porojenii, era « o am estecătu ră disperată de M uscali, Moldo
veni şi Polonh, — cum scria Regele Poloniei Ştefan Báthory cătră hanul tătăresc Devlet-Ghirai, la 31 Noembre 1576. ( 0 După moartea lui Ion Vodă Armanul, poreclit cel cum p lit pentru vitejia şi cruzimea sa, Sultanul Murad III rândul Domn Moldovei pe Petru Şchiopul. Dar in al patrulea an al Domniei acestuia, adecă la 1577, o parte de Moldoveni ne- mulţămiţi, boieri şi curteni, auzind de vitejiile hatmanului căzăcesc Ivan Potcoavă, au trimis intr’ascuns scrisori cătră el, chemăndu-1 să-i scape de Petru Şchiopul Domnul ţărei, şi să fie el Domn Moldovei. Ivan Potcoavă isbutl, cu ajutorul de oşti căzăceşti, strinse de un cazac prieten al seu, anume Kopieţki sau K opycki, fost căpitan in oastea lui Ion Vodă cel cumplit, scăpat după bătălia de la Cahul, şi al câtorva boieri Poloni, şi al boierului Moldovei Cioplea sau Ţopa, fost pârcălab de Roman, ce se însurase intre Cazaci şi trăia in Breslau, să calce in tr’o noapte Moldova, trecend Nistrul pe la Soroca. Un alt cazac anume Şah care fusese şi el hatman Cazacilor de Ia Nipru, vestit in vitejii, se uni şi el cu Potcoavă. La Sorcca au alergat de s’a închinat lui Pot coavă mulţi boieri, cum au auzit că vine Dom n nou, şi aici, la Soroca, Cazacul Ivan Serpeaga, Potcoavă, se proclamă Domn Moldovei, luănd numele de Ion Vodă. Petru Voevod Şchiopul, Domnul Moldovei, aflând des pre călcarea lui Potcoavă, eşi din Iaşi cu oastea sa şi cu tunuri, improtiva lui. D ar Ion Vodă, il bătu şi-l risipi in bă tălia de lăngă Iaşi, ii luâ 14 tunuri, inaintâ şi intră grabnic in Iaşi, şi se aşeza pe tronul Moldovei, in zioa de 23 Noem bre 1577. La 12 Decembre 1577, ambasadorul francez de la Constantinopoli, Abatele de Lisle, raporta Regelui Henric III, despre călcarea lui Ion Potcoavă şi despre fuga lui Petru Voevod Şchiopul; ear la Februarie 1578 acelaş ambasador scrie Caterinei de Medicis, că năvala lui Potcoavă in Mol dova se vorbea să fi fost urzită de Polonia; insă Regele Poloniei era cu totul străin la aceasta.I)
I) Archiva istorică a României, tora. I, part. II, pag 8, No. 281.