Sunteți pe pagina 1din 2

Chirita in provintie-caracterizare Chiria n Provincie (1852) relev poziia critic a lui Alecsandri fa de viaa social a vremii dar i perfecionarea

mijloacelor de creaie (construcia decis a personajelor, precizia replicii, efectele comice) pn ntr-att nct personajul principal a rmas legendar. Chiria este produsul ca apare n urma studierii aprofundate a societii, ea intruchipeaz o epoc de tranzaie, de trecere de la un mod de via la altul, cnd noul i vechiul se afl n coraporturi foarte complicate, cnd aparia sau dispariia unor forme de via luau nfiri i proporii din cele mai neateptate i neprevzute. Comedia este o specie a genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta intamplari si personaje ce starnesc rasul si care are un final vessel.Tema operei este critica institutiilor si morevurilor societatii feudale.Subiectul este comic si critica arivismul micilor boieri rurali, care-si dau aere de nobili.Chirita este o comedie de moravuri ce surprinde modul de viata si moravurile unei epoci. Chirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica de marire si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism. Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa para. Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa cultura, negarea traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul. Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul natang, Gulita, cu Luluta, o orfana care va mosteni o mare avere si sa introduca la Barzoieni moda timpului. Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la inceput, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii la mosie. De aceea calareste imbracata in armazoanca, fumeaza ca un caporal tigari de halva si cocheteaza cu barbatii mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si mondenitatile cu expresia daca-i moda?. Din acelasi motiv, ca e la moda, il plateste pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman prost crescut , care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu ciubucul cel de hartie. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul scriitorului francez Fleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate : furculision, fripturision, invartision. Scena comica este memorabila ca dovada a falsei culturi. Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta, Chrita isi expune temeiurile ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de ispravnic. Parvenitismul, demagogia si falsul patriotism care ii definesc monologul, anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache sau Catavencu. Imitarea cu orice pret a modei, faptul ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta caselor mari de la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a primului act. Desi este nerabdatoare sa afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din casa, nu i-l aduce pe o tava cu servet. Ion, buimacit insa de noile reguli, nu intelege ordinea asezarii obiectelor pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea provinciala a unui fel de civilisation... cu serviette. In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit comportament. Parvenitismul isi schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi,

comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe obiceiurile culinare si vestimentare dupa moda. Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin moidalitati specifice textului dramatic: directe, prin didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte personaje. In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe d-l Goe, rasfatandu-l. Ca o mama buna, aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in franceza si sa il capatuiasca cu zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ii raman neimplinite, in parte din cauza prostiei fiului, dar si a iubirii fetei pentru Leonas. In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui monsiu Sarla ca a invatat franceza singura, cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amesteca ciudat graiul neaos moldovenesc cu frantuzisme, de fapt decalcuri comice construite de Chirita si urmate de expresia nous disons comme a en moldave.