See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/325956214

V. Vornic, S. Matveev, O aşezare getică descoperită la Ciorna, r-nul Rezina, In:

Culturi, procese şi contexte în arheologie. Volum omagial Oleg Leviţki la 60 de
ani, Chişinău, 2016...

Article · May 2016

CITATIONS READS

0 57

2 authors, including:

Sergiu Matveev
Moldova State University
60 PUBLICATIONS   11 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

History of archaeological research in RSSM View project

Barbarians and the Roman Empire at the Lower Danube View project

All content following this page was uploaded by Sergiu Matveev on 24 June 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 CENTRUL DE ARHEOLOGIE
INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL
ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

CULTURI PROCESE ȘI CONTEXTE ÎN ARHEOLOGIE

,

Volum omagial

Oleg LEVIŢKI la 60 de ani

Editori: Livia SÎRBU, Nicolae TELNOV,

Larisa CIOBANU, Ghenadie SÎRBU, Maia KAȘUBA

Chişinău 2016
 Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV

O AŞEZARE GETICĂ DESCOPERITĂ LA CIORNA, R-NUL REZINA

Pe malul drept al Nistrului Mijlociu prin cercetări perieghetice au fost identificate peste 160 de situri arheologice
din mileniul I a.Chr. Descoperirea recentă pe teritoriul satului Ciorna (r-nul Rezina) a unui sit getic vine să completeze
această listă. Colecţia de materiale recuperate cuprinde o fibulă de bronz de schemă tracică, mai multe fragmente de vase
confecţionate cu mâna de producţie locală şi un fragment de picior de amforă grecească de import ce provine din unul din
centrele de pe litoralul sudic al Mării Negre. Analiza materialului arheologic permite datarea sitului în sec. IV-III a.Chr.
Cuvinte cheie: Ciorna, Nistrul Mijlociu, cultura getică, fibulă, ceramică.

A getic settlement discovered in Ciorna village, Rezina district. Through the area research on the right bank of the
Middle Dniester there have been identified over 160 archaeological sites dating to the first millennium BC. The recent dis-
covery of a Getic site on the territory of Ciorna village (Rezina district) completes this list. The collection of the recovered
material comprises a bronze fibula of the Thracian scheme, several fragments of handmade pottery of local production
and an imported Greek amphora foot fragment coming from one of the centers of the southern coast of the Black Sea. The
analysis of the archaeological material allows dating the site to IV-III centuries BC.
Key words: Ciorna, Middle Dniester, Getic culture, fibula, pottery.

Гетское поселение у села Черна Резинского р-на. Археологическими разведками на правобережье Средне-
го Днестра было обнаружено более 160 памятников, датированных I тысячелетием до Р.Х. Недавно открытое
гетское поселение у села Черна Резинского р-на дополняет их число. Собранная на поселении коллекция архео-
логических материалов включает бронзовую фибулу фракийской схемы, много фрагментов местной лепной кера-
мики и фрагмент ножки импортной греческой амфоры южнопонтийского производства. На основании анализа
археологического материала, поселение датируется IV-III вв. до Р.Х.
Ключевые слова: Черна, среднее течение Днестра, гетская культура, фибула, керамика.

P e parcursul ultimelor şase decenii, regiunea Nis-

trului Mijlociu a fost cercetată destul de intens
prin recunoaşteri arheologice de suprafaţă, de echipe
de specialişti aparţinând la diferite instituţii ştiinţifice
de profil. Drept rezultat, au fost descoperite numeroa-
se situri arheologice datând din paleolitic şi până în
epoca modernă. Deosebit de aglomerată se prezintă
locuirea din mileniul I a.Chr. Această densitate de
vieţuire umană este legată de mai mulţi factori, dintre
care ţinem să relevăm schimbările care au avut loc în
modul viaţă al comunităţilor, dar şi intensificarea po-
sibilă a transportului fluvial pe Nistru. Numai pe ma-
lul drept al râului au fost identificate un număr de 62
de situri (cetăţui, aşezări deschise şi necropole) datate
în sec. XI-VIII/VII a.Chr., aparţinând culturilor arhe-
ologice Cozia-Saharna-Solonceni şi Basarabi-Şoldă-
neşti, şi nu mai puţin de 102 de obiective arheologice
atribuite sec. VII/VI-III a.Chr. (Niculiţă, Zanoci, Băţ
2013, 351-372; Niculiţă, Zanoci, Băţ 2015, 24-25).
Din punct de vedere topografic, obiectivele arheolo-
gice sunt amplasate pe malurile abrupte ale Nistrului
şi ale afluenţilor săi ori la distanţă de câţiva kilometri
de râuri. Spaţial pot fi identificate câteva grupări de
monumente arheologice: Cogîlniceni, Ţîpova-Horo-
dişte, Saharna, Şoldăneşti-Mateuţi, Socola-Poiana etc.
Spre deosebire de alte localităţi din microzona
Saharna, teritoriul satului Ciorna (r-nul Rezina) se
prezintă destul de sărac în monumente cu resturi ar-
heologice din mil. I a.Chr. De fapt, până acum este
cunoscut un singur sit arheologic, mai exact un ci-
mitir de tip Cozia-Saharna-Solonceni din sec. X-IX
a.Chr.. Potrivit lui V. Marchevici, situl respectiv este
situat în partea dreaptă a drumului Păpăuţi – Ciorna,
în limitele unui câmp plantat cu viţă de vie din apropi-
erea unei cariere de piatră. Aici, un localnic pe nume
M.G. Lazur ar fi semnalat câteva schelete în ciste de
piatră însoţite de obiecte din bronz, un mormânt cu-
prinzând şi un vas de argint, care însă nu s-a păstrat
(Маркевич 1955, 141).
Un nou obiectiv arheologic din epoca fierului,
asupra căruia ne vom opri în rândurile ce urmează, a
fost descoperit întâmplător în vara anului trecut chiar
în vatra satului Ciorna. Cu ocazia săpării fundaţiei
unei anexe gospodăreşti în grădina lui Pavel Gheor-
ghiţă (gospodărie situată în partea sudică a localităţii,
pe adresa str. Entuziaştilor, nr. 12), au fost găsite o pie-
să de bronz, mai multe fragmente ceramice, oase de
animale, precum şi bucăţi de lut ars provenind de la o
O aşezare getică descoperită la Ciorna, r-nul Rezina
construcţie de suprafaţă. Realizând că este vorba de o
descoperire arheologică, fiul proprietarului gospodă-
riei respective, Anatol Gheorghiţă, a anunţat Agenţia
Naţională Arheologică1.
Punctul arheologic la care ne referim se află pe o te-
rasă în partea superioară a malului abrupt al râului Nis-
tru, localizată la următoarele coordonate geografice: lat.
47°45’36.27”N, long. 28°58’39.95”E (fig. 1; 2). Amplasa-
mentul mai puţin obişnuit pe terasă ne-a determinat să
realizăm analiza vizibilităţii aşezării respective. Ca rezul-
tat, a fost identificată legătura vizuală între acest sit cu alte
obiective arheologice din microzona Saharnei şi un con-
trol vizual al râului Nistru pe o distanţă de peste 10 km
(fig. 3; 4). În acelaşi timp, căile de acces spre aşezare erau
greu de parcurs, oferind posibilităţi reduse pentru prac-
ticarea lucrărilor agricole şi practicarea creşterii vitelor
în limitele terasei. Dacă admitem acelaşi unghi al pantei
Nistrului şi pentru epoca antică, atunci utilitatea practică
dominantă a acestui punct era una de observaţie.
Colecţia de materiale arheologice recuperată
cuprinde o fibulă fragmentară de bronz, mai multe
cioburi ceramice şi resturi faunistice. Dintre aceste
vestigii se evidenţiază fibula de bronz. Piesa este reali-
zată dintr-o singurunică bucată de metal şi are resor-
tul format dintr-o singură spirală şi corpul puternic
arcuit şi îngroşat, circular în secţiune. Piciorul şi por-
tagrafa nu s-au păstrat, fiind rupte din vechime. Lun-
gimea fibulei este de 3,5 cm, iar diametrul maxim al
corpului de 0,4 cm (fig. 4,1). Piesa aparţine categoriei
de fibule denumite în literatura de specialitate de tip
tracic sau de schemă tracică, care reprezintă obiectele
vestimentare şi de port cele mai răspândite în siturile
traco-getice din perioada timpurie a celei de-a doua
epoci a fierului.
În conformitate cu ultima tipologie a acestor ar-
tefacte, elaborată de D. Măndescu, fibulele de schemă
tracică se împart în trei tipuri/serii de bază, în funcţie
de poziţia şi forma piciorului: I – vertical, II – vertical
cu capătul îngroşat în formă de con sau de piramidă
cu baza în sus, şi III – îndoit în formă de S (Măndescu
2010, 339). La rândul lor, aceste tipuri/serii principa-
le, după grosimea, forma şi secţiunea arcului, se divi-
zează în mai multe subtipuri şi variante, departajate
cronologic pe parcursul perioadei cuprinse între pri-
ma jumătate a sec. IV şi sfârşitul sec. III a.Chr. (Măn-
descu 2010, 120, 339; Teodor, Ţau 1996, 60).
Spre regret, având piciorul lipsă, piesa de la
Ciorna nu poate fi atribuită sigur la unul din cele trei
1. După ce informaţia despre această descoperire fortuită a par-
venit la Agenţia Naţională Arheologică, arheologii Vlad Vornic,
Sergiu Tabunci şi Sergiu Bodean au întreprins imediat o deplasare
la faţa locului pentru documentare.
287
tipuri/serii de bază stabilite de D. Măndescu. Ţinând
însă cont de grosimea corpului, putem încadra fibula
noastră în subtipul 2, ce cuprinde piese cu arcul în-
groşat, circular în secţiune (Măndescu 2010, 339).
Dintre analogiile cele mai apropiate din punct de
vedere geografic şi tipologic pentru fibula de la Cior-
na, menţionăm exemplarul descoperit passim în aşe-
zarea getică fortificată de la Butuceni. Piesa la care ne
referim prezintă piciorul de secţiune pătrată în formă
de S, terminat cu un buton conic, şi corpul îngroşat,
circular în secţiune (Niculiţă, Matveev, Potângă 1999,
47, fig. 69,1). Tipologic, fibula se încadrează în varian-
ta III 2 după clasificarea lui D. Măndescu, datată pre-
ponderent în prima parte a sec. III a.Chr. (Măndescu
2010, 77-78, 339)2.
Pe teritoriul Republicii Moldova fibule de bronz
de schemă tracică s-au mai semnalat în obiectivele
getice de la Hansca-Pidaşca (Никулицэ 2004, 180,
fig. 3, 6), Stolniceni (Arnăut, Ursu Naniu 2011, fig.
4,13; Ursu Naniu, Corobcean 2014, fig. 2,5-6), Ofa-
tinţi (Редина 1993, fig. 9), precum şi la Crasnoe, într-
un tumul scitic de pe malul stâng al Nistului Inferior
(Серова, Яровой 1987, 41-42, 142, fig. 19,4). Cele
două fibule întregi descoperite într-un tumul (nr. 4)
din incinta fortificată de la Stolniceni au piciorul în-
doit în formă de S, doar că o piesă este confecţionată
dintr-o sârmă de aceeaşi grosime pe toată lungimea,
iar al doilea exemplar are arcul îngroşat şi piciorul
terminat printr-un buton. Tot din seria fibulelor cu
piciorul în forma literei S face parte şi fibula de la
Ofatinţi. Cât priveşte piesele de la Hansca-Pidaşca şi
Crasnoe, ambele exemplare prezintă corpul subţire,
torsionat şi piciorul vertical sau îndoit, fiind datate în
a doua jumătate a sec. IV a.Chr. (Măndescu 2010, 85).
În sudul Basarabiei fibule de schemă tracică mai sunt
cunoscute la Kugurlui, Gradeška, Mresnota Mogila şi
Čauš (Arnăut 2001, 127-129).
În spaţiul est-carpatic cele mai numeroase fibule
de schemă tracică (cel puţin 24 de exemplare) au fost
descoperite în marea aşezare geto-dacică de la Poiana
(jud. Galaţi), identificată de cei mai mulţi cercetători cu
Piroboridava din izvoarele scrise. Din punct de vedere
tipologic, fibulele de schemă tracică găsite în acest bine-
cunoscut sit arheologic acoperă aproape întreg reperto-
riul de forme, fiind prezente toate cele trei tipuri de bază
(I-III), care documentează orizonturi succesive întinse
pe durata aproape a unui secol, cuprinse între sfârşitul
sec. IV şi a doua jumătate a sec. III a.Chr. (Teodor, Ţau
1996, 60-61, 94, fig. 1-2; Măndescu 2010, 87-90).
2. Neîntemeiat, credem, D. Măndescu a atribuit fibula de la Butu-
ceni la varianta III 1, ce cuprinde piese cu piciorul îndoit în forma
literei S şi cu arcul subţire şi filiform (Mândescu 2010, 77).
288 Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV

Fragmentele ceramice recuperate la Ciorna se in-
clud în două categorii de bază: vase confecţionate cu
mâna şi lucrate la roata olarului. Din prima categorie fac
parte mai multe fragmente de recipiente executate din
pastă de lut grosieră, cu utilizarea şamotei drept degre-
sant, având o ardere incompletă şi neuniformă, culoarea
variind de la cărămiziu la cafeniu deschis. Din punct de
vedere tipologic, această categorie ceramică cuprinde
trei forme de vase: strachină sau castron cu fundul plat
(fig. 5,6); vase în formă de clopot, pe suprafaţa cărora
a fost aplicat un ornament în relief, în partea superioa-
ră a corpului regăsindu-se un brâu alveolar sau același
brâu alveolar întrerupt de proeminenţe aplatizate, iar în
partea inferioară doar proeminenţe aplatizate sau în for-
mă de limbă (fig. 4,2-4; Fig. 5,1-5); vas cu gâtul cilindric
decorat cu proeminenţe aplatizate, având buza răsfrântă
spre exterior, restul corpului căruia nu s-a păstrat (fig.
4,5). Ceramica confecţionată cu mâna prezintă forme
specifice siturilor arheologice similare din spaţiul est-
carpatic, cum ar fi cele de la Butuceni (Niculiţă, Teodor,
Zanoci 2002, 213-215), Saharna (Niculiţă, Zanoci, Ar-
năut 2008, 45-46), Stolniceni (Arnăut, Ursu Naniu 2011,
285-287), Potârca (Niculiţă, Matveev, Potângă 1999, fig.
15; 17), Poiana (Florescu, Florescu 2005, 81-87), Cotnari
(Vulpe, Teodor 2003, 622, 627) etc. Acest material cera-
mic este caracteristic culturii getice şi se datează în linii
mari în sec. V-III a.Chr.
Din categoria a doua de ceramică semnalată în si-
tul getic de la Ciorna face parte un fragment de picior de
amforă, lucrată la roată din pastă nisipoasă, cu particule
albe, maronii şi negre în compoziţie, şi arsă la cărămi-
ziu, complet şi uniform (fig. 4,6). Partea redusă păstrată
din piciorul amforei permite atribuirea ei la unul din-
tre centrele de producţie de pe litoralul sudic al Mării
Negre (Sinope sau Heracleea Pontică) şi o încadrare
cronologică largă, în limitele sec. IV – prima jumătate
a sec. III a.Chr. În vecinătatea imediată a sitului de la
Ciorna amfore de Heracleea Pontică sunt cunoscute la
Saharna-La Revechin şi Saharna Mare (Mateevici 2007,
72, 82-83), iar de Sinope – la Saharna Mare (Mateevici
2007, 89). Atât amfore heracleote, cât şi sinopeene se în-
tâlnesc în inventarul mormintelor din necropola scitică
de la Crasnoe, de unde provine şi o fibulă de schemă tra-
cică, chiar dacă în complexe arheologice diferite. Cele
câteva amfore de la Crasnoe, datate mai precis, se includ
în limitele celui de-al doilea şi al treilea sfert ale sec. IV
a.Chr. (Mateevici 2007, 77, 90).
Astfel, analiza materialului arheologic recuperat
din situl getic de la Ciorna (r-nul Rezina) permite data-
rea acestuia în limitele sec. IV-III a.Chr. Amplasamentul
așezării pe terasa medie a râului Nistru a dus la identifi-
carea celei de a treia zone de habitat, pe lângă altele două
deja consacrate, fapt care deschide noi orizonturi de cer-
cetare a culturii getice din valea Nistrului Mijlociu.

Bibliografie

Arnăut 2001: T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a.Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi (Chişinău 2001).
Arnăut, Ursu Naniu 2011: T. Arnăut, R. Ursu Naniu, Vestigiile funerare getice de la Stolniceni (raionul Hânceşti, Rep.
Moldova). Stadiul actual al cercetării. In: Archaeology: Making of and practice. Studies in honor of Mircea Babeş at the
70th anniversary (Piteşti 2011), 281-289.
Florescu, Florescu 2005: A. Florescu, M. Florescu, Cetăţile traco-getice din sec. VI-III a.Chr. (jud. Botoşani) (Târgovişte 2005).
Măndescu 2000: D. Măndescu, Fibula de schemă tracică – noi puncte de vedere. SCIVA 51, 1-2, 2000, 71-92.
Măndescu 2010: D. Măndescu, Cronologia perioadei timpurii a celei de-a doua epoci a fierului (sec. V-III a.Chr.) între
Carpaţi, Nistru şi Balcani (Brăila 2010).
Mateevici 2007: N. Mateevici, Amforele greceşti în mediul barbar din nord-vestul Pontului Euxin în sec. VI – începutul
sec. II. a.Chr. (Chişinău 2007).
Ursu Naniu, Corobcean 2014: R. Ursu Naniu, A. Corobcean, Les métamorphoses de l’existence: vie et mort dans l’enceinte
gétique de Stolniceni (le raion de Hânceşti, République de Moldavie). Mousaios XIX, 2014, 381-404.
Niculiţă, Matveev, Potângă 1999: I. Niculiţă, S. Matveev, Ed. Potângă, Cetatea traco-getică Potârca. CAANT III, 1999, 279-343.
Niculiţă, Teodor, Zanoci 2002: I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Butuceni. Monografie arheologică (Bucureşti 2002).
Niculiţă, Zanoci, Arnăut 2008: I. Niculiţă, A. Zanoci, T. Arnăut, Habitatul din mileniul I a.Chr. în regiunea Nistrului
Mijlociu (siturile din zona Saharna) (Chişinău 2008).
Niculiţă, Zanoci, Băţ 2013: I. Niculiţă, A. Zanoci, M. Băţ, Siturile de pe interfluviul Saharna Mare (sfârşitul sec. XII – sec.
III a.Chr.). In: Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cercetărilor arheologice la Babadag (1962-2012)
(Brăila 2013), 351-372.
Niculiţă, Zanoci, Băţ 2015: I. Niculiţă, A. Zanoci, M. Băţ, Thraco-Getic fortifications in Middle Dniester region. Sites
from Saharna micro-zone. Fortified sites from the 1st millennium BC. In: Central and South-Eastern Europe. Materials of
the Moldovan-Romanian-German Colloquium. Saharna, July 24th-26th, 2014 (Chişinău 2015), 21-46.
O aşezare getică descoperită la Ciorna, r-nul Rezina 289

Teodor, Ţau 1996: S. Teodor, S. Ţau, Obiecte de port şi podoabă din aşezarea geto-dacică de la Poiana, jud. Galaţi (I).
Fibule. AM XIX, 1996, 57-105.
Vulpe, Teodor 2003: R. Vulpe, S. Teodor, Piroboridava. Aşezarea getică de la Poiana (Bucureşti 2003).
Маркевич 1955: В.И. Маркевич, Археологические памятники в бассейне нижнего течения реки Черна. Изв. МФ
АН СССР, № 5 (25), 1955, 131-145.
Никулицэ 2004: И.Т. Никулицэ, Изучение северофракийских поселений в Ханском микрорайоне. In: Traco-Geti-
ca (Chişinău 2004), 170-189.
Редина 1993: Е. Редина, Классификация фибул из скифских погребений Северо-Западного Причерноморья. В сб.:
Древнее Причерноморье (Одесса 1993), 50-52.
Серова, Яровой 1987: Н.Л. Серова, Е.В. Яровой, Григориопольские курганы (Кишинев 1987).
290 Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV

Fig. 1. Poziţia topografică a sitului getic de la Ciorna (a); Imagine ortofoto asupra locului descoperirii vestigiilor getice (b).

Fig. 2. Ciorna. Vedere dinspre sud asupra sitului getic.

O aşezare getică descoperită la Ciorna, r-nul Rezina 291

Fig. 3. Profilul microzonei sitului de la Ciorna (a); Analiza vizibilităţii sitului de la Ciorna (b).
292 Vlad VORNIC, Sergiu MATVEEV

Fig. 4. Ciorna. Fibulă (1), ceramică confecţionată cu mâna (2-5) şi la roată (6).
 O aşezare getică descoperită la Ciorna, r-nul Rezina 293

Fig. 5. Ciorna. Ceramică lucrată cu mâna.

View publication stats