Nicolae Milescu

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (n. 1636, Vaslui – d.

1708, Moscova) a fost un autor de literatură de călătorie și istorie,
cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în
Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.

Nicolae Milescu a fost fiul lui Gavril sulgerul, un mic boier din satul
Milești, din ținutul Vasluiului. Este de menționat că Nicolae nu a semnat
niciodată Milescu, ci numai Nicolaus Spatharius sau Nikolai Spafariί.
Numele de „Milescu” i-a fost atribuit de Ion Neculce, după numele
satului Milești, câștigat mai târziu de urmașii săi colaterali, și a fost
preluat ulterior și de alții. Nicolae Milescu a fost cunoscut și sub numele
de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de „Spătarul” provine de la
faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar la curtea domnului
Gheorghe Ghica din Țara Românească (1659-1660). Porecla Cancelarul
Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domn
(Ștefăniță Lupu conform lui Ion Neculce, Iliaș Alexandru - după alte
surse) pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un
om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor.

S-a născut lângă Vaslui, pe moșia tatălui său Gavril, care era posibil
de origine aromână. A studiat la Marea Școală a Patriarhiei din
Constantinopol[6], având ca dascăl pe Gabriel Vlassios. După ce se
întoarce la Iași, este numit „grămătic” , adică secretar al domnului
Moldovei Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 și 1664 a fost reprezentantul
țării (capuchehaie) în Imperiul Otoman, numit de domnitorul Țării
Românești Grigore Ghica, și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm, iar
ulterior diplomat pe lângă Ludovic al XIV-lea. Nicolae Milescu vorbea
limba română, limba latină, limba greacă, limba slavonă și limba rusă[7]
Totodată, cunoștea limbile turcă, franceză, italiană.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Milescu