ∈ q * .
2 ⎜0
⎜ 0 1 ⎟ ⎟
⎝ ⎠

106
⎛ 1 0 −2 ⎞ ⎛ 1 0 −3 ⎞
6. A = ⎜ 0 1 0 ⎟ , A = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ .
2 ⎜ ⎟ 3

⎜0 0 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1 0 −n⎞
Prin inducţie se obţine că A = ⎜⎜ 0 1 0 ⎟⎟ etc.
n

⎜ ⎟
⎝0 0 1 ⎠

⎛ a2 + bd 0 b ( a + e ) ⎞ ⎛ a2 + ae 0 b ( a + e )⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
7. a) A2 =⎜ 0 c2 0 ⎟=⎜ 0 c2 0 ⎟.
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝d ( a+e ) 0 e 2 + bd ⎠ ⎝ d ( a + e ) 0 e 2 + ae ⎠
Se obţine x = a + e , y = c2 − ac − ce .
b) Folosim metoda inducţiei matematice.
Pentru n = 1, a1 = x, b1 = y.
Presupunem că Ak = xk ⋅ A + yk I 3 . Atunci:

Ak +1 = ( xk A + yk I3 ) A = xk A2 + yk A = xk ( xA + yI3 ) + yk A = ( x⋅ xk + yk ) A + yxk I3

Aşadar există xk +1 = x ⋅ xk + yk , yk +1 = y ⋅ xk cu proprietatea că Ak +1 = xk +1 A + yk +1 I3 deci


egalitatea are loc şi pentru k + 1. Aşadar are loc pentru oricare n ∈q * .

⎛ 1 0 −1 ⎞ ⎛ 4 8 −4 ⎞
8. C = ⎜ 1 2 −1⎟ , C = ⎜⎜ 4 8 −4 ⎟⎟ = 4 C .
⎜ ⎟ 2

⎜ −1 −2 1 ⎟ ⎜ −4 −8 4 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
C = 4 C = 4 C şi prin inducţie C = 4n−1 C .
3 2 2 n

9. Folosim metoda reducerii sau substituţiei.


a) B = I 2 − A şi din a doua ecuaţie se obţine că:
⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 2 −1 ⎞
2 A + 3 I2 − 3 A = ⎜ ⎟ sau A = 3 I 2 − ⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ 1 2 ⎠
⎛ −1 1 ⎞
Rezultă B = ⎜ ⎟.
⎝ −1 −1⎠

10. Egalitatea se scrie:


⎛ 1 a ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 a ⎞ ⎛ 4 4⎞
⎜ 1 1 ⎟ ⎜ a 1⎟ + ⎜ a 1⎟ ⎜ 1 1 ⎟ = ⎜ 4 4 ⎟⎠
sau
⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝
⎛1 + a 1 + a ⎞ ⎛ 2
2
a +1 ⎞ ⎛ 4 4⎞
⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ sau
⎝ 1+ a 2 ⎠ ⎝ a + 1 a2 + 1⎠ ⎝ 4 4 ⎟⎠
⎛ a2 + 3 2 a + 2⎞ ⎛ 4 4 ⎞

⎜ ⎟
⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2 a + 2 a2 + 3 ⎠ ⎝ 4 4 ⎠
Rezultă că a = 1.

107
⎛ x y⎞
11. Fie A = ⎜ ⎟.
⎝z t ⎠
Avem succesiv
⎛ x y ⎞⎛ 1 i ⎞ ⎛ 1 i ⎞⎛ x y ⎞ ⎛ 2 4 i ⎞
⎜ ⎟⎜ ⎟+⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒
⎝ z t ⎠⎝ 0 1⎠ ⎝ 0 1⎠⎝ z t ⎠ ⎝ 0 2 ⎠
⎛ x y + ix ⎞ ⎛ x y + it ⎞ ⎛ 2 4 i ⎞
⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒
⎝ z t + iz ⎠ ⎝ z t ⎠ ⎝0 2 ⎠
⎛ 2 x 2 y + i ( x + t )⎞ ⎛ 2 4 i ⎞
⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝2 z 2 t + iz ⎠ ⎝ 0 2 ⎠
Se obţine x = 1, z = 0, t = 1 şi 2 y + 2 i = 4 i deci y = i.

{ }
12. a) Se obţine ∆ = 4 x2 + x − 5 şi soluţiile x ∈ 1, − 5 .
4
3 2
b) ∆ = x + 2 x + 3 = ( x +1)( x − x + 3), x =−1 .

x 1 1 x 1− x 1− x x −1 −1
2
c) ∆ = 1 x 1 = 1 x −1 0 = ( x − 1) ⋅ 1 1 0 = ( x −1)2 ( x2 +2 x +2), x ∈{1}
1 1 x2 1 0 x2 − 1 1 0 x +1

1 x ab 1 x ab
13. a) ∆ = 0 a − x b ( x − a ) = ( a − x )( b − x ) 0 1 − b = ( a − x )( b − x )( b − a ) .
0 b − x a( x − b) 0 1 −a
Se obţine x ∈{ a , b} .
2 x +1 x +1 x + 2
b) ∆ = 6 3 3 = 0, ∀x ∈ Z .
12 6 6
0 0 1
b− x b−a 1 1
c) ∆ = b − x b−a x+a = = ( b − x )( b − a ) =
2
x −b 2 2
a −b 2
− x − b −a − b
x 2 − b2 a2 − b2 b2
= ( b − x )( b − a )( x − a ) .
Soluţie x ∈{ a , b} .

14. Se pune condiţia ca determinantul să fie nenul:


a) det( A ) = a3 , deci a ∈ Z \{0} .
b) det( A ) = a3 (1 + a )(1 + a2 ) , deci a ∈ Z \{0, − 1} .

16. det( A ) = ( x + m )( x + 2 m ) − m (1 − m ) = x 2 + 3 mx + 3 m2 − m .
Se pune condiţia ca det( A ) ≠ 0, ∀x ∈ Z deci ∆ = 9 m2 − 4(3 m2 − m ) < 0 .

(
Se obţine m ∈ ( −∞ , 0) ∪ 4 , + ∞ .
3 )
108
⎛ 2 −1⎞
17. Avem A−1 = ⎜ ⎟ , iar ( A4 )−1 = ( A−1 )4 .
⎝ −1 1 ⎠

−1
⎡ ⎛ 3 2⎞⎤ ⎛ 3 2⎞−1 −1 −1 ⎛ 3 2⎞−1 ⎛−1 2 ⎞
18. B =⎢ A−1⎜
−1
⎟⎥ =⎜ ⎟ ( A ) =⎜ ⎟ A =⎜ ⎟⋅ A =
⎣ ⎝ 2 1⎠⎦ ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 −3⎠
⎛−1 2 ⎞⎛1 2⎞ ⎛ 1 0⎞
=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟.
⎝ 2 −3⎠⎝1 1⎠ ⎝−1 1⎠

⎛ 1 3 −1 ⎞
19. a) A = ⎜⎜ 2 1 −4 ⎟⎟ , det( A ) = 1 deci sistemul este un sistem Cramer.
⎜ ⎟
⎝ 1 1 −2 ⎠
Se obţine x = 1, y = 1, z = 1.

⎛1 1 1 ⎞
b) A = ⎜⎜ 2 1 −3 ⎟⎟ , det( A ) = −6 . deci sistemul este un sistem de tip Cramer.
⎜ ⎟
⎝ 4 1 −5 ⎠
Se obţine x = 0, y = 1, z = 0.

⎛1 1 1⎞
⎜2 1 2⎟ 1 1 1
c) A = ⎜ ⎟ . Deoarece ∆ = 2 1 2 = −1 rezultă că rang(A) = 3.
⎜ 3 1 4⎟
⎜ ⎟ 3 1 4
⎝ 1 −1 3 ⎠
Primele 3 ecuaţii sunt ecuaţii principale, iar x, y, z necunoscute principale.
Sistemul principal are soluţia x = 4, y = 1, z = –3 care nu verifică ecuaţia a patra. Aşadar
sistemul este incompatibil.
Altfel, se arată că rang ( A ) = 4 ≠ rang ( A ) .

⎛ 2 1 3⎞

20. A = ⎜ m 1 −2 ⎟⎟ . Sistemul este nedeterminat dacă det(A) = 0. Se obţine m = 3.
⎜ 2m −1 2 1 ⎟
⎝ ⎠
Pentru m = 3 se pune condiţie ca rang ( A ) = rang ( A ) = 2 .
⎛ 2 1 3 1⎞
Se obţine că A = ⎜⎜ 3 1 −2 1 ⎟⎟ .
⎜ ⎟
⎝5 2 1 n⎠
2 1 1
Punem condiţia ca 3 1 1 = 0 . Se obţine n = 2 şi α = 9 + 4 = 13 .
5 2 n

109
⎛ 1 −m 1 ⎞
⎜ 1 −2 1 ⎟⎟
21. A = ⎜ . Calculând determinanţii de ordinul 3 se obţin rezultatele:
⎜ m m2 −1 ⎟
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 2 m 0 m + 1⎠
∆1 = ( m + 1)( m − 2) , ∆2 = − ( m − 1)( m − 2) , ∆3 = 4 m2 .

Se observă că nu pot fi nuli toţi cei 3 determinanţi deci rang(A) = 3.


⎛ 1 −m 1 0 ⎞
⎜ 1 −2 1 m − 2 ⎟⎟
A= ⎜ .
⎜ m m2 −1 2 m2 ⎟
⎜⎜ 2 ⎟

⎝ 2m 0 m +1 2m ⎠
1 −m 1 0
1 −2 1 m−2
det( A ) = .
m m2 −1 2 m2
2m 0 m +1 2 m2

Înmulţim cu m prima coloană şi adunăm rezultatul la a doua coloană. Rezultă:


1 0 1 0
1 m−2 1 m−2
det( A ) = =0
m 2 m2 −1 2 m2
2m 2 m2 m +1 2 m2

deoarece există două coloane egale.


Aşadar rang ( A ) = 3 = rang ( A ) deci sistemul este compatibil pentru oricare m ∈Z .
Răspuns corect c) A = ∅ .

110
PARTEA a II-a

ELEMENTE DE
ANALIZ~ MATEMATIC~

Ø Capitolul 1. Limite de func\ii


Ø 1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real`
Ø 1.4. Calculul limitelor de func\ii
Ø 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice
Ø 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii
Ø 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii
Ø 1.6.4. Limite fundamentale [n calculullimitelor de func\ii
Ø 1.7 Asimptotele func\iilor reale
Ø Teste de evaluare

Ø Capitolul 2. Func\ii continue


Ø 2.1. Func\ii continue [ntr-un punct
Ø 2.2. Opera\ii cu func\ii continue
Ø 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval
Ø Teste de evaluare
Ø Capitolul 3. Func\ii derivabile
Ø 3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct
Ø 3.2. Derivatele unor func\ii elementare
Ø 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile
Ø 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse
Ø 3.4. Derivata de ordinul doi
Ø 3.5 Regulire lui l'Hôspital
Ø Teste de evaluare
Ø Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
Ø 4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor
Ø 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor
Ø 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor
Ø Teste de evaluare
Probleme recapitulative

111
PARTEA a II-a. Elemente de analiz` matematic`
Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real`

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 113 manual

Exersare
E1. S` se determine mul\imile de minoran\i ]i majoran\i pentru mul\imile:
a) A = (-3, 5] ; b) A = (-2, 3) ; c) A = [-5, 4] ;
d) A = (-2, 1) U (3, 5) ; e) A = (1, 5] U[ 6, 11] ; f) A = [-1, 1) U{3}.

E2. S` se determine mul\imea minoran\ilor ]i mul\imea majoran\ilor pentru mul\imile:


{ }
a) A = x Î R x 2 - 3x = 0 ; {
b) A = x Î R x 2 - 3x T 0 ; }
c) A ={x Î R x - 3T2}; d) A = {x Î R x - 3 T 1};

e) A = {x Î (0, ¥) 2 T 0, 25};
x-3
{
f) A = x Î R 0, 125T 4 x T 0, 25 ; }
g) A = {x Î R log 2 (x -1)T2}; h) A = {x Î R log 2 (x -1)T log 4 (3- x )}.

E3. S` se arate c` urm`toarele mul\imi sunt mul\imi m`rginite:


ì 2n ü
a) A = {sin x x Î R }; b) A = í n Î N ý;
î n +1 þ
ì 48 ü
c) A = { n +1 - n n Î N ;} d) A = ín Î N
î n +1
Î N ý;
þ
ì 2 ü ì x +1 ü
e) A = í 2 x Î R ý; f) A = í 2 x Î R ý.
î x +1 þ î x + x +1 þ
E4. S` se scrie cu ajutorul intervalelor mul\imile:
a) A = {x Î R x T3}; b) A = {x Î R x -1 T2};
ì 1 ü
c) A = {x Î R x - 2 U1}; d) A = íx Î R T1ý;
î x þ
ì x -1 ü ì
ï x 2 -4 ü
ï
e) A = íx Î R 2 U 0ý; f) A = íx Î R T1ý;
î x -4 þ ï
î x 2 -9 ïþ
{
g) A = x Î R 2 x+1T16 x × (0,25) x+1 ; } {
h) A = x Î R }
x - 3Tx - 3 .

E5. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i ale num`rului x 0 = 0,
respectiv x 1 =-1;
a) V1 = (-5, 7) ; b) V 2 = (-1, 0) ; c) V 3 = (0, ¥) ;
d) V 4 = (-1, ¥) ; e) V 5 = N; f) V 6 = Z;
g) V7 = Q; h) V 8 = R; i) V 9 = R \ {0} .

112
E6. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i pentru +¥ :
a) V1 = (-6, ¥) ; b) V 2 = (100, ¥) ; c) V 3 = ( 2 , ¥) ;
d) V 4 = (-¥, 10) ; e) V 5 = Z; f) V 6 = Q;
g) V7 = R \ Q; h) V 8 = R \ Q; i) V 9 = R;

E7. S` se determine punctele de acumulare [n R pentru mul\imile:


a) A = [ 0, 3) ; b) A = {0, 3} ; c) A = (-¥, 3) ;
d) A = (-2, 2) U (3, 5) ; e) A = N \ {0, 1} ; f) A = (1, 2) U{5} .

E8. S` se demonstreze c` urm`toarele mul\imi sunt nem`rginite (inferior sau superior):


a) A = (-¥, 3] ; b) A = (-1, ¥) ;
ì1 ü
{
c) A = (-1) n n n Î N ; } d) A = í x Î (0, 1)ý;
îx þ
ì x -1 ü
e) A = {x Î R x -1 U2}; f) A = í x Î (2, ¥)ý;
î x -2 þ
g) A = {x Î N 7 divide x }.

113
1.4. Calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 134 manual

Exersare
E1. S` se calculeze limitele:
a) lim 3; b) lim 5 3 ; c) lim 3
3; d) lim(2x +1) ;
x®3 x®0 x® 2 x® 2
æ x ö
e) limç- +1÷; f) lim(3x 2 - x + 2) ; g) lim (5 3 +1) ; h) lim ln 3.
x® pè p ø x®1 x®+¥ x®-1

E2. S` se calculeze:
a) lim[(x +1) 2 +1]; b) lim[2x + (x -1) 2 ]; c) lim (x 2 - 3) ; d) lim (-3x + 2 + x 2 ) ;
x®1 x®¥ x®-¥ x®-¥
2
e) lim (-5x - 7x ) ; f) lim( x ) ; g) lim log 3 x ; h) lim log 0 ,3 x .
x®+¥ x®9 x® 0 x® 0
x>0 x>0

E3. S` se calculeze:
log 2 x log 3 ( x 2+1)
æ 1 öx
x
a) lim(2 ); b) lim 3 ; c) lim log 5 2 ; d) lim log 3ç ÷ .
x®1 x® 0 x®5 x®-¥ è 3ø
E4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f [n punctele specificate:
ì2x 2 + 3, xT1
a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {1, 2} ;
î5x -1, x > 0
ìx + 3, x Î (0, 1)
b) f : D ® R, f (x ) = í x , x 0 Î {1, 0, +¥} .
î4 , x Î (1, +¥)

Sintez`
S1. S` se determine parametrii reali pentru care:
a) lim[ (a -1) x + 3]= 6 ; b) lim(5 + 6ax ) = 23;
x®1 x® 3
c) lim(ax + 3x - 3) = 5 ; d) lim x = 3;
x® a x® a
2 2 3
e) lim(a x + 2ax +11) = a +14 ; f) lim x = 3;
x®1 x® a+1
g) lim x = a -1; h) lim 2 ax = 16 .
x® a-1 x® a
S2. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R pe domeniul de defini\ie:
ì æ 1ö
ïlog2 x , x Îç 0, ÷
ï è 2ø
a) f :(0, 1) ® R, f (x ) = í ;
ï é1 ö
ï2x - 2 , x Îê , 1÷
î ë2 ø
ì2 x , x Î (0, 1)
ï
b) f :(0, 2) È {3} ® R, f (x ) = ílog 2 x , x Î [1, 2] .
ï
î0 , x =3

114
S3. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f are limit` [n punctele specificate:
ì
ïax 2 + (a + 2) x , xT1
a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1;
î3 x ,
ï x >1
ì(x + a) 2 + (x -1) 2 , xT1
b) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1;
î(x -1+ a) (x + 4 - a) , x > 1
ìax + b, xT2
ï
c) f :R ® R, f (x ) = ílog 2 x , x Î (2, 4) , x 0 Î {2 , 4} ;
ï 2
îax + bx + 6 , xU4
ì2 ax , xT1
ï
ï
d) f :R ® R, f (x ) = í4 bx , x Î (1, 3) , x 0 Î {1, 3} .
ï ( a+2 ) x
î8
ï , xU3

S4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:


a) f :R ® R, f (x ) = x , x 0 Î {-1, 0, 1} ;
b) f :R ® R, f (x ) = x - 3 , x 0 Î {0, 3, 4} ;
c) f :R ® R, f (x ) = x - 3 + x , x 0 Î {-5, 3, 5} ;
ì
ï x , xT1
d) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {0, 1} ;
ï
î x , x >1
ì x 2 -1, xT2
ï
e) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {-1, 1, 2} .
ï
î x 2 +1, x > 2

115
1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 140 manual

Exersare
E1. S` se calculeze:
a) lim sin x ; b) lim cos x ; c) lim sin x ; d) lim cos x ;
p p p p
x® x® x®- x®-
6 6 4 6
e) lim sin x ; f) lim cos x ; g) lim sin x ; h) lim cos x .
x® p x® p x® 2 p x®-p
x<p x>p x>2 p x<-p

E2. S` se calculeze:
a) lim tg x ; b) lim tg x ; c) lim tg x ; d) lim tg x ;
p p p p
x® x®- x®- x®
3 3 4 2
p
d) lim tg x ; f) lim ctg x ; g) lim ctg x ; h)x>lim
23p ctg x ;
x® p p p
x>p x® x®- x®
2 4 2
i) lim ctg x ; j) lim ctg x .
x® p x® 2 p
x<p x>2 p
E3. S` se calculeze:
a) lim arcsin x ; b) lim arccos x ; c) lim arccos x ;
1 1 3
x®- x®- x®-
2 2 2
d) lim arcsin x ; e) lim arccos x ; f) lim arcsin x .
3 2 2
x®- x®- x®
2 2 2

E4. S` se calculeze:
a) lim arctg x ; b) lim arcctg x ; c) lim arctg x ;
3 3 3
x® x® x®-
3 3 3
d) lim arcctg x ; e) lim arctg x ; f) lim arctg x .
3 x®- 3 x® 3
x®-
3 x> 3

Sintez`
S1. S` se determine valorile parametrului a Î R pentru care au loc egalit`\ile:
p p
a) lim arcsin x = ; b) lim arccos x = 0 ; c) lim arctg x = ;
x® a 2 x® a x® a 4
p p
d) lim arcsin x = ; e) lim arccos x = p ; f) lim arctg x =- .
x® a 4 x® a x® a 4

S2. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:


ìsin x , xT0
a) f :R ® R , f (x ) = í 2 , x 0 Î {0, -¥, +¥} ;
îx , x > 0
ìsin x , xTp
b) f :R ® R , f (x ) = í , x 0 Î {0, p, 2p} ;
î3(x - p ) 2 , x > p

116
ìarccos x , x Î [-1, 0)
ï
c) f :[-1, 1] ® R , f (x ) = í 2 p , x 0 Î {-1, 0,1} ;
ïx + 2x + , x Î [ 0, 1]
î 2
ìarctg x , xT0
ï
d) f :R ® R , f (x ) = íarcsin x , x Î (0, 1) , x 0 Î {-¥, 0, 1, +¥} .
ï
îarcctg x , x Î [1, +¥)
S3. S` se determine valorile parametrilor reali, pentru care func\ia f :D ® R are limit` pe
domeniul de defini\ie.
ìsin x , xT0
ï
a) f :R ® R , f (x ) = íax + b , x Î (0, 1)
ï
îarctg x , xU1
ìa, x Î [-2, -1)
ï
b) f :[-2, 2] ® R , f (x ) = íarcsin x , x Î [-1, 1] ;
ï
îb, x Î (1, 2]

S4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:


a) f :R ® R , f (x ) = sin x , x 0 Î {-1, 0, 1} ;
é p ù ì p pü
b) f :ê- , p ú® R , f (x ) = sin x , x 0 Î í- , 0, ý;
ë 2 û î 2 2þ
ì p pü
c) f :R ® R , f (x ) = - cos x , x 0 Î í- , 0, ý;
î 2 2þ
d) f :R ® R , f (x ) = arctg x , x 0 Î {-1, 0, 1} .

117
1.5. Opera\ii cu limite de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 151 manual

Exersare
E1. S` se calculeze:
æ xö
a) lim( x 2 - 3x + x ); b) limç2x -1+ ln ÷;
x® 4 x® 3è 3ø
c) lim(sin x + 3 cos x ) ; d) lim(2 x + 3x - 4 x );
x® p x®1
2
e) lim (3x - 27x + log 3 x ) ; f) lim (2 x + 3x - 3 x ).
x® 9 x®-1

E2. S` se calculeze:
a) lim( x 2 - 2)( x 2 - 3); b) lim( x 2 log 3 x ); c) lim( x 2 + 2 x ) 3 x ;
x®1 x®1 x® 0
æ2 3 ö x x
d) limç ÷
ç × ÷; e) lim
x® 3è 8 27 ø x® 0
(2 x +1)(3 x + x ); f) xlim
®2p
(1- cos x ) (1+ sin x ) .

E3. S` se calculeze:
x -1 x 2 + 4x -10 sin x + cos x
a) lim 2
; b) lim ; c) lim ;
x®1 x + x +1 x® 2 2x - 3 x® 0 1+ sin x + x
x>0
3
x+ x sin x + tg x arcsin x + arccos x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x®1 2+ x x® p sin x + 2 x®1 p + arctg x

E4. S` se calculeze:
x+1
a) lim(x +1) x
; b) lim(sin x ) 1+x ; c) lim( x 2 + x -1) ;
x®1 x® 0 x® 2
x>0

d) lim(1+ sin x ) cos x ; e) lim(sin x + tg x ) p+x ; f) lim(arctg x ) x


.
x® p x® p x®1
x>p

Sintez`
S1. S` se calculeze:
2 4
a) lim( x + 3 x ) ; b) lim(2 x - 33 x ) ; c) lim (sin x + cos x ) 2 ;
x®1 x® 0 x® 2 p
æ 2x +1 ö x
d) lim (sin x tg x ) x+1 ; e) limç x x + 2 ÷; f) lim(2 x - 3x +1) ;
x® 0 x®1è x - x +1 ø x®1

arctg x arccos x
g) lim(2 arcsin x + arccos x ) x ; h) lim ; i) lim .

1 x ® 3 arcctg x x® 0 1+ arcsin x
2

118
S2. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
ap + arcsin x (x +1) 2 + (x - 2) 2
a) lim = 2; b) lim = 1;
x®1 p + arccos x x®-1 a+ 3 x
x + 2x 2x + 4x
3
c) lim = 1; d) lim = .
x x
x® a 2+ x x® a 2×2 + 3× 4 8
S3. S` se studieze existen\a limitelor func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì æ pö
ïx tg x , x Îç 0, ÷
ï è 2ø ì pü
a) f (x ) = í , x 0 Î í0, ý;
ï ép ö î 2þ
ïsin x , x Îê , +¥÷
î ë2 ø
ì
ï(x -1) x , x Î (0, 1)
b) f (x ) = í , x 0 Î {0, 1} ;
ï
î( 1- 3
x ) , x Î (-¥ , 0] È [1, +¥ )
ìæ x -1 ö3
ïç ÷ , x Î (-¥, 0]
c) f (x ) = íè x 2 + x +1 ø , x 0 = 0.
ï
î(-1+ sin x ) 3 , x Î (0, +¥)
S4. S` se calculeze:
2
a) lim(sin x )3 x -1 ; b) lim( x 2 + x ln(x +1)) ;
x®1 x® 0
5
c) lim(2 x -1) lg (x + 8) ;
x® 2
d) lim
x®1
( 3
7x + x );
x+1
e x +2 + 3 x + 6
e) lim x+1
; f) lim ;
x®-1 1+ 2 x® 2 2 3
x +12 - 10 - x
arcsin (x sin x )
g) lim ; h) lim log 2 (2 + log 3 (x + 9)) .
x® 0 1+ sin (arccos x ) x® 0

S5. S` se calculeze:
é 1 ù [x] sin x
a) lim x 2ê 2 ú; b) lim ; c) lim ;
x® 0 ëx û x®¥ x x®¥ x2
cos x + x x cos x [ x ] +[ 3x ]
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x®¥ x2 x®¥ x 2 +1 x®¥ x

119
1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 160 manual

Exersare
E1. S` se calculeze:
x x 2 + x +1 2x 2 3x + 2
a) lim ; b) lim ; c) lim ; d) lim .
x® 2 x +1 x® 0 3x +1 x® 2 3x + x 2 +1 x®-1 4x 2 -3
E2. S` se calculeze:
2 x 3x +1
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 x x®-1 2x + 2 x®1 x 2 -1
x>0 x>-1 x<1

2x 2x 2 + 3x - 4 5x 2 -19
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 4 x 2 -16 x®1 x 2 - 3x + 2 x®-2 x 2 + 3x + 2
x>4 x<1 x>-2

E3. S` se calculeze:
1 2 3x - 4
a) lim 2
; b) lim 2
; c) lim 2
;
x®1 (x -1) x®-1 (x +1) x® 2 x - 4x + 4
6x 3x +11 4x + 3
d) lim 2
; e) lim ; f) lim .
x® 3 -x + 6x - 9 x® 0 x 2 (x +1) x®-1 1+ 2x + x 2

E4. S` se calculeze:
4x - 4 x 2 -1 x 2 -4
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x®1 9x 2 - 9 x®-1 x 2 + 3x + 2 x® 2x 2 - 3x + 2
x 2 - 3x (x - 2) 2 x 2 + 4x + 4
d) lim ; e) lim 2 ; f) lim .
x® 3 x 2 - 7x +12 x® 2 x - 2 x x®-2 2x 2 + 4x

E5. S` se calculeze:
2x + 3 4- x 2 -2x +11
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x®¥ -x + 4 + x +1 x®+¥ 2x x®-¥ 6x -11
2 2
2- x 3x + 6x + 3 6x 2 - 3x +11
d) lim 2
; e) lim ; f) lim ;
x®-¥ 3x + 4x +11 x®+¥ 2x +1 x®-¥ 2x + 6
3x - 2 2x
g) lim 2
; h) lim 2 .
x®+¥ 4x + 6x +1 x®¥ (x +1) (x -1) 2

E6. S` se calculeze:
2 x +1 x 2 +x x+ x
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x®¥ 3+ x x®-¥
4x 2 + 3 x®¥ 3x + 2 x +1
3
x +x x 2 +1 + 2x x + 2 x +1
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x®¥ 2x + 3 x®¥
2 x 2 -1 + x x®¥ 3 x -1 + 4x +1
3x -1 2x 2 - 3x + 5
g) lim ; h) lim .
x®-¥
9x 2 - x + 7 x®-¥ 3x - 4

120
Sintez`
S1. S` se calculeze:
3
(x +1) 2 + (x -1) 2 - 4 (x +1) 3 - x -1 - 8
a) lim ; b) lim ;
x®1 x 2 -1 x®1 x 2 - 3x + 2
(2x -1) 2 + (x -1) 2 -10 x 2 -9
c) lim ; d) lim ;
x® 2 (x - 2) 2 + (x -1) 2 -1 x® 3 (x - 3) 2 + x 2 - 9
(x - 2) 2 - (x -1) 2 + x 2 - 2 (x -1) 2 + (x +1) 2 - 4
e) lim ; f) lim .
x®1 2x 2 - 3x +1 x®-1 4x 2 - (x + 3) 2
S2. S` se determine limitele func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì x -1 ì x -1
ï , x Î (-¥, 2 ) ï 2 , x Î (-¥, 1)
ïx - 2 ï2x - x - 2
a) f (x ) = í 2 , x 0 = 2 ; b) f (x ) = í 2 , x 0 =1 .
ï -x , x Î (2, +¥) ïx - 4x + 3
ï 2 ï , x Î (1, +¥)
îx - 4 î 9(x -1)

S3. S` se studieze constantele reale pentru func\ia f :D ® R are limit` finit` [n punctele
specificate:
2x + a 3x + ax 2
a) f (x ) = , x 0 = 1; b) f (x ) = , x 0 = 3;
x -1 x -3
(x - a) 2 - 4 x - a 2 2x + a 2
c) f (x ) = , x 0 = 1; d) f (x ) = + 2 , x 0 = 1.
x 2 -1 x -1 x -1
S4. S` se calculeze limitele de func\ii:
æ x 2 -1 6x 2 - x - 5 ö æ x -2 x 2 - 6x + 8 ö
ç
a) limç 2 + 2 ÷ ç
; b) limç 2 - ÷;
x®1è 2x - 5x + 3
÷ 2 ÷
4x - 3x -1 ø x® 2è 5x - 4x -12 x -16 ø
æ (x +1) 2 + x 2 -1 (x -1) 2 + 3x -1 ö
c) limçç 2
+ 2
÷.
÷
x®-1è x + 3x + 2 2x + 3x +1 ø

S5. S` se calculeze:
æ 2x +1 x ö æ 4x 2 + 3 x+ x ö
ç
a) limç 2 × ÷; ç
b) limç 2 × ÷;
x®¥è 3x + 4x +1 ÷ x®¥è 2x + 6x +1 ÷
x 2 +1 ø x 2 +4 ø
æ 2 ö
ç 3x + 4x ÷ 3x 2 + 4x
c) limç ÷; d) lim .
2
x®¥
è (x +1) x +1 ø x®-¥
(x +1) x 2 +1

121
1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 167 manual

Exersare
E1. S` se calculeze:
sin (5x ) sin(6x ) sin (2x 2 ) sin (2x )
a) lim ; b) lim ; c) lim 2
; d) lim ;
x®0 6x x® 0 (x +1) 3x x®0 x®0 sin (4x )
2
sin (x -1) sin (x - 2) sin (1- x 2 ) sin (3x - 3)
e) lim ; f) lim 2
; g) lim ; h) lim .
x®1 x -1 x® 2 x - 4 x®-1 2x + 2 x®1 sin (x 2 -1)

E2. S` se calculeze:
tg 2x tg (x -1) p tg (3x - 9)
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x®0 3x x®1 (x -1) x® 3 x 2 -9
sin (x - p ) tg (x 2 -1) tg (x -1) 2
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x® p tg (x - p ) x®1 sin (x 2 -x) x®1 (x -1) sin (x 2 -1)
E3. S` se calculeze:
arcsin (3x ) arcsin (x 2 ) arcsin(10x )
a) lim ; b) lim 2 3
; c) lim ;
x®0 5x x® 0 x +x x®0 arcsin (5x )
æ pö
arctgç x - ÷
arcsin (5x ) è 4ø arctg (9x 2 -1)
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x®0 sin (10x ) p 16x 2 - p 2 1 arcsin(3x +1)
x® x®-
4 3

E4. S` se calculeze:
ln (1+ x 2 ) ln (1+ 6x ) ln (1+ 5x 2 )
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 5x 2 x® 0 8x x® 0 x 2 +x 3
6x ln (1+ 3 x ) ln (1+ x 2 )
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 0 ln (1+ 8x ) x® 0 3
5x x® 0 ln (1+ 3x 2 )
E5. S` se calculeze:
2
3x -1 3x -1 8 x -8
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x® 0 6 x x® 0 x 2 +x 3 x®1 x -1

2 x+1 - 8 2 x - 3x 3x - 2 x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 2 x - 2 x® 0 x x® 0 2 x -1

Sintez`
S1. S` se calculeze:
sin x + sin 9x sin 2x + 3sin 5x + x sin(tg x )
a) lim ; b) lim 2
; c) lim ;
x® 0 3x x® 0 x +x x®0 x
tg (sin x ) sin (x 2 - 4x + 3) tg (x 2 + x - 2)
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x®0 2x x®1 sin (3x - 4x +1) x®-2 tg (x 2 + 5x + 6)

122
arcsin ( x 2 -1) arctg( x 2 - 6x + 5)
g) lim ; h) lim .
x®-1 arcsin (x 2 + x ) x®1 arcsin ( x 2 + 4x - 5)

S2. S` se calculeze:
1- cos 2x cos 4x - cos 2x
a) lim 2
; b) lim ;
x® 0 x x® 0 sin 5x sin 3x
sin 3x - 5 sin x tg (arcsin x )
c) lim ; d) lim .
x® 0 sin 4x - 2 sin 3x x®0 sin (arctg x )

S3. S` se calculeze:
ln (1+ sin 3x ) ln (2 - 3x )
a) lim ; b) lim ;
x® 0 sin 5x x® 0 sin x
ln (1+ x sin x ) x ln (1+ ln (x +1))
c) lim ; d) lim .
x® 0 ln (1+ x sin 5x ) x® 0 ln (1+ ln (x 2 +1))

a2 - b2 tg ax - sin ax 1
S4. S` se calculeze valoarea expresiei E = 2 2
, dac` lim = .
a +b x® 0 tg bx - sin bx 8
sin x + 2 sin 2x +...+ n sin nx
S5. Pentru care valori ale lui n Î N* , lim = 14 ?
x® 0 x +x 2
S6. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
æ x 2 + x +1 ö æ 2x 2 + 3x + a ö
a) lim ç
ç - ax ÷= 3+ b ;
÷ b) limçç - bx ÷= a ;
÷
x®+¥è x +2 ø x®¥è x -1 ø
3 sin xa
x®¥
(
c) lim x 2 + x - ax - b = ;
2
) d) lim
x® 0 (x + 2) sin 3x
= 2;

a ln (4 - x ) 2 x -8 2 x+2 -16
e) lim = lim 2 ; f) lim x 4
= lim x - a 2 .
x® 3 x -3 x® 3 x - 9 x® 2 4 -2 x®1

123
1.7 Asimptotele func\iilor reale

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 176 manual

Exersare
E1. S` se determine asimptotele orizontale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile:
1 1 x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) =
;
x x -3 4- x
3x x 2x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = 2 ; f) f (x ) = ;
2x -1 x +1 3x + 5
x 3x 2 -1 xx
g) f (x ) = ; h) f (x ) = 2 ; i) f (x ) = 2 .
2x +1 2x + x +1 x + x +1
E2. S` se determine asimptotele verticale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile:
1 1 x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = 2
; c) f (x ) = 2 ;
x -1 (x -1) x -1
x 2 +1 x 2 + x +1
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = ln (x +1);
x 2 -4 x 2 - 3x + 2
1 2
g) f (x ) = ; h) f (x ) = x .
x +1 2 -1
E3. S` se determine asimptotele oblice ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile:
x2 2x 2 + x 1- x 2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ;
x -2 x -1 2+ x
x 2 +2 x x x x 2 -2 x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = .
x -1 1+ x 2x -1

Sintez`
S1. S` se determine asimptotele func\iiilor f :D ® Z, [n cazurile:
x x x x2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ;
(x -1)(x - 3) x 2 -1 (x -1)(x - 5)
1+ x x2 x2
d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = ;
x -1 x 2 -1 x -1

x2 x3
g) f (x ) = ; h) f (x ) = .
x2- x x 2 -1
S2. S` se determine asimptotele func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
1
æ 1ö
a) f (x ) = x ×2 x ; b) f (x ) = x lnç e + ÷;
è xø
æ 1ö x 3 +1
c) f (x ) = (x -1) lnç1+ ÷; d) f (x ) = .
è xø x -1

124
x 2 -1
S3. S` se determine parametrii reali pentru func\ia f :D ® Z, f (x ) = are o
x 2 - ax + a +1
singur` asimptot` vertical`.
S4. S` se determine parametrii reali pentru care func\ia f :D ® Z, admite asimptota indicat`:
ax 2 + 2a + bx (x + a)(x + a +1)
a) f (x ) = , y = a 2 x + 2; b) f (x ) = , y = x - a + 3.
x -1 x + a +2

pag. 177 manual

Teste de evaluare
Testul 1
2
x - 6x + 9 x 2 +3
1. Dac` l 1 = lim , l 2 = lim , atunci l 1 + l 2 este egal cu:
x® 3 x 2 -9 x®¥ x 2 - 3

a) 1; b) 3; c) +¥; d) -¥

2. S` se calculeze:
sin(x 2 - 5x + 4) x 2 + 3x
a) lim ; b) lim .
x®1 sin(x -1) x®¥ 2x +1

* x 2 + ax + 3
3. Fie f :Z ® Z, f (x ) = . Dac` dreapta y = bx +2 este asimptot` a func\iei f,
x
atunci
a) a + b = 3; b) a×b = 3; c) 2a + b = 3; d) a 2 + b 2 = 3.

Testul 2
1. S` se calculeze limitele de func\ii:
x arcsin x x 2 + x +1
a) lim ; b) lim .
x®0 sin x arctg x x®-¥ 3x -1
x x
3 -a
2. Dac` l1 = lim = 1, atunci:
x® 0 x
a) a = 2; b) a = 4; c) a = 3×e-1; d) a = 1.
2
ax +1
3. Func\ia f :D ® Z, f (x ) = 2
are o singur` asimptot` dac`:
x + 2bx +1
a) a = b = 0; b) a = b =1; c) a Î Z, b Î (-1, 1); d) b Î Z, a = 7.

125
Testul 3

3x 2 - 4x - 4 (2 x - 3x ) 2
1. S` se calculeze: a) lim ; b) lim .
x® 2 x 2 -4 x® 0 x sin x
x 2 - a2
2. S` se determine a ÎZ pentru care lim = 4.
x® a x- a
3. S` se determine valorile parametrului real a ]tiind c` dreapta y = ax + a +1 este asimptot` a
func\iei f :Z ® Z, f (x ) = x 2 + a 2

4. S` se studieze dac` func\ia f :Z ® Z, cu proprietatea c` 2 f (x ) + 3 f (-x ) = x 2 -1, " x Î Z, are limit`


[n oricare punct x 0 ÎZ.

Testul 4

ìx 3 + a 3 , x £ a
1. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í . S` se determine a ÎZ pentru care
îx +1, x > a
func\ia f are limit` [n oricare x 0 ÎZ.
ìx 2 + ax + 3, x £ 1
ï
2. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í 3x + b .
ï 2 , x >1
î x +2
f (x ) - f (1)
S` se determine a, b ÎZ astfel [nc@t f s` aib` limit` [n x =1 ]i s` existe lim .
x®1 x -1

3. Fie f :D ® Z, f (x ) = ax + bx 2 + cx -1, a, b Î (0,+¥), c Î Z. S` se deter- mine parametrii


a, b, c astfel [nc@t dreapta y = 2x +1 s` fie asimptot` oblic` spre +¥, iar y =-1 s` fie asimptot`
spre -¥.

126
Capitolul 2. Limite de func\ii
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 183 manual

Exersare
E1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate:
a) f (x ) = x 2 - 7x , x 0 Î {-1, 0,1}; b) f (x ) = x + 2 x , x 0 Î {-1, 0, 2};
2
x
c) f (x ) = , x Î {-2, 1}; c) f (x ) = x - x , x 0 Î {0, 4}.
x +1 0
E2. S` se studieze continuitatea func\iilor [n punctele specificate:
ìsin x
ìx 2 , x £ 1 ï , x <0
a) f :Z ® Z, f (x ) = í , x 0 = 1; b) f :Z ® Z, f (x ) = í x ,x0 = 0
î2x -1, x > 1 ï
îx +1, x ³ 0
ì3x +1, x £ 0
ï
ï arcsin x
c) f :Z ® Z, f (x ) = í , x Î (0,1), x 0 Î {0,1},
ï x
ï
îln x , x ³1
ì
ï3, x =-1
ï
d) f :{-1} U (0,+¥) ® Z, f (x ) = í3+ x , x Î (0,1), x 0 Î {-1, 1}.
ï
ï x + 3 , x ³1
î2x -1
E3. S` se studieze natura punctelor de discontinuitate pentru func\ia f :D ® Z:
ìx 2 - x + 2, x £ 1 ì
ï2 x - 2, x £ 0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
î2x -1, x >1 î3x - 2 x , x > 0
ï
ì
ì x2 ïln x , x > 0
ï , x <1 ï
c) f (x ) = í x -1 ; d) f (x ) = í2, x = 0 .
ï ï
î3x -1, x ³ 1 ï1 , x < 0
îx
E4. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z, [n func\ie de parametrii reali:
ìx + a, x £1 ì2 x + 2 a , x £ 0
a) f (x ) = í 2 ; b) f (x ) = í ;
îx + x +1, x > 1 îax + 3, x > 0
ìsin(ax )
ï , x <0
ï 2x ì2ax +1, x £ 0
ï ï
c) f (x ) = í2a 2 , x = 0; d) f (x ) = íx + a, x Î (0,1) .
ï ï
ï î3x + b, x ³ 1
ï
î5x + 2a, x > 0

127
Sintez`
S1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z:
ìsin(ax + x 2 )
ï ì
ï 6x 2 + 4a 2 + 4ax , x £ 1
, x <0
a) f (x ) = í x ; b) f (x ) = í ;
ï ïx 2 + 4a,
î x >1
îln(x + e 3 ), x ³0
ì arcsin x
ï2a + , x Î [-1, 0)
ï x
ï ln(1+ ax ) ì
ï2 x + a, x £ a
c) f (x ) = í , x >0 ; d) f (x ) = í .
ï x î3x + a, x > a
ï
ï-1+ sin ap, x = 0
ï
î

S2. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f :D ® Z este continu`, [n cazurile:
ì
ï9 ax - 4× 3ax+1 +12, x £ 1 ì
ï3bx + 2x , x £ 2a -1
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
îa - ax -15x 2 ,
ï x >1 î9x - 4 bx , x ³ a 2
ï
ì2 ax × 3bx , x < 1 ì2 ax + 3bx , x < 1
ï ï
ï
c) f (x ) = í12, x =1 ; d) f (x ) = íx 2 - 3x + 7, x Î [1, 2] .
ï ax-1 1+bx ï ax bx
î3 ×2 , x >1 ï
î2 + 3 - 8, x > 2

S3. S` se determine a, b ÎZ pentru care func\ia f :D ® Z este continu` ]i are loc condi\ia data:
ì
ï3x 2 - x , x <1 f (x ) - f (1)
a) f (x ) = í ]i lim exist`;
ï 2
îax + bx + 3, x ³ 1 x®1 x -1
ì ln(1+ sin 2 x )
ï , x £0 f (x ) - f (0)
b) f (x ) = í x ]i exist` lim .
ï x® 0 x
îax + b, x ³0

128
2.2. Opera\ii cu func\ii continue
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 187 manual

Exersare
f
E1. S` se studieze continuitatea func\iilor f , g :D ® Z ]i a func\iilor f + g , f - g , f × g , , [n
g
cazurile:
a) f (x ) = x -1, g (x ) = x +1; b) f (x ) = x 2 -1, g (x ) = 3x - x 2 ;
1
c) f (x ) = 2 x , g (x ) = x ; d) f (x ) = ln x ; g (x ) = ln ;
x
ìx 2 +1, x £ 0
e) f (x ) = í , g (x ) = x -1 ;
îx +1, x > 0
ì2x -1, x £ 0 ì1- x , x £ 0
f) f (x ) = í , g (x ) = í .
îx -1, x > 0 îx +1, x > 0
E2. S` se studieze continuitatea func\iilor compuse f o g ]i g o f [n cazul func\iilor f , g :Z ® Z.
a) f (x ) = x -1, g (x ) = 2x - 3 ; b) f (x ) = x 2 +1, g (x ) = x -1 ;
c) f (x ) = x 2 +1, g (x ) = x -1 ; d) f (x ) = ln(x 2 +1), g (x ) = 2x -1.

Sintez`
ìx + a, x £ 0 ì2ax , x £ 0
S1. Se dau func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = í , g (x ) = í .
îx 2 +1, x > 0 îx - x 2 , x > 0
S` se determine a ÎZ pentru care func\ia f + g este continu` pe Z.
S2. S` se studieze continuitatea func\iilor f :Z ® Z ]i f 2 [n cazurile:
ì-1, x £ 1 ìx , x £ 1
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
î1, x > 1 î-1, x > 1
ìx + a, x £ 1 ì2x + a, x £ 2
c) f (x ) = í ; d) f (x ) = í .
î2x +1, x > 1 îx + a, x > 2
S3. S` se studieze continuitatea func\iei f o g [n cazurile:
a) f (x ) = 2x - 4, g (x ) = sgn(x ), x Î Z; b) f (x ) = 3x - 6, g (x ) = x -1, x Î Z ;
ì1, x £ 1 ì1- x , x £ 1 ìa 2 , x £ 1
c) f (x ) = í , g (x ) = 2x -1, Î Z ; d) f (x ) = í , g (x ) = í .
î2, x > 1 î0, x > 1 îx , x > 1
S4. S` se studieze continuitatea func\iilor f o g , g o f :
ìe x , x £ 0 ìln x , x > 1
a) f (x ) = í , g (x ) = í ;
îx +1, x > 0 îx , x £ 1
ì
ï x, x ³0 ì
ïx 2 , x ³0
b) f (x ) = í , g (x ) = í .
î3 x , x < 0
ï î1+ x 3 , x < 0
ï

129
2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 191 manual

Exersare
E1. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 3+1. S` se arate c` f are proprietatea lui Darboux pe intervalele
I 1 = (-2, 2) ]i I 2 = [ 0, 3]. Exist` intervale pe care f nu are proprietatea lui Darboux?

E2. S` se stabileasc` dac` func\ia f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul dat:
ìx , x £ 0
a) f (x ) = í , I = [-1,1];
îsin x , x > 0
ì ln(1+ x )
ï , x Î (-1, 0)
b) f (x ) = í x , I = (-1, 2];
ïx + cos x , x Î [ 0,+¥)
î
ì
ïarcsin x , x Î [-1, 0] é 1 ù
c) f (x ) = í , I = ê- ,2 .
îx + 3x , x Î (0,+¥)
ï ë 2 ú û

E3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z:


a) f (x ) = x 3 - x ; b) f (x ) = 2 x -1 ;
c) f (x ) = 3x+1 - 9; d) f (x ) = sin x , x Î [ 0, 2p].

Sintez`
S1. S` se arate c` func\iile f :D ® Z, au proprietatea lui Darboux pe oricare interval din
domeniul de defini\ie:
ì1- x
ï , x >1 ìx 2 + 5x - 6,
ï 1- x 2 x £1
ï ï
a) f (x ) = í0,25, x =1 ; b) f (x ) = í x -1 sin(x -1) ;
ï ï , x > 1
ïsin(4x - 4) , x Î (0,1 î 3(x 2 -1)
î 8x 2 - 8
ï
ì0, x =2
ï
ïæ - 1 ì0, x Îm
1 ö
c) f (x ) = íç ÷ ; d) f (x ) = í .
x
ïç1+ 3 2 ÷ , x > 2
- îsin(px ), x Î ZSm
ï
îè ø

S2. Folosind consecin\a 1 a propriet`\ii lui Darboux, s` se arate c` urm`toarele ecua\iile au cel
pu\in o solu\ie pe intervalul dat:
a) x 3 + 4x 2 - 5 = 0, I = [ 0, 2]; b) x 3 + 5x - 27 = 0, I = [ 0, 3] ;
é p ù
c) x + 2 x - 2 = 0, I = [ 0,1] ; d) x +1+ sin x = 0, I =ê- , 0ú;
ë 2 û
e) x + ln x = 0, I = (0,1).

130
S3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z:
a) f (x ) = x (2 x -1) ; b) f (x ) = (x -1)(3x - 2 x ) ;
x 2 x -1
c) f (x ) = (3 -1) log 2 (x + 2) ; d) f (x ) = ;
x -2
x -1 -1
e) f (x ) = ; f) f (x ) = (x 3 - x )(x 4 -16) .
x -3
S4. S` se rezolve inecua\iile:
a) (2 x -1)(x 2 -1) ³ 0 ; b) (x - x 3 )(1- x +1 ) £ 0 ;
(
c) x -1+ x 2 +1 )( x -1) £ 0 ; d) (2 x - 3x )(2 - log 2 (x +1)) £ 0 .

S5. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x + e x .


a) S` se arate c` func\ia f este strict monoton` pe R.
b) Folosind proprietatea lui Darboux, s` se arate c` func\ia f este surjectiv`.

pag. 192 manual

Teste de evaluare
Testul 1

1. S` se studieze continuittea func\iei f :Z ® Z,


ìx 2 + x
ï , x Î ZS {-1, 0,1}
f (x ) = í x 2 - x .
ï
î1 , x Î {-1, 0,1}

2. S` se determine parametrul real pentru care func\ia f :Z ® Z,


ì
ïx + 2 ax , x £ 1
f (x ) = í
î4 ax -1 , x > 1
ï
este continu` pe Z.

3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :(0,¥) ® Z,


f (x ) = (2 x-1 -1)(3x-1 - 9) .

131
Testul 2

ìsin 2 2x
ï , x Î (-¥, 0)
ï x2
ï
1. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = íax + b , x Î [ 0,1] [n func\ie de
ï
ïsin(x -1) , x Î (1,+¥)
î x 2 -1
ï
parametrii reali a ]i b.
ìx , x Î {
2. Fie f :Z ® Z, f (x ) = í 2
îx , x Î Z S {
a) Fie I = [2, 3]. Exist` valori ale lui x Î I pentru care f (x ) = 35
, ?
b) Func\ia f are proprietatea lui Darboux pe I?
3. S` se rezolve inecua\ia (2 x -16)(x - x 3 ) £ 0.

Testul 3

1. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x [ x ].. S` se studieze continuitatea func\iei f [n x 0 Î m.


ì
ïx 2 + a + x , x £ a
2. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í pentru a ÎZ.
ï2x + ax 2 , x > a
î
3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = (2 x - 2 a )(x - a) [n func\ie de valorile
parametrului real a.

Testul 4

* n 2 2 x + 3-x
1. Se consider` func\ia f :q ® Z, dat` de rela\ia f (n) = lim .
x®¥ 2 x n + 2-x
S` se calculeze suma f (1) + f (2) +...+ f (n) .

2. S` se arate dac` f :[ a, b] ® Z este func\ie continu` ]i f (x ) ³ a, f (b) £ b, atunci exist`


x 0 Î [ a, b] cu proprietatea c` f (x 0 ) = x 0 .
ì
ï(2 x - 2)(log 2 x -1) , x > 0
3. S` se studieze semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í .
ïx 3 - x ,
î x £0

132
Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 202 manual

Exersare
E1. S` se stabileasc` dac` graficul func\iei f :D ® Z admite tangent` [n punctul specificat,
dac`:
ì
ï2x 2 - 3x , x £ 0
a) f (x ) = 3x 2 - 4x , x 0 = 2; b) f (x ) = í , x 0 = 0;
î5x 2 - 3x , x > 0
ï
c) f (x ) = x + x -1, x 0 = 1 ; d) f (x ) = x 2 x , x 0 = 0.

E2. S` se arate c` func\ia f :D ® Z are derivat` [n punctul specificat ]i s` se calculeze aceasta:


a) f (x ) = 3x +11, x 0 =-1; b) f (x ) = x 2 - 3x -11, x 0 = 2 ;
1
c) f (x ) = , x = 0; d) f (x ) = x +1, x 0 = 0;
x +5 0
e) f (x ) = 2 x + 3, x 0 =-1; f) f (x ) = sin x + sin 2x , x 0 = 0.

E3. S` se studieze derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctul specificat ]i s` se scrie ecua\ia


tangentei [n acest punct:
a) f (x ) = 2x - x 2 , x 0 Î {0,1, 2}; b) f (x ) = x 3 , x 0 Î {0,1,-1};
x
c) f (x ) = sin x + x , x 0 Î {0, p}; d) f (x ) = 2 , x 0 Î {-1, 0,1}.
x +1
E4. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :D ® Z [n punctele date:
a) f (x ) = x -1, x 0 = 1 ; b) f (x ) = x + x , x 0 = 0 ;
ìx +1, x £-1 ìsin(px ), x £ 1
c) f (x ) = í 2 , x 0 =-1 d) f (x ) = í , x 0 = 1.
îx -1, x >-1 îln x , x >1

Sintez`
S1. S` se studieze dac` urm`toarele func\ii f :D ® Z admit tangent` la grafic [n punctele
specificate:
ìx + x +1, x < 0
a) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0,1};
îcos x , x ³0
ìe x+1 , x ³-1
ï
b) f (x ) = í1+ e x+1 , x 0 Î {-1, 0};
ï , x <-1
î 2
ìe x-1 -1, x £ 0
c) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0, 2}.
îln(1+ 2x ), x > 0

133
S2. S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate:
ìx 2 + ax , x < 0
a) f (x ) = í , x 0 = 0;
î2x -1, x ³0
ì4x - a, x >2
b) f (x ) = í 2 , x 0 = 2;
îx + ax + b, x £ 2

c) f (x ) = min(x , 2x -1) , x 0 = 1 ;
ì
ï x 2 -1 + a, x ³ 1
d) f (x ) = í , x 0 = 1.
îarccos x + b, x Î [ 0,1)
ï
S3. Fie f :D ® Z ]i x 0 Î D, punct de continuitate al func\iei f. Punctul M (x 0 , f (x 0 )) se nume]te
punct unghiular al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale diferite [n x 0 ]i cel
pu\in una dintre ele este finit`.
S` se studieze dac` punctul de abscis` x 0 este punct unghiular [n cazurile:
ì2x -1, x £1 ì
ïx 2 +1, x £ 0
a) f (x ) = 2
í , x 0 = 1; b) f (x ) = í , x 0 = 0;
îx + x -1, x > 1 îe x ,
ï x >0
ìx 2 , x < 0
c) f (x ) = í , x 0 = 0.
îsin x , x ³ 0
S4. Fie f :D ® Z ]i x 0 punct de continuitate al func\iei f. Punctul M (x 0 , f (x 0 )) se nume]te
punct de [ntoarcere al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale [n x 0 infinite ]i de
semne contrare.
S` se determine dac` punctul de abscis` x 0 este punct de [ntoarcere [n cazurile:
ì
ï 1- x , x £ 1 ì
ï x - 3, x ³ 3
a) f (x ) = í , x 0 = 1; b) f (x ) = í , x = 3.
ï x -1, x > 1
î ï2 3- x , x < 3 0
î
S5. S` se determine parametrii reali pentru care graficele func\iilor f , g :Z ® Z admit tangent`
comun` [n punctul de abscis` x 0 ÎZ.
a) f (x ) = 2x + a, g (x ) = x 2 + bx + b, x 0 = 1;
b) f (x ) = x 2 + ax + b, g (x ) = 2x 2 - x +1, x 0 = 1.

S6. Se dau func\iile f , g :D ® Z, f (x ) = x 3 + ax 2 + b, g (x ) = 3x 2 + cx +1.


S` se determine:
a) c ÎZ pentru care tangenta la graficul func\iei g [n punctul de abscis` x 0 = 1 este paralel`
cu dreapta de ecua\ie y = 7x - 6.
b) a, b ÎZ, ]tiind c` tangenta [n punctul x 0 = 1, la graficul func\iei f este paralel` cu dreapta
y = 5x +1, iar [n punctul de abscis` x 0 =-1, tangenta are ecua\ia y = x +5.
S7. Se dau func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = 2x 2 + ax + b, g (x ) = x 2 + bx + a. S` se determine
a, b ÎZ pentru care graficele celor dou` func\ii admit tangent` comun`.

134
3.2. Derivatele unor func\ii elementare

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 209 manual

TEM~
1. Aplic@nd formulele ob\inute, s` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = 2007, x Î Z; b) f (x ) = 5 2 , x Î Z;
c) f (x ) = sin 5, x Î Z; d) f (x ) = x 3 , x Î Z;
e) f (x ) = x 2007 , x Î Z; f) f (x ) = log 3 x , x Î (0,+¥);
g) f (x ) = log 0 ,3 x , x Î (0,+¥); h) f (x ) = 2 x , x Î (0,+¥);
x x
i) f (x ) = cos 2 - sin 2 , x Î Z; j) f (x ) = log 3 (5x 2 ) - log 3 (5x ), x > 0;
2 2
7
k) f (x ) = x 3 , x > 0; l) f (x ) = e 2 x , x Î Z.
2. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 4 x , s` se calculeze f '(0), ( f (1))', f '(-1).
3. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 3 x , s` se calculeze
¢ ¢ æ ö æ æ öö¢
1 1
f ¢(-1), ( f (-1)) , f ¢(27), ( f (27)) , f ¢ç ÷, çç fç ÷÷÷.
è 8 ø è è 8 øø

135
3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 213 manual

Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = x 3 + 3x +1; b) f (x ) = 2x - x 4 ;
c) f (x ) = x +2 x ; d) f (x ) = x 3 + sin x + cos x ;
e) f (x ) = 2x 3 + ln x ; f) f (x ) = 2 x + 3x - x ;
g) f (x ) = log 2 x + log 3 x ; h) f (x ) = 4 sin x - 5 cos x + 3 ;
i) f (x ) = x 2 + log 3 x + sin x ; j) f (x ) = x - 2 + tg x ;
k) f (x ) = (x -1) 2 + (x +1) 2 ; l) f (x ) = 23 x + 3 2 + log 0 ,5 x ;
m) f (x ) = log 3 x 3 + log 2 x 4 ; n) f (x ) = 2tg x - ctg x ;
p) f (x ) = x 2 + 3 2x ; q) f (x ) = 2 x+1 + 3x-1 .
E2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = x log 2 x ; b) f (x ) = x 2 x ;
c) f (x ) = x sin x ; d) f (x ) = x 2 cos x ;
e) f (x ) = (2 x -1)(3x -1) ; f) f (x ) = (2 ln x +1) log 2 x ;
g) f (x ) = (x - x )(x + 3 x ) ; h) f (x ) = (3- x 2 ) 3 ;
i) f (x ) = (x - x ) 3 ; j) f (x ) = x ln x + ln 2 x ;
2
k) f (x ) = x sin 2 x ; l) f (x ) = (x -1) e x .
E3. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
1 1 x -1
a) f (x ) = ; b) f (x ) = 2
; c) f (x ) = ;
x x x
x -1 x 2 - x +1 x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = 2 ; f) f (x ) = 2 ;
x +1 x + x +1 x - x +1
sin x cos x 1+ tgx
g) f (x ) = ; h) f (x ) = ; i) f (x ) = ;
1+ cos x 1+ sin x sin x
x +1+ ln x x x 1+ e x
j) f (x ) = ; k) f (x ) = ; l) f (x ) = ;
x +1- ln x 1+ x 2+ ex
tg x 1- tg x
m) f (x ) = ; n) f (x ) = .
1+ tg x 1+ ctg x
E4. Pentru func\ia f :D ® Z s` se rezolve ecua\ia f '(x ) = 0 preciz@nd mul\imile D ]i D f¢ [n
fiecare caz:
a) f (x ) = x 3 -12x ; b) f (x ) = 2x 3 -15x 2 + 24x + 5 ;
c) f (x ) = ( x 2 + 6x -15)e x ; d) f (x ) = x 2 ln x ;
1 x 2 - 3x + 3
e) f (x ) = ; f) f (x ) = ;
x 2 - 6x + 8 x 2 - 5x + 7
sin x +2 x 2 +3
g) f (x ) = ; h) f (x ) = .
cos x x
136
Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
x sin x + cos x æ x x2 xn ö
a) f (x ) = ; b) f (x ) = e ç1+ + +...+ ÷
-xç
÷, n Î q* .
x cos x - sin x è 1! 2! n! ø
3x 2 - 2
S2. Fie f :ZS {1} ® Z, f (x ) = .
x -1
a) S` se calculeze derivata func\iei f.
b) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta ese
paralel` cu dreapta y = 2x -1.
c) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta este
perpendicular` pe dreatpa y = x .
x +a ex
S3. Se consider` func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = 2 , g (x ) = 2 . S` se deter- mine a ÎZ
x +1 x +1
2g (x )
pentru care are loc egalitatea e x f '(x ) + g '(x ) = 2 , x Î Z.
x +1
x +m
S4. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 2 . S` se determine m ÎZ pentru care f '(x ) < 0, " ÎZ .
x + x +1
S5. Se consider` f :Z ® Z, f (x ) = e x (x 2 + mx + m ):
a) S` se determine m ÎZ cu proprietatea c` f ¢(x ) £ 0 dac` ]i numai dac` x Î [-2, 2].
ex
b) Pentru m =1 se noteaz` g (x ) = . S` se calculeze:
f '(x )
S n = g (0) + g (1) +...+ g (n), n Î q.

137
3.3.5 Derivarea func\iilor inverse
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 220 manual
Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = (x 2 +1) 3 , x Î R; b) f (x ) = ln(x 2 +1), x Î R;
1- x x
c) f (x ) = ln , x Î (-1, 1); d) f (x ) = , x Î (0,+¥);
1+ x 1+ x
2
e) f (x ) = x e x , x Î R; f) f (x ) = sin (x 2 +1), x Î R;
g) f (x ) = cos(x 2 + x +1), x Î R; h) f (x ) = sin x , x Î (0, p );
i) f (x ) = x x 2 +1, x Î R; j) f (x ) = x e x , x Î (0, +¥).
E2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = ln(1+ sin 2 x ), x Î R; b) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R;
c) f (x ) = 1+ sin 2 x , x Î R; d) f (x ) = sin(x x ), x Î (0, +¥);
æx ö æ 1 ö
e) f (x ) = arcsinç ÷, x Î (0, 2); f) f (x ) = arccosç ÷, x Î (3, +¥).
è2ø è x -1 ø
E3. S` se determine domeniul de derivabilitate pentru func\iile f :D ® R:
x
a) f (x ) = x -1, x Î [1, +¥); b) f (x ) = e , x Î [ 0, +¥);
3
c) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; d) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R;
e) f (x ) = arcsin x , x Î [-1, 1); f) f (x ) = arccos x , x Î [-1, 1].
E4. Fie func\iile f :[ 0,+¥) ® [ 3,+¥), f (x ) = x 2 + 3 ]i g :R ® R, g (x ) = x 3.
a) S` se arate c` f ]i g sunt bijective. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(4) ]i (g -1 )¢(8).
Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iei f :D ® R, specific@nd domeniul de derivabilitate:
a) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; b) f (x ) = 1- ln x , x Î (0, e];
2x 1- x 2
c) f (x ) = arcsin 2
, x Î R; d) f (x ) = arcsin , x Î R;
1+ x 1+ x 2
e) f (x ) = x x , x > 0; f) f (x ) = x ln( x+1) , x > 0.
S2. S` se rezolve ecua\ia f ¢(x ) = 0 pentru fiecare func\ie f :D ® R, preciz@nd D ]i D f¢:
a) f (x ) = (2x 2 - 6x ) 3; b) f (x ) = cos 2 x - cos 2x , x Î [ 0, p];
3
-3x 2
c) f (x ) = x 2 + 6x + 5; d) f (x ) = ln(3x 2 + 2x ); e) f (x ) = 3x ;

3 2 2x +1 x 2 +4
f) f (x ) = arctg (4x - 3x +1); g) f (x ) = 2
; h) f (x ) = .
ex 3x + 8
S3. Se consider` f :R ® R, f (x ) = x +2 x .
a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(3).
S4. Se consider` func\ia f :(1, +¥) ® R, f (x ) = x + ln(x -1).
a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(2) ]i ( f -1 )¢(e + 2).

138
3.4. Derivata de ordinul doi

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 224 manual

Exersare
E1. S` se stuieze dac` func\ia f :D ® R este de dou` ori derivabil` [n punctele specificate:
a) f (x ) = x 3 + x , x 0 Î {-1, 0}; b) f (x ) = x e x , x 0 Î {0, 1}
c) f (x ) = sin x + cos x , x 0 Î {0, p}; d) f (x ) = x + x , x 0 Î {1, 4};
x sin x
e) f (x ) = 2 , x 0 Î {0, 1}; f) f (x ) = , x Î {0, p};
x +1 1+ sin x 0
ex
g) f (x ) = x
, x 0 Î {0, 1}; h) f (x ) = x 2 ln x , x 0 Î {1, e}.
1+ e
E2. S` se arate c` func\ia f :R ® R este derivabil` de dou` ori [n punctul specificat:
ì
ïx 3 , x T 0 ìsin x , x T0
a) f (x ) = í , x 0 = 0; b) f (x ) = í 3 , x0 = 0
î5x 4 , x > 0
ï îx + x , x > 0
ì
ïx 3 ln x , x > 0
3
c) f (x ) = x x , x 0 = 0; d) f (x ) = í , x0 = 0
îx 3 ,
ï x T0
E3. Folosind regulile de calcul cu derivate, s` se calculeze derivata de ordinul doi pentru
f : D ® R:
a) f (x ) = 2x 2 + 5x ; b) f (x ) = x 3 - 4x ; c) f (x ) = e x + x ;
d) f (x ) = x + ln x ; e) f (x ) = x ln x ; f) f (x ) = x 2 e x ;
g) f (x ) = x 2 ln x ; h) f (x ) = sin 2 x ; i) f (x ) = cos 3 x ;
j) f (x ) = x sin x + cos x ; k) f (x ) = x 2 x , x > 0; l) f (x ) = x tg x ;
x -1 x
m) f (x ) = ; n) f (x ) = 2 .
x +2 x +1

Sintez`
S1. S` se arate c`:
a) dac` f :R ® R, f (x ) = sin x , atunci:
æ pö
f ¢(x ) = sinç x + ÷, f ¢¢(x ) = sin(x + p ).
è 2ø
b) dac` f :R ® R, f (x ) = cos x , atunci:
æ pö
f ¢(x ) = cosç x + ÷, f ¢¢(x ) = cos (x + p ).
è 2ø
S2. S` se verifice dac` func\ia f :R ® R, f (x ) = e 2 x (3+ 4x ) verific` egalitatea:
f ¢¢(x ) - 2 f ¢(x ) + f (x ) = e 2 x (4x +11), x Î R

S3. Fie f :R ® R, f (x ) = e x sin x . S` se determine a Î R cu proprietatea c`:


f ¢¢(x ) - af ¢(x ) + af (x ) = 0, x Î R

139
S4. S` se determine a, b Î R ]tiind c` func\ia f :R ® R, f (x ) = e-2 x (sin x + cos x ) verific`
egalitatea:
f ¢¢(x ) + (a + b) f ¢(x ) + (ab + 2) f (x ) = 0, x Î R.
S5. S` se determine func\ia polinomial` de gradul doi f :R ® R, f (x ) = ax 2 + bx + c care verific`
rela\iile: f (2) = 9, f ¢(1) = 2 ]i f ¢¢(0) = 8.

S6. Exist` o func\ie polinomial` de gradul trei f :R ® R, f (x ) = ax 3+ bx 2+ cx +1, care s` verifice


condi\iile f (-1) =-6, f ¢(1) =-3 ]i f ¢¢(2) = 4?

S7. S` se determine a, b, c Î R dac` f :D ® R este de dou` ori derivabil` pe D.


ì
ïx 3 + ax , x T0 ì
ïx 3 + 3x + a -1, x T2
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
ïx 3 + bx 2 + c, x > 0
î ïax 2 + bx + c, x > 2
î
ì2x 3 + cx 2 + 8x + b, x < 0
ìa sin x + b cos x , x Tp ï
c) f (x ) = í ; d) f (x ) = í 3, x = 0.
îc sin 2 x + x 2 , x >p ï 2
îx + ax + b, x >0

140
3.5 Regulile lui l'Hôspital

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 229 manual

Exersare
E1. S` se calculeze
x 3 - 3x + 2 x 2 -4 x 3 +1 x 2006 -1
a) lim ; b) lim ; c) lim ; d) lim 2007 ;
x®1 x 2 -1 x® 2 x 3 -8 x®-1 x 2
+ 4x + 3 x®1 x -1
x 3 - 27 x + sin x x + ln(x +1) sin x + 3sin 8x
e) lim ; f) lim 2 ; g) lim ; h) lim .
x® 3x 2 - 4x + 3 x® 0 x + sin x x® 0 x sin x x® 0 sin 7x - sin 2x

E2. S` se calculeze:
sin 2 x 1- cos 3x x - sin x
a) lim 2 2
; b) lim ; c) lim ;
x® 0 x + sin x x® 0 1- cos x x® 0 x3
2
e x - cos x x - sin x nx n+2- (n +1) x n+1+ x
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 0 x 2 +x x® 0 2 e x - 2 - 2 x - x 2 x®1 (x -1) 2
x>1

E3. S` se calculeze:
2x 3 + 4x + 9 3x 2 - x + ln x ln(sin 2x )
a) lim 3
; b) lim 2
; c) lim ;
x®¥ x + 3x +16 x®¥ 2x + x - ln x x® 0 ln(sin x )
x>0

ln(2x ) ln(1+ sin 2x ) ln(x 2 + x +1)


d) lim ; e) lim ; f) lim .
x® 0 ctg(3x ) x® 0 ln(1+ sin x ) x®¥ x
x>0

E4. S` se calculeze:
x x
a) lim x ln ; b) lim(x - p ) ctg x ; c) lim x ln ;
x®¥ x +1 x® p x® 0 x 2 +1
x>0
1 1
-
d) lim arcsin x ln x ; e) lim e x ln x ; f) lim x
(x + 2) e 2 .
+
x® 0 x® 0 x®-2
x>0 x>0 x>-2

pag. 230 manual

Teste de evaluare
Testul 1
3
1. Fie f :R ® R, f (x ) = x + ax +1. S` se determine a Î R pentru care tangenta la graficul
func\iei f [n punctul x 0 = 1 trece prin punctul M (2, 1).
ì x
ï , x U0
2. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :R ® R, f (x ) = í x +1 [n punctul
ï
îsin x , x < 0
x 0 = 0.
3. S` se calculeze derivatele de ordinul doi pentru func\ia f, [n cazurile:
a) f :(0, +¥) ® R, f (x ) = x ln(x +1); b) f :R ® R, f (x ) = arctg x - ln(x 2 +1).

141
Testul 2

ìx sin x , x >0
1. S` se determine derivabilitatea func\iei f :R ® R, f (x ) = í pe mul\imea R.
îax 2 + a 2 -1, x T 0

2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:


x 2 - x +2
a) f (x ) = 2
; b) f (x ) = x x 2 + x + 2.
x + x +2

3. S` se calculeze:
x 2 + x +1 -1 2x + ln(x +1)
a) lim ; b) lim .
x® 0 x +1 -1 x®¥ 3x + ln(2x +1)

Testul 3

2
1- cos x × cos 2x × cos 3x e x - cos x
1. S` se calculeze: a) lim ; b) lim .
x® 0 x2 x® 0 sin 2 x

2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:


2x 1- x 2
a) f (x ) = arcsin ; b) f (x ) = ln .
1+ x 2 1+ x 2

3. S` se determine valorile parametrilor a, b, c Î R pentru c are func\ia f :D ® R este de dou` ori


derivabil` pe D.
ìa x - x -1, x T 0 ìx 3 ln x + a, x > 0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í .
îb sin x + c, x > 0 îb cos x +1, x T 0

142
Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 239 manual

Exersare
E1. S` se studieze dac` se poate aplica teorema lui Lagrange func\iilor:
a) f :[-3, 2] ® R, f (x ) = 2x 2 - 3x ; b) f :[1, e] ® R, f (x ) = ln x ;
x -1
c) f :[1, 2] ® R, f (x ) = ; c) f :[ 0, 1] ® R, f (x ) = x 2x -1 .
x +1
E2. S` se stabileasc` intervalele de monotonie ale func\iei f :D ® R:
a) f (x ) = x 2 - 4x ; b) f (x ) = 3x - x 3; c) f (x ) = x 4 - 8x 2 ;
d) f (x ) = x e x ; e) f (x ) = x ln x ; f) f (x ) = x - ln x ;
x -1 x 2 -1
g) f (x ) = ; h) f (x ) = 2 .
x +1 x +1
E3. S` se determine punctele de extrem pentru func\ia f : D ® R:
3 x x 2 + 4x -1
a) f (x ) = x - 6x ; b) f (x ) = (x -1) e ; c) f (x ) = ;
x -1
x +1 x
d) f (x ) = ; e) f (x ) = x -2arctg x ; f) f (x ) = ;
x 2 + x +1 ln x
g) f (x ) = (x 2 - x +1) e-x ; h) f (x ) = x -1.

Sintez`
S1. S` se determine constantele reale pentru care se poate aplica teorema lui Lagrange func\iei f:
ì
ïx 2 + ax , x T1
a) f :[-1, 2] ® R, f (x ) = í ;
î5x + bx 2 , x > 1
ï
ìa + sin x , x Tp
b) f :[ 0, 2p] ® R, f (x ) = í .
îa cos x + bx , x > p
S2. S` se studieze monotonia func\iei f :D ® R ]i s` se determine punctele de extrem, [n
cazurile:
x 2- 4x -1 x2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = 4 ; c) f (x ) = x 2 ln x ;
x +1 x +4
5
d) f (x ) = x x -1; e) f (x ) = x - 2 x 2 +1; f) f (x ) = ln x - arctg x ;
2
g) f (x ) = 3 x 3 - 3x ; (
h) f (x ) = ln 1+ x 2 +1 ; )
2x
(
i) f (x ) = arctg x + 1- x 2 ; ) j) f (x ) = arcsin
1+ x 2
.

143
S3. S` se determine valoarea parametrului m Î R pentru care func\ia f :D ® R este monoton`
pe D.
a) f (x ) = x 3 + mx ; b) f (x ) = (x 2 + m ) e 2 x ;
c) f (x ) = 2x 3 + 5mx 2 + 6x -1; d) f (x ) = x 2 + x - m ln x .
S4. S` se determine m Î R pentru care func\ia f :R ® R ,
f (x ) = (x 2 + mx +1) e 2 x
are dou` puncte de extrem.
m-x
S5. Fie f :R \ {1, 2} ® R, f (x ) = 2 . S` se determine m Î R pentru care func\ia f nu
x - 3x + 2
admite puncte de extrem.
x 2 + 2bx + 5
S6. Fie f :R \ {a} ® R, f (x ) = . S` se determine a, b Î R pentru care func\ia f
x -a
admite puncte de extrem punctele x =-1 ]i x = 3
S7. Se d` func\ia f :R ® R, f (x ) = mx 3 + nx 2 + p (x +1). S` se determine m, n, p Î R pentru
care punctul A(1,1) este punct de extrem al func\iei, iar tangenta la graficul func\iei f [n punctul
B (0, p ) formeaz` cu axa Ox un unghi cu m`sura de 45 o .
x 2 + ax + b
S8. Se consider` func\ia f :R \ {b} ® R, f (x ) = . S` se studieze monotonia func\iei
x -b
f ]i s` se determine punctele de extrem, ]tiind c` dreptele x =1 ]i y = x + 4 sunt asimptote ale
func\iei f.

S9. S` se determine dreptunghiul de perimetru maxim [nscris [ntr-un cerc dat.


S10. Dintre toate dreptunghiurile care au aceea]i arie, s` se determine cel de perimetru minim.
S11. Un triunghi isoscel cu perimetrul 3P se rote]te [n jurul bazei. S` se determine triunghiul
care genereaz` un corp de volum maxim.

S12. Se consider` func\ia f :(0, ¥) ® R, f (x ) = ln x ]i intervalele:


I n = [ n, n +1], n Î N*
a) S` se arate c` func\iei f i se poate aplica teorema lui Lagrange pe intervalul I n .
b) S` se aplice teorema lui Lagrange func\iei f pe intervalul I n . Dac` c n Î I n are
proprietatea c` f ¢(c n ) = f (n +1) - f (n), s` se determine c n .
c) S` se arate c` pentru orice n Î N* are loc inegalitatea
1 1
< ln(n +1) - ln n < .
n +1 n
*
d) S` se demonstreze c` pentru oricare n Î N are loc:
1 1 1 1
+ + +...+ > ln n.
1 2 3 n

144
4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 246 manual

Exersare
E1. S` se determine intervalele de convexitate ]i de concavitate pentru func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 2 - 3x ; b) f (x ) =-3x 2 + 6x -11;
c) f (x ) = x 3 -12x ; d) f (x ) = 3x 2 - 2x 3 ;
x x
e) f (x ) = ; f) f (x ) = 2 ;
x +3 x +4
x
g) f (x ) = 3 ; h) f (x ) = x 2 e-x ;
x +1
x3
i) f (x ) = x ln x ; j) f (x ) = arctg x +
.
3
E2. S` se determine punctele de inflexiune pentru func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 3 -1; b) f (x ) = x 4 - 4x 3 ;
1
c) f (x ) = (x 2 +1) e-x ; d) f (x ) = 2 ;
x -1
2
e) f (x ) = ln (x 2 +1) ; f) f (x ) = xe-x ;
1
g) f (x ) = arctg ; h) f (x ) = sin 2 x .
x
E3. S` se determine intervalele de convexitate, de concavitate ]i punctele de inflexiune pentru
f :D ® R :
ì
ïx 2 - 3x + 2 , xT1 ì
ïx 3 + x +1, xT0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ;
î2x 2 - 5x + 3, x > 1
ï îx + ln (x 2 +1) , x > 0
ï
ì
ïxe x , xT0
c) f (x ) = í .
îx 2 + x , x > 0
ï

Sintez`
S1. S` se determine intervalele de monotonie, convexitate ]i concavitate pentru func\iile
f :D ® R :
4x - x 2
a) f (x ) = x 4 - 4x 2 +1; b) f (x ) = ; c) f (x ) = x - arcsin x ;
x +2
d) f (x ) = x + x 2 +1 ; e) f (x ) = (x 2- x + 2) e x ; f) f (x ) = x 3 ln x .

S2. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = (x 2 + ax + b) e x .


a) S` se determine a, b Î R ]tiind c` x =1 este punct de extrem, iar x =-2, este punct de
inflexiune pentru func\ia f.
b) Pentru valorile lui a, b g`site, s` se determine intervalele de monotonie, convexitate,
concavitate ]i punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f.

145
S3. S` se determine punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f :R ® R ,
f (x ) = x 5 + ax 3 + 85x - 2 , ]tiind c` f ¢¢(-3) = 0 .
S4. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = ax + b arctg x .
a) S` se determine a, b Î R ]tiind c` f ¢(1) = 2 ]i f ¢¢(-1) = 1.
b) Pentru valorile lui a ]i b g`site, determina\i intervalele de monotonie, convexitate ]i
concavitate ]i punctele de inflexiune ale func\iei f.
x
S5. Fie f :R ® R , f (x ) = , a Î (0, +¥).
x 2 + a2
a) S` se determine a ]tiind c` ecua\ia tangentei la graficul func\iei f [n punctul de inflexiune
cu abscisa pozitiv` este x + 24 y - 9 = 0.
b) Pentru a = 3, s` se studieze monotonia func\iei, intervalele de convexitate-concavitate ]i s`
se afle punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei.

146
4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 255 manual

Exersare
E1. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 3 - 3x 2 ; b) f (x ) = 8 - x 3 ; c) f (x ) =-2x 3 + 3x 2 ;
d) f (x ) = x 5 - 5x 4 ; e) f (x ) = x 4 - 5x 2 + 4; f) f (x ) = 2x 3 - 3x 2 + 5;
g) f (x ) = 16 - x 4 ; h) f (x ) = x 4 - 2x 2 +1; i) f (x ) = (x -1) 2 (x +1);
j) f (x ) = x 3 (1- x ); k) f (x ) = (1- x ) 3 x ; l) f (x ) = (x -1) 2 (x + 2) 2 .
E2. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
x -1 1- x x
a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = 2
;
x +1 x -2 x +1
x2 x x3
d) f (x ) = 2
; e) f (x ) = 2
; f) f (x ) = 2 ;
x +1 x -1 x -1
x 2 -1 x3
g) f (x ) = ; h) f (x ) = .
x 2 -9 (x -1) (x - 2)
E3. S` se reprezinte graficul func\iei f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; b) f (x ) = x 2 +1 ; c) f (x ) = x 2 -1 ;
d) f (x ) = xe x ; e) f (x ) = x 2 e x ; f) f (x ) = x ln x ;
2 2
g) f (x ) = ln(x +1) ; h) f (x ) = ln(x -1); i) f (x ) = x 2 ln x ;
ln x
j) f (x ) = 2arctg x ; k) f (x ) = x - ln x ; l) f (x ) = .
x

Sintez`
S1. S` se reprezinte grafic func\ia f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; b) f (x ) = x x -1 ;
ì
ïx 2 , xT1 ìxe x , xT0
c) f (x ) = í ; d) f (x ) = í ;
î2x 3 -1, x > 1
ï îx ln x -1, x > 0
ì
ï3 x , xT0
e) f (x ) = í ; f) f (x ) = x ln (x 2 ) .
ï
î1- x +1, x > 0

x 2 + ax
S2. Se consider` f :R \ {1} ® R, f (x ) = , a ÎR.
x -1
S` se reprezinte graficul func\iei f ]tiind c` are asimptota y = x -1.
x 2 + ax
S3. S` se reprezint` graficul func\iei f :R \ {-1} ® R, f (x ) = , ]tiind c` are un extrem
x +1
[n x =-3.

147
x 2 - 4x + 3
S4. Se consider` func\ia f :D ® R , f (x ) = .
ax + 3
a) S` se determine a Î R pentru care func\ia are o asimptot` paralel` cu a doua bisectoare.
b) S` se determine a Î R pentru care func\ia are un punct de extrem situat pe axa Oy.
c) Pentru a =-4, s` se reprezinte grafic func\ia f.
x3
S5. Fie f :R ® R , f (x ) = + x - sin x . S` se reprezinte grafic func\ia f ¢¢ .
3
x +a
S6. Fie f :R ® R , f (x ) = 2 2 . S` se reprezinte grafic func\ia f ]tiind c` tangenta [n origine
x +b
este prima bisectoare.
ax 2 + 2
S7. Se consider` f :D ® R , f (x ) = .
x -1
a) Pentru care a Î R, graficul func\iei este tangent dreptei y + 2x = 10 ?
b) S` se traseze graficul func\iei f pentru a =1.

pag. 256 manual

Teste de evaluare
Testul 1
x +a
1. S` se studieze monotonia func\iei f :R ® R , f (x ) = 2
, ]tiind c` f ¢(1) = 0 .
x + x +1
2. S` consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = ln (x 2 + 4x + m ) .
a) S` se determine m Î R pentru care func\ia este definit` pe R.
b) Pentru ce valori ale lui m Î R, punctul A (-2, 0) este punct de extrem al graficului
func\iei f.
c) Pentru m = 9, s` se studieze monotonia func\iei f ]i s` se afle punctele de extrem ale
acesteia.
3. Studia\i convexitatea ]i concavitatea func\iei
f :R ® R , f (x ) = arctg x - ln (x 2 +1) .
Testul 2
5
1. Fie f :R ® R , f (x ) = x .
a) S` se arate c` f este derivabil` pe R.
b) S` se arate c` f ¢(0) = 0 . Este x = 0 un punct de extrem al func\iei f ?
2x
2. Fie f :R ® R , f (x ) = arcsin .
1+ x 2
a) S` se studieze derivabilitatea func\iei f.
b) S` se precizeze extremele func\iei f.
c) S` se arate c` semitangentele laterale [n punctul x =1 sunt perpendiculare.
x2
3. Fie f ;R \ {-1} ® R, f (x ) = . S` se determine punctele [n care tangenta la graficul
x +1
func\iei este paralel` cu prima bisectoare.

148
Testul 3

ìx 2 + a, xT2
1. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = í .
îax + b, x > 2
a) S` se determine a, b Î R pentru care f este continu` pe R.
b) Exist` valori ale lui a pentru care f este derivabil` pe R ?
c) Dac` f (1) = 5 ]i f ¢(3) = 4 + b , s` se traseze graficul func\iei g:R ® R , g (x ) = f (x 2 +1) .
2x
2. Fie f :[ 0, +¥) ® R , f (x ) = ln (1+ x ) - .
x +2
a) S` se calculeze f ¢(x ), x Î [ 0, +¥).
b) S` se studieze monotonia func\iei f.
2x
c) S` se arate c` ln (1+ x )U , "x Î [ 0, +¥) .
x +2
3. Se dau func\iile f :D1 ® R, g :D2 ® R, f (x ) = x - 2 , g (x ) = e x (x 2 + x - 6) .
a) S` se afle D1 ]i D2 .
b) S` se studieze derivabilitatea func\iilor f ]i g ]i s` se calculeze f ¢ ]i g ¢.
g (x )
c) S` se calculeze lim .
x® 2 f (x )
x>2

Testul 4
x3
1. Se consider` func\ia f :[ 0, +¥) ® R , f (x ) = arctg x - x + .
3
a) S` se calculeze f ¢ ]i f ¢¢.
b) S` se studieze monotonia func\iei f.
x3
c) S` se arate c` arctg xUx - , x Î [ 0, +¥) .
3
x
2. S` se reprezinte grafic func\ia f :R ® R , f (x ) = x 2 +1 - .
2
1- x
3. Fie f :R \ {0} ® R , f (x ) = ]i M (a, f (a)) Î G f , a Î R \ {0, 2, 3}. Not`m cu N punctul
x2
[n care tangenta la grafic [n punctul M intersecteaz` din nou graficul func\iei. S` se determine
valorile parametrului a pentru care coeficientul unghiular al tangentei la grafic [n punctul N este
egal cu 3.

149
pag. 258 manual

Probleme recapitulative
1. S` se determine limitele de func\ii:
x 20 - 2x 10 +1 x +1 - 2
a) lim ; b) lim ;
x®1 (x -1) 2 x®1 x +2 - 3
sin x + sin 2x+...+sin nx arcsin(8x )
c) lim ; d) lim ;
x® 0 tg x + tg 2x +...+ tg nx x®0 sin (2x )

1- cos x cos 2x 2 x + 3x + 4 x - 3
e) lim ; f) lim .
x® 0 x2 x® 0 5 x + 6 x -2
[x + x + ln 2 x ]
2. Fie L = lim . Atunci:
x®¥ 3x +1
1
a) L = 3; b) L = 0; c) L = ln 2; d) L = ; e) L =1.
3
3. S` se determine a, b Î R pentru care lim (
x®¥
x 2 - x +1 - ax - b = 0 . )
Facultatea de Chimie Constan\a, 1997
a cos x + b cos 2x + c
4. S` se determine a, b, c Î R pentru care lim = 1.
x® 0 x4
5. S` se studieze continuitatea func\iilor f :D ® R:
ì 1
ì5x 2 - 3, xT1 ïx sin , x <0
a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í x ;
îa - x , x > 1 ï
îa + ln (x +1), x U 0
ìx 2 + ax + b , xT1
ï
c) f (x ) = í2x + a , x Î (1, 2) .
ï 3
îx - ax + 2, xU2
6. S` se studieze continuitatea func\iei f :R ® R ,
ìa + e x , xT0
ï
f (x ) = í x + 4 - b .
ï , x >0
î x
Universitatea Pite]ti, 1995

7. S` se determine parametrii reali a, b, c pentru care func\ia f :R ® R ,


ì
ïe x , xT0 f (x ) - f (o)
f (x ) = í este continu` ]i lim ÎR.
ï 2
îax + bx + c , x > 0 x® 0 x
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 2004

8. S` se determine a, b, c Î R , pentru care func\ia f :R ® R ,


ìae 2 x , xT0
f (x ) = í este derivabil` pe R.
î-2 sin x + b cos 4x , x > 0

150
ì x x ü
9. Se consider` func\ia f ;R \ {-1, 1} ® R, f (x ) = maxí , ý.
î x -1 x +1þ
a) S` se expliciteze f (x ).
b) S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f.

ì
ïax 2 - 3x +1, x Î [-1, 0)
10. Fie f :[-1, 1] ® R , f (x ) = í 2 .
îx + bx - c , x Î [ 01
ï ,]
a) S` se determine a, b, c Î R , pentru care func\ia este derivabil` pe (-1, 1) ]i
f (-1) = f (1) .
b) Perntru valorile g`site, s` se studieze derivabilitatea func\iei
æ 2x ö
g :[-1, 1] ® R, g (x ) = f ç ÷.
è1+ x 2 ø
x
11. Se consider` f :(-1, ¥) ® R, f (x ) = - ln (x +1) ]i
x +1
F:(-1, 0) È (0, +¥) ® R,
c + bx + a ln (x +1)
F (x ) = .
x
Dac` lim F (x ) = 1 ]i x 2 F ¢(x ) = f (x ), "x Î (-1, 0) È (0, +¥), iar a = F (2) , atunci:
x® 0
a) a = ln 3 ; b) a = 2; c) a = ln 6; d) a =1; e) a = 2 ln 2 .
ASE Bucure]ti, 2001
ì
ï2x - x 2 m 2 + mx +1 , x T1
12. Fie f :R ® R , f (x ) = í .
ï
î x -1 + m x , x >1
Dac` A = {m Î R f este continu` pe R} ]i a = å m 2 , atunci:
mÎA
34 25 58 81
a) a =1; b) a = ; c) a = ; d) a = ; e) a = .
25 4 9 64
[ ] æ éx ù ö
13. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = (-1) x ç
ç x + aê + b÷+ 3, unde a, b Î R .
è û ÷
ë2ú ø
Dac`
A = {(a, b) Î R ´ R f este periodic` de perioad` 2 ]i este continu` [n x =1} , iar
S= å (a + b) , atunci:
( a , b )ÎA
a) S = 2; b) S =-1; c) S = 0; d) S =-3; e) S = 4.
ASE Bucure]ti, 2002
14. Se consider` func\ia f :[ 0, 2] ® R ,
ì px , x Î [ 0, 1)
ï
f (x ) = ím, x =1
ï 3
îx + q , x Î (1, 2]
]i mul\imea A = {( p, m, q) Î R ´ R ´ R f este derivabil` pe (0, 2)} .

151
Dac` S = å ( p + m + q) , atunci:
( p ,m,q )ÎA
a) S = 7; b) S =-1; c) S = 0; d) S =10; e) S = 8.
ASE Bucure]ti, 1998
15. S` se determine asimptotele func\iei f :D ® R :
x 2 - 3 x -2
a) f (x ) = ; b) f (x ) = x + x 2 -1 ;
x -1
x 3 - 3 x -2
c) f (x ) = .
x (x -1)
6x - x 2 + 4 ln x - 2
16. Se consider` func\ia f :(0, +¥) ® R , f (x ) = .
2x
a) S` se calculeze limitele func\iei f [n punctele x 0 = 0 ]i x 0 =+¥.
b) S` se determine asimptota oblic` a func\iei f la +¥.
c) S` se afle punctele [n care tangenta la grafic este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei.
Bacalaureat, 1997

4 ln x
17. Fie f :(0, +¥) ® R , f (x ) = 2 - x - . S` se determine coordonatele punctului [n care
x
tangenta la graficul func\iei este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei.
2x 2 + ax + b
18. Fie f :D ® R , f (x ) = .
x +1
a) S` se afle parametrii a, b Î R pentru care dreapta y = 2x + 3 este asimptot` a func\iei.
b) Pentru a = 5, s` se determine b astfel [nc@t func\ia f s` admit` asimptot` vertical`.
Facultatea de }tiin\e Economice Timi]oara, 1995

19. Pentru ce valori ale lui m Î R, func\ia f :R ® R ,


f (x ) = 3 x 2 + (m - 2) x + 2 - m
are domeniul de derivabilitate R ?
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1990

20. Se consider` func\ia f ;R \ {-1, 1} ® R,


1+ ax
f (x ) = 2
× e 2x , a Î R .
1- x
2
a) S` se calculeze lim x f (x ).
x®-¥
b) Pentru care valori ale lui a exist` egalitatea 3 f ¢(0) - f (0) = 11 ?
(x + 2) 33 + (x - 2) 33
21. Fie f :R ® R , f (x ) = ]i T = f ¢(-2) + f ¢(0) + f ¢(2) . Atunci:
(x + 2) 33 - (x - 2) 33
1 33 3 22
a) T = ; b) T = ; c) T =1; d) T = ; e) T = .
2 2 2 3
ASE Bucure]ti, 2000

152
ìln (1- x ) , xT0
22. Fie f :R ® R , f (x ) = í . S` se determine valorile lui a, b, c Î R pentru
îax 2 + bx + c, x > 0
care func\ia f este de dou` ori derivabil` pe R.
ASE Bucure]ti, 1990

23. Pentru ce valori ale parametrilor a, b, c Î R, func\ia f :R ® R ,


ìx 3 + ax 2 + bx + c , xT1
f (x ) = í
îarctg(x -1), x >1
este de dou` ori derivabil` pe R.
ASE Bucure]ti, 1994

24. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = x - p sin x .


a) S` se arate c` func\ia f este derivabil` [n x = p .
b) Func\ia f este de dou` ori derivabil` [n x = p ?

25. Fie f :R ® (1, +¥) , f (x ) = 4 x + 2 x +1.


a) S` se arate c` f este func\ie inversabil`.
¢
b) S` se determine f -1 ]i ( f -1 ) (3) .
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1987

1
26. Fie f ;R \ {-2, -1, 0} ® R, f (x ) = .
x (x +1) (x + 2)
a) S` se arate c` exist` numerele a, b, c Î R pentru care:
a b c
f (x ) = + + .
x x +1 x + 2
b) S` se calculeze S = f ¢¢(1) + f ¢¢(2) +...+ f ¢¢(10) .
sin x - tg x
27. S` se calculeze lim .
x® 0 x 2 tg x
ASE Bucure]ti, 1990

e x - e sin x
28. S` se calculeze lim .
x® 0 x - sin x
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1990

ì x cos x - sin x ü
29. Fie M = ín Î N lim Î Rý. Dac` m = å n , atunci:
î x® 0 xn þ nÎM

a) m = 3; b) m = 6; c) m = 4; d) m =15; e) m =10.
ASE Bucure]ti, 2000

30. Se consider` func\ia f :[-1, +¥) ® R ,


f (x ) = x + 5 - 4 x +1 + x +10 - 6 x +1 .

153
2
Dac` B = {x 0 Î (-1, +¥) f nu este derivabil` [n x 0 } ]i S = å( f d¢ (b) - f s¢ (b)) , atunci:
bÎB

1 13 1 11 3
a) S = ; b) S = ; c) S = ; d) S = ; e) S = .
4 36 9 36 2
ASE Bucure]ti, 1998

31. Se consider` func\ia f a :R ® R ,


f a (x ) = 3 4(e x - x -1) - x 3 + (a - 3) x 2 , a Î R .

Dac` A = {a Î R f a este derivabil` [n x = 0} , atunci:

æ 1ö æ 1 3ö æ5 ö
a) A Ìç-3, - ÷; b) A Ìç- , ÷; c) A Ìç , 5÷;
è 2ø è 2 2ø è2 ø
æ 9 13 ö
d) A Ìç , ÷; e) A Ì (7, 15) .
è2 2 ø
ASE Bucure]ti, 2000

32. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = x 2 x - a - x - b , a, b Î R .


Fie A = {(a, b) Î R ´ R f este derivabil` pe R} ]i S = å (a 2 + b 2 ) , atunci:
( a , b )ÎA
a) S =13; b) S = 26; c) S =17; d) S = 5; e) S = 4.
ASE Bucure]ti, 2001

ìxe x , xT1
33. Fie func\ia f :R ® R , f (x ) = í .
îax + b , x > 1
10
Dac` f este derivabil` pe R ]i A = å f ¢(k ) , atunci:
k=1
a) A = 20e; b) A = 0; c) A =100e; d) A =11e; e) A = e .

34. S` se determine num`rul de elemente ale mul\imii:


ì
ï x 2 n - 2x n - a ü
ï
A = a Î R lim
í 2
= b Î Rý.
ï
î x ®1 (x -1) ï
þ

ln (1+ x 5 ) - ln 5(1+ x )
35. Fie a = lim . Atunci:
x® 0 x6
5 5 e 6 3
a) a = ; b) a = ; c) a = ; d) a = ; e) a = .
2 6 2 5 2
ASE Bucure]ti, 2001

ln (x 2 + e x )
36. S` se calculeze lim .
x®¥ ln (x 4 + e 2x )

154
ax 2 + bx + 2
37. Fie f :R \ {1} ® R, f (x ) = .
x -1
a) S` se determine a, b, c Î R pentru care func\ia admite asimptota y = x +2.
b) S` se reprezinte graficul func\iei f pentru a =1 ]i b =1.
c) Pentru a = b =1, s` se determine aria triunghiului determinat de axa Ox ]i asimptotele
func\iei f.
x2
38. Se consider` func\ia f :R \ {1, 2} ® R, f (x ) = .
(x -1) (x - 2)
a) S` se traseze graficul func\iei f.
x
b) S` se determine [n ce raport [mparte dreapta y = aria patrulaterului determinat de axa
2
Ox ]i asimptotele func\iei f.

39. S` se demonstreze c` pentru oricare m Î R, func\ia f :R ® R , f (x ) = (x 2 + mx ) e-x ,


admite un maxim ]i un minim local.

40. Se consider` func\ia f :D ® R ,


f (x ) = ax + bx 2 + cx +1 , a, b, c Î (0, +¥) .
a) S` se determine a, b, c ]tiind c` func\ia admite o asimptot` oblic` la +¥ paralel` cu
dreapta y = 4x + 5, iar c`tre -¥ o asimptot` orizontal` y =-1.
b) S` se construiasc` graficul func\iei pentru valorile lui a, b, c determinate.
x 2 + ax
41. Se d` func\ia f :D ® R , f (x ) = .
bx + 2
a) S` se determine a, b Î R pentru care extremele func\iei se ob\in pentru x =-8 ]i x = 4.
b) Pentru valorile lui a, b determinate, s` se reprezinte graficul func\iei f.
m (x +1) 3
42. Fie f :D ® R , f (x ) = 2
, m Î R* .
x +x +m
a) Pentru ce valori ale lui m func\ia admite dou` asimptote paralele cu axa Oy?
b) Pentru ce valori ale lui m func\ia este monoton` pe R ?
c) Pentru m =1, s` se reprezinte graficul func\iei f.
d) Fie A, B punctele [n care graficul func\iei f, pentru m =1, intersecteaz` axele de
coordonate. {n ce puncte graficul func\iei admite tangente paralele cu dreapta AB?

155
REZOLVĂRI
Partea a II-a. Elemente de analiză matematică
Capitolul I. Limite de funcţii
1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală
Exersare

E1. Soluţie:
Mulţimile de minoranţi şi majoranţi sunt respectiv:
a) m = (–∞, –3], M = [5, +∞), b) m = (–∞, –2], M = [3, +∞),
c) m = (–∞, –5], M = [4, +∞), d) m = (–∞, –2], M = [5, +∞),
e) m = (–∞, 1], M = [11, +∞), f) m = (–∞, –1], M = [3, +∞).

E2. Soluţie:
Mai întâi se rezolvă ecuaţiile şi inecuaţiile de gradul 2, cu radicali, cu modul, exponenţiale şi
logaritmice.
a) x2 – 3x = 0 ± x(x – 3) = 0 ± x i {0, 3}.
Aşadar A = {0, 3} şi avem: m = (–∞, 0], M = [3, +∞).
b) Alcătuim tabelul de semn pentru f(x) = x2 – 3x.
x –∞ 0 3 +∞
2
x – 3x +++++0–––––0+++++
Se obţine x i [0, 3], deci A = [0, 3].
Rezultă m = (–∞, 0] şi M = [3, + ∞).
c) Condiţii impuse: x – 3 U 0, deci domeniul de lucru este D = [3, +∞).
Prin ridicare la pătrat obţinem succesiv
x − 3 T 2 ⇒ x − 3 T 4 ⇒ x T 7 ⇒ x i (–∞, 7].

Aşadar A = (–∞, 7) O D = [3, 7] şi se obţine: m = (–∞, 3], M = [7, +∞).

d) Folosim proprietatea modulului: E( x) T M ⇔ −M T E ( x) T M .


Se obţine succesiv:
x − 3 T 1 ⇔ −1 T x − 3 T 1 ⇔ 2 T x T 4 .

Rezultă că x [2, 4], A = [2, 4], iar m = (–∞, 2], M = [4, +∞).
e) Avem succesiv
2x −3 T 0, 25 ⇔ 2x −3 T 25 ⇔ 2x −3 T 1 ⇔ 2x −3 T 2−2 ⇔ x − 3 T − 2 ⇔ x T 1 .
100 4
Aşadar x i (–∞, 1] iar A = (0, +∞) O (–∞, 1] = (0, 1].
Rezultă că: m = (–∞, 0], M = [1, +∞).

f) Deoarece 0,125 = 125 = 1 = 13 = 2−3 , iar 0, 25 = 1 = 2−2 se obţine:


1000 8 2 4
2–3 T 4x T 2–2 ® 2–3 T 22x T 2–2 ® –3 T 2x T –2 ⇔ − 3 T x T − 1 .
2

⎣ 2 ⎦ (
Aşadar A = ⎡⎢ − 3 , − 1⎤⎥ , m = −∞ , − 3 ⎤⎥ , M = [–1, +∞).
2⎦

156
g) Condiţii: x – 1 > 0 ± x > 1 ± D = (1, + ∞).
Folosim proprietatea logaE(x) T b, a > 1 ± E(x) T ab.
Se obţine succesiv:
log2(x – 1) T 2 ± x – 1 T 22 ± x T 5.
Aşadar A = (–∞, 5) O D = (1, 5), iar m = (–∞, 1], M = [5, + ∞).

⎧x −1 > 0
h) Condiţii de existenţă pentru logaritmi: ⎨
⎩3x > 0
Se obţine domeniul de existenţă: D = (1, +∞) O (–∞, 3) = (1, 3).
logb N
Folosim formula de schimbare a bazei pentru logaritmi loga N = .
logb a
Se obţine succesiv:
log2 (3 − x)
log2 ( x −1) T log4 (3 − x) ⇔ log2 ( x −1) T ⇔
log2 4

⇔ log2 ( x −1) T 1 log2 (3− x) ⇔ log2 ( x −1) T log2 3 − x


2
Din monotonia logaritmilor rezultă că x − 1 T 3 − x .
Cum x – 1 > 0, prin ridicare la pătrat avem ( x − 1)2 T 3 − x ⇒ x2 − 2 x + 1 T 3 − x ⇒ x2 − x − 2 T 0 .
Tabelul de semn pentru f(x) = x2 – x – 2 este:
x –∞ –1 2 +∞
2
x –x–2 +++++0–––––0+++++

Soluţia inecuaţiei este x i [–1, 2].


Rezultă A = [–1, 2] O (1, 3) = (1, 2], iar m = (–∞, 1], M = [2, +∞).

E3. Soluţie:
a) Avem că –1 T sinx T 1, ¼x i Z, deci A = [–1, 1], care este interval mărginit.
2(n + 1)
b) Avem: 2n = 2n + 2 − 2 = − 2 = 2 − 2 < 2 , deci M = 2 este un majorant pentru
n +1 n +1 n +1 n +1 n +1
mulţimea A. Deoarece n ∈ q ⇒ 2n U 0 , ¼n i q deci m = 0 este un minorant pentru A.
n +1
Aşadar A este mulţime mărginită.
( n + 1 − n )( n + 1 + n )
c) n + 1 − n = = n +1− n = 1 .
n +1 + n n +1 + n n +1 + n
Aşadar 0 < 1 < 1 , deci A _ (0, 1).
n +1 + n

d) Deoarece 48 ∈ q , rezultă că n + 1 este divizor pozitiv pentru 48.


n +1
Dar D48 = {±1, ±2, ±3, ±4, ±6, ±8, ±12, ±16, ±24, ±48}.
Rezultă că n + 1 i {1, 2, 3, 4, 6, 8, 12, 16, 24, 48} şi astfel
n i {0, 1, 2, 3, 5, 7, 11, 15, 23, 47}.
Aşadar A = {0, 1, 2, 3, 5, 7, 11, 15, 23, 47} _ [0, 47].

e) Deoarece x2 U 0 ⇒ x2 + 1 U 1 ⇒ 0 < 21 T 1 ⇒ 0 < 22 T 2 , deci A _ [0, 2].


x +1 x +1

157
f) Fie y = x +1 ∈ A . Rezultă, după aducerea la acelaşi numitor: yx2 + (y – 1)x + y – 1 = 0.
x2 + x +1
Ecuaţia are soluţie dacă ∆ U 0. Se obţine ∆ = (y – 1)2 – 4y(y – 1) = (y – 1)(–3y – 1).
Soluţiile inecuaţiei ∆ U 0 sunt y ∈ ⎡⎢ − 1 , 1⎤⎥ . Aşadar A = ⎡⎢ − 1 , 1⎤⎥ .
⎣ 3 ⎦ ⎣ 3 ⎦

E4. Soluţie:
a) Avem: x T 3 ⇔ − 3 T x T 3 . Aşadar x i [–3, 3] = A.
b) Avem: x − 1 T 2 ⇔ −2 T x − 1 T 2 ⇔ −1 T x T 3 . Aşadar x i [–1, 3] = A.

⎧ x − 2, dacă x − 2 U 0 ⎧ x − 2, dacă x U 2
c) Avem: x − 2 = ⎨ . Rezultă că x − 2 = ⎨ .
⎩− x + 2, dacă x − 2 < 0 ⎩− x + 2, dacă x < 2
• Pentru x U 2, inecuaţia x − 2 U 1 se scrie x – 2 U 1 cu soluţia x U 3, deci x i [3, +∞).
• Pentru x < 2, inecuaţia x − 2 U 1 se scrie –x + 2 U 1 şi are soluţia x T 1, deci x i (–∞, 1].
Rezultă că x − 2 U 1 ⇔ x ∈ (−∞ , 1] ∪ [3, + ∞) = A .

d) Avem succesiv: 1 T 1 ⇔ 1 − 1 T 0 ⇔ 1 − x T 0 .
x x x
Alcătuim tabelul de semn pentru f ( x) = 1 − x .
x
x –∞ 0 1 +∞
1–x +++++0+++++0––––––
x ––––– 0+++++++++++
f(x) ––––– |+++++0–––––
Se obţine că x i (–∞, 0) N [1, +∞) = A.

e) Tabelul de semn pentru f ( x) = x2 − 1 este


x −4
x –∞ –2 1 2 +∞
x–1 –––––––––––– 0++++++++++
x2 – 4 +++++ 0––––––––––0++++++
f(x) ––––– |+++++ 0––– |++++++
Se obţine: x i (–2, 1] N (2, +∞) = A.
2 2
f) Avem că: x2 − 4 T 1 ⇔ x2 − 4 − 1 T 0 ⇔ 5 T 0 ⇔ x2 − 9 < 0 .
x −9 x −9 x2 − 9
Se obţine că x i (–3, 3) = A.
g) Deoarece 0,25 = 2–2 obţinem că:
2x+1 T 24x · 2–2(x+1) ® 2x+1 T 24x–2x–2 ® 2x+1 T 22x–2 ® x + 1 T 2x – 2 ® 3 T x.
Aşadar, x i [3, +∞) = A.
h) Condiţiile de existenţă pentru radical: x – 3 U 0.
Deoarece x − 3 U 0 ± că x − 3 U x − 3 U 0 deci domeniul de existenţă este x i [3, +∞).
Prin ridicare la pătrat se obţine:
(x – 3) T (x – 3)2 sau x2 – 7x + 12 U 0, cu soluţia x i (–∞, 3] N [4, +∞).
Aşadar, A = {(–∞, 3] N [4, +∞)) ∩ [3, +∞) = [4, +∞) N {3}.

158
E5. Soluţie:
Vecinătăţi pentru x0 = 0 sunt: V1, V4, V8, iar vecinătăţi pentru x = –1 sunt: V1, V8, V9.
b) V2 nu este vecinătate pentru x0 şi x1 deoarece nu conţine aceste puncte.
c) 0 h V2, –1 h V2.
d) –1 h V4,
e) –1 h q, iar 0 nu aparţine unui interval inclus în q.
e), f) m şi { nu conţine intervale deschise care să conţină pe 0 şi –1.
i) 0 h V9.

E6. Soluţie:
O mulţime V _ Z este vecinătate pentru +∞, dacă există a i Z, astfel încât V = (a, +∞).
Vecinătăţi ale lui +∞ sunt. V1, V2, V3, V9.

E7. Soluţie:
a) A′ = [0, 3], d) A′ = [–2, 2] N [3, 5],
b) A′ = l, deoarece A este mulţime finită; e) A′ = {+∞},
c) A′ = (–∞, 3] N {–∞} = [–∞, 3], f) A′ = [1, 2].
Numărul x = 5 este punct izolat al mulţimii A.

E8. Soluţie:
a), b) Mulţimea A este interval nemărginit.
c) Mulţimea A este nemărginită şi superior şi inferior deoarece conţine toate numerele pare
pozitive şi numerele impare negative.

d) A = (1, +∞). Într-adevăr dacă y i A, atunci rezultă că există x i (0, 1) cu y = 1 .


x
Dar, atunci x = 1 < (0, 1) 0 < 1 < 1 .
y y
Rezultă că y > 0 şi 1 < 1 . Cum y este pozitiv, rezultă că din 1 < 1 se obţine y > 1.
y y
Aşadar y i (1, +∞) = A.
e) Inecuaţia x − 1 U 2 conduce la x – 1 U 2 sau –x + 1 U 2, deci x ∈ [3, +∞) au x ∈ (–∞, –1].
Aşadar x i (–∞, –1] N [3, +∞) = A.
2y −1
f) Fie y i A. Atunci există x i (2, + ∞) cu y = x − 1 . Se obţine că x = iar din condiţia
x−2 y −1
2y −1
x > 2 rezultă că > 2 , inecuaţie cu soluţia y i (1, +∞). Aşadar A = (1, + ∞).
y −1

Observaţie.
Deoarece x − 1 = x − 2 + 1 = 1 + 1 şi x – 2 > 0 rezultă că x − 1 > 1, ∀x ∈ (2, + ∞) etc.
x−2 x−2 x−2 x−2

g) A = {0, 7, 14, ...} = {7n | n i q}. Dacă M i Z ar fi un majorant pentru A, atunci 7n T M,


¼n i q, sau n T M , ∀n ∈ q , ceea ce ar însemna că mulţimea q ar fi mărginită superior de
7
M , absurd. Aşadar A este nemărginită superior.
7

159
1.4. Calculul limitelor de funcţii
Exersare

E1. Soluţie:
a) 3; b) 125; c) 3 3 ; d) = 2 · 2 + 1 = 5;
e) =− π +1= 0 , f) = 3 · 12 – 1 + 2 = 4; g) = 53 + 1 = 126, h) = ln3.
π

E2. Soluţie:
a) = (1 + 1)2 + 1 = 5, b) = ∞ + ∞2 = + ∞, c) = (–∞)2 – 3 = +∞,
d) = 3 · ∞ + 1 + ∞2 = +∞, e) = –7 · ∞2 = –∞, f) = 9 = 3 ,
g) = log3(0+) = –∞, h) = log0,3(0+) = +∞.

E3. Soluţie:
Aplicăm proprietăţi ale logaritmilor.
a) = lim x =1 ; b) = lim( x2 +1) =1 ; c) = lim( x log5 2) = 5log5 2 .
x →1 x →0 x →5

( 3)
d) = lim x⋅log3 1 =−∞⋅(−1) =+∞ .
x→−∞

E4. Soluţie:
Funcţia f are limită în x0 i D′ dacă limitele laterale f(x0 – 0) şi f(x0 + 0) există şi sunt egale.
a) f(1 – 0) = 2 · 12 + 3 = 5, f(1 + 0) = 5 · 1 – 1 = 4, f(2 – 0) = f(2 + 0) = 5 · 2 – 1 = 9.
Funcţia f nu are limită în x0 = 1, iar în x0 = 2 limita este l = 9.
b) Avem: lim f ( x) = lim( x + 3) = 3, lim f ( x) = lim (4x ) = +∞ .
x →0 x →0 x →+∞ x →+∞
x >0

De asemenea, f (1 − 0) = lim( x + 3) = 4, f (1 + 0) = lim 4x = 4 .


x →1 x →1
x <1 x >1

Aşadar f are limită în x0 i {0, 1, +∞}.

Sinteză

S1. Soluţie:
a) Avem: 6 = a – 1 + 3 ± a = 4;
b) 5 + 6a · 3 = 23 ± a = 1;
c) a2 + 2a – 3 = 5 ± a2 + 2a – 8 = 0 ± a i {2, –4};
d) a =3 ⇒ a =9 ;

e) a2 + 3a + 11 = a + 14 ± a2 + 2a – 3 = 0 ± a i {–3, 1];
3
f) a +1 = 3 ⇒ a +1= 27 ⇒ a = 26 ;
g) a −1 = a −1 . Condiţia de existenţă a – 1 U 0 deci a U 1.
Se obţine a – 1 = (a – 1)2 cu soluţia a i {1, 2};
2 2
h) 2a = 16 ⇒ 2a = 24 ⇒ a2 = 4 ⇒ a ∈{−2, 2} .

160
S2. Soluţie:
( 2) (2 )
a) Pe mulţimea 0, 1 ∪ 1 , 1 funcţia f are limite.

Studiem existenţa limitei funcţiei f în x0 = 1 .


2
1
2 ( x→
2
)
Rezultă că: f − 0 = lim1 log2 x = log2 1
2 ()
=−1 , iar f 1 + 0 = lim(2
2 x→ 1
2
( )
x − 2) = 2 ⋅ 1 − 2 = −1 .
2

Aşadar f are limită şi în x0 = 1 .


2

b) Pentru x0 i (0, 1) N (1, 2) f are limită.


Avem: f (1− 0) = lim 2x = 2, f (1+ 0) = lim log2 x = log2 1= 0 .
x→1 x→1

Aşadar f nu are limită în x0 = 1.


Punctul x0 = 3 este punct izolat pentru domeniul de definiţie şi în el nu se pune problema
existenţei limitei.

S3. Soluţie:
a) Avem: f (1 − 0) = lim[ax2 + (a + 2) x] = a + a + 2 = 2a + 2 şi f (1+ 0) = lim 3 x =1 .
x →1 x→1

Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine că 2a + 2 = 1 deci a = − 1 .


2
2 2 2
b) Avem: f (1 − 0) = lim[( x + a) + ( x − 1) ] = (a + 1) şi f (1 + 0) = lim( x − 1 + a)( x + 4 − a) = a ⋅ (5 − a) .
x →1 x →1

Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine ecuaţia (a + 1) = a(5 – a) sau 2a2 – 3a + 1 = 0 cu


2

{2 }
soluţia a ∈ 1 , 1 .

c) Avem: f (2 − 0) = lim(ax + b) = 2a + b ,
x →2

f (2 + 0) = lim log2 x =1,


x →2
,
f (4 − 0) = lim log2 x = log2 4 = 2,
x →4

f (4 + 0) = lim(ax2 + bx + 6) = 16a + 4b + 6 .
x →4

Din egalităţile f(2 – 0) = f(2 + 0) şi f(4 – 0) = f(4 + 0) rezultă sistemul de ecuaţii


⎧ 2a + b = 1
⎨ cu soluţia a = –1, b = 3;
⎩16a + 4b + 6 = 2
d) Avem: f(1 – 0) = 2a, f(1 + 0) = 4b, f(3 – 0) = 43b, f(3 + 0) = 83(a+2).

⎪2a = 4b ⎧ a = 2b
Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨ sau ⎨ cu soluţia a = –3, b = − 3 .
⎪ 3b
⎩4 = 8 3( a+2)
⎩ 6b = 9(a + 2) 2

S4. Soluţie:
a) f (−1 − 0) = −1 = 1, f (−1 + 0) = −1 , f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) , f (1− 0) = 1 =1= f (1+ 0) .
Aşadar f are limite în x0 i {–1, 0, 1};
b) f(0 – 0) = 3 = f(0 + 0), f(3 – 0) = 0 = f(3 + 0), f(4 – 0) = 1 = f(4 + 0);
d) f(–5 – 0) = 8 – 5 = 3 = f(–5 + 0), f(3 – 0) = 3 = f(3 + 0), f(5 – 0) = 7 = f(5 + 0);
e) Avem: lim f ( x) = lim x2 −1 = 0, lim f ( x) = lim x2 −1 = 0 ,
x→−1 x →−1 x→1 x→1
2
f (2 − 0) = lim x −1 = 3, f (2 + 0) = lim x2 +1= 3 .
x→2 x →2

161
1.4.3. Limitele funcţiilor trigonometrice
Exersare

E1. Soluţie:
Se obţine:

6 2 6 2 4 2 6 ( )
a) = sin π = 1 , b) = cos π = 3 , c) = sin− π =− 2 , d) = cos − π = cos π = 3 ,
6 2
e) = sin π = 0 , f) = cos π =−1 , g) = sin 2 π = 0 , h) = cos(−π) = cos π =−1 .

E2. Soluţie:
a) = tg π = 3 ,
3 ( )
b) = tg − π =−tg π =− 3 ,
3 3 ( )
c) = tg − π =−tg π =−1 ;
4 4
d) =−∞ ; e) = tgπ = 0 , f) = ctg π = 0 ;
2
( )
g) = ctg − π =−ctg π =−1 ;
4 4 ( )
h) = ctg 3π = 0 ;
2
i) =−∞ ; j) =+∞ .

E3. Soluţie:
( )
2 2 6()
a) = arcsin − 1 =−arcsin 1 = π ; ( )
d) = arcsin − 3 =− π ;
2 3

b) = arccos (− 1 ) = π− arccos ( 1 ) = π− π = 2π ; e) = arccos (− 2 ) = 3π ;


2 2 3 3 2 4

2( ) 2 ( )
c) = arccos − 3 = π− arccos 3 = π− π = 5π
6 6
f) = arcsin ( 2 ) = π .
2 4

E4. Soluţie:
a) = arctg ( 33 ) = π6 ; d) = arcctg (− 3 ) = π− arcctg ( 3 ) = π− π = 5π ;
3 3 6 6

b) = arcctg ( 3 ) = π ; e) = arctg(− 3) =− π ;
3 3 3

c) = arctg (− 3 ) =−arctg ( 3 ) =− π ; f) = arctg( 3) = π .


3 3 6 3

Sinteză

S1. Soluţi:.
a) Se obţine egalitatea arcsin a = π şi rezultă că a = sin π =1 ;
2 2
b) arccosa = 0 ± a = cos0 = 1; c) arctg a = π ⇒ a = tg π = 1 ;
4 4
d) arcsin a = π ⇒ a = sin π = 2 ; e) arccos a = π ⇒ a = cos π =−1 ;
4 4 2

4 ( )
f) arctg a =− π ⇒ a = tg − π =−1 .
4

162
S2. Soluţie:
a) f(0 – 0) = sin 0 = 0, f(0 + 0) = 02 = 0, deci lim f ( x) = 0
x →0

• lim f ( x) ]i lim sin x nu există


x→−∞ x→−∞

lim f ( x) = lim x2 =+∞ .


x→+∞ x→+∞

b) lim f ( x) = lim sin x = 0 ,


x→0 x→0

• f (π− 0) = lim sin x = sin π = 0


x→π

f (π+ 0) = lim 3( x − π)2 = 0 , deci lim f ( x) = 0 .


x→π x→π
2 2
• lim f ( x) = lim 3( x − π) = 3π
x →2 π x→2 π

c) lim f ( x) = f (−1+ 0) = arccos(−1) = π ;


x→−1

• f (0 − 0) = lim arccos x = arccos 0 = π ,


x→∞ 2

x→0
( 2 )
f (0 + 0) = lim x2 + 2 x + π = π , deci lim f ( x) = π ;
2 x→0 2

x→1 x→1 x→1


( )
• lim f ( x) = lim f ( x) = lim x2 + 2x + π = 3+ π .
2 2
x<1

d) lim f ( x) = lim arctg x =− π ;


x→−∞ x→−∞ 2
• f(0 – 0) = arctg0 = 0,
f(0 + 0) = arcsin0 = 0, deci lim f ( x) = 0 ;
x→0

• f (1− 0) = arcsin1 = π ,
2
f (1+ 0) = arctg1 = π ;
4
• lim f ( x) = lim arcctg x = 0 .
x→∞ x→+∞

S3. Soluţie:
a) Funcţia are limite pentru x0 i (–∞, 0) N (0, 1) N (1, +∞).
Punem condiţia să existe limite în x0 i {0, 1}.
Avem: • f(0 – 0) = sin0 = 0, f(0 + 0) = b, deci b = 0;
• f(1 – 0) = a + b, f (1+ 0) = arctg1 = π , deci a + b = π şi se obţine a = π .
4 4 4
b) Funcţia are limită pentru x0 i [–2, –1) N (–1, 1) N (1, 2].
Punem condiţia să existe limite şi în x0 i {–1, 1}.
Avem:
• f(–1 – 0) = a,
f (−1+ 0) = arcsin(−1) =− π , deci a =− π ;
2 2
• f (1− 0) = arcsin1 = ,π
2
f (1+ 0) = b , deci b = π .
2

163
S4. Soluţie:
⎧ − sin x , x T 0
a) Avem, după explicitarea modulului: f ( x) = ⎨ .
⎩sin x , x > 0
Se obţine:
• lim f ( x) = lim (− sin x) = − sin(−1) = sin1 ;
x →−1 x →−1

• lim f ( x) = limsin x = sin1 ;


x →1 x →1

• f (0 − 0) = lim(−sin x) = 0, f (0 + 0) = limsin x = 0 , deci lim f ( x) = 0 .


x →0 x→0 x →0

⎧ ⎡− π , 0 ⎤
⎪−sin x , x ∈⎣
b) f ( x) = ⎨ 2 ⎦.

⎩sin x , x ∈ (0, π]
Rezultă că:

x→−
2
2 ( )
• limπ f ( x) =−sin − π =1 ;

• limπ f ( x) = limπ sin x = sin π =1 ;


x→ x→ 2
2 2

• f(0 – 0) = –sin0 = 0, f(0 + 0) = sin0 = 0, deci lim f ( x) = 0 .


x→0

x→−
2
( )
c) • limπ f ( x) = cos − π = 0,
2

• limπ f ( x) = cos π = 0 ,
x→ 2
2

• lim f ( x) = cos 0 =1 .
x→0

⎧−arctg x , x T 0
d) Avem: f ( x) = ⎨ .
⎩ arctg x , x > 0
Se obţine:
• lim f ( x) =−arctg (−1) = π ,
x→−1 4
• lim f ( x) = arctg 0 = 0 ,
x→0

• lim f ( x) = arctg1= π .
x→1 4

164
1.5. Operaţii cu limite de funcţii
Exersare

E1. Soluţie:
a) = lim x2 − lim 3x + lim x = 42 − 3⋅4 + 4 = 6 ;
x →4 x →4 x →4

b) = 2⋅3−1+ ln 3 = 5 ;
3
c) = –3;
d) = 2 + 3 – 4 = 1;
e) = 2;

f) = 1 + 1 +1 = 11 .
2 3 6

E2. Soluţie:
a) = lim( x2 − 2)⋅lim( x2 − 3) = (−1)⋅(−2) = 2 ;
x→1 x→1

( )(
b) = lim x2 ⋅ lim log3 x =1⋅log3 1= 0 ;
x→1 x→1
)
c) = 0;
⎛ x ⎞⎛ x ⎞
d) =⎜ lim 2 ⎟⎜⋅ lim 3 ⎟= 8⋅ 27 =1 ;
⎝ x→3 8 ⎠⎝ x→3 27 ⎠ 8 27
e) = 0;
f) = 0.

E3. Soluţie:
lim( x −1) lim( x2 + 4 x −10)
a) = x→12 = 0 =0 ; b) = x →2
= 2=2;
lim( x + x +1) 3 lim(2x − 3) 1
x→1 x →2

c) = 1; d) = 2 ; e) = 0; f) = 2 .
3 5

E4. Soluţie:
lim x lim(1+x)
(
a) = lim( x +1)
x→1
) x→1
=2 1=2 ; (
b) = lim sin x
x→0
) x→0
= 01 = 0 ;

c) = 53 = 125; d) = 1; e) = 0; f) = π .
4

Sinteză

S1. Soluţie:
2 2
( x→1
) (
a) = lim( x + 3 x ) = lim x + lim 3 x = (1+1)2 = 4 ;
x→1 x→1
) b) = 0; c) = 1;
1

d) = 0; e) = 4; f) = 0; (
g) = 2⋅ π + π = 2π ;
6 3
2

3 ) h) = 2; i) = π .
2
S2. Soluţie:
165
Folosim operaţiile cu limite de funcţii. Se obţine:
a π+ π
a) 2 = 2 ⇒ a+1 = 2 ⇒ a = 3 ;
π+ 0 2 2
b) 9 =1 ⇒ a −1 = 9 ⇒ a = 10 ;
a −1
c) a + 2a =1 ⇒ 2a + a = a + 2 ⇒ a =1 ;
2+ a
a a
d) 2a + 4 a = 3 ⇒ 8 ⋅ 22 + 8 ⋅ 4 a = 6 ⋅ 2a + 9 ⋅ 4a ⇒ 2 ⋅ 2a = 4a ⇒ 2a +1 = 22a ⇒
2 ⋅ 2 + 3⋅ 4 8
⇒ a + 1 = 2a ⇒ a = 1 .

S3. Soluţie:
a) • lim f ( x) = lim f ( x) = lim( x⋅tgx) = 0 ;
x→0 x→0 x→0
x>0

(2 x→
)
• f π − 0 = limπ x⋅tgx = π (+∞) =+∞ , iar f π + 0 =1 .
2
2
2 ( )
x<π
2

Aşadar f nu are limită în x0 = π


2
b) • f (0 − 0) = lim(1− 3 x ) =1,
x→0

f (0 + 0) = lim( x −1) x = 0 , deci f nu are limită în x0 = 0.


x→0

• f (1− 0) = lim( x −1) x = 0,


x→1

f (1+ 0) = lim(1− 3 x ) = 0 , deci = 0.


x→1

( )
3
c) • f (0 − 0) = lim x −1 =−1,
2
x→0 x + x +1

f (0 + 0) = lim(−1+ sin x)3 =−1 , deci = –1.


x→0

S4. Soluţie:
( )( )
a) = lim sin x lim 3 x −1 = (sin1)⋅ 3 lim( x −1) = (sin1)⋅0 = 0 ;
x→1 x→1 x→1
2
b) = ( lim x + lim x⋅lim ln( x +1) ) = (0 + 0) = 0 ;
2 2
x→0 x→0 x→0
c) = 3 · log10 = 3;
3
d) = ( 3 7 +1) = 8 ;
0
e) = e 0 = 1 ;
1+ 2 2
3
f) = 4 + 3 8 = 2 ;
16 − 8
g) = arcsin 0 = 0 ;
1+ sin π
2
h) = log2 (2 + log3 9) = log2 4 = 2 .

166
S5. Soluţie:
a) Din definiţia părţii întregi se obţine că: 1 <⎡1⎤T 1 .
x2 − 1 ⎣⎢ x2 ⎦⎥ x2

x( )
Rezultă că: x2 12 − 1 < x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 sau 1 – x2 < f(x) T 1.
⎢⎣ x ⎥⎦
Aşadar, cu criteriul cleştelui se obţine lim(1 − x2 ) T lim x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 , deci = 1.
x →0 x →0 ⎣⎢ x ⎦⎥
[ x]
b) Avem: x – 1 < [x] T x şi astfel x − 1 < T 1, ∀x > 0 .
x x
Rezultă că:

x →∞
( )
lim 1 − 1 T lim
x
[ x]
x →∞ x
T 1 , deci l = 1.

c) Deoarece –1 T sinx T 1, ¼x i Z se va obţine inegalitatea:


− 12 T sin2 x T 12 şi lim sin2 x = 0 .
x x x x →∞ x

d) Deoarece –1 T cosx T 1, ¼x i Z, rezultă că –1 + x T cosx + x T 1 + x.


Se obţine inegalitatea x −2 1 T cos x2 + x T 1 +2x sau 1 − 12 T cos x2 + x T 1 + 12 .
x x x x x x x x
Rezultă că = 0.

e) Se obţine că x cos x = x ⋅ cos x T x şi cum lim x = 0 rezultă că limita cerută


2
x +1 x2 + 1 x2 + 1 x →∞ x 2 + 1

este = 0.
f) Deoarece:
x – 1 < [x] T x şi 3x – 1 < [3x] T 3x se obţine că 4x – 2 < [x] + [3x] T 4x, ¼x i Z.
[ x] + [3x]
Aşadar, pentru x > 0 avem inegalitatea 4 − 2 < T 4 , din = 4.
x x

167
1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii
Exersare

E1. Soluţie:
a) = 2 = 2 ; b) = 0 + 0 +1 =1 ; c) = 2⋅4 = 8 ; d) = −3 + 2 =−1 .
2 +1 3 3⋅0 +1 6 + 4 +1 11 4−3

E2. Soluţie:
a) = 2 =+∞ ; b) = −1 =−∞ ; c) = 4 =−∞ ; d) = 8 =+∞ ;
0+ 2⋅0+ 0− 0+
2
e) = lim 2 x + 3x − 4 = 1 = 1 =+∞ ; f) = lim 5x2 −19 = 1 =+∞ .
x→1 ( x −1)( x − 2) (0−)⋅(−1) 0+ x→−2 ( x + 2)( x + 3) 0+⋅1
x<1 x>−2

E3. Soluţie:
a) = 1 =+∞ ; b) = 2 =+∞ ; c) = 2 =+∞ ;
0+ 0+ 0+
d) = lim 6 x 2 = 18 =−∞ ; e) = 11 =+∞ ; f) = −1 =−∞ .
x→3 −( x − 3) 0− 0+ 0+

E4. Soluţie:
Cazuri de nedeterminare 0 . Se aduc expresiile date la forme mai simple.
0
4( x −1) 4( x −1)
a) 4 x2− 4 = 2 = = 4 , =2;
9 x − 9 9( x −1) 9( x −1)( x +1) 9( x +1) 9

b) x2 −1 = ( x −1)( x +1) = x −1 , =−2 ;


x + 3x + 2 ( x +1)( x + 2) x + 2
2

2
( x − 2)( x + 2) x + 2
c) 2 x − 4 = = , =4 ;
x − 3x + 2 ( x −1)( x − 2) x −1
2
x( x − 3)
d) 2 x − 3x = = x , =−3 ;
x − 7 x +12 ( x − 3)( x − 4) x−4
( x − 2)2 ( x − 2)2 x − 2
e) 2 = = , =0 ;
x − 2 x x( x − 2) x
2
( x + 2)2
f) x +2 4 x + 4 = = x+2 , = 0 .
2x + 4x 2 x( x + 2) 2x

E5. Soluţie:
Caz de nedeterminare ∞ . Fiind limite de funcţii raţionale se compară gradele numitorului şi

numărătorului.

a) = 2 =−2 ; b) = −1 ; c) = −2 =− 1 ; d) = −1 ;
−1 2 6 3 3

e) = 3 ⋅(+∞) =+∞ ; f) = 6 ⋅(−∞) =−∞ ; g) = 0 ; h) = 0 .


2 2

168
E6. Soluţie:
Cazuri de nedeterminare ∞ . Se foloseşte metoda factorului comun forţat.

( )
2 x 1+ 1
x 2 1+ 1
x = 2⋅ 1+ 0 = 2 ;
a) = lim = lim
x→∞
( )
x +1 3
x
x→∞ 3
x
+1 0 +1

( )
x2 1+ 1
x x 1+ 1
x
1+ 1
x = 1+ 0 = 1 ;
b) = lim = lim = lim
x→−∞
(
x2 4 + 32
x
) x →−∞
x ⋅ 4 + 32
x
x →−∞
4 + 32
x
4+0 2

c) Avem: x+ x =
(
x 1+ 1
x
) =
1+ 1
x , =1 ;
(
3x + 2 x +1 x⋅ 3 + 2 + 1
x x
) 3+ + 12
x x
3

⎛ 1 ⎞
x ⋅⎜ 3 2
+ 1⎟ 3 1 2 +1
3 ⎝ x ⎠
d) x + x = = x , =1 ;
2x +3
(
x⋅ 2 + )
3
x
2+ 3
x
2

e) x 2
+ 1 + 2 x =
( x
) =
(
x2 1+ 12 + 2 x x 1+ 12 + 2
x
) =
1+ 12 + 2
x , =3 ;
( )
2 x −1 + x 2 x2 1− 1 + x x 1− 1 +1
2

x 2 ( x 2 ) 1− 12 +1
x
2

1+ 2 1+ 1
f) x + 2 x + 1 = x , = 1+ 2 = 3 ;
3 x −1 + 4 x +1 3⋅ 1− 1 + 4 + 1 3+ 4 5
x x

g) 3 x − 1 =
( )
x⋅ 3− 1
x =
x 3− 1( )
x =
3− 1
x , pentru x < 0, =−1 ;
9 x2 − x + 7
(2 1
x 9− + 2
x x
7
) x 9 − 1 +
x x2
7 − 9 − 1 +
x x2
7

x 2 − 3 + 52 − 2 − 3 + 52
2
− + x x x x
h) 2 x 3 x 5 = = , pentru x < 0, =− 2 .
3 −4
x
( )
x 3− 4
x
3− 4
x
3

Sinteză

S1. Soluţie:
Se aduc funcţiile raţionale la forma cea mai simplă.
2
f ( x) = x + 2 x +1+ x2 − 2 x +14 = 2 x2 − 2 = 2 . Limita este = 2 .
x2 −1 x2 −1
( x +1)3 −8 − ( x −1)2 | x −1| ( x −1)( x2 + 2 x +1− 2 x − 2 + 4) − ( x −1)2 | x −1|
b) f ( x) = = =
( x −1)( x − 2) ( x −1)( x − 2)
2
( x −1) | x −1|
= x +3 − ; = 4 =−4 ;
x−2 x−2 −1
2
( x − 2)(5x + 4) 5x + 4
c) f ( x) = 5x2 − 6 x −8 = = ; =7 ;
2 x − 6 x + 4 2( x −1)( x − 2) 2( x −1)

169
( x − 3)( x + 3) ( x − 3)( x + 3) x + 3
d) f ( x) = = = , =1 ;
( x − 3)( x − 3 + x + 3) ( x − 3)⋅2x 2x
2
( x −1)2
e) f ( x) = x − 2 x +1 = = x −1 , = 0 ;
(2 x −1)( x −1) ( x −1)(2 x −1) 2 x −1
2
2( x −1)( x +1) 2( x −1)
f) f ( x) = 22 x − 2 = = , =1 .
3x − 6 x − 9 3( x +1)( x − 3) 3( x − 3) 3

S2. Soluţie:
a) f (2 − 0) = lim x −1 = 1 =−∞;
x →2 x − 2 a
x<2

f (2 + 0) = lim − x2 = lim −x2 = −4 =−∞ .


x→2 ( x − 2)( x + 2) 0+⋅4
2
x →2 x − 4
x>2 x>2

Aşadar lim f ( x) = −∞ .
x→2

b) f (1 − 0) = lim x −1 = lim 1 = 1 ,
x →1 ( x − 1)(2 x + 1) x→1 2 x + 1 3
x <1
2
( x − 1)( x − 3)
f (1 + 0) = lim x − 4 x + 3 = lim = lim x − 3 = − 2 .
x →1 9( x − 1) x →1 9( x − 1) x →1 9 9
x >1 x >1

Aşadar f nu are limită în x0 = 1.

S3. Soluţie:
⎧⎪ ±∞ , dacă a + 2 ≠ 0
a) lim 2 x + a = 2 + a = ⎨ 0 .
x →1 x − 1 0− , dacă a + 2 = 0
x <1 ⎪⎩ 0
Aşadar limita poate fi finită numai în cazul a = –2.
2( x −1)
Pentru a = –2 obţinem: = lim 2 x − 2 = lim =2.
x→1 x −1 x→1 x −1
2
b) lim 3x + ax = 9 + 9a . Limita poate fi finită dacă 9 + 9a = 0, deci a = –1. Obţinem:
x →3 x −3 0−
x <3
2
x(3− x)
= lim 3x − x = lim = lim(−x) =−3 .
x→3 x − 3 x→3 x −3 x→3
2
(1− a) − 4
c) Se obţine: = , deci este necesar ca (1 – a)2 = 4, deci a i {–1, 3}.

( x +1)2 − 4 ( x + 3)( x −1)
• Pentru a = –1 se obţine: = lim = lim = lim x + 3 = 2 .
x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1

( x − 3)2 − 4 ( x − 5)( x −1)


• Pentru a = 3 se obţine: = lim = lim = lim x − 5 =−2 .
x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1
2 2
d) Se aduce f la forma: f ( x) = x + 32x − a x .
x −1
Se pune condiţia ca 1 + 3 · 1 – a = 0, deci a2 = 4 şi a i {–2, 2}.
2 2

2
x( x − 1)
Avem: f ( x) = x + 3x − 4 x = = x şi = 1 .
( x − 1)( x + 1) ( x − 1)( x + 1) x + 1 2

170
S4. Soluţie:
Cazuri de nedeterminare 0 . Este necesar să se aducă funcţiile raţionale la forme mai simple.
0
( x − 1)( x + 1) ( x − 1)(6 x + 5) x + 1 6 x + 5
a) f ( x) = + = + ; =1 ;
( x − 1)(2 x − 3) ( x − 1)(4 x + 1) 2 x − 3 4 x + 1 5
x−2 ( x − 2)( x − 4)
b) f ( x) = − = 1 − x−2 ; = 1 ;
( x − 2)(5x + 6) ( x − 4)( x + 4) 5x + 6 x + 4 16

c) f ( x) = 2 x2 + 2 x + x2 + x = 2 x + x , =−1 .
( x +1)( x + 2) ( x +1)(2 x +1) x + 2 2 x +1

S5. Soluţie:
a) = lim 2 x +1 ⋅lim x = 0⋅1 = 0 ;
2
x→∞3x + 4 x +1 x→∞ x2 +1

b) = lim 2 4 x 2
+ 3 ⋅lim
(
x 1+ 1 )
x = 4 ⋅1 = 2 ;
x→∞ 2 x + 6 x +1 x→∞
(
x 1+ 42
x
)
2 1

2
c) = lim 3x + 4 x ⋅lim 2x = 3⋅1 = 3 ;
x→∞ x( x +1) x→∞ x +1 1
2
d) l = lim 3x + 4 x ⋅ lim x = 3⋅ lim x =−3⋅ lim 1 =−3 .
x→−∞ x( x +1) x→−∞ x 2 +1 1 1+ 12
x→−∞ x→−∞
x 1+ 2
x x

171
1.6.4. Limite fundamentale în calculul limitelor de funcţii
Exersare

E1. Soluţie:

x→0
( 5x )
a) = lim sin 5x ⋅ 5 = 5 ;
6 6
b) = lim⎜
⎛ sin(6 x) 6 ⎞
x→0⎝ 6x
⋅ ⎟= 1⋅6 = 6 ;
x +1⎠
⎛ sin(2 x ) 2 ⎞ 2
2
c) = lim⎜
x→0⎝ 2 x2
⋅ ⎟= ;
3⎠ 3 x→0
(
d) = lim sin 2 x ⋅ 4 x ⋅ 2 = 1 ;
2 x sin 4 x 4 2 )
⎛ sin( x2 −1) x +1⎞ ⎛ sin( x − 2) 1 ⎞ 1
e) = lim⎜ ⋅ =1⋅2 = 2 ; f) = lim⎜ ⋅ ⎟= ;
x→1⎝ x2 −1 1 ⎟
⎠ x→2⎝ x−2 x+2⎠ 4
⎛ sin(1− x2 ) 1− x ⎞ 2
g) = lim⎜ ⋅ = =1 ;
x→−1⎝ 1− x
2
2 ⎟ ⎠ 2
⎛ sin(3x − 3) 2
1 ⋅ 3 ⎞= 1⋅1⋅ 3 = 3 .
h) = lim⎜ ⋅ x − ⎟
x→1⎝ 3( x −1) sin( x −1) x +1⎠ 2 2
2

E2. Soluţie:
tg 2 x 2 ⎞ 2 tg ( x − 1)π π ⎞ π
a) l = lim ⎛⎜ ⋅ ⎟= ; b) l = lim ⎛⎜ ⋅ = ;
x →0 ⎝ 2 x 3⎠ 3 x →1 ⎝ ( x − 1)π x + 1 ⎠⎟ 2
tg (3x − 9) 3 ⎞ 3 1 sin( x − π) x − π ⎞
c) l = lim ⎛⎜ ⋅ ⎟ = = ; d) l = lim ⎜⎛ ⋅ =1;
x →3 ⎝ 3( x − 3) x + 3⎠ 6 2 x →π ⎝ x − π tg ( x − π) ⎟⎠
⎛ tg ( x2 −1) 2
x ⋅ x2 −1 ⎞= 1⋅1⋅lim x2 −1 = lim ( x −1)( x +1) =
e) = lim⎜ 2 ⋅ x − ⎟
x→1⎝ x −1 sin( x − x) x2 − x ⎠
2 2
x→1 x − x x→1 x( x −1)

= lim x + 1 = 2 ;
x →1 x
⎛ tg ( x −1)2 x2 −1 ⋅ 1 ⎞= 1 .
f) = lim⎜ ⋅ ⎟
x→1⎝ ( x −1)
2
sin( x2 −1) x +1⎠ 2
E3. Soluţie:
⎛ arcsin(3x) 3 ⎞ 3 ⎛ arcsin( x2 ) 1 ⎞ 1
a) = lim⎜ ⋅ ⎟= ; b) = lim⎜ ⋅ = =1 ;
x→0⎝ 3x 5⎠ 5 x→0⎝ x2 1+ x ⎟⎠ 1
⎛ arcsin(10 x) 5x ⎞ ⎛ arcsin(5x) 10 x ⎞
c) = lim⎜ ⋅ ⋅10 ⎟= 2 ; d) = lim⎜ ⋅ ⋅ 5 ⎟= 1 ;
x→0⎝ 10 x arcsin(5x) 5 ⎠ x→0⎝ 5x sin(10 x) 10 ⎠ 2

(
⎜ arctg x − 4
e) = limπ⎜
π
) x− π ⎟
4
⎞ 4x − π
4 1 = 1 ;
⋅ 2 2 ⎟= 1⋅lim ⋅ = limπ
x→ ⎜ x− π 16 x − π ⎟ x→ π (4 x − π)(4 x + π) x→ 4(4 x + π) 8π
4 4 4
⎝ 4 ⎠
E4. Soluţie:
⎛ ln(1+ x 2 ) 1 ⎞ 1 ⎛ ln(1+ 6 x) 6 ⎞ 6 3
a) = lim⎜ ⋅ ⎟= ; b) = lim⎜ ⋅ ⎟= = ;
x→0⎝ x2 5⎠ 5 x→0⎝ 6x 8⎠ 8 4
⎛ ln(1+ 5 x 2 ) 5 ⎞ 5 ⎛ 8x 6⎞ 6 3
c) = lim⎜ 2 ⋅ ⎟= lim =5 ; d) = lim⎜ ⋅ ⎟= = ;
x→0⎝ 5x 1+ x ⎠ x→0 1+ x x→0⎝ ln(1+ 8 x ) 8 ⎠ 8 4
⎛ ln(1+ 3 x ) 1 ⎞ 1 ⎛ ln(1+ x )
2
3x 2 1⎞ 1
e) = lim⎜ ⎜ ⋅3 ⎟
⎟= ; f) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟= .
x→0

3
x 5⎠ 3 5 x→0⎝ x2 ln(1+ 3x 2 ) 3 ⎠ 3
172
E5. Soluţie:
⎛ x ⎞
a) = lim⎜ 3 −1⋅ 1 ⎟= (ln 3)⋅ 1 = ln 3 ;
x→0⎝ x 6⎠ 6 6
⎛ x2 1 1 ⎞
b) = lim⎜ 3 − 2 ⋅ = (ln 3)⋅1 = ln 3 ;
x→0⎝ x 1+ x ⎟
⎠ 1
8(8x−1 −1)
c) = lim = 8⋅ln 8 ;
x→1 x −1
x+1 3 ⎛ x−2 ⎞
d) = lim 2 − 2 = lim⎜ 23 ⋅ 2 −1⎟= 23 ⋅ln 2 ;
x →2 x−2 x→2⎝ x−2 ⎠
x x ⎛ x x ⎞
e) = lim 2 −1+1− 3 = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟= ln 2 − ln 3 = ln 2 ;
x→0 x x→0⎝ x x ⎠ 3
⎛ 3x −1 2x −1 ⎞
3x
− 1+ 1 − 2 x ⎜ x − x ln 3 − ln 2 ⎟
f) = lim = lim⎜ = ⎟.
x→0
x
2 −1 x →0

x
2 −1 ln 2 ⎟
⎝ x ⎠

Sinteză
S1. Soluţie:
(
x→0 3 x 3x) (
3 x→0 9 x )
a) = lim 1⋅ sin x + sin 9 x = 1 + lim sin 9 x ⋅3 = 1 + 3 = 10 ;
3 3
⎛ ⎞
(
b) = lim⎜ sin 2 x + 3sin 5x + x ⎟= lim sin 2 x ⋅ 2 + lim sin 5x ⋅ 15 +
x→0⎝ x( x +1)
)
x( x +1) x( x +1) ⎠ x→0 2 x x +1 x→0 5x x +1 ( )
+ lim 1 = 2 + 15 + 1 = 18 ;
x →0 x + 1

⎛ sin(tg x) tg x ⎞
c) = lim⎜ ⋅ ⎟=1⋅1=1 ;
x→0⎝ tg x x ⎠
⎛ tg (sin x) sin x 1 ⎞
d) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟=1⋅1⋅ 1 = 1 ;
x→0⎝ sin x x 2⎠ 2 2
⎛ sin( x2 − 4 x + 3) 3x2 − 4 x +1 x2 − 4 x + 3 ⎞= 1⋅1⋅lim x2 − 4 x + 3 =
e) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟
x→1⎝ x2 − 4 x + 3 sin(3x2 − 4 x +1) 3x2 − 4 x +1⎠ 2
x→1 3x − 4 x +1

( x − 1)( x − 3)
= lim = lim x − 3 = −1 ;
x →1 ( x − 1(3x − 1) x →1 3x − 1

⎛ tg ( x + x − 2) x2 + 5x + 6
2
x2 + x − 2 ⎞= 1⋅1⋅ lim x2 + x − 2 =
f) = lim⎜ 2 ⋅ ⋅ ⎟
x→−2⎝ x + x − 2 tg( x2 + 5x + 6) x2 + 5x + 6 ⎠ 2
x→−2 x + 5 x + 6

( x + 2)( x −1)
= lim = lim x −1 =−3 ;
x→−2 ( x + 2)( x + 3) x→−2 x + 3

⎛ arcsin( x −1)
2
x2 + x 2 ⎞ 2
( x −1)( x +1)
g) = lim⎜ ⋅ ⋅ x2 −1 ⎟= lim x2 −1 = lim =
x→−1⎝
2
x −1 2
arcsin( x + x) x + x ⎠ x →−1 x +x x →− 1 x⋅( x +1)

= lim x −1 = 2 ;
x→−1 x

arctg( x2 − 6 x + 5) ⎛ arctg( x2 − 6 x + 5) x2 + 4 x − 5 x2 − 6 x + 5 ⎞=
h) = lim 2 = lim ⎜ ⋅ ⋅ ⎟
x→1 arcsin( x + 4 x − 5) x→1⎝ x2 − 6x + 5 arcsin( x2 + 4x − 5) x2 + 4 x − 5 ⎠
2
( x − 1)( x − 5)
= lim x2 − 6x + 5 = lim = lim x − 5 = −4 = − 2 .
x →1 x + 4 x − 5 x →1 ( x − 1)( x + 5) x →1 x + 5 6 3
173
S2. Soluţie:
a) Folosim formula trigonometrică: cos2x = 1 – 2sin2x.

( )
2 2
Rezultă că = lim 1−1+ 2sin x = lim 2 sin 2 x = 2 lim sin x = 2 ;
x→0 x2 x→0 x2 x→0 x
b) Folosim formula trigonometrică:
cos a − cos b = −2sin a + b ⋅ sin a − b .
2 2

x→0 sin 5 x x→0


(
Se obţine: = lim −2sin 3x⋅sin x =−2 lim sin x =−2⋅lim sin x ⋅ 5x ⋅1 =− 2 ;
x→0 sin 5 x⋅sin 3x x sin 5x 5 5)
c) = lim
(
3x ) x (
sin 3x ⋅3x − 5⋅ sin x ⋅ x
) = lim
( ) (
3⋅ sin 3x − 5 sin x
3x x )
= 3− 5 = 1 ;
(
x→0 sin 4 x
4x ) ( ) ( ) (
⋅4 x − 2⋅ sin 3x ⋅3x x→0 4 sin 4 x − 6⋅ sin 3x
3x 4x 3x )
4− 6

⎛ tg(arcsin x) arctg x ⎞
d) = lim⎜ ⋅ ⋅ arcsin x ⎟= 1⋅1⋅lim arcsin x =
x→0⎝ arcsin x sin(arctg x) arctg x ⎠ x→0 arctg x

⎛ ⎞
= lim⎜ arcsin x ⋅ x ⎟= 1⋅1= 1 .
x→0⎝ x arctg x ⎠

S3. Soluţie:
a) = lim⎜
⎛ ln(1+ sin 3x) sin 3x ⎞
x→0⎝ sin 3x

sin 9 x ⎠ (
x→0 sin 5 x
)x→0
(
3x sin 5x 5 5 5 )
⎟= 1⋅lim sin 3x = lim sin 3x ⋅ 5x ⋅ 3 = 1⋅1⋅ 3 = 3 ;
⎛ ln(1+1− 3 ) x 1− 3x ⎞
x
b) = lim⎜ ⋅ ⋅ = 1⋅1⋅(− ln 3) =− ln 3 ;
x→0⎝ 1− 3x sin x x ⎟ ⎠
⎛ ln(1+ x sin x) ⎞
c) = lim⎜ ⋅ x⋅sin 5x ⋅ sin x ⎟=1⋅1⋅lim sin x =
x→0⎝ x⋅sin x ln(1+ x sin 5x) sin 5x ⎠ x→0 sin 5 x

x →0
( x sin 5x 5 )
= lim sin x ⋅ 5x ⋅ 1 = 1 ⋅1⋅ 1 = 1 ;
5 5
⎛ ln(1+ ln( x +1)) ln( x2 +1) x ln( x +1) ⎞ x⋅ln( x +1)
d) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟= 1⋅1⋅lim =
x→0⎝ ln( x +1) 2 2
ln(1+ ln( x +1)) ln( x +1) ⎠ x →0 ln( x2 +1)
⎛ ln( x + 1) x2 ⎞
= lim ⎜ ⋅ 2 ⎟
= 1 ⋅1 = 1 .
x →0
⎝ x ln(1 + x ) ⎠

S4. Soluţie:
sin ax − sin ax (
(sin ax) 1− cos ax )
= lim cos ax = lim
cos ax
(
= lim sin ax ⋅ bx ⋅ cos bx ⋅1− cos ax ⋅ a = )
x→0 sin bx
cos bx
− sin bx x→0
(sin bx) 1−
(
cos bx
cos bx )
x→0 ax sin bx cos ax 1− cos bx b

2
2sin 2 ax ⎛ sin ax bx ⎞
()
2 3
a
= 1 ⋅1 ⋅1 ⋅ lim 1 − cos ax a
= ⋅ lim 2 = lim ⎜ a
a 2 ⋅ 2 ⎟ = a⋅a = a .
b x →0 1 − cos bx b x →0 2sin 2 bx b x→0 ⎜⎜ b ax sin bx ⎟⎟ b b2 b
2 ⎝ 2 2 ⎠
Dar = 1 şi se obţine că a = 1 , deci b = 2a.
8 b 2
2 2 2 2
Avem: E = a2 − b2 = a2 − 4a 2 = −3 .
a + b a + 4a 5

174
S5. Soluţie:
n = lim (
x→0 x +1 x ) x→0
(
x x x)
1 ⋅ sin x + 2sin 2 x +...+ n sin nx =1⋅lim sin x + 2sin 2 x +...+ n sin nx =

x→0
( x 2x nx )
= lim sin x + 4⋅ sin 2x +...+ n2 sin nx =1+ 22 +...+ n2 =
n(n +1)(2n +1)
6
=14 .
Se obţine 1 = 1, 2 = 1 + 22 = 5, 3 = 1 + 4 + 9 = 14, deci n = 3.

S6. Soluţie:
2 x2 + 3x + a − bx( x −1) (2 − b) x2 + (b + 3) x + a
a) = lim = lim .
x→∞ x −1 x→∞ x −1
Pentru ca limita să fie finită trebuie ca numărătorul să aibă gradul cel mult egal cu gradul
numitorului. Se impune condiţia 2 – b = 0, deci b = 2. Atunci:
= lim 5x + a = 5 .
x→∞ x −1
Aşadar = a şi = 5.
x2 + x +1− ax( x + 2) (1− a) x2 + (1− 2a) x +1
a) Avem: = lim = lim .
x→∞ x+2 x→∞ x+2
Limita este finită dacă numărătorul are cel mult gradul 1.
Se impune condiţia 1 – a = 0, deci a = 1. Rezultă că:
= lim −x +1 =−1 , dar l = 3 + b şi se obţine că –1 = 3 + b deci b = –4;
x→∞ x + 2
2 2
c) =−b + lim( x2 + x − ax) =−b + lim x +
2
x − a2 x2 =−b + lim (1− a ) x + x .
x→∞ x→∞ x2 + x + ax x→∞ x2 + x + ax
Limita poate fi finită dacă 1 – a2 = 0, deci a = 1 sau a = –1.
• Pentru a =−1 ⇒ =−b + lim( x2 + x + x) =+∞ .
x→∞

• Pentru a =1 ⇒ =−b + lim x = 1 − b . Se obţine că 1 − b = 3 deci b = –1.


x→∞ x +x+x 2
2 2 2
Aşadar a = 1, b = –1.

x→0
(
ax sin 3x 3 x + 2 )
d) = lim sin ax ⋅ 3x ⋅ a ⋅ 1 = 1⋅1⋅ a = a . Rezultă că a = 2 şi a = 12.
6 6 6
ln(1+ 3− x)
e) 1 = a lim =−a , iar
x→3 x −3
8(2x−3 −1) ⎛ 2x−3 −1 8 ⎞
= lim = lim ⎜ ⋅ ⎟= (ln 2)⋅ 8 = 4 ln 2 .
x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3⎝ x − 3 x +3⎠ 6 3
2

Rezultă a = − 4 ln 2 ;
3
x−2
16(2 −1) ⎛ 2x−2 −1 x − 2 ⎞ ln 2 ln 2 1
f) 1 = lim = lim⎜ ⋅ ⎟= = = , iar
x→2 16(4
x−2
−1) x→2⎝ x − 2 4x−2 −1⎠ ln 4 2 ln 2 2
2 = lim x − a2 = 1− a2 .
x→1

Din egalitatea 1 = 1 − a2 se obţine a2 = 3 , deci a = ± 3 .


2 4 2

175
1.7. Asimptotele funcţiilor reale
Exersare

E1. Soluţie:
a) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) . Aşadar ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D. Rezultă că:
• lim f ( x) = lim 1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 .
x →+∞ x →+∞ x x →−∞ x →−∞ x
Aşadar dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞, şi la +∞.
b) D = (−∞,3) ∪ (3,+∞) . Se obţine:
1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 ,
lim f ( x) = lim
x →−∞ x−3 x →−∞ x →+∞ x →+∞ x − 3
deci dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.

c) D = (−∞, 4) ∪ (4,+∞) . Se obţine: lim f ( x) = lim x = −1 şi lim f ( x) = lim x = −1 .


4− x
x →−∞ x →∞ x →−∞ x →∞ 4 − x
Dreapta y = –1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.

( ) (
d) D = −∞ , 1 ∪ 1 , +∞ .
2 2 )
Se obţine: lim f ( x) = 3 = lim f ( x) . Dreapta y = 3 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.
x →−∞ 2 x→+∞ 2
e) D = Z, iar lim f ( x) = lim f ( x) = 0 . Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este dreapta y = 0;
x →∞ x →−∞

( ) ( )
f) D = −∞ , − 5 ∪ − 5 , + ∞ . Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este y = 2 .
3 3 3
g) D = [0, +∞). În acest caz numai +∞ este punct de acumulare pentru D.
Se obţine lim f ( x) = 0 şi asimptota orizontală la +∞, dreapta y = 0.
x →∞

h) D = Z, y = 3 la ±∞.
2
x x 2
i) D = Z. Se obţine: lim f ( x) = lim = lim 2 x
2 =1 ,
x→−∞ x→−∞ x + x +1 x→−∞ x + x +1
2
lim f ( x) = lim 2 − x = −1 .
x →−∞ x →−∞ x + x + 1

Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la +∞, iar y = –1 este asimptotă orizontală la –∞

E2. Soluţie:
a) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . Avem: f (1 − 0) = lim 1 = 1 = −∞ , f (1 + 0) = lim 1 = 1 = +∞ .
x →1 x − 1 0− x →1 x − 1 0+
x <1 x >1

Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală.


Dacă x0 i Z \ {1}, atunci lim 1 = 1 ∈ Z , deci nu mai există alte asimptote verticale.
x → x0 x − 1 x0 − 1

b) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . Rezultă lim f ( x) = lim 1 = 1 = +∞ .


x →1( x − 1)2 0+ x →1

Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală;

c) D = (−∞ , − 1) ∪ (−1, 1) ∪ (1, + ∞) . Se obţine:

176
• f (−1 − 0) = lim x = lim x = −1 = −∞ şi f (−1 + 0) = −1 = +∞ .
x →−1 2
x − 1 x<−1
x →− 1 ( x − 1)( x + 1) −2 ⋅ 0− −2 ⋅ 0+
x <−1

Dreapta x = –1 este asimptotă verticală bilaterală.


• f (1− 0) = lim x = 1 =−∞ , f (1+ 0) =+∞ , deci dreapta x = 1 este asimptotă
x→1 ( x −1)( x +1) 0−⋅2
x<1

verticală bilaterală.
d) D = (−∞ , − 2) ∪ (−2, 2) ∪ (2, +∞) .
• f (−2 −0) =+∞, f (−2 + 0) =−∞ ;
• f (2 −0) =−∞, f (2 + 0) =+∞ .
Dreptele x = 2, x = –2 sunt asimptote verticale bilaterale.
e) D = (−∞ , 1) ∪ (1, 2) ∪ (2, +∞) . Asimptote verticale x = 1 şi x = 2;
f) D = (−1,+∞) . Avem: lim f ( x) = lim ln( x + 1) = −∞ .
x →−1 x →−1
x >−1

Dreapta x = –1 este asimptotă verticală la dreapta;


g) D = (−1,+∞) , x = –1;
h) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) , x = 0.

E3. Soluţie:
a) D = (−∞, 2) ∪ (2, +∞) . Punctele ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D.
• Asimptotă oblică spre –∞.
f ( x) x2 = 1 ;
Avem: m = lim = lim
x →−∞ x x →−∞ x( x − 2)

n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎛⎜ x − x ⎞⎟ = lim 2 x = 2 .


2

x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 2 ⎠ x→−∞ x − 2


Dreapa y = x + 2 este asimptotă oblică spre –∞.
• Asimptotă oblică spre +∞
f ( x) x2 =1 şi
Avem: m = lim = lim
x→+∞ x x→+∞ x( x − 2)

⎛ 2 ⎞
n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜ x − x ⎟= lim 2x = 2 .
x→+∞ x→+∞⎝ x − 2 ⎠ x→∞ x − 2
Dreapta y = x + 2 este asimptotă oblică spre +∞.
b) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) .
f ( x) 2
Se obţine: m = lim = lim 2 x + x = 2 ,
x →−∞ x x →−∞ x( x − 1)

n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜⎛ 2 x + x − 2 x ⎟⎞ = lim 3x = 3 .


2

x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 1 ⎠ x→−∞ x − 1


f ( x)
Analog se obţine că lim = 2, lim( f ( x) − 2 x) = 3 şi astfel dreapta y = 2x + 3 este
x →+∞ x x →∞
asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞;
c) D = (−∞,− 2) ∪ (−2, +∞) .
Se obţine că y = –x + 2, este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞;

177
d) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) .
• Asimptota oblică la +∞.
f ( x) x2 + 2 x 2
Avem: m = lim = lim = lim x + 2x =1,
x→+∞ x x→+∞ x( x −1) x→+∞ x( x −1)

⎛ 2 ⎞
n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 3x = 3 .
x→∞ x→∞⎝ x −1 ⎠ x→+∞ x −1
Dreapta y = x + 3 este asimptotă oblică spre + ∞ .
• Asimptotă oblică spre – ∞ .
f ( x) 2
Avem: m = lim = lim x − 2 x =1 şi
x→−∞ x x→−∞ x( x −1)

n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎛⎜ x − 2 x − x ⎞⎟ = lim − x = −1 .


2

x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 1 ⎠ x→−∞ x − 1


Dreapta y = x – 1 este asimptotă oblică spre –∞.

e) D = [0, +∞). Problema determinării asimptotei oblice se pune numai la +∞.


Se obţine:
f ( x) x = 1,
m = lim = lim
x →+∞ x x →+∞ 1 + x

x→+∞
(
x→∞ 1+ x
)
n = lim ( f ( x) − x) = lim x x − x = lim −x =−∞ .
x→∞ 1+ x

Rezultă că nu există asimptotă oblică.

( ) (
f) D = −∞ , 1 ∪ 1 , + ∞ .
2 2 )
f ( x) ⎛ 2 ⎞
Avem: m = lim = lim ⎜ x + 2 x ⎟= 1 ,
x→−∞ x x→−∞⎝ x(2 x −1) ⎠ 2

x→−∞
( 2
⎛ 2
)
x→−∞⎝ 2 x −1

n = lim f ( x) − 1 x = lim ⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 5x = 5 .
2 ⎠ x→−∞ 2(2x −1) 4
Dreapta y = x + 5 este asimptotă oblică spre –∞.
2 4
f ( x) 2
Analog: m = lim = lim x − 2x = 1 ,
x→+∞ x x→+∞ x(2 x −1) 2

( ) ⎛ ⎞
2
n = lim f ( x) − x = lim ⎜ x − 2 x − x ⎟= lim −3 = −3 .
x→∞ 2 x→+∞⎝ 2 x −1 2 ⎠ x→∞ 2(2x −1) 4
Dreapta y = x − 3 este asimptotă oblică spre +∞.
2 4

Sinteză
S1. Soluţie:
a) D = (–∞, 1) N (1, 3) N (3, +∞)
Avem: lim f ( x) = lim f ( x) = 0 , deci y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.
x →−∞ x →+∞

• f (1− 0) = lim x = 1 =+∞


x→1 ( x −1)( x − 3) 0−⋅(−2)
x<1

f (1+ 0) = 1 =−∞ ,
0−
178
f (3− 0) = lim x = 3 =−∞ ,
x→3 ( x −1)( x − 3) 2⋅0−
x<3

f (3 + 0) = +∞.
Rezultă că dreptele x = 1, x = 3 sunt asimptote verticale bilaterale.
b) D = (–∞, –1) N (–1, 1) N (1, +∞).
• Asimptote orizontale.
Se obţine:
2 2
lim f ( x) = lim −2 x = −1 şi lim f ( x) = lim 2x = 1 , deci y = –1 este asimptotă orizontală
x →−∞ x →−∞ x − 1 x →+∞ x →∞ x − 1

la –∞, iar y = 1 este asimptotă orizontală la +∞.


• Asimptote verticale
x x
Se obţine: f (−1+ 0) = lim f ( x) = lim = −1 =+∞ ,
x→−1 x→−1 ( x −1)( x +1) −2⋅0+
x>−1 x>−1

f (−1− 0) =−∞ ,
xx
f (1− 0) = lim = −1 =−∞,
x→1 ( x −1)( x +1) 0−⋅2
x<1

f(1 + 0) = +∞.
Aşadar dreptele x = 1, x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale.
Nu există asimptote oblice, deoarece la ambele ramuri există asimptote orizontale;
c) D = (−∞,1) ∪ (1,5) ∪ (5,+∞) . Dreapta y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ ,
iar dreptele x = 1, x = 5 sunt asimptote verticale bilaterale.
1+ x
d) Se pune condiţia U 0, x −1≠ 0 . Se obţine D = (−∞, −1]∪ (1, +∞) .
x −1
• Asimptote orizontale.
x +1
Avem lim f ( x) = lim = 1 =1 şi lim f ( x) =1 .
x→−∞ x→−∞ x −1 x→+∞

Rezultă că y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ .


• Asimptote verticale
x +1 2
Avem lim f ( x) = lim = =+∞ , deci x−1 este asimptotă verticală.
x→1 x→1
x>1
x −1 0+

e) D = (−∞,−1) ∪ (−1,1) ∪ (1,+∞) . Avem, după explicitarea modulului:


⎧ x2
⎪ , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1,+∞)
⎪ x 2 −1
f ( x) = ⎨ 2
⎪ x
⎪ , x ∈ (−1, 1)
⎩1− x 2
• Asimptote orizontale.
Se obţine:
x2 x2
lim f ( x) = lim 2 =1 şi lim f ( x) = lim 2 =1
x→−∞ x→−∞ x −1 x→∞ x→∞ x −1

deci y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ .

179
• Asimptote verticale
Avem: f (−1− 0) = lim x2 = 1 =+∞ , f(–1 + 0) = +∞, f(1 + 0) = + ∞, f(1 – 0) = + ∞.
x→−1 x −1 0+
2

Dreptele x = 1 şi x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale.


f) D = (−∞, 1) ∪ (1, +∞) .
Deoarece lim f ( x) = +∞ , lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale la –∞ şi la +∞.
x →∞ x →−∞
• Asimptote verticale
2
Avem: lim f ( x) = lim x = 1 = +∞ .
x →1 x →1 x − 1 0+
Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală.
• Asimptote oblice
f ( x) 2
m = lim = lim x = lim x =1 ,
x→∞ x x→∞ x⋅ x −1 x→∞ x −1

⎛ 2 ⎞
n = lim ⎜ x − x ⎟ = lim ⎛⎜ x − x ⎞⎟ = lim x = 1 .
2

x →∞
⎝ x −1 ⎠ x →∞ ⎝ x − 1 ⎠ x →∞ x − 1
Aşadar y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞.
f ( x) 2
• m = lim = lim x = lim x = −1 ,
x →−∞ x x →−∞ x x − 1 x →−∞ 1 − x

⎛ 2 ⎞
n = lim ⎜ x + x ⎟ = lim ⎛⎜ x + x ⎞⎟ = lim x = −1 .
2

x →−∞ ( x − 1)
⎝ ⎠ x→−∞ ⎝ 1 − x ⎠ x →−∞ 1 − x
Dreapta y = –x – 1 este asimptotă oblică spre –∞.
g) D = (–∞, –1) N (–1, 0) N (0, 1) N (1, + ∞).
Asimptote orizontale
Avem: lim f ( x) = lim 2x = 1, lim f ( x) = lim ⎛⎜ 2x ⎞⎟ = 1 , deci y = 1 este asimptotă
2 2

x →+∞ x →∞ x − x x →−∞ x →−∞ ⎝ x + x ⎠

orizontală la –∞ şi la + ∞.
• Asimptote verticale
Avem:
2
f (1 + 0) = lim f ( x) = lim 2x = lim x = 1 = +∞ ,
x →1 x →1 x − x x →1 x − 1 0+
x >1 x >1 x >1
2
f (1 − 0) = −∞ , f (−1 + 0) = lim 2x = lim x = −1 = −∞ , f(–1 – 0) = +∞.
x →−1 x + x x →−1 x + 1 0+
x >−1 x >−1

Aşadar x = –1, x = 1 sunt asimptote verticale bilaterale.


2
Deoarece lim f ( x) = lim 2x = lim x = 0 , f(0 + 0) = 0, dreapta x = 0 nu este asimptotă
x →0 x →0 x + x x →0 x + 1
x <0 x <0 x <0

verticală;
h) D = (−∞, −1) ∪ (−1, 1) ∪ (1, +∞) .
• Nu există asimptote orizontale.
• Asimptote verticale sunt dreptele x = –1 şi x = 1.
• Asimptote oblice.

180
f ( x) 3
Se obţine: m = lim = lim x2 =1,
x →∞ x x →∞ x( x − 1)

⎛ 3 ⎞
n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎜ 2x − x ⎟= lim 2 x = 0 .
x→+∞ x→+∞⎝ x −1 ⎠ x→∞ x −1
f ( x)
Analog se obţine că lim = 1, lim ( f ( x) − x) = 0 , deci y = x este asimptotă oblică spre
x →−∞ x x →−∞
–∞ şi spre + ∞.

S2. Soluţie:
a) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) .
• Asimptote orizontale
1
lim f ( x) = lim x⋅2 x =∞⋅20 =∞ ,
x→∞ x→∞
1
lim f ( x) = lim x ⋅ 2 x = −∞ ⋅ 20 = −∞ .
x →−∞ x →−∞
Aşadar nu există asimptote orizontale.
• Asimptote verticale
1 1
f (0 − 0) = lim x ⋅ 2 x = 0 ⋅ 20− = 0 ⋅ 2−∞ = 0 , iar
x →0
x<0

1 1
f (0 + 0) = lim x⋅2 x = 0⋅20+ = 0⋅2+∞ = 0
x→0
x>0

caz de excepţie.
1
1 y
Avem: lim x ⋅ 2 = lim 2 = lim 2 = +∞ .
x
x
x →0 x →0 1 y →∞ y
x >0 x >0
x
Rezultă că x = 0 este asimptotă verticală lateral dreapta.
• Asiptote oblice
1
1
f ( x)
= lim x ⋅ 2 = lim 2 x = 20 = 1 ,
x
m = lim
x →∞ x x →∞ x x →∞
1
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ x2 x − x ⎟ = lim x ⎜ 2 x − 1⎟ = lim 2 − 1 = ln 2 .
x

x →∞ x →∞ ⎝ ⎠ x →∞ ⎝ ⎠ x→∞ 1
x
1
f ( x) 1 ⎛ 1 ⎞
= lim 2 x = 1 şi n = lim ⎜ x⋅2 x − x ⎟= lim 2 −1 = ln2 .
x
Analog, m = lim
x →−∞ x x →−∞ x→−∞⎝ ⎠ x→−∞ 1
x
Rezultă că dreapta y = x + ln2 este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞.

x x e( )
b) Se pune condiţia e + 1 > 0 . Se obţine xe + 1 > 0 cu soluţia: x ∈ −∞ , − 1 ∪ (0, + ∞) = D .
• Asimptote orizontale.

x →∞ x →∞ x( )
lim f ( x) = lim x ln e + 1 = ∞ ⋅ ln e = ∞ ,

x→−∞ x→−∞ x ( )
lim f ( x) = lim x ln e + 1 =−∞⋅ln e =−∞ .
Nu există asimptote orizontale.
181
• Asimptote verticale f (0 + 0) = lim x ln e + 1 = lim
x→0 x y →∞
( ) ln(e + y)
y
=0,
x>0

e( )
x →−
e
x ( )
f − 1 − 0 = lim1 x ln e + 1 = lim
y →−e
ln(e + y) −∞
y
=
−e
= +∞ .
x <− 1
e

Dreapta x = − 1 este asimptotă verticală.


e
• Asimptote oblice
• m = lim
x→∞
f ( x)
x x→∞
(
x )
= lim ln e + 1 = ln e =1,
⎛e+ y ⎞
ln⎜ ⎟
x→∞ x→∞
( ( 1
n = lim( f ( x) − x) = lim x ln x + − x = lim
x ) )
y →0
ln(e +
y
y ) −1
= lim
y →0
⎝ e ⎠
y
=
⎛ y⎞
ln⎜1+ ⎟
⎝ e⎠ 1
= lim =
y →0 y e
⋅e
e
1
Dreapta y = x + este asimptotă oblică spre +∞.
e
• m = lim
x →−∞ x ( )
f ( x)
= lim ln e + 1 = ln e = 1 ,
x →−∞ x

x →−∞ ( ( ) )
n = lim x ln e + 1 − x = lim
x y →0
ln(e + y) − 1 1
y
= .
e
Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre –∞.
e

c) Se impune condiţia: 1 + 1 > 0 . Rezultă că x i (–∞, –1) (0, +∞) = D.


x
• Asimptote orizontale

x →∞ x →∞
( )
lim f ( x) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜⎛ 1 − 1⎞⎟ ln(1 + y) = lim ⎛⎜
x y →0 ⎝ y
y >0
⎠ y →0 ⎝
ln(1 + y)
y
(1 − y) ⎞⎟ = 1⋅1 ⋅1

x →−∞
( )
lim ( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜⎛ 1 − 1⎟⎞ ln(1 + y) = lim ⎛⎜
x y →0 ⎝ y
y <0
⎠ y → 0 ⎝
ln(1 + y)
y
⋅ (1 − y) ⎞⎟ = 1 .

Rezultă că y = 1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la + ∞.
• Asimptote verticale

x →−1
x <−1
( )
• f (−1 − 0) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = −2 ln 0+ = −2(−∞) = +∞ ,
x

• f (0 + 0) = lim( x − 1) ln (1 + 1 ) = −1ln ∞ = −∞ .
x →0 x
x >0

Dreptele x = –1, x = 0 sunt asimptote verticale.


3
d) Condiţii de existenţă: x + 1 U 0, x − 1 ≠ 0 .
x −1
Se obţine x ∈ (−∞ , − 1] ∪ (1, + ∞) .
Deoarece lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale.
x →±∞

182
• Asimptote verticale
3
f (1 + 0) = lim x + 1 = 2 = +∞ , deci dreapta x = 1 este asimptotă verticală.
x →1 x −1 0+
x >1

• Asimptote oblice
f ( x) 3 3
• m = lim = lim 1 x + 1 = lim 2x + 1 = 1 ,
x →∞ x x →∞ x x − 1 x→∞ x ( x − 1)
x3 + 1 − x 2 x2 + 1
⎛ x3 + 1 ⎞
n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ − x ⎟ = lim x −3 1 = lim x −1 =
x →∞ x →∞
⎝ x − 1 ⎠ x →∞ x +1 + x x →∞ ⎛ x+ 1 ⎞
x −1 x2 ⎜⎜ x2 ⎟ + x
x −1 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
2
= lim x + 1 ⋅ 1 = 1⋅ 1 = 1 .
x →∞ x( x − 1) 1 2 2
x+ 2
x +1
x −1

Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞.


2
f ( x) 3 3
• m = lim = lim 1 x + 1 = lim − 2x + 1 = −1 ,
x →−∞ x x →−∞ x x − 1 x→−∞ x ( x − 1)
⎛ x3 +1 ⎞ ⎛ 1− y3 ⎞ ⎛ y3 −1 ⎞
n = lim ( f ( x) + x) = lim ⎜ + x ⎟= lim ⎜ − y ⎟= lim⎜ − y ⎟=
x→−∞ x→−∞⎝ x −1 ⎠ y→+∞⎝ −y −1 ⎠ y→∞⎝ y +1 ⎠
⎛ ⎞
3
y −1 2 −y −1 2 ⎜ ⎟
−y ⎜ 2 ⎟
y +1 y +1 ⎜ −y −1 1 ⎟=− 1 .
= lim 3 = lim 3 = lim ⋅
y ( y +1) 2
y −1 y −1 ⎜ y + 12 ⎟
y →∞ y →∞ y →∞
+y +y ⎜ y ⎟
y +1 y +1 ⎜ +1⎟
⎝ y +1 ⎠
Dreapta y = − x − 1 este asimptotă oblică spre –∞.
2

S3. Soluţie:
Pentru numitor avem ∆ = a 2 − 4a − 4 .
Deosebim următoarele cazuri:
• ∆ < 0 . Atunci domeniul de definiţie pentru funcţia f este D = Z şi nu există asimptote
verticale.
• ∆ = 0 . Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x0)2 şi dreapta x = x0 este asimptotă verticală.
Se obţine: a ∈ {2 − 2 2 , 2 + 2 2} .
( x − 1)( x + 1)
• ∆ > 0 . Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x1)(x – x2) şi f ( x) = .
( x − x1)( x − x2 )
Dreptele x = x1 şi x = x2 sunt posibile asimptote.
Pentru a rămâne doar o asimptotă, fracţia f(x) trebuie să se simplifice fie cu x – 1, fie cu x + 1.
Dacă x – x1 = x – 1 atunci x1 = 1 şi 12 – a + a + 1 = 2 @ 0.

183
2
Dacă x – x1 = x + 1 atunci x1 = –1 şi (–1)2 + a + a + 1 = 0 ± a = –1, iar f ( x) = x2 − 1 = x − 1 ,
x +x x
cu singura asimptotă verticală x = 0.
În concluzie există o singură asimptotă verticală dacă a ∈ {2 − 2 2 , − 1, 2 + 2 2} .

S4. Soluţie:
f ( x) 2
a) Avem: m = lim = lim ax + 2a + bx = a .
x →∞ x x →∞ x( x − 1)
2
Din egalitatea a = a se obţine a i {0, 1}.
Pentru a = 0, f ( x) = bx , y = 2 . Atunci este necesar ca 2 = lim f ( x) = b .
x −1 x →∞
2
Pentru a = 1, f ( x) = x + bx + 2 , y = x + 2 .
x −1
⎛ 2 ⎞ (b +1) x + 2
Se pune condiţia 2 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + bx + 2 − x ⎟= lim = b +1 .
x→∞ x→∞⎝ x −1 ⎠ x→∞ x −1
Aşadar b + 1 = 2 ± b = 1.

b) Avem m = 1. Rezultă că
⎛ ( x + a)( x + a +1) ⎞ (a −1) x + a2 + a
−a + 3 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ − a ⎟= lim = a −1 .
x→∞ x→∞⎝ ( x + a + 2) ⎠ x→∞ x+a+2
Aşadar –a + 3 = a – 1 ± a = 2.

184
Teste de evaluare
Testul 1

Soluţii

( x − 3)2
1. 1 = lim = lim x − 3 = 0, =1, + =1 . Răspuns: a).
x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3 x + 3
2 1 2

( ) ⎛ sin( x2 − 5x + 4) x − 1 x2 − 5x + 4 ⎞
sin( x2 − 5x + 4) 0
0

2. a) lim = lim ⎜ ⋅ ⋅ =
x →1 sin( x − 1) x →1
⎝ x − 5x + 4 sin( x − 1)
2
x − 1 ⎟⎠
2
( x − 1)( x − 4)
= 1 ⋅1 ⋅ lim x − 5x + 4 = lim = lim( x − 4) = −3 ;
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1
2 2
b) lim x + 3x = lim x + 3x2 = 1 = 1 .
x →∞ 2 x + 1 x →∞ (2 x + 1) 4 2
f ( x) 2
3. b = m = lim = lim x + ax + 3 = 1,
x →∞ x x →∞ x2
2 = n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜⎛ x + ax + 3 − x ⎟⎞ = lim ax + 3 = a .
2

x →∞ x →∞ ⎝ x ⎠ x →∞ x
Aşadar a = 2, b = 1, a + b = 3. Răspuns corect a).

Testul 2

Soluţii
⎛ ⎞
1. a) lim x arcsin x = lim⎜ x ⋅ arcsin x ⋅ x ⎟=1⋅1⋅1 = 1 ;
x→0 sin x⋅arctg x x→0⎝ sin x x arctg x ⎠

x 1+ 1 + 12 − 1+ 1 + 12
x2 + x −1 = lim x x x x
b) lim = lim =− 1 .
x→−∞ 3x −1 x→−∞
(
x 3− 1
x ) x→−∞
3− 1
x
3

x x ⎛ x x ⎞
2. = lim 3 −1+1− a = lim⎜ 3 −1− a −1⎟= ln 3− ln a = ln 3 .
1
x→0 x x→1⎝ 3 x ⎠ a
Aşadar ln 3 = 1 ⇒ 3 = e deci a = 3 . Răspuns corect c).
a a e

3. Deoarece lim f ( x) = lim ax2 +1 = a , rezultă că dreapta y = a este asimptotă orizontală.


2
x→∞ x→∞ x + 2bx +1

Este necesar ca f să nu mai admită alte asimptote.


Pentru a nu exista asimptote verticale se pune condiţia ca ecuaţia x2 + 2bx + 1 = 0 să nu aibă
soluţii reale.
Se obţine ∆ = 4b2 – 4 < 0, deci b i (–1, 1).
Răspuns corect c).

185
Testul 3

Soluţii
2
( x − 2)(3x + 2)
1. a) lim 3x −2 4 x − 4 = lim = lim 3x + 2 = 8 = 2 ;
x→2 x −4 x → 2 ( x − 2)( x + 2) x →2 x + 2 4
x ⎞2 ⎞2
(2x − 3x )2 ⎛ x
( ) ⎛ x x
b) lim = lim⎜ 2 − 3 ⎟ ⋅ x = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟ = (ln 2 − ln 3)2 .
x→0 x sin x x→0⎝ x ⎠ sin x x→0⎝ x x ⎠

( x − a)( x + a) ( x − a)( x + a)( x + a ) ( x + a)( x + a )


2. 4 = lim = lim = lim =
x→a x− a x→a ( x − a) x →a 1
= 2a ⋅ 2 a = 4a a . Rezultă că a a = 1 şi a = 1.

3. Avem:
2 2
a = m = lim x + a = 1 , iar
x →∞ x
2 2
1 = n = lim ( f ( x) − x) = lim( x2 + 1 − x) = lim x 2+ 1 − x = lim 2 1 = 0,
x →−∞ x →∞ x →∞ x + 1 + x x→∞ x + 1 + x
ceea ce nu se poate.
2 2 2 2
a = m = lim x + a = −1 , deci a = –1, iar a + 1 = n = lim ( x2 + 1 + x) = lim x 2+ 1 − x = 0 .
x →−∞ x x →−∞ x →−∞ x +1 − x
Aşadar a = –1 are proprietatea cerută.

4. Pentru x → –x se obţine egalitate 2f(–x) + 3f(x) = x2 – 1, ¼x i Z.


⎧⎪2 f ( x) + 3 f (− x) = x2 − 1
Formăm sistemul ⎨ 2
.
⎪⎩3 f ( x) + 2 f (− x) = x − 1
Prin scădere se obţine că f(–x) = f(x) deci f este funcţie pară.
2
Aşadar, din prima ecuaţie se obţine: f ( x) = x − 1 .
5
2
x −1
Avem că lim f ( x) = 0 , ¼x0 i Z.
x → x0 5

Testul 4

Soluţii
1. Funcţia f are limită pentru ¼x i (–∞, a) N (a, +∞).
Avem:
f (a − 0) = lim( x3 + a3 ) = 2a3 ,
x →a
.
f (a + 0) = lim( x +1) = a +1
x →a
Funcţia are limită în a dacă f(a – 0) = f(a + 0), deci 2a3 = a + 1.
Avem succesiv:
2a3 – a – 1 = 0 ± a3 – a + a3 – 1 = 0 ± a(a – 1)(a + 1) + (a – 1)(a2 + a + 1) = 0 ±
(a – 1)(a2 + a + a2 + a + 1) = 0 de unde a = 1 şi 2a2 + 2a + 1 = 0, fără soluţii reale.
186
2. Calculăm limitele laterale în x0 = 1.
Rezultă că f (1 − 0) = lim( x2 + ax + 3) = a + 4 , f (1 + 0) = lim 3x2 + b = b + 3 .
x →1 x →1 x + 2 3
Aşadar a + 4 = b + 1 deci b = 3a + 9.
3
Avem că:
f ( x) − f (1) 2
( x − 1)( x + a + 1)
lim = lim x + ax + 3 − a − 4 = lim = lim( x + a + 1) =
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 ( x − 1) x →1
x <1 x <1

3x + b − b + 3 2
f ( x) − f (1) 2
3 = lim −(b + 3) x + 9 x + b − 6 =
= a + 2 , iar lim = lim x + 2
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 3( x − 1)( x2 + 2)
x >1 x >1

( x − 1)[−(b + 3)( x + 1) + 9] −(b + 3)( x + 1) + 9 9 − 2(b + 3) 3 − 2b


= lim = lim = = .
x →1 2
3( x − 1)( x + 2) x →1 3( x2 + 2) 9 9

⎧⎪a + 2 = 3 − 2b
Din egalităţile ⎨ 9 se obţine că a = − 11 , b = 12 .
5 5
⎩⎪b = 3a + 9

3. Se obţine:
f ( x) 2 2
2 = m = lim = lim ax + bx + cx −1 = a + lim bx + cx −1 = a + b .
x→+∞ x x→∞ x x→∞ x2
2 2 2
(b − a2 ) x2 + cx − 1
−1 = lim f ( x) = lim (ax + bx2 + cx − 1) = lim bx +2 cx − 1 − a x = lim .
x →−∞ x →−∞ x →−∞ bx + cx − 1 − ax x →−∞ bx 2 + cx − 1 − ax

Se impune condiţia b – a2 = 0, pentru ca limita să fie finită. Rezultă că:

−1= lim cx − 1 = lim


x⋅ c − 1
x ( = lim
) c− 1
x = c .
x→−∞ bx 2 + cx −1 − ax x→−∞ c 1
x b + − 2 − ax
x→−∞ c
b+ − 2 −a1 −a − b
x x x x

⎪a + b = 2

Aşadar se obţine sistemul de condiţii ⎨a = b2 , cu soluţia c = 2, b = 1, a = 1.
⎪ c
⎪ =1
⎩a + b

187
Capitolul II. Funcţii continue
1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală
Exersare

E1. Soluţie:
a) Folosind operaţiile cu limite de funcţii se obţine:
lim f ( x) = lim( x2 − 7 x) = lim x2 − lim 7 x = x02 − 7 x0 , ¼x0 i Z.
x→ x0 x→ x0 x→ x0 x→ x0
2
Deoarece f ( x0 ) = x − 7 x0 rezultă că funcţia f este continuă pentru ¼x0 i {–1, 0, 1}.
0

b) Fie x0 i {–1, 0, 2}. Rezultă că:


lim f ( x) = lim( x + 2 x ) = lim x + 2 lim x = x0 + 2 x 0 = f ( x0 ) ,
x → x0 x → x0 x → x0 x → x0

deci f este funcţie continuă în x0 i {–1, 0, 2}.


2 x2
c) Pentru x0 i {–2, 1} se obţine că lim f ( x) = lim x = 0 = f ( x0 ) , deci f este continuă în x0;
x → x0 x → x0 x + 1 x0 + 1

E2. Soluţii:
a) Avem: f (1 − 0) = lim x2 = 1, f (1 + 0) = lim(2x − 1) = 1, f (1) = 1 , deci funcţia este continuă în
x →1 x →1
x0 = 1;

b) Se obţine: f (0 − 0) = lim sin x = 1, f (0 + 0) = lim( x + 1) = 1, f (0) = 1 , deci f este continuă în


x →0 x x →0
x0 = 0.

c) Se obţine: f (0 − 0) = lim(3x + 1) = 1, f (0 + 0) = lim arcsin x = 1, f (0) = 1 , deci f este


x →0 x →0 x
continuă în x0 = 0.

• f (1 − 0) = lim arcsin x = arcsin1 = π , f (1 + 0) = lim ln x = 0 , f(1) = 0, deci f este discontinuă


x →1 x 2 x →1
în x0 = 1.
d) Punctul x0 = –1 este punct izolat al domeniului de definiţie, deci funcţia f este continuă în
x0 = –1.
Avem:
f (1 − 0) = lim(3 + x) = 4, f (1 + 0) = lim x + 3 = 4, f (1) = 4 ,
x →1 x →1 2 x − 1
deci funcţia f este continuă în x0 = 1.

E3. Soluţie:
a) Funcţia este continuă pe x0 ∈ (−∞, 1) ∪ (1, +∞) .
Studiem continuitatea în x0 = 1. Se obţine:
f (1 − 0) = lim( x2 − x + 2) = 2, f (1 + 0) = lim(2 x − 1) = 1, f (1) = 2 .
x →1 x →1
Limitele laterale există, sunt finite, deci punctul de discontinuitate x0 = 1 este de prima speţă.
b) Studiem continuitatea în x0 = 0. Se obţine:
f (0 − 0) = lim(2x − 2) =−1, f (0 + 0) = lim(2x − 3x ) = 0 .
x→0 x→0
Rezultă că x0 = 0 este punct de discontinuitate de prima speţă.

188
2
c) Se obţine: f (1− 0) = lim x = 1 =−∞ , f (1 + 0) = lim(3x − 1) = 2 , deci x0 = 1 este punct
x→1 x −1 0− x →1
x<1

de discontinuitate de speţa a doua (limitele laterale există şi una este infinită).


d) Avem: f (0 + 0) = lim ln x = −∞ , f (0 − 0) = lim 1 = −∞ , f(0) = 2. Punctul x0 = 0 este punct
x →0 x →0 x
x >0 x <0

de discontinuitate de speţa a doua (deoarece limitele laterale sunt infinite).

E4. Soluţie:
În acest cazuri vom studia continuitatea funcţiilor numai în punctele de legătură, în rest fiind
sigur funcţii continue.
a) Avem: f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a , f (1 + 0) = lim ( x2 + x + 1) = 3 , f(1) = 1 + a.
x →1 x →1

Dacă a + 1 = 3, deci a = 2, funcţia f este continuă pe Z, iar pentru a @ 2, domeniul de


continuitate este Z \ {1}.
b) f (0 – 0) = 1 + 2a, f (0 + 0) = 3, f (0) = 1 + 2a. Dacă 1 + 2a = 3, deci a = 1 funcţia f este
continuă pe Z \ {0}.
sin(ax) sin(ax) a ⎞ a
c) Avem: f (0 − 0) = lim = lim ⎛⎜ ⋅ ⎟= ;
x →0 2x x →0 ⎝ ax 2⎠ 2
sin(5x + 2a)
f (0 + 0) = lim = 2a, f (0) = 2a2 .
x→0 2x
Funcţia f este continuă în x0 = 0, dacă şi numai dacă a = 2a = 2a2 , deci dacă a = 0.
2
• Pentru a = 0, funcţia f este continuă pe Z.
• Pentru a i Z \ {0} funcţia f este continuă pe Z \ {0}.
d) Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1.
Avem:
• f (0 − 0) = lim(2ax + 1) = 1, f (0 + 0) = lim( x + a) = a , f (0) = 1
x →0 x →0

• f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a , f (1 + 0) = lim(3x + b) = 3 + b , f (1) = b + 3 .


x →1 x →1

• Pentru a = 1 şi 1 + a = 3 + b, deci a = 1, b = –1, funcţia f este continuă pe Z.


• Pentru a = 1 şi b i Z \ {–1} funcţia este continuă pe Z \ {1}.
• Pentru a @ 1 şi a @ b + 2, funcţia este continuă pe Z \ {0, 1}.

Sinteză

S1. Soluţie:
Studiem continuitatea funcţiilor în punctele de legătură în celelalte puncte din domeniu de
definiţie, acestea fiind continue.
sin(ax + x2 ) ⎛ sin(ax + x2 ) a + x ⎞
a) f (0 − 0) = lim = lim ⎜ ⋅ =a,
x →0 x x →0
⎝ ax + x
2
1 ⎟⎠
f (0 + 0) = lim ln( x + e3 ) = ln e3 = 3, f (0) = 3 .
x →0

• Pentru a = 3, domeniul de continuitate este Z.


• Pentru a i Z \ {3} domeniul de continuitate este Z \ {0}.

189
b) f (1− 0) = 6 + 4a 2 + 4a , f (1+ 0) =1+ 4a .
Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă 6 + 4a2 + 4a = 1 + 4a .
Se obţine a = 1 .
2

2 2 {}
• Pentru a = 1 domeniul de continuitate este C = Z, iar pentru a ∈ Z \ 1 avem C = Z \ {1}.

c) Se obţine:
f(0 – 0) = 2a + 1, f(0 + 0) = a, f(0) = –1 + sinaπ.
Funcţia este continuă în x0 = 0 dacă 2a + 1 = a = –1 + sinaπ, adică a = –1.
• Pentru a = –1, avem C = [–1, ∞), iar pentru a i Z \ {–1} se obţine C = [–1, 0) N (0, +∞)
d) f(a – 0) = 2a + a, f(a + 0) = 3a + a. Egalitatea 2a + a = 3a + a conduce la a = 0.
• Pentru a = 0 avem C = Z, iar pentru a i Z \ {0} avem C = Z \ {a}.

S2. Soluţie:
Se studiază continuitatea funcţiei f în punctele de legătură, în celelalte puncte ale domeniului
de definiţie, aceasta fiind continuă.
a) f(1 – 0) = 9a – 4 · 3a+1 + 12, f(1 + 0) = a – a – 15 = –15.
Condiţia de continuitate în x0 = 1 conduce la ecuaţia exponenţială 9a – 4 · 3a+1 + 12 = –15.
Notăm 3a = y > 0 şi rezultă ecuaţia y2 – 12y + 27 = 0 cu soluţiile y1 = 3, y2 = 9.
Aşadar 3a = 3 cu soluţia a = 1 şi 3a = 9 cu soluţia a = 2.
b) Deosebim cazurile.
2 ⎧⎪3bx + 2 x , x T 1
• 2a – 1 = a deci a = 1 când D = Z, iar f ( x) = ⎨ bx
.
⎪⎩9 x − 4 , x > 1
Funcţia f este continuă în x = 1, dacă f(1 – 0) = f(1 + 0) = f(1), deci dacă 3b + 2 = 9 – 4b.
Rezultă ecuaţia exponenţială 3b + 4b = 7 cu soluţia unică b = 1.
• 2a – 1 @ a2.
În acest caz avem 2a – 1 < a2 şi D = (−∞ , 2a − 1] ∪ [a2 , + ∞) , iar funcţia este continuă
¼a i Z \ {1}, b i Z.

c) Se obţine: f(1 – 0) = 2a – 3b,


f(1 + 0) = 3a–1 · 21+b, f(1) = 12.
⎪⎧ 2 ⋅ 3 = 12
a b
Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă ⎨ a −1 1+b .
⎪⎩3 ⋅ 2 = 12
⎪⎧2 ⋅ 3 = 12
a b
Sistemul se scrie sub forma ⎨ a b .
⎪⎩3 ⋅ 2 = 18
Înmulţind şi împărţind cele două ecuaţii ale sistemului se obţine:
⎧6a ⋅ 6b = 12 ⋅18 ⎧6a+b = 63
⎪ ⎪
⎨ 2 a 3 b 12 sau mai simplu scris: ⎨ 2 a−b
()() () 2 .
()
1

⎪ 3 ⋅ = ⎪
⎩ 3 =
⎩ 2 18 3
⎧a + b = 3
Aşadar ⎨ şi rezultă soluţia a = 2, b = 1.
⎩a − b = 1

190
d) Obţinem: f(1 – 0) = 2a + 3b, f(1 + 0) = 5, f(2 – 0) = 5, f(2 + 0) = 22a + 32b – 8.
Funcţia f este continuă în x = 1 şi x = 2 dacă 2a + 3b = 5 şi 22a + 32b – 8 = 5.
⎪⎧2 + 3 = 5
a b
Se obţine sistemul de ecuaţii exponenţiale ⎨ 2a 2b
.
⎪⎩2 + 3 = 13
⎧u + v = 5
Se notează 2a = u, 3b = v şi avem ⎨ 2 2 .
⎩u + v = 13
Se substituie v = 5 – u în a doua ecuaţie şi rezultă ecuaţia de gradul 2 în u: u2 + (5 – u)2 = 13
cu soluţiile u1 = 2, u2 = 3. Pentru u = 2 se obţine v = 3 iar pentru u = 3 se obţine v = 2.
⎧⎪2x = 2 ⎧⎪2x = 3
Aşadar rezultă sistemele de ecuaţii: ⎨ y şi ⎨ y
⎪⎩3 = 3 ⎪⎩3 = 2
cu soluţiile x = y = 1, respectiv x = log23, y = log32.

S3. Soluţie:
a) Avem: f(1 – 0) = 2, f(1 + 0) = a + b + 3, f(1) = 2.
Funcţia f este continuă şi în punctul x0 = 1 dacă 2 = a + b + 3, deci a + b = –1.
Avem:
f ( x) − f (1) 2
( x −1)(3x + 2)
• lim = lim 3x − x − 2 = lim = lim(3x + 2) = 5 .
x→1 x −1 x→1 x −1 x→1 x −1 x→1
x<1

f ( x) − f (1) 2
( x − 1)(a( x + 1) + b)
• lim = lim ax + bx + 3 − a − b − 3 = lim = lim a( x + 1) + b =
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 x −1 x →1
x >1

= 2a + b .
Limita dată există dacă 2a + b = 5.
⎧ a + b = −1
Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ cu soluţia a = 6, b = –7.
⎩2a + b = 5
ln(1 + sin 2 x) ⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞
b) Obţinem: f (0 − 0) = lim = lim ⎜ ⋅ = 1⋅ 0 = 0, f (0 + 0) = b .
x →0 x x →0
⎝ sin x
2
x ⎟⎠
Funcţia este continuă şi în punctul x0 = 0 dacă b = 0.

f ( x) − f (0) ln(1 + sin 2 x) ⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞


Avem: lim = lim = lim ⋅ 2 ⎟ = 1⋅1 = 1 , iar
x x2 x →0 ⎜ 2
x →0
x<0
x →0
⎝ sin x x ⎠
f ( x) − f (0)
lim = lim ax − 0 = a .
x →0 x x →0 x
x >0

Limita există dacă a = 1. Aşadar a = 1, b = 0.

191
2.2. Operaţii cu funcţii continue
Exersare

E1. Soluţie.
f
Toate funcţiile f şi g sunt funcţii continue deci f + g, f – g, f · g şi sunt funcţii continue pe
g
domeniul de definiţie.

E2. Soluţie:
a) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g ( x) − 1 = (2 x − 3) − 1 = 2 x − 4 ,
( g f )( x) = g ( f ( x)) = 2 f ( x) − 3 = 2( x − 1) − 3 = 2 x − 5 .
Funcţiile compuse sunt continue pe Z deoarece sunt funcţii elementare (funcţii de gradul 1);

b) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) + 1 = ( x − 1)2 + 1 = x2 − 2 x + 2 ,


( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) − 1 = ( x2 + 1) − 1 = x2 .
Funcţiile obţinute prin compunere sunt funcţii de gradul 2 şi sunt continue pe Z.

c) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) +1 = ( x −1)2 +1 = x2 − 2 x + 2 ,


( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) −1 = x2 +1−1 .
Funcţiile compuse sunt continue deoarece f şi g sunt continue.

d) Funcţiile f, g sunt continue deci şi f g , g f sunt continue.


Avem ( f g )( x) = ln[(2 x − 1)2 + 1] = ln(4 x2 − 4 x + 2) , ( g f )( x) = 2 ln(1 + x2 ) − 1 .

Sinteză

S1. Soluţie:
Fie h = f + g.
⎧ x + a , x T 0 ⎧2ax , x T 0 ⎧ x + a + 2ax , x T 0
h( x) = ( f + g )( x) = f ( x) + g ( x) = ⎨ 2 +⎨ = ⎨ .
⎩ x +1, x > 0 ⎩ x − x2 , x > 0 ⎩ x +1, x > 0
Avem că h(0 – 0) = a şi h(0 + 0) = 1.
Aşadar f + g este continuă şi în x0 = 0 dacă a = 1.

S2. Soluţie:
a) Deoarece f(1 – 0) = –1 şi f(1 + 0) = 1, funcţia f nu este continuă în x0 = 1.
Domeniul său de continuitate este C = Z \ {1}.

⎪(−1)2 , x T 1, ∀x ∈ Z
Funcţia f 2 : Z → Z este f 2 ( x) = ⎨ 2 şi este continuă pe Z.
⎪1 ,
⎩ x >1

b) Avem: f(1 – 0) = 1, f(1 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 1.


2 2 ⎧ x2 , x T 1
Pentru f avem: f ( x) = ⎨ .
⎩1, x > 1
Se observă că funcţia f 2 este continuă pe Z.

192
c) Avem: f(1 – 0) = a + 1, f(1 + 0) = 3. Dacă a + 1 = 3, deci a = 2, atunci funcţia f este
continuă pe Z şi se obţine că f 2 este continuă pe Z.

⎪( x + a)2 , x T 1
2
Avem g ( x) = f ( x) = ⎨
⎩(2 x +1)2 , x >1

Studiem continuitatea funcţiei f 2 în x0 = 1.
Se obţine: g(1 – 0) = (1 + a)2, g(1 + 0) = 9.
Funcţia f 2 este continuă în x0 = 1 dacă (1 + a)2 = 9 deci dacă a i {2, –4}.
Aşadar:
• pentru a = 2, f şi f 2 sunt continue pe Z;
• pentru a = –4, f este continuă pe Z \ {1} iar f 2 este continuă pe Z;
• pentru a i Z \ {–4, 2} funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {1}.

2
⎧⎪(2 x + a)2 , x T 2
d) Avem f ( x) = ⎨ 2
.
⎪⎩( x + a) , x > 2
Se obţine f(2 – 0) = a + 4, f(2 + 0) = a + 2, deci f este discontinuă în x0 = 2 pentru oricare a i Z.
De asemenea, f 2 (2 – 0) = (a + 4)2, f 2 (2 + 0) = (a + 2)2.
Din egalitatea (a + 4)2 = (a + 2)2 se obţine că a = –3.
• Pentru a = –3, f este continuă pe Z \ {2}, iar f 2 este continuă pe Z.
• Pentru a i Z \ {–3}, funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {2}.
S3. Soluţie:
⎧−1, x < 0 ⎧−6, x < 0
⎪ ⎪
a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = 2sgn( x) − 4 = 2⋅⎨ 0, x = 0 − 4 = ⎨−4, x = 0 .
⎪ ⎪
⎩ 1, x > 0 ⎩−2, x > 0
Rezultă că f g este discontinuă în x0 = 0 şi continuă pe Z \ {0}.
b) f g este continuă pe Z deoarece funcţiile f şi g sunt continue pe Z.

⎧1, g ( x) T 1 ⎧1, 2 x − 1 T 1 ⎧1, x T 1


c) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ =⎨ =⎨ .
⎩2, g ( x) > 1 ⎩2, 2 x − 1 > 1 ⎩2, x > 1
Rezultă că f g este continuă pe Z \ {1}.

⎧1 − g ( x) , g ( x) T 1
d) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ .
⎩0, g ( x) > 1
Să rezolvăm inecuaţia g(x) < 1.
• Dacă x T 1, se obţine că g(x) = a2 şi inecuaţia este a2 T 1.
Se deosebesc situaţiile:
• a2 T 1 deci a i [–1, 1], şi soluţia inecuaţiei este x T 1.
• a2 > 1, deci a i (–∞, –1) N (1, +∞), şi inecuaţia nu are soluţii.
• Dacă x > 1, atunci g(x) = x şi inecuaţia este x > 1, cu soluţia x i (1, +∞).
Aşadar
• pentru a i [–1, 1], soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i Z, şi obţinem că:
⎧1 − a2 , x T 1
( f g )( x) = 1 − g ( x) = ⎨ .
⎩1 − x , x > 1
193
Rezultă că ( f g )(1 − 0) = 1 − a2 , ( f g )(1 + 0) = 0 .
Funcţia f g este continuă dacă 1 – a2 = 0, deci dacă a i {–1, 1}.
• Pentru a i (–∞, –1) N (1, + ∞) soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x > 1, deci x i (1, +∞).
⎧1 − g ( x) , x > 1 ⎧1 − x , x > 1
Rezultă că ( f g )( x) = ⎨ =⎨ funcţie continuă pe Z.
⎩ 0 , x T 1 ⎩0, x T 1

S4. Soluţie:
⎧e g ( x) , g ( x) T 0
a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ .
⎩ g ( x) + 1, g ( x) > 0
Rezolvăm inecuaţia g(x) T 0.
• Pentru x > 1 avem g(x) = lnx şi inecuaţia este ln x T 0, deci x i (0, 1]. Nu sunt soluţii.
• Pentru x T 1, g(x) = x şi inecuaţia este x T 1 cu soluţia x i (–∞, 1].
Aşadar soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i (–∞, 1].
Rezultă că:
⎧e g ( x ) , x T 1 ⎧e x , x T 1
( f g )( x) = ⎨ =⎨ iar f g este discontinuă în x = 1 şi
⎩ g ( x) + 1, x > 1, x > 1 ⎩1 + ln x , x > 1
continuă pe Z \ {1}.
⎧ln f ( x) , f ( x) > 1
• Avem ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ .
⎩ f ( x) , f ( x) T 1
Rezolvăm inecuaţia f(x) > 1.
• Pentru x T 0, f(x) = ex şi inecuaţia este ex > 1 care are soluţia x > 0.
Nu există soluţii pentru f(x) > 1.
• Pentru x > 0, f(x) = x + 1 şi inecuaţia este x + 1 > 1, deci x > 0.
⎧ln f ( x) , x > 0 ⎧ln( x + 1) , x > 0
Aşadar f(x) > 1 dacă x i (0, + ∞). Se obţine că ( g f )( x) = ⎨ =⎨ x
⎩ f ( x) , x T 1 ⎩ e , xT0
şi g f continuă pe Z \ {0}.


⎪ g ( x) , g ( x) U 0
b) ( f g )( x) = ⎨ .

⎩ 3 g ( x) , g ( x) < 0
Rezolvăm inecuaţia g(x) U 0.
• Pentru x U 0 ⇒ g(x) = x2 U 0.
• Pentru x < 0 ⇒ g(x) = 1 + x3 > 0, dacă 1 + x > 0, deci x > –1.
Soluţia este în acest caz x i (–1, 0).
Rezultă că g(x) U 0 dacă x i (–1, 0) N [0, +∞) = (–1, +∞).
Aşadar:
⎧ g ( x) , x ∈ (−1, 0) ⎧ 1 + x3 , x ∈ (−1, 0)
⎧⎪ g ( x) , x ∈ (−1, + ∞) ⎪ ⎪⎪
( f g )( x) = ⎨ = ⎨ g ( x) , x ∈ [0, ∞) = ⎨ x2 , x ∈ [0, + ∞) ⇒
⎪⎩ 3 g ( x) , x ∈ (−∞ , − 1] ⎪ 3 ⎪3
⎩ g ( x) , x ∈ (−∞ , − 1] ⎪⎩ 1 + x , x ∈ (−∞ , − 1]
3

194
⎧ 3 1 + x3 , x T − 1
⎪⎪
( f g )( x) = ⎨ 1 + x3 , x ∈ (−1, 0) . Rezultă că f g este continuă pe Z \ {0}.
⎪ x , x ∈ [0, + ∞)
⎪⎩
⎧⎪ f 2 ( x) , f ( x) U 0
• ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ 3
.
⎪⎩1 + f ( x) , f ( x) < 0
Rezolvăm inecuaţia f(x) U 0.
• Pentru x U 0 avem f ( x) = x şi inecuaţia este x U 0 cu soluţia x U [0, +∞).
• Pentru x < 0 avem f ( x) = 3 x şi inecuaţia este 3 x U 0 fără soluţii pe (–∞, 0).
Aşadar f(x) U 0 dacă x i [0, +∞).
⎧⎪ f 2 ( x) , x U 0 ⎧⎪( x )2 , x U 0 ⎧x , x U 0
Rezultă că ( g f )( x) = ⎨ = ⎨ = ⎨ .
⎪⎩1 + f ( x) , x < 0 ⎪⎩1 + ( 3 x ) , x < 0 ⎩1 + x , x < 0
3 3

Funcţia g f este continuă pe Z \ 0}.

195
2.3. Semnul unei funcţii continue pe un interval
Exersare

E1. Soluţie:
Funcţia f este funcţie de gradul 1, deci este funcţie continuă pe Z.
Aşadar f are proprietatea lui Darboux pe oricare interval I _ Z.

E2. Soluţie:
a), b) Se arată că funcţiile sunt continue deci au proprietatea lui Darboux pe I.
c) Funcţia f este discontinuă în x0 = 0, punctul x0 = 0 fiind punct de discontinuitate de prima
speţă. Cum 0 i I rezultă că funcţia f nu are proprietatea lui Darboux pe I.

E3. Soluţie:
a) D = Z. Rezolvăm ecuaţia f(x) = 0.
Se obţine succesiv: x3 – x = 0 ⇒ x(x2 – 1) = 0 ⇒ x i {0, –1, 1}.
Alcătuim tabelul de semn:
x –∞ –1 0 1 +∞
x3 – x ––––0+++0–––0++++++

( )
2 8 2 2 ()
Avem: f − 1 = − 1 + 1 > 0, f (−3) = −24 < 0, f 1 > 0 , f(3) = 24 > 0.

b) D = 0. Ecuaţia f(x) = 0 este 2x – 1 = 0 cu soluţia x = 0.


Tabelul de semn, având în vedere că f(–1) < 0, f(1) > 0 este:
x –∞ 0 +∞
f(x) ––––––––0++++++++
c) D = Z. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie 3x+1 – 9 = 0 sau 3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1.
3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1.
Tabelul de semn:
x –∞ 1 +∞
f(x) ––––––––0++++++++
d) D = [0, 2π]. Ecuaţia f(x) = 0 este sinx = 0 şi are soluţiile x i {0, π, 2π}. Tabelul de semn:
x 0 π 2π
sinx 0++++++0–––––––0
Sinteză
S1. Soluţie:
Se arată că funcţiile sunt continue pe Z, deci au proprietatea lui Darboux pe oricare
interval I _ Z.
Vom studia continuitatea funcţiilor doar în punctele de legătură, în rest funcţiile fiind
continue.
a) f (1− 0) = lim 1− 2x = lim 1− x = lim 1 = 1 , iar
x→1 1− x x→1 (1− x)(1+ x)(1+ x ) x→1 (1+ x)(1+ x ) 4
sin(4 x − 4) ⎛ sin(4 x − 4) 4( x − 1) ⎞ 4( x − 1)
f (1 + 0) = lim = lim ⎜ ⋅ 2 ⎟ = lim = lim 1 = 1 .
x →1
2
8x − 8 x →1
⎝ 4( x − 1) 8( x − 1) ⎠ x →1 8( x + 1)( x − 1) x →1 2( x + 1) 4
196
Având f (1) = 0, 25 = 1 rezultă că funcţia f este continuă în x0 = 1.
4
x −1sin( x −1) ⎛ sin( x −1) x −1 ⎞
b) f (1− 0) = 0, f (1+ 0) = lim = lim⎜ ⋅ ⎟=1⋅0 = 0 .
x→1
2
3( x −1) x→1⎝ x −1 3( x +1) ⎠
x>1 x>1

Rezultă că f este continuă în x0 = 1.


1 ⎞−1 ⎛ 1 ⎞−1

c) f(2) = 0, f (2 + 0) = lim⎜1+ 3 ⎟ =⎜1+ 3 ⎟ = (1+ 3+∞)−1 =∞−1 = 1 = 0 .
x− 2 0+
x→2⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ∞
x>2

Aşadar f este continuă în x0 = 2.


d) Dacă x0 i m avem că f(x0) = 0 şi lim f ( x) = lim sin πx = sin πx0 = 0 .
x → x0 x → x0

Aşadar f este continuă în x0 i m.


.
S2. Soluţie:
a) Fie f : [0, 2] → Z, f(x) = x3 + 4x2 – 5. Funcţia f este funcţie continuă, deci are proprietatea
lui Darboux pe I.
Avem că f(0) = –5 < 0, f(2) = 19 > 0, deci există x0 i (0, 2) cu f(x0) = 0.
b) Funcţia f : [0, 3] → Z, f(x) = x3 + 5x – 27 este continuă şi are proprietatea lui Darboux pe
[0, 3]. Deoarece f(0) = –27 < 0, f(3) = 15 > 0 există x0 i (0, 3) cu f(x0) = 0;
c) Funcţia f : [0, 1] → Z, f(x) = x + 2x – 2 este continuă şi f(0) · f(1) = (–1) · 1 = –1 < 0.
Din proprietatea lui Darboux rezultă că există x0 i (0, 1) cu f(x0) = 0;

⎣ 2 ⎦ 2 ( )
d) Funcţia f : ⎡⎢ − π , 0 ⎤⎥ → Z , f(x) = x + 1 + sinx. Avem f − π = − π < 0, f (0) = 1 > 0 .
2

( )
Din continuitatea funcţiei f rezultă că ∃x0 ∈ − π , 0 cu f(x0) = 0.
2
e) Considerăm f : (0, 1) → Z, f(x) = x + lnx. Funcţia f este continuă.
Avem f(1) = 1 > 0 şi f (0 + 0) = lim f ( x) = lim( x + ln x) =−∞< 0 .
x→0 x→0
x>0 x>0

Aşadar există x0 i (0, 1) cu proprietatea că f(x0) = 0.

S3. Soluţie:
a) D = Z.
Ecuaţia f(x) = 0 este x(2x – 1) = 0 şi are soluţia x = 0.
Tabelul de semn al funcţiei:
x –∞ 0 +∞
f(x) +++++++ 0++++++++

b) D = Z. Ecuaţia (x – 1)(3x – 2x) = 0 au soluţiile x = 1, x = 0.


Tabelul de semn:
x –∞ 0 1 +∞
f(x) +++++ 0–––– 0++++++

c) D = (–2, +∞). Avem: f ( x) = 0 ⇒ (3x − 1) log2 ( x + 2) = 0 ⇒ 3x = 1 sau


log2 ( x + 2) = 0 ⇒ x1 = 0 sau x + 2 = 1 deci x i {–1, 0}.
197
Tabelul de semn:
x –2 –1 0 +∞
f(x) +++++ 0–––– 0+++++++

d) D = Z \ {2}. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = 0.


Tabelul de semn:

x –∞ 0 2 +∞
f(x) +++++ 0–––– |+++++++

e) D = [1, 3) N (3, +∞).


Ecuaţia f(x) = 0 conduce la x − 1 − 1 = 0 sau x − 1 = 1 cu soluţia x = 2.
Tabelul de semn:
x 1 2 3 +∞
f(x) +++++0––––|+++++++++

f) D = Z. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie (x3 – x) (x4 – 16) = 0 de unde x3 – x = 0 sau x4 – 16 = 0.


Se obţin soluţiile x i {–1, 0, 1, –2, 2}.
Tabelul de semn:
x –∞ –2 –1 0 1 2 +∞
f(x) ––––––0++++0––––0++++0––– 0++++

S4. Soluţie:
a) Considerăm f : Z → Z, f(x) = (2x – 1)(x2 – 1), funcţie continuă pe Z.
Avem de rezolvat inecuaţia f(x) U 0.
Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt x i {–1, 0, 1}. Stabilim semnul funcţiei f.
Se obţine tabelul de semn:
x –∞ −1 0 1 +∞
f(x) ––––– 0++++0 ––– 0++++
Rezultă că f(x) U 0 dacă x i [–1, 0] N [1, +∞), care reprezintă soluţia inecuaţiei date.
b) Fie f : [–1, +∞) → Z, f ( x) = ( x − x3 )(1 − x + 1) . Avem de rezolvat inecuaţia f(x) T 0.
Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x – x3 = 0 şi 1 − x + 1 = 0 .
Se obţine x i {0, 1, –1}. Stabilim semnul funcţiei continue f. Se obţine tabelul de semn:
x –1 0 1 +∞
f(x) 0 – – – 0 – – – – 0 + + ++ + + + + +
Rezultă că f(x) T 0 pentru x i [–1, 1], iar soluţia inecuaţiei date este x i [–1, 1].

c) Considerăm funcţia continuă f : [0, +∞) → Z, f ( x) = ( x − 1 + x2 + 1)( x − 1) .


Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x − 1 = 0 şi x − 1 + x2 + 1 = 0 .
Obţinem x = 1, respectiv x2 + 1 = 1 − x .
Punem condiţia 1 – x U 0 şi prin ridicare la pătrat se obţine ecuaţia x2 + 1 = (1 – x)2 cu soluţia
x = 0.
Aşadar f(x) = 0 dacă x i {0, 1}. Tabelul de semn al funcţiei f este:
198
x 0 1 +∞
f(x) 0–––– 0 +++++++
Rezultă că soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0, 1].
d) Fie f : (–1, +∞) → Z, f(x) = (2x – 3x)(2 – log2(x + 1)).
Funcţia f este continuă.
Din egalitatea f(x) = 0 se obţin ecuaţiile 2x – 3x = 0 şi 2 – log2(x + 1) = 0.
Rezultă x = 0 şi respectiv log2(x + 1) = 2, de unde x + 1 = 22 = 4 sau x = 3.
Semnul funcţiei f este dat de tabelul:
x –1 0 3 +∞
f(x) +++++0–––– 0++++++
Soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0, 3].

S5. Soluţie:
a) Funcţiile g, h : Z → Z, g(x) = x, h(x) = ex sunt funcţii strict crescătoare pe Z. Atunci şi
suma lor f = g + h este funcţie strict crescătoare pe Z.
b) Avem: lim f ( x) = lim ( x + ex ) = −∞ + e−∞ = −∞ + 0 = −∞ şi lim f ( x) = ∞ + e∞ = +∞ .
x →−∞ x →−∞ x →∞
Funcţia f fiind continuă rezultă, folosind proprietatea lui Darboux, că ia toate valorile
intermediare dintre –∞ şi +∞, adică Imf = (–∞, +∞) = Z.
Aşadar funcţia f este surjectivă.
Observaţie.
Funcţia f fiind strict crescătoare pe Z este funcţie injectivă. Aşadar funcţia f este funcţie
bijectivă.

199
Teste de evaluare
Testul 1

Soluţii
1. Funcţia f este continuă pe mulţimea Z \ {–1, 0, 1} având în vedere operaţiile cu funcţii
continue.
Studiem continuitatea funcţiei f în punctele –1, 0, 1.
Obţinem:
x2 + x 2
• f (−1 − 0) = lim f ( x) = lim 2 = lim x2 − x = lim x − 1 = −2 = +∞
x →−1 x →−1 x − x x →−1 x + x x →−1 x + 1 0−
x <−1 x <−1 x <−1 x <−1

x2 + x x2 + x = lim x + 1 = 2 = −∞
• f (1 − 0) = lim = lim
x →1 x 2 − x x →1 x2 − x x →1 x − 1 0−
x <1 x <1 x <1

x2 + x x2 − x = lim x − 1 = −1 .
• f (0 − 0) = lim = lim
x →0 x2 − x x →1 x 2 + x x →0 x + 1
x <0 x <1 x<0

Aşadar funcia f nu este continuă pentru x0 i {–1, 0, 1}, deoarece limitele laterale în acestea
nu sunt egale cu valoarea funcţiei în x0.

2. Pe Z \ {1} funcţia f este continuă. Studiem continuitatea în x0 = 1. Avem:


f(1 – 0) = 1 + 2a, f(1 + 0) = 4a – 1. Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine 1 + 2a = 4a – 1,
iar cu notaţia y = 2a rezultă ecuaţia y2 – y – 2 = 0. Se obţine y i {–1, 2} şi apoi a = 1.

3. Ecuaţia f(x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x−1 −1= 0 şi 3x−1 − 9 = 0 . Rezultă că 2 x−1 =1= 20 ,
respectiv 3x−1 = 32 , deci x ∈ {1, 3} .
Tabelul de semn al funcţiei continue f este:
x 0 1 3 +∞
f(x) +++++0–––– 0++++++

Testul 2

Soluţii
1. Funcţia f este continuă pe Z \ {0, 1} având în vedere operaţiile cu funcţii continue.
Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1.

( )
2 2
• f (0 − 0) = lim sin 22 x = lim sin 2 x ⋅ 4 = 4 , iar f (0 + 0) = lim(ax + b) = b
x →0 x x →0 2x x →0

sin( x − 1) sin( x − 1) 1 ⎞
• f(1 – 0) = a + b, f (1 + 0) = lim 2 = lim ⎛⎜ ⋅ =1.
x →1 x −1 x →1 ⎝ x − 1 x + 1 ⎠⎟
Rezultă că:
⎧b = 4
• f este continuă pe Z dacă ⎨ deci a = –3, b = 4.
⎩a + b = 1
200
• f este continuă pe Z \ {1} dacă b = 4 şi a @ –3.
• f este continuă pe Z \ {0, 1} dacă b @ 4 şi a + b @ 1.

2. a) Dacă x i {, din f(x) = 3,5 rezultă că x = 3,5 h [2, 3].


Dacă x i Z \ {, din f(x) = 3,5 se obţine x2 = 3,5 sau x ∈ {− 3,5 , 3,5} . Dar 3,5 < 2 şi nu
există x cu proprietatea cerută.
b) Avem f(2) = 2 şi f ( 5) = 5 .
Pentru λ = 3,5 i [2, 5], nu există α ∈ [2, 5] astfel încât f(α) = 3,5. Aceasta deoarece
[2, 5] ⊂ [2, 3] şi se are în vedere punctul a).
Aşadar f nu are proprietatea lui Darboux.

3. Fie f : Z → Z, f ( x) = (2 x −16)( x − x 3 ) . Inecuaţia dată se scrie f ( x) T 0 . Vom stabili


semnul funcţiei continue f. Ecuaţia f ( x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x −16 = 0 şi x − x 3 = 0 ,
cu soluţiile x ∈ {4, 0,1,−1} .
Alcătuim tabelul de semn pentru f:
x –∞ –1 0 1 4 +∞
f(x) ––––––0++++0––––0++++0–––
Soluţia iencuaţiei f(x) T 0 este x i (–∞, –1] N [0, 1] N [4, +∞).

Testul 3

Soluţii
1. Fie x0 i m. Se obţine:
f ( x0 − 0) = lim( x[ x]) = x0 ( x0 − 1) şi f ( x0 + 0) = lim x [ x ] = x0 ⋅ x0 = x02 .
x → x0 x→ x0
x < x0 x<x0

Funcţia f are limită în x0 dacă şi numai dacă x0 ( x0 − 1) = x02 deci numai dacă x0 = 0.
Aşadar f este continuă în x0 = 0 şi discontinuă în oricare x0 i m \ {0}.

2. Avem: f(a – 0) = a2 + 2a, f(a + 0) = 2a + a3.


Din egalitatea f(a – 0) = f(a + 0) se obţine ecuaţia a2 + 2a = 2a + a3 cu soluţia a i {0, 1}.
Aşadar:
• pentru a i {0, 1}, funcţia este continuă pe Z,
• pentru a i Z \ {0, 1} funcţia este continuă pe Z \ {a}.

3. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = a.


Funcţia f este continuă pe Z şi are tabelul de semne:

x –∞ a +∞
f(x) +++++++ 0++++++++

201
Testul 4

Soluţii

1. Avem: f (n) = lim ⎛⎜ n 6 x + 1 ⋅ 2x ⎞⎟ = lim n ⋅12x + 2x = n = n .


2 x x 2 x x 2

x →∞ ⎝ 3 n ⋅ 4 + 1 ⎠ x→∞ n ⋅12 + 3 n
n(n + 1)
Aşadar: f (1) + f (2) + ... + f (n) = 1 + 2 + ... + n = .
2

2. Considerăm funcţia g : [a, b] → Z, g(x) = f(x) – x.


Funcţia g este continuă şi avem:
g(a) = f(a) – a U 0, g(b) = f(b) – b T 0. Folosind proprietatea lui Darboux pe [a, b] pentru
funcţia g rezultă că există x0 i [a, b] cu g(x0) = 0, adică f(x0) – x0 = 0.

3. Tabelul de semn:

x –∞ –1 0 1 2 +∞
f(x) ––––– 0+++0++++0––––0++++

202
Capitolul III. Funcţii derivabile
3.1. Derivata unei funcţii într-un punct
Exersare

E1. Soluţie:
a) Studiem existeţa derivatei funcţiei f în punctul x0 = 2.
Rezultă că:
3x 2 − 4 x − 4 ( x − 2)(3 x + 2)
f ′(2) = lim = lim = lim(3x + 2) = 8 , deci funcţia f este derivabilă în
x →2 x−2 x→2 x−2 x→2

x0 = 2, graficul său admite tangentă în x0 = 2, iar tangenta are panta m = 8.


2 x 2 − 3x 5 x 2 − 3x
b) Avem: f s′(0) = lim = lim(2 x − 3) = −3 şi f d′(0) = lim = lim(5 x − 3) =−3 .
x →0
x<0
x x →0 x→0
x>0
x x→0

Aşadar f ′(0) = −3 şi graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0, panta fiind m = –3.


⎧2 x − 1, x U 1
c) Avem: f ( x) = ⎨ .
⎩ 1 , x <1
2x −1 −1 2( x − 1)
Se obţine că f s′(1) = 0 şi f d′ (1) = lim = lim = 2 , deci f nu are derivată în
x →1
x >1
x − 1 x →1
x >1
x − 1
x0 = 1 şi graficul său nu admite tangentă în x0 = 1.
x2 x − 0
d) Avem f ′(0) = lim = lim x x = 0 .
x−0
x →0 x →0

Aşadar graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0.

E2. Soluţie:
3x +11−8 3( x +1)
a) Se obţine: f ′(−1) = lim = lim =3;
x→−1 x +1 x→−1 x +1

x 2 − 3 x − 11 + 13 x 2 − 3x + 2 ( x − 2)( x − 1)
b) f ′(2) = lim = lim = lim = lim( x − 1) = 1 .
x →2 x−2 x → 2 x−2 x → 2 2 x →2

1 1

5− x −5 −1 1
c) f ′(0) = lim x + 5 5 = lim = lim =− .
x →0 x x → 0 5( x + 5) x x → 0 5( x + 5) 25
x +1 −1 ( x + 1) − 1 1 1
′ = lim
d) f (0) = lim = lim = .
x →0 x x → 0 x( x + 1 + 1) x → 0 x +1 +1 2
x −1 x −1
2 + 3− 2 − 3 2 −2 2 x+1 −1 ln 2
e) f ′(−1) = lim = lim = lim = .
x →−1 x +1 x→−1 x +1 x→−1 2( x +1) 2
sin x + sin 2 x ⎛ sin x sin 2 x ⎞
f) f ′(0) = lim = lim⎜ +2 ⎟=1+ 2 + 3 .
x→0 x x →0⎝ x 2x ⎠

E3. Soluţie:
a) Avem:
2 x − x 2 − 2 x0 + x02 2( x − x0 ) − ( x 2 − x02 )
f ′( x0 ) = lim = lim = lim[2 − ( x + x0 )] = 2 − 2 x0 .
x → x0 x − x0 x → x0 x − x0 x → x0

În particular se obţine că f (0) = 2, f (1) = 0, f (2) = –2.


203
x 3 − x03 ( x − x0 )( x 2 + xx0 + x02 )
b) Avem f ′( x0 ) = lim = lim = lim( x 2 + xx0 + x02 ) = 3 x02 .
x→ x0 x − x x→ x0 x − x0 x→ x0
0
În particular se obţine că f ′(0) = 0, f ′(1) = 3, f ′(−1) = 3 .
sin x + x ⎛ sin mx ⎞
c) Avem: f ′(0) = lim = lim⎜ +1⎟= 2 şi
x→0 x x→0⎝ x ⎠
sin x + x − π ⎛ sin x ⎞
f ′( π) = lim = lim⎜1+ ⎟.
x→π x− π x→π⎝ x− π ⎠
Deoarece sin( x − π) = sin x ⋅ cos π − sin π ⋅ cos x = − sin x avem că
⎛ sin( x − π) ⎞
f ′(π) = lim ⎜1 − ⎟ = 1 −1 = 0
x →π
⎝ x−π ⎠
d) Avem:
x x
− 20
2
x +1 x0 +1 x ( x02 +1)− x0 ( x 2 +1) ( x − x0 )(1− xx0 )
f ′( x0 ) = lim = lim 2 2 = lim 2 2 =
x→ x0 x − x0 x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1)
0 0
x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1)
0 0

1 − xx0 1 − x02
= lim = .
x → x0 ( x 2 + 1)( x 2 + 1) ( x02 + 1) 2
0
În particular se obţine: f ′(−1) = 0, f ′(1) = 0, f ′(0) =1 .

E4. Soluţie:
x −1 − 0 1− x x −1 x −1
a) Avem f s′(1) = lim = lim = −1 , iar f d′ (1) = lim = lim = 1.
x →1
x <1
x −1 x →1 x − 1
x <1
x →1 x − 1
x >1
x →1 x − 1

x+ x x− x x+ x x+x
b) f s′(0) = lim = lim = 0 , iar f d′ (1) = lim = lim = 2.
x→0
x<0
x x →
x<0
0 x x →
x >0
0 x x → 0 x
x +1− 0 x2 −1
c) f s′(−1) = lim = 1 şi f d′ (−1) = lim = lim ( x − 1) = −2 .
x →−1
x <−1
x + 1 x →−1 x + 1
x >−1
x →−1

d)
πx − π πx + π ⎛ π( x − 1) ⎞
2 ⋅ sin⋅ cos ⎜ 2sin ⎟
sin(πx) − sin π 2 2 = lim π
2 ⋅ ⋅ cos πx + π
f s′(1) = lim = lim ⎜ ⎟ =
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 π( x − 1) 2 2 ⎟
x <1 x <1 ⎜
⎝ 2 ⎠
π ln x − 0 ln(1+ x −1)
= 2 ⋅1 ⋅ ⋅ cos π = −π , iar f d′(1) = lim = lim =1 .
2 x →1
x>1
x −1 x→1 x −1

Sinteză

S1. Soluţie:
Se studiază derivaiblitatea funcţiei în punctele date:
a) f s′( x)(0) = lim( x + x +1) =1, f d′(0) = lim cos x = cos 0 = 0 , deci f (0) = 1.
x→0 x →0
x<0 x>0

x + x + 1 −1 x−x
• f ′(−1) = lim = lim =0,
x →−1 x +1 x −−1 x +1

204
x−2 x+2
⋅ sin
sin
cos x − cos 2 2 2 = −1 ⋅ sin 2 = − sin 2 .
• f ′(2) = lim = lim − 2
x →2 x−2 x → 2 x−2
Aşadar graficul funcţiei f admite tangente în punctele date.
1 + e x +1
−1
e x +1 − e0 2 e x +1 − 1 1
b) • f s′(−1) = lim = ln e = 1, f d′ (−1) = lim = lim = .
x →−1 x +1 x →−1 x +1 x →−1 2( x + 1) 2
x+1
1+ e 1+ e
− x+1 x
• f ′(0) = lim 2 2 = lim e − e = e lim e −1 = e .
x→0 x x→0 2x 2 x→0 x 2
Graficul admite tangentă în x = 0 şi nu admite tangentă în x = –1.
2
c) Se obţine: f (–1) = e–2, f ′(2) = , deci graficul admite tangentă în x0 i {–1, 2}.
5
e x −1 − 1 − e −1 + 1 e x −1 − e−1 ex −1 1
• f s′(0) = lim = lim = e −1 ⋅ lim = , iar
x →0 x x →0 x x →0 x e
ln(1+ 2 x) ⎛ ln(1+ 2 x) ⎞
• f d′(0) = lim = lim⎜ 2⋅ ⎟= 2 .
x→0 x x→0⎝ 2x ⎠
Aşadar graficul funcţiei nu admite tangentă în x0 = 0.

S2. Soluţie:
a) Funcţia este continuă şi derivabilă pe Z \ {0}.
Studiem continuitatea în x0 = 0.
Rezultă că f(0 – 0) = 0, f(0 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 0 pentru oricare a i Z.
Funcţia f nu este derivabilă în x0 = 0 deoarece nu este continuă în x0 = 0.
b) Avem: f(2 – 0) = 4 + 2a + b, f(2 + 0) = 8 – a.
Funcţia este continuă în x0 = 2 dacă 8 – a = 4 + 2a + b deci 3a + b = 4.
Studiul derivabilităţii în x0 = 2.
x 2 + ax + b − 4 − 2a − b x 2 − 4 + a( x − 2) ( x − 2)( x + 2 + x)
• f s′(2) = lim = lim = lim = 4+a .
x →2 x−2 x →2 x−2 x →2 x−2
4x − a − 8 + a 4( x − 2)
• f d′ (2) = lim = lim =4.
x →2 x−2 x → 2 x−2
Funcţia este derivabilă în x0 = 2 dacă 4 + a = 4 deci dacă a = 0.
Din egalitatea 3a + b = 4 se obţine b = 4.
Aşadar:
• dacă a = 0, b = 4 funcţia este continuă şi derivabilă în x0 = 2;
• dacă 3a + b = 4, a @ 0, funcţia este continuă dar nu este derivabilă în x0 = 2;
• dacă 3a + b @ 4 funcţia nu este continuă, deci nici derivabilă în x0 = 2.
⎧x , x U 1
c) Avem: f ( x) = ⎨ .
⎩ 2 x − 1, x < 1
Se obţine f(1 – 0) = 1, f(1 + 0) = 1, f(1) = 1, deci f este continuă pe Z.
2 x −1−1 x −1
De asemenea f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = 1 , deci f nu este derivabilă în x0 = 1.
x→1
x<1
x −1 x →1 x −1

205
d) D = [0, + ). Avem f(1 – 0) = arccos1 + b = b, f(1 + 0) = a.
Rezultă că f este continuă în x0 = 0 dacă a = b.
x2 −1 ( x − 1)( x + 1) x +1 2
Pentru a = b rezultă că f d′ (1) = lim = lim = lim = = +∞ .
x →1
x >1
x − 1 x →1
x >1
( x − 1)( x − 1) x →1
x >1
x − 1 0 +

Aşadar pentru oricare a, b i Z, f nu este derivabilă în x0 = 1.

S3. Soluţii:
a) Deoarece f(1 – 0) = –1 = f(1 + 0) funcţia f este continuă în x0 = 1. Se obţine:
2x −1−1 x2 + x − 2 ( x − 1)( x + 2)
f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = lim = 3.
x →1 x −1 x →1 x −1 x →1 x −1
Rezultă că x0 = 1 este punct unghiular pentru f.
b) Funcţia este continuă în x0 = 0.
x 2 +1−1 ex −1
Rezultă că f s′(0) = lim = lim x = 0 şi f d′ ( x) = lim =1.
x→0 x x→0 x →0 x
Punctul x0 = 0 este punct unghiular pentru f.
c) Funcţia este continuă în x0 = 0.
x2 −0 sin x
Se obţine că f s′(0) = lim = 0 şi f d′ (0) = lim =1.
x→0 x x → 0 x
Aşadar x0 = 0 este punct unghiular.

S4. Soluţie:
a) Funcţia f este continuă în x0 = 1.
1− x 1− x 1
Se obţine că f s′(1) = lim = lim = − lim = −∞ , iar
x →1 x − 1 x →1 2 x →1 1 − x
x <1 x <1 (1 − x) x <1

x −1 x −1 1
f 0′(1) = lim = lim = lim = +∞ .
x →1 x − 1 2
x −1
x >1
x →1
x >1 ( x − 1) x →1
x >1

Aşadar punctul x0 = 1 este punct de întoarcere.


b) Funcţia f este continuă în x0 = 3.
Se obţine că f x′(3) = −∞ , f d′ (3) = +∞ deci x0 = 3 este punct de întoarcere.

S5. Soluţie:
Funcţiile f şi g admit tangentă comună în punctul x0 dacă f(x0) = g(x0) şi f (x0) = g (x0), adică
punctul de abscisă x0 este comun graficelor şi tangentele în x0 la cele două grafice au aceeaşi
pantă.
a) Se obţin condiţiile: f(1) = g(1) şi f (1) = g (1).
Rezultă că 2 + a = 1 + b + b şi 2 = 2 + b, adică b = 0, a = –1.
b) Se pun condiţiile f(1) = g (1), f (1) = g (1) şi rezultă egalităţile:
1 + a + b = 2 – 1 + 1 şi 2 + a = 3, deci a = 1, b = 0.
Observaţie:
Funcţiile f şi g fiind de gradul 1 sau 2 graficele lor sunt tangente în x0 i D, dacă ecuaţia
f(x) = g(x) are o soluţie reală dublă x0.

a) Ecuaţia f(x) = g(x) se scrie x2 + bx + b = 2x + a sau x2 + (b – 2)x + b – a = 0.

206
Se pune condiţia ca x0 = 1 să fie soluţie dublă.
Avem: 1 + (b – 2) + b – a = 0 şi 0 = ∆ = (b – 2)2 – 4(b – a).
⎧2b − a = 1
Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ 2 cu soluţia a = –1, b = 0.
⎩b − 8b + 4a = −4

S6. Soluţie:
a) Tangenta la graficul funcţiei g în punctul x0 = 1 are panta
3 x 2 + cx +1− c − 4 3( x 2 −1) + c( x −1) [3( x +1) + x]( x −1)
g′(1) = lim = lim = lim =
x→1 x −1 x→1 ( x −1) x→1 x −1
= lim[3( x + 1) + c] = 6 + c .
x →1

Panta dreptei y = 7x – 6 este m1 = 7.


Cele două drepte sunt paralele dacă m = m1 deci 6 + c = 7, adică pentru c = 1.
b) Panta tangentei în x0 = 1 la graficul lui f este egală cu
x3 + ax 2 +b −1− a −b ( x3 −1) + a( x 2 −1)
m = f ′(1) = lim = lim =
x→1 x −1 x→1 x −1
= lim⎣⎡ ( x 2 + x +1) + a( x +1) ⎦
⎤= 3+ 2a
x→1
Condiţia de paralelism a tangentei cu deapta y = 5x + 1 impune egalitatea 3 + 2a = 5, deci
a = 1.
Tangenta în x0 = –1 la graficul funcţiei f are ecuaţia
y – f(x0) = f (x0)(x – x0) adică y – f(–1) = f (–1)(x + 1) sau y + 1 – a – b = (3 – 2a)(x + 1)
care adusă la o formă mai simplă se scrie pentru a = 1 : y = x + 1 + b.
Deoarece tangenta trebuie să aibă ecuaţia y = x + 5 se obţine că 1 + b = 5 deci b = 4.

S7. Soluţie:
Punctele comune ale graficelor sunt date de ecuaţia f(x) = g(x).
Se obţine ecuaţia x02 + (a − b) x0 + b − a = 0 (1), unde x0 i Z reprezintă abscisa punctelor comune.
Tangentele în punctele x0 trebuie să aibă aceeaşi pantă.
Aşadar se pune condiţia f (x0) = g (x0). Se obţine 4x0 + a = 2x0 + b de unde a – b = –2x0.
Înlocuind a – b = –2x0 în relaţia (1) se obţine x02 + (−2 x0 ) x0 + 2 x0 = 0 cu soluţia x0 i {0, 2}.
Aşadar rezultă a = b, pentru x0 = 0, respectiv a = b – 4, pentru x0 = 2.
Se obţin funcţiile f(x) = 2x2 + ax + a, g(x) = x2 + ax + a, cu tangenta comună în x0 = 0,
respectiv f(x) = 2x2 + ax + a + 4, g(x) = x2 + (a + 4)x + a cu tangentă comună în x0 = 2.

207
3.3 Operaţii cu funcţii derivabile
Exersare

E1. Soluţii:
a) D = Z, f (x) = 3x2 + 3, x i Z;
b) D = Z, f (x) = 2 – 4x3, x i Z;
1
c) D = [0, + ), f ′( x) = 1 + , x ∈ (0, + ∞) ;
x
d) D = Z, f (x) = 3x2 + cosx – sinx, x i Z;
1
e) D = (0, + ), f ′( x) = 6 x 2 + , x ∈ (0, + ∞) ;
x
f) D = Z, f (x) = 2xln2 + 3xln3 – 1, x i Z;
1 1
g) D = (0, + ), f ′( x) = + , x i (0, + );
x ln 2 x ln 3
h) D = Z, f (x) = 4cos x + 5sin x, x i Z;
1
i) D = (0, + ) f ′( x) = 2 x + + cos x , x ∈ (0, + ∞) ;
x ln 3
⎧ π ⎫ 1 1
j) D = [0, +∞) \ ⎨± + k π / k ∈ m⎬; f ′( x) = + 2 , x ∈ D \{0}
⎩ 2 ⎭ 2 x cos x
k) D = Z, f(x) = 2x2 + 2, f (x) = 4x, x i Z;
2⋅1 1
l) D = [0, +∞), f ′( x) = + , x ∈ (0, +∞) ;
3
3 x 2 x ln 0,5

3 4
m) D = (0, +∞) , f ( x) = 3log 3 x + 4 log 2 x , f ′( x) = + , x ∈ (0, +∞);
x ln 3 x ln 2
⎛⎧ π ⎫ ⎞
n) D = Z \⎜⎨± + k π⎬ ∪ {k π / k ∈ m ⎟,
⎝⎩ 2 ⎭ ⎠

2 1 2sin 2 x + cos 2 x sin 2 x +1


f ′( x) = + = = ; x ∈ D;
cos 2 x sin 2 x cos 2 x⋅sin 2 x cos 2 x⋅sin 2 x
p) D = Z, f ′( x) = 2 + 3 2 , x ∈ Z ;

1 1
q) D = Z, f ( x) = 2 ⋅ 2 x + ⋅ 3x , f ′( x) = 2 ⋅ 2 x ln 2 + 3x ln 3, x ∈Z .
3 3

E2. Soluţii:
1 1
a) D = (0, + ∞) , f ′( x) = log 2 x + x ⋅ = log 2 x + , x ∈ (0, + ∞) ;
x ln 2 ln 2
208
1 1 5
b) D = [0, + ), f ′( x) = 2 x x + x 2 ⋅ = 2x x + x x = x x , x ∈ D \{0} .
2 x 2 2
x2 x
Pentru x = 0 se obţine: f ′(0) = lim = lim x x = 0 .
x →0 x x →0

5
Aşadar f ′( x) = x x , x ∈ [0, + ∞) ;
2
c) D = Z, f (x) = sinx + xcosx, x i Z;
d) D = Z, f (x) = 2xcosx – x2sinx, x i Z;
e) D = Z, f ′( x) = 2 x ln 2(3x −1) + (2 x −1)⋅3x ln 3 , x i Z;
2 1
f) D = (0, + ), f ′( x) = log 2 x + (2 ln x + 1) , x ∈ (0, + ∞) ;
x x ln 2
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
g) D = [0, + ), f ′( x) = ⎜1 −
⎝ 2 x⎠
( )
⎟ x + x + ( x − x ) ⎜1 + 3 2 ⎟ , x ∈ (0, + ∞) ;
3

⎝ 3 x ⎠
Pentru x = 0 avem:
( x − x )( x + 3 x ) x2 − x 3 x − x x − x − x ⋅ 3 x
f ′(0) = lim = lim =
x →0
x >0
x x →0
x >0
x
1 1 5
x2 ⋅ x3 x6 1 1
= lim( x − 3 x − x ) − lim = lim = − lim 1 = − = −∞ ;
x →0
x >0
x →0
x >0
x x →0 x
x >0
x →0
x >0 x 6
0+
h) D = Z, f ′( x) = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (3 − x 2 )′ = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (−2 x) = −6 x(3 − x 2 ) , x ∈ Z ;
⎛ 1 ⎞
i) D = [0, + ), f ′( x) = 3 ⋅ ( x − x ) 2 ⋅ ( x − x )′ = 3( x − x ) 2 ⎜1 − ⎟ , x ∈ (0, + ∞) .
⎝ 2 x⎠
Pentru x = 0 se obţine:
( x − x )3 x3 − 3x 2 x + 3x 2 − x x
f ′(0) = lim = lim = lim( x 2 − 3 x x + 3x − x ) = 0 ;
x→0
x>0
x x →
x>0
0 x x→0
x>0

1 ln x
j) D = (0, +∞) , f ′( x) = ln x + x⋅ + 2⋅ln x(ln x)′ = ln x +1+ 2 , x ∈ (0, +∞) ;
x x
k) D = Z, f ′( x) = sin 2 x + x(sin 2 x)′ = sin 2 x + x ⋅ 2sin x ⋅ cos x , x ∈ Z ;
l) D = Z, f ′( x) = 2( x − 1)e x + ( x − 1) 2 e x = ( x − 1)e x ( x + 1) = ( x 2 − 1)e x , x ∈ Z .

E3. Soluţie:
1′⋅ x −1⋅ x′ 1
a) D = Z \ {0}, f ′( x) = 2 =− 2 , x ∈ D ;
x x
2 2
1′⋅ x −1⋅( x )′ 2x 2
b) D = Z \ {0}, f ′( x) = 4 =− 4 =− 3 , x ∈ D ;
x x x
( x −1)′x − ( x −1) x′ x − x +1 1
c) D = Z \ {0}, f ′( x) = = = 2 , x∈D;
x2 x2 x
( x −1)′( x +1) − ( x −1)( x +1)′ x +1− x +1 2
d) D = Z \ {–1}, f ′( x) = 2
= 2
= , x∈D;
( x +1) ( x +1) ( x +1) 2
( x 2 − x +1)′( x 2 + x +1) − ( x 2 − x +1)( x 2 + x +1)′
e) D = Z, f ′( x) = =
( x 2 + x +1) 2

209
(2 x −1)( x 2 + x +1) − (2 x +1)( x 2 − x +1) 2(−1+ x 2 )
= = , x ∈Z ;
( x 2 + x +1) 2 ( x 2 + x +1) 2
1 − x2
f) D = Z, f ′( x) = , x ∈Z ;
( x 2 − x + 1) 2
1+ cos x 1
g) D = Z \{π+ 2k π | k ∈ m}, f ′( x) = 2 = , x∈ D ;
(1+ cos x) 1+ cos x
⎧ π ⎫ −(1+ sin x) −1
h) D = Z \ ⎨− + 2k π k ∈ m⎬ , f ′( x) = 2 = , x∈D ;
⎩ 2 ⎭ (1+ sin x) 1+ sin x
⎧ π ⎫ sin x − cos3 x − sin x⋅cos 2 x
i) D = Z \ ⎨k π , ± + 2k π / k ∈ m⎬ , f ′( x) = , x∈ D;
⎩ 2 ⎭ sin 2 x⋅cos 2 x
⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞
⎜1+ ⎟( x +1− ln x) − ( x +1+ ln x)⎜1− ⎟
⎝ x⎠ ⎝ x ⎠ 2( x +1− x ln x)
j) D = (0, +∞) , f ′( x) = 2 = ,
( x +1− ln x) x( x +1− ln x) 2
x ∈ (0, + ∞) ;
3 x − 2x
k) D = [0, + ∞) , f ′( x) = , x ∈ [0, + ∞) ;
2(1 + x ) 2
ex
l) D = Z, f ′( x) = , x ∈Z ;
(2 + e x ) 2
⎧ π ⎫ 1+ tg 2 x
m) D = Z \ ± + k π k ∈ m , f ′( x) =
⎨ ⎬ , x∈ D;
⎩ 2 ⎭ (1+ tg x) 2
⎧ π ⎫ 1− 2tg x − 4tg 3 x − tg 4 x
n) D = Z \ ⎨k π , ± + k π k ∈ m⎬ , f ′( x) = , x∈ D.
⎩ 2 ⎭ (1+ tgx) 2

E4. Soluţie:
a) D = Z, f ′( x) = 3x 2 −12, x ∈ Z . Se obţin soluţiile x ∈ {−1,1} .

b) D = Z, f ′( x) = 6 x 2 − 30 x + 23 = 6( x 2 − 5 x + 4), x ∈ Z .
Mulţimea de soluţii {1; 4} .

c) D = D f ' = Z, f ′( x) = (2 x + 6)e x + ( x 2 + 6 x −15)e x = e x ( x 2 +8 x − 9) .


Soluţiile: x ∈ {1,−9} .
1
d) D = D f ' = (0,+∞), f ( x) = 2 x ln x + x 2= x(2 ln x +1) .
x
1
1 −
Se obţine ecuaţia 2 ln x + 1 = 0 sau ln x = − cu soluţia x = e 2 .
2
−(2 x − 6)
e) D = D f ' = Z −{2, 4} , f ′( x) = . Soluţia x = 3.
( x 2 − 6 x +8) 2
−2( x 2 − 4 + 3)
f) D = D f ' = Z, f ′( x) = . Soluţiile x ∈ {1,3} .
( x 2 − 5 x + 7) 2

210
⎧ π ⎫ cos 2 x + sin 2 x + 2sin x)
g) D = D f ' = Z −⎨± + 2k π k ∈ Z⎬ , f ′( x) = .
⎩ 2 ⎭ cos 2 x
1
Se obţine ecuaţia 1 + 2sin x = 0sau sin x = − , cu soluţiile
2
7π 11π
x= + 2k π, x = + 2 k π, k ∈ Z .
6 6
3( x 2 −1)
h) D = D f ' = (0,+∞), f ′( x) = . Soluţia x = 1.
2x x

211
Sinteză

S1. Soluţie:
a) Calculăm mai întâi:
• ( x sin x + cos x)′ = sin x + x cos x − sin x = x cos x
• ( x cos x − sin x)′ = cos x − x sin x − cos x =−x sin x
Rezultă că:
( x sin x + cos x)′( x cos x − sin x) − ( x sin x + cos x)( x cos x − sin x)′
f ′( x) = =
( x cos x − sin x) 2
x cos x( x cos x − sin x) + x sin x( x sin x + cos x) x2
= = ;
( x cos x − sin x) 2 ( x cos x − sin x) 2
b) Avem:
⎛ x x2 x n−1 xn ⎞ ⎛ x x2 x n−1 ⎞ −x x n
f ′( x) =−e−x⎜1+ + +...+ + ⎟+ e−x⎜1+ + +...+ ⎟= e
⎝ 1! 2! (n −1)! n ! ⎠ ⎝ 1! 2! (n −1)!⎠ n!

S2. Soluţie:
6 x( x −1) − 3 x 2 + 2 3 x 2 − 6 x + 2
a) f ′( x) = = , x ∈ R −{1} .
( x −1) 2 ( x −1) 2
b) Tangenta în x0 are panta m = f ′ (x0) şi este paralelă cu y = 2x – 1 dacă m = 2.
Rezultă ecuaţia f ´(x0) = 2, adică 3x02 − 6 x0 + 2 = 2( x0 −1) 2 cu soluţiile x0 ∈ {0, 2} .
c) Două drepte sunt perpendiculare dacă produsul pantelor lor este egal cu –1.
Tangenta în x0 are panta m = f ′( x0 ) iar dreapta y = x are panta m1=1.
⎧1 3⎫
Se obţine relaţia f ′( x0 ) = – 1 sau 3x02 − 6 x0 + 2 = −( x0 − 1) 2 , cu soluţiile x0 ∈ ⎨ , ⎬ .
⎩2 2⎭

S3. Soluţie:
x 2 +1− ( x + a )2 x e x ( x 2 +1− 2 x)
Avem: f ′( x) = , g ′( x ) = .
( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2
Se obţine egalitatea, după reducere: e x (−2ax − 2 x) = 0, ∀x ∈ R şi rezultă că a = –1.

S4. Soluţie:
x 2 + x +1− ( x + m)(2 x +1)
Obţinem f ′( x) = , x ∈R .
( x 2 + x +1) 2
Condiţia f ′( x) < 0, ∀x ∈ R conduce la −x 2 − 2mx +1− m < 0, ∀x ∈ R .
Se impune condiţia ∆ < 0 , adică 4(m 2 − m + 1) < 0 şi nu există m cu această proprietate.

S5. Soluţie
a) Avem f ′( x) = e x⎡
⎣ x + (m + 2) x + 2m ⎤
2
⎦, x ∈ R .
Inegalitatea f ′( x0 ) < 0 are loc pentru x ∈ [−2, 2] , dacă x = –2 şi x = 2 sunt soluţii pentru
f ′( x0 ) = 0. Se obţine m = –2.

212
ex 1
b) g ( x) =
x = . Rezultă că
e ( x +1)( x + 2) ( x +1)( x + 2)
1 1 1 1
Sn = + + +...+ =
1⋅2 2⋅3 3⋅4 (n +1)(n + 2)
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞
=⎜1− ⎟+⎜ − ⎟+⎜ − ⎟+...+⎜ − ⎟+⎜ − ⎟=
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 3⎠ ⎝ 3 4 ⎠ ⎝ n n +1⎠ ⎝ n +1 n + 2 ⎠
1 n +1
= 1− = .
n+2 n+2

213
3.3.5. Derivarea funcţiilor inverse (pag...)
Exersare

E1. Soluţii:
a) f ′( x) = 3( x 2 +1) 2 ( x 2 +1)′ = 3⋅( x 2 +1) 2 ⋅2 x = 6 x⋅( x 2 +1) 2 , x ∈ R ;
( x 2 +1)′ 2x
b) f ′( x) = 2 = 2 , x ∈R;
x +1 x +1
1′ ⎛ 1 − x ⎞′ 2
c) f ′( x) = ⋅⎜ ⎟ = 2 , x ∈ (−1,1) ;
⎛ 1 − x ⎞ ⎝ 1+ x ⎠ x −1
⎜ ⎟
⎝ 1+ x ⎠


1 ⎛ x ⎞′ 1 + x 2 ⋅ (1 − x 2 )
d) f ( x) = ⋅⎜ 2 ⎟
= , x ∈ (0, ∞) ;
x ⎝ 1+ x ⎠ 2 x ⋅ ( x 2 + 1) 2
2
1 + x2
2 2
e) f ′( x) = e x + x⋅e x ⋅( x 2 )′ = e x (1+ 2 x 2 ), x ∈ R ;
f) f ′( x) = cos( x 2 +1)⋅( x 2 +1)′ = 2 x cos( x 2 +1), x ∈R ;
g) f ′( x) =−sin( x 2 + x +1)⋅( x 2 + x +1)′ =−(2 x +1) sin( x 2 + x +1), x ∈R ;
1
h) f ′( x) = ⋅ cos x; x ∈ (0, π) ;
2 sin x
2 x 2 x 2 +1
i) f ′( x) = x +1 + x⋅ 2 = 2 , x ∈R ;
x +1 x +1
1 e x ( x + 1)

j) f ( x) = x

⋅ ( xe ) = , x ∈ (0, +∞) .
2 xe x 2 xe x

E2. Soluţii:
(1+ sin 2 x)′ 2sin x⋅cos x sin 2 x
a) f ′( x) = 2 = 2 = , x ∈R ;
1+ sin x 1+ sin x 1+ sin 2 x
(1+ e x )′ ex
b) f ′( x) = = , x ∈R ;
1+ e x 1+ e x
(1+ sin 2 x)′ sin 2 x
c) f ′( x) = = ,x∈ R;
2 1+ sin x 2 1+ sin 2 x
2

3
d) f ′( x) = cos( x x ) ⋅ ( x x )′ = x ⋅ cos( x x ), x ∈ (0, +∞) ;
2
1 ⎛ x ⎞′ 1 1
e) f ′( x) = ⋅⎜ ⎟ = = , x ∈ (0, 2) ;
⎛x⎞
2
⎝ 2 ⎠ 4 − x 2
4 − x 2

1− ⎜ ⎟ 2
⎝2⎠ 4

−1 ⎛ 1 ⎞′ −1 −1 1
f) f ′( x) = ⋅⎜ ⎟=
2 ⎝ x −1 ⎠

2 ( x −1) 2
= , x ∈ (3,+∞)
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ( x −1) x 2 − 2 x
1−⎜ ⎟ 1−⎜ ⎟
⎝ x −1⎠ ⎝ x −1⎠

214
E3. Soluţii:
1
a) Pentru x0 ∈ (1, +∞) se obţine că f ′( x0 ) = , iar pentru x0 = 1, avem:
2 x0 −1
x −1 1
lim = lim = +∞ .
x →1
x >1
x −1 x →1
x >1 x − 1
Rezultă că domeniul de derivabilitate este (1, +∞) .
1
b) f ′( x) = e x , x ∈ (0, +∞) = D f ' .
2 x

⎪( x 2 −1)3 , x ∈ (−∞,−1]∪ [1, +∞)
c) f ( x) = ⎨
⎪(1− x 2 )3 , x ∈ (−1,1)

Funcţia este derivabilă pe R −{−1,1} .
Studiem derivabilitatea în x0 ∈ {−1,1} .
( x 2 − 1)3
f d′ (−1) = lim = lim ( x + 1) 2 ⋅ ( x − 1)3 = 0 şi f s′(−1) = 0 .
x →−1
x >−1
x 1+ x →−1

Analog se obţine că f ′(1) = 0 .


Aşadar f este derivabilă pe R.
ex −e−x
d) Pentru x ∈ R −{0} se obţine că f ′( x) = , x > 0 şi f ′( x ) = , x<0 .
1+ e x 1+ e−x
Pentru x = 0 avem
⎛1+ e−x ⎞ ⎛ ⎛ e−x −1⎞ ⎞
ln⎜ ⎟ ⎜ ln⎜ 1+ ⎟ ⎟
ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ 2 ⎠ ⎜ ⎝ 2 ⎠ e−x −1⎟
f s′(0) = lim = lim = lim⎜ −x ⋅ ⎟=
x→0 x x→0 x x→0
x<0 ⎜
e − 1 2⋅ x
x<0 x<0 ⎟
⎝ 2 ⎠
⎛ e −1 1 ⎞ 1 1
− x
1 1
= lim⎜ ⋅ ⎟= ln =− ln e =− .
x→0⎝ x 2⎠ 2 e 2 2
⎛ e−x −1⎞ ⎛ ⎛ e x −1⎞ ⎞
ln⎜1+ ⎟ ⎜ ln⎜1 + ⎟ ⎟
ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ 2 ⎠ ⎜ ⎝ 2 ⎠ e x −1 1 ⎟ 1
f ′(0) = lim = lim = lim⎜ ⋅ ⋅ = .
x→0 x x→0 x x→0
x>0 ⎜
e x −1 x 2⎟ 2
x>0 x>0 ⎟
⎝ 2 ⎠
Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0.
⎧ 1
⎪ − , x ∈ (−1, 0)
⎪ arcsin x, x ∈ [−1, 0]
⎧− ⎪ 1 − x2
e) f ( x) = ⎨ . Avem f ′( x) = ⎨ .
⎪⎩+ arcsin x, x ∈ (0,1) ⎪ 1
, x ∈ (0,1)
⎪⎩ 1 − x 2
−arcsin x arcsin x
Pentru x = 0, f s′(0) = lim =−1 şi f d′(0) = lim =1 .
x→0
x<0
x x →
x>0
0 x
Aşadar f nu este derivabilă în x = 0.
De asemenea f nu este derivabilă în x0 = –1.

215
⎪π− arccos x, x ∈ [−1, 0]
⎧arccos(−x ), x ∈ [−1, 0] ⎧
f) f ( x) = ⎨ =⎨ .
⎩arccos x, x ∈ (0,1] ⎩arccos x, x ∈ (0,1]

Funcţia f nu este derivabilă în x0 ∈ {−1,1} deoarece funcţia arccos nu este derivabilă în
x0 ∈ {−1,1} . Pentru x = 0 avem:
π π
− arcsin x −
arccos x − arc cos 0
f d′ (0) = lim = lim 2 2 = −1 şi
x →0 x x → 0 x
π
π − arccos x −
f s′(0) = lim 2 = lim arcsin x = 1 .
x →0
x <0
x x →0 x
Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0.

E4. Soluţie:
a) Funcţia f este strict crescătoare pe [0, +∞ ) , deci este funcţie injectivă.
Deoarece f este funcţie continuă, f(0) = 3 şi lim f ( x) = +∞ , din proprietatea lui Darboux
x →∞

rezultă că f ia toate valorile intermediare de la 3 la +∞.


Aşadar Im f = [3, +∞) şi f este surjectivă. Deci f este bijectivă.
Analog, g este strict crescătoare pe R, deci este injectivă.
Fiind continuă şi având lim g ( x) =−∞ , lim g ( x) = +∞ , rezultă că Imf=(–∞, +∞)= R , deci g
x →−∞ x →∞

este surjectivă.
În concluzie g este bijectivă.
1
b) Rezultă: ( f −1 )′ (4) = , unde f ( x0 ) = 4 .
f '( x0 )
Din relaţia f ( x0 ) = 4 se obţine că x2 + 3 = 4, deci x0 = 1.
1 1
Aşadar ( f −1 )′ (4) = = .
f '(1) 2
1 1 1
Analog: ( g −1 )′ (8) = = = .
g′(2) 3⋅4 12

Sinteză

S1. Soluţie:

⎪ x 2 −1, x ∈ (−∞,−1] ∪ [1,+∞)
a) D = R, f ( x) = ⎨ .

⎩ 1 − x 2
, x ∈ (−1,1)
⎧ x
⎪ 2 , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1,+∞)
⎪ x −1
f ′( x) = ⎨ , D f ′ = R −{−1,1}
⎪ −x , x ∈ (−1,1)

⎩ 1− x 2

216
(1 − ln x)′ −1
b) f ′( x) = = , x ∈ (0, e) .
2 1 − ln x 2 x 1 − ln x

1 ⎛ 2 x ⎞′
c) f ′( x) = ⋅⎜ 2 ⎟
.
⎛ 2x ⎞
2
⎝ 1 + x ⎠
1− ⎜ 2 ⎟
⎝ 1+ x ⎠
⎛ 2 x ⎞′ 2(1 + x ) − 4 x
2 2
2(1 − x 2 )
Dar ⎜ 2 ⎟
= = .
⎝ 1+ x ⎠ (1 + x 2 ) 2 (1 + x 2 ) 2
2 2
⎛ 2x ⎞ ⎛ 2x ⎞ ⎛ 2 x ⎞ ( x − 1) 2 ( x + 1) 2 ⎛ x 2 − 1 ⎞
De asemenea: 1 − ⎜ 2 ⎟ ⎜ = 1 − ⎟⎜ 1 + ⎟= =⎜ 2 ⎟ .
⎝ x +1⎠ ⎝ x2 + 1 ⎠ ⎝ x2 + 1 ⎠ ( x 2 + 1) 2 ⎝ x +1⎠
⎧ 2
1 2
2(1 − x ) 2(1 − x ) 2 ⎪⎪ x 2 + 1 , x ∈ (−1,1)
Aşadar f ′( x) = 2 ⋅ 2 = 2 =⎨ .
x − 1 ( x 2 + 1) ⎪ −2
2
x − 1 ( x + 1)
, x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞)
x2 + 1 ⎩⎪ x 2 + 1
Aşadar D f ′ = R −{−1,1} .

1 ⎛ 1 − x 2 ⎞′
d) f ′( x) = ⋅⎜ 2 ⎟
.
2 2 ⎝ 1+ x ⎠
⎛ 1− x ⎞
1− ⎜ 2 ⎟
⎝ 1+ x ⎠
2
⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 ⎞ 4x2 ⎛1− x 2 ⎞′ 4x
Avem: 1 − ⎜ 2 ⎟
= ⎜1 − 2 ⎟ ⎜
⋅ 1+ ⎟= şi ⎜ 2⎟
=− .
⎝1+ x ⎠ ⎝ 1+ x ⎠ ⎝ 1+ x
2 2 2
⎠ (1 + x ) ⎝1+ x ⎠ (1+ x 2 ) 2
Rezultă că:
⎧ −1
2
(1 + x ) −4 x ⎪⎪1 + x 2 , x > 0
f ′( x) = ⋅ =⎨ .
4 x (1 + x 2 ) 2 ⎪ 1
,x <0
⎪⎩1 + x 2
Aşadar D f ′ =R∗ .
x
e) f ( x) = x x = eln( x )
=e x ln x
, iar
x ln x
⎛ 1 x x⎞ ln x + 2
f '( x) = e ( x ⋅ ln x) ' = x ⎜⎜ ln x + ⎟⎟ = x x ,x > 0.
⎝ 2 x x ⎠ 2 x
⎛ ln x ln( x + 1) ⎞
f) f ( x) = eln( x +1) ln x şi f '( x) = x ln( x +1) ( ln( x + 1)(ln x) ) ' = x ln( x +1) ⎜ + ⎟, x > 0 .
⎝ x +1 x ⎠

S2. Soluţii:
a) D = R, f ′( x) = 3⋅(2 x 2 − 6 x) 2 ⋅(4 x − 6), x ∈ R .
⎧ 3⎫
Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈ ⎨0,3, ⎬ .
⎩ 2⎭
b) D = [0, π], f '( x) = −2sin x cos x + 2sin 2 x = sin 2 x, x ∈ D .

217
⎧ π ⎫
Soluţiile ecuaţiei sin 2x = 0 sunt x ∈ ⎨0, , π⎬ .
⎩ 2 ⎭
x+3
c) D = (−∞, −5] ∪ [−1, +∞), f '( x) = , x ∈ (−∞, −5) ∪ (−1, +∞) . Soluţiile x ∈ ∅ .
2
x + 6x + 5
⎛ 2⎤ 6x +2
d) D =⎜−∞,− ⎥∪ (0,+∞), f ′( x) = 2 , x ∈ D . Ecuaţia f ′( x) = 0 nu are soluţii.
⎝ 3⎦ 3x + 2 x
ln 3, x ∈ R . Soluţiile sunt x ∈ {0, 2} .
3
−3 x 2
e) D = R, f ′( x) = (3 x 2 − 6 x)⋅3x
12 x 2 − 6 x ⎧ 1⎫
f) D = R, f ′( x) = 3 2 2 , x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei sunt x ∈ ⎨0, ⎬ .
1+ (4 x − 3 x +1) ⎩ 2⎭
2 2 2 ⎧ 1⎫
g) D = R, f ′( x) = 2⋅e−x + (2 x +1)e−x ⋅(−2 x) = e−x (−4 x 2 − 2 x + 2) . Soluţiile x ∈ ⎨−1, ⎬ .
⎩ 2⎭
'
⎛ 8 ⎞ 1 ⎛ x 2 + 4 ⎞ 3x 2 +16 x −12 3x +8
h) D =⎜− ,+∞⎟, f '( x) = ⋅⎜ ⎟= ⋅ 2 ,x∈ D.
⎝ 3 ⎠ x 2 + 4 ⎝ 3x +8 ⎠ 2(3x +8) 2 x +4
2
3x +8
2
Soluţiile ecuaţiei f’(x)=0 sunt date de ecuaţia 3x 2 + 16 x − 12 = 0 . Rezultă că x = ∈ D .
3

S3. Soluţii:
a) Funcţia f este strict crescătoare pe R ca sumă de funcţii strict crescătoare pe R, deci este
funcţie injectivă.
Funcţia f este continuă, lim f ( x) = −∞, lim f ( x) = +∞ . Din proprietatea lui Darboux rezultă
x →−∞ x →+∞

că Im f = R , deci f este surjectivă. Aşadar f este bijectivă, deci inversabilă.


1
b) ( f −1 ) (3) =
'
, unde f (x0) = 3. Ecuaţia x + 2 x = 3 are soluţia unică x = 1 (din
f '( x0 )
monotonia lui f ).
1 1
Se obţine că ( f −1 )′ (3) = = .
f '(1) 1+ 2 ln 2

S4. Soluţii:
a) Funcia f este bijectivă. Într-adevăr, fiind strict crescătoare pe (1,+∞) ea este injectivă.
Fiind continuă şi având: lim f ( x) =−∞, lim f ( x) =+∞ , rezultă că mulţimea de valori a
x →1 x →∞
x>1

funcţiei este Im f = R , deci f este surjectivă.


1
b) ( f −1 )′ (2) = =2
f '(2)

( f −1 )′ (e + 2) = 1 =1+ 1 .
f '(e +1) e

218
3.4 Derivate de ordinul doi
Exersare

E1. Soluţii:
a) D = R = D f ′ . Se obţine f '( x) = 3x 2 + 1 şi f ′′( x) = (3x 2 +1)′ = 6 x .
În particular f ′′(−1) =−6, f ′′( x) = 0 .
b) D = R, f '( x) = e x ( x +1), x ∈ R, f ′′( x) = e x ( x + 2), x ∈ R .
Se obţine f ′′(0) = 2, f ′′(1) = 3e .
c) D = R, f ′( x) = cos x − sin x, f ′′( x) =−sin x − cos x, x ∈ R şi f ′′(0) =−1, f ′′( π) =1 .
1 1
d) D = [0,+∞), f ′( x) = +1, x ∈ (0,+∞), f ′′( x) =− , x>0 .
2 x 4x x
1− x 2
e) D = R, f ′( x) = , x ∈ R . Funcţia f ' este funcţie derivabilă pe R, fiind obţinută
(1+ x 2 ) 2
prin operaţii cu funcţii derivabile pe R . Aşadar f este de două ori derivabilă în x0.
⎧ π ⎫ cos x
f) D = R−⎨− + 2k π / k ∈ Z⎬ , f ′( x) = , x∈ D.
⎩ 2 ⎭ (1+ sin x) 2
Funcţia f’ este derivabilă pe D, (operaţii cu funcţii derivabile).
ex
g) D = R, f ′( x) = , x ∈ R . Funcţia este de două ori derivabilă.
(1+ e x ) 2

E2. Soluţii:
a) Avem: f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) deci f este continuă în x=0. De asemenea,
x3
f s' (0) = lim = 0şi f d' (0) = 0 deci f este derivabilă în x0=0.
x →0
x<0
x2
⎧⎪3x 2 , x ≤ 0 '' 3x 2 '' 20 x3
Obţinem f '( x) = ⎨ şi rezultă că: f s (0) = lim = 0, f d (0) = lim = 0 , deci f
3 x →0 x x
⎪⎩20 x , x > 0 x<0
x →0
x >0

este de două ori derivabilă în x0=0.


⎧cos x, x ≤ 0
b) Avem că f este continuă şi derivabilă în x0=0 şi f '( x) = ⎨ 2 .
⎩3 x + 1, x > 0
Funcţia f’ este şi ea derivabilă în x0=0, avînd f ′′(0) = 0 .

⎧⎪ − x 4 , x ≤ 0 ⎧⎪−4 x3 , x ≤ 0
c) f ( x) = ⎨ 4 , f '( x) = ⎨ 3 , f ''(0) = 0 .
⎪⎩ x , x > 0 ⎪⎩4 x , x > 0

⎪⎧ x (3ln x + 1), x > 0


2

d) Funcţia f este continuă şi derivabilă pe (0,+∞) şi f '( x) = ⎨ 2 . Se obţine


⎪⎩3x , x≤0
apoi că f ′′(0) = 0 .

219
E3. Soluţii:
a) D = R, f ′( x) = 4 x + 5, x ∈ R, f ′′( x) = 4, x ∈ R .

b) D = R, f ′( x) = 3x 2 − 4, x ∈ R, f ′′( x) = 6 x, x ∈ R .

c) D = R, f ′( x) = e x +1, x ∈ R, f ′′( x) = e x , x ∈ R .
1 1
d) D = (0, +∞), f ′( x) =1+ , x > 0, f ′′( x) =− 2 , x > 0 .
x x
1
e) D = (0,+∞), f ′( x) = ln x +1, x ∈ (0, +∞), f ′′( x) = , x ∈ (0,+∞) .
x
f) D = R, f ′( x) = e x ( x 2 + 2 x), x ∈ R, f ′′( x) = e x ( x 2 + 4 x + 2), x ∈ R .
g) D = (0, +∞), f ′( x) = 2 x ln x + x, x ∈ (0,+∞), f ′′( x) = 2 ln x + 3, x ∈ (0, +∞) .
h) D = R, f ′( x) = 2sin x cos x = sin 2 x, x ∈ R, f ′′( x) = 2 cos 2 x, x ∈ R .

i) D = R, f ′( x) =−3cos 2 x sin x, x ∈ R, f ′′( x) = 6sin 2 x cos x − 3cos3 x, x ∈ R .


j) D = R, f ′( x) = x cos x, x ∈ R, f ′′( x) = cos x − x sin x, x ∈ R .
5 15
k) D = (0, +∞), f '( x) = x x , x ∈ (0, +∞), f ''( x) = x , x ∈ (0, +∞) .
2 4
⎧ π ⎫ x
l) D = R−⎨± + 2k π k ∈ Z ⎬ f ′( x) = tgx + 2 ,
⎩ 2 ⎭ cos x

1 cos 2 x + x sin 2 x
f ′′( x) = + ,x∈ D.
cos 2 x cos 4 x
3 −6
m) D = R−{−2} , f ′( x) = 2 , f ( x) =
′′ ,x∈ D.
( x + 2) ( x + 2)3

1− x 2 2 x( x 2 − 3)
n) D = R, f ′( x) = , f ′
′ ( x ) = ,x∈R .
( x 2 +1) 2 ( x 2 +1)3

Sinteză

S1. Soluţie:
Folosim formulele trigonometrice:
• sin( x + y ) = sin x cos y + sin y cos x ,
• cos( x + y ) = cos x⋅cos y − sin x⋅sin y
⎛ π⎞ π π
a) Avem • sin⎜ x + ⎟= sin x cos + sin cos x = cos x şi
⎝ 2⎠ 2 2
• sin( x + π) = sin x cos π+ sin π cos x =−sin x .
⎛ π⎞
Aşadar f '( x) = cos x = sin ⎜ x + ⎟ , f ''( x) = − sin x = sin( x + π ) .
⎝ 2⎠

220
⎛ π⎞
b) Se arată că au loc relaţiile: cos ⎜ x + ⎟ = − sin x şi cos( x + π ) = − cos x .
⎝ 2⎠

S2. Soluţie:
Avem f ′( x) = e2 x (8 x +10), f ′′( x) = e2 x (16 x + 28), x ∈ R şi relaţia este verificată.

S3. Soluţie:
Avem f ′( x) = e x (sin x + cos x), f ′′( x) = e x 2 cos x, x ∈ R .
Înlocuind în relaţia dată se obţine că e x ⋅cos x⋅(2 − a ) = 0, ∀x ∈ R , deci a=2.

S4. Soluţie:
Avem f ′( x) = e−2 x (−3sin x − cos x) şi f ′′( x) = e−2 x (7 sin x − cos x), x ∈ R . Înlocuind în relaţia
dată rezultă că e−2 x [ (9 + ab − 3(a + b)) sin x + (ab − a − b −1) cos x ] = 0, x ∈ R .
π
Pentru x = 0 se obţine ab – ( a + b) = 1, iar pentru x = se obţine ab – 3(a + b) = –9.
2
⎧ ab − ( a + b ) = 1 ⎧ a + b = 5
Sistemul ⎨ conduce la ⎨ cu soluţiile a=2, b=3, şi a=3, b=2.
⎩ab − 3(a + b) = −9 ⎩ab = 6

S5. Soluţie:
Obţinem f ′( x) = 2ax + b, f ′′( x) = 2a, x ∈ R şi 4a + 2b + c = 9, 2a + b = 2, 2a = 8.
Aşadar a = 4, b = –6 , c = 5 şi f ( x) = 4 x 2 − 6 x + 5 .

S6. Soluţie:
Avem f ′( x) = 3ax 2 + 2bx + c, f ′′( x) = 6ax + 2b, x ∈ R şi se obţine sistemul
⎧ − a + b − c + 1 = −6

⎨3a + 2b + c = −3
⎪12a + 2b = 4

cu soluţia a = 1, b = –4, c = 2, iar f ( x) = x3 − 4 x 2 + 2 x +1 .

S7. Soluţie:
Se pune condiţia ca funcţiile să fie continue, derivabile în x0 şi ca f s′( x0 ) = f d′( x0 ) .
a) f (0 − 0) = 0, f (0 + 0) = c , deci f este continuă dacă c = 0.
x3 + ax
• f s′(0) = lim = lim( x 2 + a) = a ,
x→0
x<0
x x→0

x3 + bx 2
• f d′(0) = lim = lim( x 2 + bx) = 0 ,
x→0
x>0
x x→0

deci f este derivabilă în x0 = 0 pentru a = 0.


⎪⎧ x , x ≤ 0 ⎪⎧3 x , x ≤ 0
3 2

Se obţine f ( x) = ⎨ 3 2
, f '( x) = ⎨ 2 .
⎩⎪ x + bx , x > 0 ⎩⎪3 x + 2bx, x > 0

221
3x 2
• f s′ (0) = lim = lim 3x = 0 şi
x→0
x<0
x x→0

3 x 2 + 2bx
• f d′ (0) = lim = lim(3 x + 2b) = 2b .
x→0 x x→0

Rezultă că 2b = 0 deci b = 0.
Aşadar f este de două ori derivabilă în x0 = 0 dacă a = 0, b = 0, c = 0 şi deci f ( x) = x3 .
c) f ( π− 0) =−b, f ( π+ 0) = π 2 , deci f este continuă pentru b = −π 2 .
f s′ ( π) =−a, f d′ ( π) = 2 π , deci f este derivabilă în x0 = π dacă a = −2π .

⎪−2 π sin x − π 2 cos x, x ≤ π, ⎧−2 π cos x + π 2 sin x, x ≤ π,
Avem: f ( x) = ⎨ 2 2
şi f ′( x ) = ⎨ .

⎩c sin x + x , x > π ⎩2c sin x cos x + 2 x, x > π
Se obţine:
−2 π cos x + π 2 sin x − 2 π ⎛ π 2 sin( x − π) 1+ cos x ⎞
• f s′′ ( π) = lim = lim⎜ − 2π ⎟=
x→π
x<π
x − π x→π⎝
x<π
x − π x − π ⎠
x ⎛ π− x ⎞
2 cos 2 sin 2⎜ ⎟
2 ⎝ 2 ⎠
=−2 π lim =−4 π lim = π2 .
x→π x− π x →π ⎛ x− π ⎞
2⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠
2c sin x cos x + 2 x − 2 π ⎛ 2( x − π) sin 2 x ⎞
• f d′′ ( π) = lim = lim⎜ +c ⎟=
x→π
x>π
x − π x→π⎝ x − π x − π ⎠
sin(2 x − 2 π)
= 2 + c lim = 2 + 2c .
x→π x− π
π2 − 2
Rezultă că trebuie ca 2 + 2c = π deci 2c =−2 + π , c =
2 2
.
2
π2
Aşadar a = −2π , b = −π 2 , c = −1 + .
2
b) f (2 − 0) = a +13, f (2 + 0) = 4a + b + c , deci f continuă dacă 3a + b + c = 13.
f s′ (2) =15, f d′ (2) = 4a + b , deci f este derivabilă dacă 4a + b = 15.
⎧3x 2 + 3, x ≤ 2
Rezultă că f ( x) = ⎨
′ .
⎩2ax + b ≤, x > 2
Se obţine că
3x 2 + 3−15 3( x 2 − 4)
• f s′′ (2) = lim = lim = lim 3( x + 2) =12 şi
x →2
x<2
x − 2 x →2 x − 2 x →2

2ax + b −15 2ax + b − 4a − b 2a( x − 2)


• f d′′ (2) = lim = lim = lim = 2a .
x−2
x →2 x → 2 x−2 x → 2 x−2
Rezultă că 2a = 12 şi a = 6, apoi b = –9.
d) f (0 − 0) = b, f (0 + 0) = b, f (0) = 3 , deci f este continuă pentru b = 3.
′ 2 x 2 + cx +8 x + 3− 3 x(2 x 2 + cx +8)
f s (0) = lim = lim =8 ,
x→0
x<0
x x→0
x<0
x

222
x 2 + ax + 3− 3
f d′ (0) = lim = lim x + a = a , deci f este derivabilă pentru a = 8.
x →0
x>0
x x→0

⎧6 x 2 + 2cx +8, x ≤ 0
Se obţine: f ′( x) = ⎨ .
⎩2 x +8, x > 0
6 x 2 + 2c +8 −8 2 x +8−8
Avem: f s′′ (0) = lim = lim(6 x + 2c) = 2c şi f d′′ (0) = lim =2 .
x→0
x<0
x x→0 x→0
x>0
x
Rezultă că 2c = 2 deci c = 1.

223
3.5 Regulile lui L’Hôspital
Exersare

E1. Soluţii:
0
Cazuri
0
( x3 − 3 x + 2) ' 3x 2 − 3 0
a) = lim = lim = =0;
x →1 ( x 2 −1) ' x→1 2x 2
( x 2 − 4)′ 2x 1
b) = lim 3 = lim 2 = ;
x→2 ( x − 8)′ x →2 3 x 3
3x 2 3
c) = lim = ;
x→−1 2 x + 4 2
2005
2006⋅ x 2006
d) = lim 2006 = ;
x →1 2007⋅ x 2007
3x 2 27
e) = lim = ;
x→3 2 x − 4 2
1+ cos x 2
f) = lim = =2 ;
x→0 2 x + cos x 1
1 1
1−
x +1 =⎛ 0 ⎞= lim ( x +1) 2 1
g) = lim ⎜ ⎟ = ;
x→0 sin x + cos x ⎝ 0 ⎠ x→0 cos x + cos x − x sin x 2
cos x + 24 cos8 x 25
h) = lim = =5.
x→0 7 cos 7 x − 2 cos 2 x 5

E2. Soluţii:
0
Cazuri de nedeterminare
0
2sin x cos x sin 2 x ⎛0⎞ 2 cos 2 x 2 1
a) = lim = lim =⎜ ⎟= lim = = .
x→0 2 x + 2sin x cos x x →0 2 x + sin 2 x ⎝0⎠ x →0 2 + 2 cos 2 x 4 2
3sin 3 x 9 cos 3x
b) = lim = lim =9.
x→0 sin x x→0 cos
1− cos x sin x 1
c) = lim 2 = lim = .
x→0 3x x→0 6 x 6
x2
e 2 x + sin x
d) = lim =0.
x→0 2 x +1
1− cos x sin x cos x 1
e) = lim x = lim x = lim x
= .
x→0 2e − 2 − 2 x x→0 2 x − 2 x →0 2e 2
n+1 2 n
n(n + 2) x − (n +1) x +1 n(n + 2)(n +1) x n − n(n +1) 2 x n−1
f) = lim = lim =
x →1
x>1
2( x −1) x→1 2
n(n +1)(n + 2) − n(n +1) 2 n(n +1)
= = .
2 2

224
E3. Soluţii:

Cazuri de nedeterminare

2
6x +4 12 x
a) = lim 2 = lim =2.
x→∞ 3 x + 3 x →∞ 6 x

1
6 x −1+ 6 x 2 − x +1 12 x −1 12 3
b) = lim x = lim = lim = lim = .
x→∞ 1 x→∞ 4 x 2 + x −1 x→∞ 8 x +1 x→∞ 8 2
4 x +1−
x
cos 2 x
⋅2 ⎛ 2sin x cos 2 x ⎞ sin x cos x 2
c) = lim sin 2 x = lim⎜ ⋅ ⎟= 2 lim = 2 lim = =1 .
x→0 cos x x→0⎝ sin 2 x cos x ⎠ x →0 sin 2 x x→0 2 cos 2 x 2
x>0
sin x
1
x 1 sin 2 3 x
d) = lim =− lim =0.
x→0 3 3 x →0 x
x>0 −
sin 2 3 x
2 cos 2 x
e) = lim 1+ sin 2 x = 2 .
x→0 cos x
1+ sin x
2 x +1
2 2 x +1
f) = lim x + x +1 = lim 2 =0
x→∞ 1 x →∞ x + x +1

E4. Soluţii:
Cazuri de nedeterminare 0· ∞.
1 1

ln x − ln( x + 1) −x 2 x
a) l = lim = lim x x + 1 = lim =−lim =−1 .
x →∞ ⎛1⎞ x →∞ 1 x→∞ x ( x +1) x→∞ x +1
⎜ ⎟ − 2
⎝x⎠ x
x −π 1
b) l = lim = lim = 1.
x →π tgx x →π ⎛ 1 ⎞
⎜ 2 ⎟
⎝ cos x ⎠
1 2x
− 2
2
ln x − ln( x + 1) −(1− x 2 ) x 2 x( x 2 −1)
c) l = lim = lim x x + 1 = lim = lim =0
x →0 ⎛1⎞ x →0 1 x →0 x( x 2 +1) x→0 x 2 +1
⎜ ⎟ − 2
⎝x⎠ x
1
⎛ arcsin x ⎞ ln x
d) l = lim⎜ ( x ln x)⎟= lim x ln x = lim = lim x = lim(−x) = 0 .
x→0⎝ x ⎠ x→0 x →0 ⎛ 1 ⎞ x→0 1 x→0
x>0 x>0 x>0 ⎜ ⎟ x>0 −
2
⎝ x⎠ x

225
⎛1⎞ 1

ln x ⎜ ⎟ −
e x
x
e) l = lim 1 = lim 1 ⎝ ⎠ = lim =
x →0 x →0
⎛ 1 ⎞ x →0 1
x >0
ex x >0
e x ⎜ − 2 ⎟ x >0 −
⎝ x ⎠ x
1 '
− ⎛ 1⎞
e ⎜− ⎟
x
1

= lim ⎝ x ⎠ = lim e− x = e −∞ = 0 .
x →0 ' x →0
x >0 ⎛ 1⎞ x >0
⎜ − ⎟
⎝ x ⎠
1 '
1 ⎛ 1 ⎞
e ⎜ x+2
⎟ 1

f) l = lim
e x+2
= lim ⎝ x + 2 ⎠ = lim e x + 2 = e∞ = +∞
x →−2
x >−2
1 x →−2
x >−2 ⎛ 1 ⎞
' x →−2
x >−2
x+2 ⎜ ⎟
⎝ x + 2 ⎠

Teste de evaluare
Testul 1

Soluţii
1. Tangenta la graficul funcţiei f în punctul ( x0 , f ( x0 ) ) are ecuaţia
y − f ( x0 ) = f '( x0 ) ⋅ ( x − x0 ) . Aceasta trece prin M (2,1) dacă 1 − f ( x0 ) = f '( x0 )(2 − x0 ) .
Deoarece f ( x0 ) = f (1) = a + 2 şi f ′( x0 ) = f ′(1) = a + 3 se obţine că: 1 − (a + 2) = (a + 3) ⋅ 1 de
unde a =−2 .
x
sin x 1
2. f s' (0) = lim = 1, f d' (0) = lim x + 1 = lim = 1 , deci f este derivabilă în x0=0.
x →0 x x →0 x x →0 x + 1
x <0 x >0

3.
x 1 1 x+2
a) f ′( x) = ln( x +1) + , f ′′( x) = + 2
= , x ∈ (0,+∞) .
x +1 x +1 ( x +1) ( x +1) 2
1 2x 1− 2 x −2( x 2 +1) − (1− 2 x)2 x x 2 − 2 x − 2
b) f ′( x) = − = , f ′
′ ( x ) = = , x ∈ R.
x 2 +1 x 2 +1 x 2 +1 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2

226
Testul 2
Soluţii
1. Funcţia este continuă şi derivabilă pe R −{0} . Studiem continuitatea şi derivabilitatea în
x0=0.
Avem: f (0 + 0) = 0, f (0 − 0) = a 2 − 1 . Funcţia este continuă în x0=0 dacă a2–1=0, deci dacă
a ∈ {−1,1} .
2
±x x sin x
Pentru a =±1, f s′ (0) = lim = 0, f d′ (0) = lim = 0 , deci f este derivabilă în x0=0.
x→0
x<0
x x →0
x>0
x
Aşadar
Pentru a ∈R−{−1,1} , f nu este continuă în x0=0, iar f este derivabilă pe R −{0} .
Pentru a ∈ {−1,1} , f este derivabilă pe R .

(2 x −1)( x 2 + x + 2) − ( x 2 − x + 2)(2 x +1) 2 x2 − 4


2. a) f '( x) = = , x ∈R .
( x 2 + x + 2) 2 ( x 2 + x + 2) 2
2 x +1 2( x 2 + x + 2) + 2 x 2 + x
b) D =R, f ′( x) = x 2 + x + 2 + x = =
2 x2 + x + 2 2 x2 + x + 2
4 x 2 +3x + 4
= ,x∈R.
2 x2 + x + 2

0
3. a) Caz de nedeterminare . Aplicăm regula lui L’Hôspital.
0
2 x +1 1
2
2 x + x +1 2
= lim = =1 ;
x→0 1 1
2 x +1 2

b) Caz de nedeterminare . Se obţine:

1
2+
= lim x +1 = 2 + 0 = 2 .
x→∞ 2 3+ 0 3
3+
2 x +1

227
Capitolul IV. Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
4.1. Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor
Exersare

E1. Soluţie:
Se verifică continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f pe intervalul [a, b], respectiv (a, b).
a) Funcţia este restricţia unei funcţii de gradul 2 pe [–3,2], deci este continuă şi derivabilă.
Aşadar se poate aplica teorema lui Lagrange.
f (2) − f (−3)
Avem că ∃c ∈ (−3, 2) astfel încât f '(c) = , adică :
5
2 − 27 1
4c − 3 = de unde c = − .
5 2
b) Funcţia este continuă şi derivabilă pe [1, e] şi se poate aplica teorema lui Lagrange.
ln e − ln1 1 1
Rezultă că există c ∈ (1, e) cu f ′(c) = sau = deci c = e −1 ∈ (1, e) .
e −1 c e −1
c) Se poate aplica teorema lui Lagrange funcţiei f.
f (2) − f (1) 1
Se obţine că f ′(c) = = .
2 −1 3
2 2 1
Dar f '( x) = deci = de unde c = 6 − 1 .
( x + 1) 2 (c + 1) 2 3
1
d) Funcţia f nu este derivabilă în x0 = , deci nu se poate aplica teorema lui Lagrange.
2

E2. Soluţie:
Funcţiile sunt derivabile pe domeniul de definiţie. Se studiază semnul primei derivate.
a) D = R, f ′( x) = 2 x −1, x ∈ R . Alcătuim tabelul de semn şi de monotonie pentru f.
1
x –∞ 2
+∞
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0
b) D =R, f ′( x) = 3− 3x 2 , x ∈ R . Tabelul de monotonie:
x –∞ –1 1 +∞
f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – –
f (x) 1 0 1
3
c) D =R, f ′( x) = 4 x −16 x, x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ {0,− 2, 2} .
Rezultă tabelul:
x –∞ –2 0 2 +∞

f (x) – – – – 0 + + + 0 – – – 0 + + + +
f (x) 1 0 1 0
x
d) D = R, f ′( x) = ( x +1)e , x ∈ R . Avem tabelul de monotonie:
x –∞ –1 +∞
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0

228
e) D = (0,+∞), f ′( x) = ln x +1, x ∈ (0,+∞) . Ecuaţia f ′( x) = 0 este ln x = –1, cu soluţia
x = e −1 . Tabelul de monotonie:
x –∞ e–1 +∞
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0

1 x −1
f) D = (0, + ∞), f ′( x) = 1 − = , x ∈ (0, + ∞) . Rezultă tabelul:
x x
x 0 1 +∞
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0
2
g) D = R \{−1}, f ′( x) = , x∈D.
( x +1) 2
Tabelul de monotonie:
x –∞ –1 +∞
f ′(x) + + + + + + | + + + + + +
f (x) 0 | 0
Funcţia f este crescătoare pe fiecare din intervalele (−∞, 1) şi (−1, +∞) .

4x
h) D = R, f ′( x) = , x ∈R .
( x +1) 2
2

Rezultă tabelul:
x –∞ 0 +∞
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0

E3. Soluţie
Se alcătuieşte tabelul de semn al primei derivate şi de monotonie pentru funcţia f.
a) D =R, f ′( x) = 3x 2 − 6 x, x ∈R .
Avem tabelul:
x –∞ − 2 2 +∞
f ′(x) + + + + 0 – – – 0 ++++
f (x) 0 M 1 m 0
Punctul x = − 2 este punct de maxim local, iar x = 2 este punct de minim local.

b) D =R, f ′( x) = xe x , x ∈R .
Rezultă tabelul:
x –∞ 0 +∞
f ′(x)
– – – – 0 + ++++
f (x) 1 m 0
Punctul x = 0 este punct de minim.

229
x2 − 2 x −3
c) D =R \{1}, f ′( x) = , x∈D.
x −1
Rezultă tabelul:
x –∞ –1 1 3 +∞
f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + +
f (x) 0 M 1 | 1 m 0
Rezultă că x =−1 este punct de maxim local, iar x = 3 este punct de minim local.
−x 2 − 2 x
d) D =R, f ′( x) = 2 , x ∈R .
( x + x +1) 2
Se obţine tabelul:
x –∞ –2 0 +∞
f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – –
f (x) 1 m 0 M 1
Rezultă că x = −2 este punct de minim local, iar x = 0 este punct de maxim local.
2 x 2 −1
e) D =R, f ′( x) =1− = , x ∈R .
x 2 +1 x 2 +1
Se obţine tabelul:
x –∞ –1 1 +∞
f ′(x) + + + + 0 – – – 0 + + + +
f (x) 0 M 1 m 0
Aşadar, x =−1 este punct de maxim local, iar x = 1 este punct de minim local.
ln x −1
f) D = (0,1) ∪ (1,+∞), f ′( x) = , x∈ D.
(ln x) 2
Avem tabelul:
x 0 1 e +∞
f ′(x) – – – | – – – 0 + + + +
f (x) 1 | 1 m 0
Punctul x = e este punct de minim local.
g) D = R, f ′( x) = (−x 2 + 3 x − 2)e x , x ∈ R .
Avem tabelul:
x –∞ +1 2 +∞
f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – –
f (x) 1 m 0 M 1
1
h) D = [1, + ∞), f ′( x) = , x ∈ (1, + ∞) .
2 x −1
Se obţine tabelul:
x 1 +∞
f ′(x) | + + + + + + + + +
f (x) 0 0 0
Punctul x = 1 este de minim relativ.

230
Sinteză

S1. Soluţie:
a) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x = 0. Avem:
• f (1− 0) =1+ a, f (1+ a) = 5 + b, deci este necesar ca a = 4 + b .
• f s′(1) = 2 + a, f d′(1) = 5 + 2b . Se pune condiţia ca 2 + a = 5 + 2b .
⎧a = 4 + b
Rezultă sistemul: ⎨ , cu soluţia a = 5, b = 1.
⎩a = 3+ 2b
b) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x0 = π .
• f ( π− 0) = a, f ( π+ 0) =−a + b π , deci rezultă că 2a = b π .
π
• f s′( π) =−1, f d′( π) = b. Aşadar, b =−1 şi a = − .
2

S2. Soluţii
x2 + 2 x −3
a) D = R \{−1}, f ′( x) = , x∈D.
( x +1) 2
Se obţine tabelul de monotonie:
x –∞ –3 –1 1 +∞
f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + +
f (x) 0 M 1 | 1 m 0

Funcţia este monoton crescătoare pe intervalele (−∞, − 3) şi (1, +∞) , descrescătoare pe


intervalele (−3, −1) şi (−1, 1), x =−3 este punct de maxim local, iar x =1 este punct de
minim local.
−2 x 5 +8 x −2 x( x 4 − 2)
b) D = R, f ′( x) = 4 = , x∈R.
( x + 4) 2 ( x 4 + 4) 2
Rezultă tabelul:
x –∞ − 2 0 2 +∞
f ′(x) + + + + 0 – –– – 0 + + + 0 – – – –
f (x) 0 M 1 m 0 M 1

c) D = (0,+∞), f ′( x) = 2 x ln x + x = x(2 ln x +1), x ∈ (0,+∞) .


Se obţine tabelul:
1
x 0 e

2 +∞
f ′(x) – – – – 0 + ++++
f (x) 1 m 0
1 3x − 2
d) D = [1,+∞), f ′( x) = x −1 + x⋅ = , x ∈ (1,+∞) .
2 x −1 2 x −1
Se obţine tabelul:
x 1 +∞
f ′( x)| + + + + + + + + +
f (x) 0 0 0
Punctul x = 1 este punct de minim local.
231
2x
e) D = R, f ′( x) =1− , x ∈ R . Ecuaţia f ′( x) = 0 conduce la x 2 + 1 = 2 x, cu soluţia
2
x +1
3
x= . Se obţine tabelul:
3
3
x –∞ +∞
3
f ′(x) + + + + 0 – – – – –
f (x) 0 M 1

1 5 2 x2 −5x + 2
f) D = (0, +∞), f ′( x) = − = + 2, x ∈ (0, +∞) .
x 2( x 2 +1) 2 x( x 2 +1)
Se obţine tabelul:
1
x 0 2 +∞
2
f ′(x) + + + + 0 – – – 0 + + + +
f (x) 0 M 1 m 0
3( x 2 −1) x 2 −1
g) D = , f ′( x) = = , x ∈ R \{0, 3, − 3} .
3 3 ( x3 − 3x) 2 3
( x3 − 3x)2
Se obţine tabelul de monotonie:
x –∞ − 3 –1 0 1 3 +∞
f ′(x) + + + + | + + + + 0 – – – – | – – – – 0 + + + | + + + +
f (x) 0 0 M 1 1 m 0 0

1 ′ x
h) D = R, f ′( x) = ( ⋅ 1+ x 2 +1 = ) , x∈ R.
1+ x +12
(1+ x 2 +1 ) x 2 +1
Rezultă tabelul de monotonie:
x −∞ 0 +∞
f ′(x) – – – – 0 + + + + +
f (x) 1 m 0
⎛ 1 x ⎞ 1− x2 − x
i) D =[−1,1] , f ′( x) = 2 ⋅⎜1− ⎟= [ ]
2 , x ∈ −1,1 .
(
1+ x + 1− x 2 ⎝ 1− x 2
⎠ ) 2⎡ 2 ⎤
1− x ⎣1+ x + 1− x ⎦ ( )
Se obţine tabelul de monotonie:
2
x –1 1
2
f ′( x) + + + + 0 – – – – –
f (x) π π
− 0 M 1
4 4
2
Punctele x = – 1, x = 1 sunt puncte de minim local, iar x = , de maxim local.
2

232
⎧ −2
⎪ , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1, ∞)
⎪ x 2 +1
j) D =R, f ′( x) = ⎨ .
⎪ 2 , x ∈ (−1, 1)

⎩ x 2 +1
Se obţine tabelul de monotonie:
x –∞ –1 1 +∞

f ( x) – – – – | ++++ | – – – –
f (x) 1 m 0 M 1

S3. Soluţie
a) D =R, f ′( x) = 3x 2 + m, x ∈R . Funcţia este monotonă pe R dacă f ′( x) are semn constant
pe R . Cum f ′ este funcţie de gradul 2, punem condiţia ∆ ≤ 0 şi se obţine m ∈ [0,+∞) .
b) D =R, f ′( x) = (2 x)e 2 x + 2( x 2 + m)e 2 x = 2e 2 x ( x 2 + x + m), x ∈R .
⎡1 ⎞
Punem condiţia ca x 2 + x + m U 0, ∀x ∈R şi se obţine că ∆ = 1 − 4m ≤ 0 , deci m ∈ ⎢ , + ∞ ⎟ .
⎣4 ⎠
c) D =R, f ′( x) = 6 x 2 +10mx + 6, x ∈R .
⎡ 6 6⎤
Condiţiile f ′( x) ≥ 0 şi x ∈R conduc la ∆ =100m 2 −144 ≤ 0 , de unde m ∈ ⎢− , ⎥ .
⎣ 5 5⎦
m 2x2 + x − m
d) D = (0, +∞), f ′( x) = 2 x +1− = , x ∈ (0, +∞) .
x x
Este necesară condiţia 2 x 2 + x − m ≥ 0, ∀ x ∈ (0,+∞) .
Avem că m 2 ≤ 2 x 2 + x, ∀x ∈ (0, + ∞) , deci m este cel mult valoarea, minimă a expresiei
2 x 2 + x pe (0, +∞) .
Se obţine m ≤ 0, deci m ∈ (−∞, 0) .

S4. Soluţie
Se obţine că f ′( x) = (2 x + m)e 2 x + 2e 2 x ( x 2 + mx +1) = (2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2)e 2 x , x ∈R . Se
pune condiţia ca ecuaţia f ′( x) = 0 , deci 2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2 = 0 să aibă două soluţii reale
diferite. Rezultă că ∆ = 4(m +1) 2 −8(m + 2) > 0 , cu soluţia m ∈ (−∞,− 3) ∪ ( 3,+∞) .

S5. Soluţie
−( x 2 − 3 x + 2) − (m − x)(2 x − 3) x 2 − 2mx + 3m − 2
Se obţine f ′( x) = = , x ∈R \{1, 2} .
( x 2 − 3 x + 2) 2 ( x 2 − 3 x + 2) 2
Se impune condiţia x 2 − 2mx + 3m − 2 ≠ 0, ∀x ∈ D f .
Rezultă că ∆ = 4m 2 − 4(3m − 2) < 0 , cu soluţia m ∈ (1, 2).
Pentru x = 1 obţinem 12 − 2m + 3m − 2 = 0 ⇒ m = 1, iar pentru x = 2 se obţine m = 2.
În concluzie, mulţimea valorilor lui m este [1, 2] .

S6. Soluţie
( 2 x + 2b)( x − a ) − x 2 − 2bx − 5 x 2 − 2ax − 2ab − 5
Avem: f ′( x) = = .
( x − a) 2 ( x − a) 2

233
Punem condiţiile: f ′(−1) = 0 şi f ′(3) = 0.
⎧ a − ab = 2
Se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ , deci a = 1, b = – 1.
⎩3a + ab = 2
x 2 − 2x − 5
Se verifică apoi că funcţia obţinută f ( x) = verifică proprietăţile cerute.
x −1

S7. Soluţie
Punem condiţiile f (1) = 1, f ′(1) = 0 pentru ca A(1, 1) să poată fi punct de extrem.
Avem: f ′( x) = 3mx + 2nx + p şi se obţin egalităţile m + n +2p = 1, 3m + 2n + p = 0 (1).
Panta tangentei la grafic în B(0, p) este m = f ′(0) = tg 45° = 1 .
Se obţine că p = 1. Din relaţiile (1) va rezulta că m = 1, n = –2.

S8. Soluţie
• Dreapta x = 1 este asimptotă verticală. Rezultă că b = 1.
• Dreapta y = x + 4 este asimptotă oblică.
f ( x) ⎛ x 2 + ax +1 ⎞ (a +1) x +1
Se obţine 1 = m = lim = 1 şi 4 = n = lim⎜ − x ⎟= lim = a +1 , deci
x →∞ x x→∞⎝ x −1 ⎠ x→∞ x −1
a = 3.
x 2 + 3 x +1
Funcţia este f ( x) = , x ∈R \{1}
x −1

S9. Soluţie
Fie ABCD dreptunghiul înscris în cercul de centru O şi rază R.
Notăm x lungimea laturii AD, cu x ∈ [0, 2 R] . (fig. 1) A D

Rezultă că AB = 4 R 2 − x 2 , deci perimetrul dreptunghiului R


x
ABCD este dat de relaţia f ( x) = 2⎛⎜ x + 4 R 2 − x 2 ⎞⎟ . O
⎝ ⎠
Se obţine că: B C
⎛ x ⎞ 4R2 − x2 − x
f ′( x) = 2 1−
⎜ ⎟=2 , x ∈ [0, 2 R) .
⎝ 4R2 − x2 ⎠ 4R2 − x2 Figura 1
Determinăm punctele de extrem ale funcţiei f.
Avem tabelul:
x 0 R 2 2R
f ′(x) + + + + 0 – – – – –
f (x) 4R 0 M 1 4R

Rezultă că x = R 2 este punct de maxim şi se obţine că AB = R 2 , deci ABCD este un pătrat.

S10. Soluţie A D
Fie ABCD un dreptunghi de arie S.
Notăm cu x lungimea laturii AD (fig. 2). x S
S
Obţinem că x ⋅ AB = S , deci AB = ,
x
⎛ S⎞ B C
iar perimetrul dreptunghiului este f ( x) = 2⎜ x + ⎟, x > 0 . Figura 2
⎝ x⎠
234
⎛ S ⎞
Avem f ′( x) = 2⎜1 − ⎟ şi rezultă tabelul de monotonie:
⎝ x2 ⎠
x 0 S +∞
f ′( x) – – – – 0 + + +++
f (x) 1 m 0 ∞

S
Rezultă că x = S este punci de minim şi AB = = S.
S
Aşadar, patrulaterul ABCD este pătrat.

S11. Soluţie
Fie O mijlocul bazei [BC] a triunghiului ABC. A
3P − 2 x
Notăm x = OB. Rezultă că AB = .
2 x x
B C
Prin rotaţie în jurul bazei [BC] se obţine un corp format din O
două conuri cu aceeaşi bază (fig. 3).
Înălţimea conului este x, iar raza sa este
2 Figura 3
⎛ 3P ⎞
OA = AB 2 − x 2 = ⎜ − x ⎟ − x2 .
⎝ 2 ⎠
πRh 2 π 2π ⎛ 3P ⎞2
Volumul corpului este f ( x) = 2⋅ = OA⋅ x = x⋅ ⎜ − x ⎟ − x 2 .
3 3 3 ⎝ 2 ⎠
⎛ ⎞
⎜ ⎟
2 π⎜ 9 p 2 3Px ⎟= π 9 P( P − 2 x) .
Aşadar f ′( x) = − 3Px −
3⎜ 4 9P2 ⎟ 6 9P2
⎜ 2 − 3Px ⎟ − 3Px
⎝ 4 ⎠ 4
Tabelul de monotonie este:
P 3P
x 0
2 2
f ′(x) + + + + 0 – – – – –
f (x) 0 M 1

P
Punctul de maxim pentru f(x) este x = când BC = P, AB = AC = P, deci triunghiul ABC este
2
echilateral.

S12. Soluţie
a) Funcţia f este derivabilă pe In, deci i se poate aplica teorema lui Lagrange.
b) Avem că există c n ∈ ( n, n + 1) , cu proprietatea că f ′(c n ) = f (n + 1) − f (n) şi se obţine că:
1 1
= ln ( n + 1) − ln n , deci c n = .
cn ln (n + 1) − ln n
1 ⎛ 1 1⎞ 1 1 1
c) Deoarece c n ∈ ( n, n + 1) rezultă că ∈⎜ , ⎟ şi astfel < < deci
cn ⎝ n + 1 n ⎠ n + 1 cn n
1 1
< ln (n +1) − ln n < , ∀n ∈ N* (1)
n +1 n
235
d) În relaţia (1) dăm lui n valori şi rezultă că avem:
1 1
< ln 2 − ln 1 <
2 1
1 1
< ln 3 − ln 2 <
3 2
...................................
1 1
< ln (n + 1) − ln n <
n +1 n
Prin adunarea acestor inegalităţi obţinem, după reduceri:
1 1 1 1 1 1 1
+ + ... + < ln (n + 1) < + + ... +
2 3 n n +1 1 2 n
1 1 1 1
Aşadar + + + ... > ln (n + 1) > ln n
1 2 3 n

236
4.2. Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor
Exersare

E1. Soluţie
Se stabileşte semnul derivatei a doua a funcţiei f.
a) D =R, f ′( x) = 2 x − 3, f ′′( x) = 2, x ∈R .
Rezultă că funcţia f este convexă pe R .
b) D = R, f ′( x) =−6 x + 6, f ′′( x) =−6 < 0, x ∈ R .
Rezultă că funcţia f este concavă pe R .
c) D =R, f ′( x) = 3x 2 −12, f ′′( x) = 6 x, x ∈R .

Tabelul de convexitate:
x –∞ 0 +∞
f ′′( x) – – – – – 0 + + +++
f (x)

d) D = R, f ′( x) = 6 x − 6 x 2 , f ′′( x) = 6 −12 x, x ∈R .
Se obţine tabelul:
1
x –∞ +∞
2
f ′′(x) + +++ + 0 – – – – –
f (x)

3 −6
e) D = R \{−3}, f ′( x) = 2 , f ( x) =
′′ , x ∈ D . Rezultă tabelul:
( x + 3) ( x + 3)3
x –∞ –3 +∞
f ′′( x) + + + + + | – – – – –
f (x) |

4− x2 2 x( x 2 −12)
f) D = R, f ′( x) = , f ′
′ ( x ) = , x∈R.
( x 2 + 4) 2 ( x 2 + 4)3
Rezultă tabelul:
x –∞ – 12 0 12 +∞
f ′′( x) – – – – 0 +++ 0 – – – – 0 + + + +
f (x)

1− 2 x 3 6 x 2 ( x 3 − 2)
g) D = R \{−1}, f ′( x) = , f ( x) =
′′ , x∈ D.
( x 3 +1) 2 ( x 3 +1)3
Se obţine tabelul:
x –∞ –1 0 3
2 +∞
f ′′( x) + + + + | – – – 0 – – – 0 + + + +
f (x)

237
h) D = R, f ′( x) = (2 x − x 2 )e−x , f ′′( x) = (2 − 4 x + x 2 )e−x , x ∈ R
Se obţine tabelul:
x –∞ 2− 2 2+ 2 +∞
f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + +
f (x)

1
i) D = (0, + ∞), f ′( x) = ln x + 1, f ′′( x) = , x ∈ (0, + ∞) .
x
Funcţia este convexă pe D.
1 2x ( x 2 +1) 2 −1 2 x3 ( x 2 + 2)
j) D = R, f ′( x) = 2 + x 2 , f ′′( x) = 2 x − 2 = 2 x = , x ∈R
x +1 ( x +1) 2 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1)
Se obţine tabelul:
x –∞ 0 +∞
f ′′( x) – – – – – 0 + + + + +
f (x)

E2. Soluţii
a) D = R, f ′( x) = 3x 2 , f ′′( x) = 6 x, x ∈ R . Avem tabelul:
x –∞ 0 +∞
f ′′(x) – – – – – 0 + + + + +
f (x) i

Punctul x = 0 este punct de inflexiune.

b) D = R, f ′( x) = 4 x3 −12 x 2 , f ′′( x) =12 x 2 − 24 x, x ∈ R .


x –∞ 0 2 +∞
f ′′( x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + +
f (x) i i
Punctele de inflexiune sunt x = 0 şi x = 2 .

c) D = R, f ′( x) = (−x 2 + 2 x −1)e−x , f ′′( x) = e−x ( x 2 − 4 x + 3), x ∈ R . Se obţine tabelul:


x –∞ 1 3 +∞
f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + +
f (x) i i

−2 x 6 x 2 + 2)
d) D = R \{−1,1}, f ′( x) = 2 , f ′′( x) = 2 , x∈ D.
( x −1) 2 ( x −1)3
Rezultă tabelul:
x –∞ –1 1 +∞
f ′′(x) + + + + | – – – – – – | + + + +
f (x) | |

Funcţia nu are puncte de inflexiune.

238
2x 2(1− x 2 )
e) D = R, f ′( x) = , f ′
′ ( x ) = , x ∈R .
x 2 +1 ( x 2 +1) 2
Se obţine tabelul:
x –∞ –1 1 +∞
f ′′( x) – – – – – – 0 + + + + 0 – – – – – –
f (x) i i
2 2
f) D = R, f ′( x) = (1− 2 x 2 )e−x , f ′′( x) = e−x (4 x3 − 6 x), x ∈ R .
Se obţine tabelul:
x –∞ − 3 0 3 +∞
f ′′( x) – – – – 0 + + + + 0 – – – 0 + + + +
f (x) i i i

−1 2 x)
g) D = R \{0}, f ′( x) = 2 , f ′′( x) = 2 , x∈ D.
x +1 ( x +1) 2
Se obţine tabelul:
x –∞ 0 +∞
f ′′(x) – – – – – 0 + + +++
f (x) i

h) D = R, f ′( x) = sin 2 x, f ′′( x) = 2 cos 2 x, x ∈ R .


⎧ π ⎫
Ecuaţia f ′′( x) = 0 , adică cos 2x = 0, are soluţiile x ∈ ⎨± + k π k ∈ Z⎬ . Alcătuim tabelul de
⎩ 4 ⎭
semn pentru a doua derivată:
5π 3π π π 3π 5π 7π
x –∞ ..... − − − ... +∞
4 4 4 4 4 4 4
f ′′( x) ––– 0 ++ 0 –– 0 ++ 0 –– 0 ++ 0 –– 0 + ++
f (x) i i i i i i i
π
Punctele de inflexiune sunt xk =± + k π, k ∈ Z .
4

E3. Soluţii
⎧2 x − 3, x ≤ 1 ⎧2, x < 1
a) Se obţine f ′( x) = ⎨ , f ′′( x) = ⎨ . Rezultă că funcţia este convexă pe fiecare
⎩4 x − 5, x > 1 ⎩4, x > 1
din intervalele (–∞, 1) şi (1, ). Nu există puncte de inflexiune.
⎧3x 2 + 1, x < 0 ⎧6 x, x < 0
⎪ ⎪
b) Se obţine f ′( x) = ⎨ 2x , f ′′( x) = ⎨ 2(1 − x 2 ) .
⎪1 + , x > 0 ⎪ 2 2
, x>0
⎩ x2 +1 ⎩ ( x + 1)
Tabelul de semn pentru a doua derivată este:
x –∞ 0 1 +∞
f ′′(x) – – – – – – | + + + + 0 – – – – – –
f (x) i
Punct de inflexiune este x =1 ; punctul x = 0 nu este de inflexiune deoarece f nu este
continuă în x0 = 0 .

239
⎧( x + 1)e x , x ≤ 0 ⎧( x + 1)e x , x ≤ 0
c) Se obţine f ′( x) = ⎨ , f ′′( x) = ⎨ .
⎩2 x + 1, x>0 ⎩2, x>0
Tabelul de semn pentru f ′′(x) este:
x –∞ –2 0 +∞
f ′′(x) – – – – – – 0 + + + + + + + + +
f (x) i

Sinteză

S1. Soluţii:
a) D = R, f ′( x) = 4 x3 −8 x, f ′′( x) =12 x 2 −8, x ∈ R . Se obţine tabelul de variaţie:
6 6
x –∞ − 2 − 0 2 +∞
3 3
f ′(x) ––– 0 + + + + +++ ++ 0 – – – – – – 0 + + + + +
f (x) 1 m 0 M 1 m 0
f ′′(x) + + + + +++ ++ 0 – – – – – 0 + + + + +++ ++
i i

−x 2 − 4 x +8 −24
b) D =R \{−2}, f ′( x) = 2 , f ′′( x) = , x∈D .
( x + 2) ( x + 2)3
Se obţine tabelul de variaţie:
x –∞ −2 − 12 –2 −2 + 12 +∞
f ′(x) – – – – – –– – – – 0+++++ | ++ 0 – – – – – – – – – –
f (x) 1 m 0 | 0 M 1
f ′′(x) + + + +++ ++++++++ | – – – – – – – – – – – –

1 x
c). D = [−1, 1], f ′( x) =1− , f ′′( x) =− , x ∈ (−1, 1)
1− x 2 (1− x 2 ) 1− x 2
Tabelul de variaţie:
x –1 0 1
f ′(x) (– ∞) – – – – – – – – – – – – – – – – – – 0 –––––––––––––––––– (– )
f (x) 1 1 1 0 1 1 1
f ′′(x) + + + + + + + + + + + + 0 – – – – – – – – – – – – – –
i

x 1
d) D = R, f ′( x) =1+ , f ′′( x) = , x ∈R .
2
x +1 ( x +1) x 2 +1
2

Tabelul de variaţie:
x –∞ +∞
f ′(x) + + + + + + + + + + + + + + + + + +
f (x) 0 0 0 0 0
f ′′(x) + + + + + + + + + + + + + + + + + +

240
e) D = R, f ′( x) = ( x 2 + x +1)e x , f ′′( x) = e x ( x3 + 3x + 2), x ∈ R .
Rezultă tabelul de variaţie:
x –∞ –2 –1 +∞
f ′(x) + + + + + + + + + + + + + + + + + +
f (x) 0 0 0 0 0 0
f ′′(x) + + + + +++ ++ 0 – – – – – 0 + + + + +++ ++
i i

f) D = (0, + ∞), f ′( x) = x 2 (3 ln x + 1), f ′′( x) = x(6