504 REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE

ia păşuni grase până la Crâm. Moldova întreagă s’a consolidat

altădată prin forţa de expansiune a neamului românesc înspre
locurile goale, cum glăsuiesc uricele delà Ştefan-Vodă şi delà
alţi Domni. Cutare moşii au fost date cutărui oştean ori boier,
pentru credinţă şi vrednicie, ca să le fie ocină în veci lor şi
urmaşilor. Cel dintâi drum al meu prin ţinuturile Bălţi, Orhei
şi Soroca, spre Nistru, l-am făcut străbătând aşezări de răzeşi.
S’a întâmplat ca în Basarabia supusă ţarilor ruşi, spre deosebire
de unificările rurale delà noi, mazilii şi răzeşii moldoveni să-şi
păstreze unele rânduieli şi privilegii. I-am găsit deplin conştienţi
de deosebirea dintre ei şi ţărani; partea de sat locuită de „nea­
muri“ desfăcută de cealaltă a ţăranilor; fiecare parte cu biserica
ei. Nu era vorba numai de un rang social (căci mazilii şi răzeşii
din vechi erau oameni liberi, pe când ţăranii fuseseră şerbi);
ci despărţirea era şi de sânge: mazilii şi răzeşii erau vechi nea­
muri pământene, pe când cele mai multe aşezări de ţărani se
alcătuiau din „vecini“, colonişti din goliştea tătărască ori din
crăiia Leşilor.
Hotarul vechii Moldove a fost ţinut de voievozii întemeietori
cu sabia. Călărimile răzeşilor făceau slujbă Domniei, ca să ţie
rânduială pe drumul cel marc de comerţ continental delà Liov
la Cetatea-Albă, unde se aflau antrepozitele genoveze pentru
Orient. Cel mai important venit al vistieriei Moldovei lui Şte-
fan-cel-Mare îl dădeau vămile acestea de tranzit, a drumurilor
Cetăţii-Albe şi Chiliei. Asta a şi îngăduit acestui voievod să
organizeze una din cele mai bune armate a timpului, cu care
a putut opri un răstimp enorma presiune a forţei turceşti.
De aceea, în călătoriile mele în Moldova de dincolo de Prut
până la Nistru, am fost cu deosebire impresionat de această
putere încă în fiinţă a aşezărilor de odinioară. Şi încă nici nu
trebuia s’o descopăr eu; se descoperea şi se vădea ea singură.
Numai mazili şi răzeşi în toate părţile ! Care de care mai dârzi
şi mai aprigi.
In aşezările din vechime statornice ale naţiilor apusene, unde
oamenii nu s’au mişcat din cuibarele lor, căutând ocrotirea
seniorului ori a regelui, s’a dezvoltat în aşa măsură particula­
rismul, încât multă vreme, în Italia de pildă, s’a războit o