S tere este, probabil, cazul cel m ai trag ic în e ra a tît de d in a m ita rd în p roiectul re fo rm a to r loc să-l dim inueze, această izgonire
nueze, această izgonire ru şin o asă afectiv e ale tră irilo r sale, tonul şi lu m in a p o ­
c u ltu ra ro m ân ă şi sp iritu l ei p ublic din p rim a
ju m ă ta te a secolului nostru. A dv ersitatea îm ­
p o triv a lui a fost aproape to tală, rareo ri în re-
g istrîn d u-se m om ente de frag il arm istiţiu . Ra-
lea — şi n u num ai el — ap recia că S tere a r fi
avut, la noi, cea m ai le g en d ară ex isten ţă. E
ad e v ărat, la configurarea legendei au co n trib u it
n u n u m ai d aru rile ex tra o rd in a re i sale p erso ­
n alită ţi, d a r şi ad v e rsită ţile im p o rta n te — de
care a av u t parte. Oricum,, de p rin 1892, cînd
s-a stab ilit în R om ânia (avea atunci 28 de ani)
şi p în ă în 1936, cînd m o artea l-a izbăvit, s-a
afla t m ereu în cen tru l atenţiei. Fusese fiul unui
m are la tifu n d iar b asarab ean din ju d e ţu l Soro-
ca. P u tea s-o ducă bine şi prosper. A p re fe ra t
să in tre, de pe la 14—15 ani, în m işcarea ju s ti­
ţia ră narodnică, deci an ti ţaristă. A re sta t la 18
an i a av u t de su p o rtat regim ul închiso rilo r şi
un ex il siberian de vreo şase ani. E lib erat, cu
av e rea p ă rin ţilo r p u te a să studieze oriunde în
orice m a re un iv ersitate europeană. A p re fe ra t
la şu l p e n tru că se socotea ro m ân şi, de aici,
p u te a 'c o n tin u a lu p ta a n tiţa ristă .
Ju stiţia ru l din el l-a adus în fru n te a studen-
ţim ii ieşene care îl ven era p e n tru tre c u tu l său
d e com batant. A d even it lid e ru l ei, apoi al g ru ­
p u lu i de tin e ri intelectu ali dem ocraţi. Ionel
B rătian u a ţin u t să-l cunoască. S tere a d evenit
— ca m em bru al P.N.L. — sfetnicul de ta in ă
a l tîn ă ru lu i Ion I. C. B rătian u . Ia r ca profesor
d e d re p t constituţional la u n iv e rsitatea ieşeană
av ea m ari p la n u ri reform atoare.
Deşi fru n ta ş lib e ral (din 1906 p în ă în 1916
v a fi şeful clubului lib eral ieşean), ţin te a să-şi
asig u re — şi a reu şit — o poziţie de re la tiv ă
in d ep en d en ţă în p artid . R evista „V iaţa ro m â ­
n ească“, în tem eiată de S tere îm p re u n ă cu G.
Ib răilean u , în m artie 1906, i-a serv it de m inune
şi acestui scop. P e n tru că această publicaţie,
ex celen t concepută asem enea su ratelo r ei eu ro ­
pene de prestigiu, a d evenit fo arte rep ed e cea
m ai in p o rta n tă rev istă lite ra r-c u ltu ra lă a vre­
mii, m enţinîndu-şi sta tu tu l acesta im p u n ăto r
p în ă tîrziu, spre 1940. V iaţa Rom ânească a iz­
b u tit să creeze ch iar u n cu re n t de idei în spi­
ritu l public. V a fi poporanism ul care a ţin u t
trea ză a te n ţia vieţii publice p în ă du p ă p rim u l
război m ondial. Im p o rtan ţa în stru c tu rile po­
p o ran ism ului nu e a tît ideologia ei literară,
rezu m ată în în c ercarea de a defini şi a p ă ra
specificitatea n aţio n ală în a rtă şi literatu ră .
C en tru l de greu tate în cadrele poporanism ului
l-a co n stituit proiectul refo rm ato r conceput de
S tere. A ceste proiecte i-au adus m ari ad v ersi­
tă ţi a tît din p a rte a P a rtid u lu i C onservator, cît
şi ch iar în in te rio ru l PNL. L a urm a urm ei, ce
TREI INTRODUCERI SI O ÎNCH EIERE
LA TEORIA TEX TU LU I
A m ezitat, avîn d în faţă cartea prof.
univ. E m anuel V asiliu „Introducere în
teoria te x tu lu i“, înainte de a ne începe
exam enul critic propriu-zis, în tre a lă­
m uri decis îndoielile ce ne încearcă şi a
răm îne strict neutri. M odul tranşant în
care însuşi autorul preferă să despice
nodurile problem ei ne îndeam nă să pre­
ferăm întîia s o lu ţie : departe de a avea
com petenţa evidentă a acestuia, v o m în ­
cerca, totuşi, să ne d elim ită m p u n ctu l de
vedere.
P rincipiul de bază, m enţio n a t şi a m en ­
dat de autor, fără a im plica m ari nepo­
triviri, se găseşte în trihotom ia stabilită
de Charles M orris în articolul său „Fon-
dations o f the T heo ry of signes“ din
„Encyclopedia of U nified Science“ sintaxă
— sem antică —pragm atică.
Precizarea fund a m en ta lă care trebuie
făcută din capul locului este aceea că
autorul, respingînd de plano ipoteza unei
teorii analitice a te xtu a lită ţii (reală sau
posibilă), care să arate cum sín t textele,
propune u n m odel sintetic, sau, lărgind
conceptul sintactic, generativ.
E cazul, _deşi spaţiul nu îngăduie o
dezvoltare m ai am plă > să ne delim ită m
de aceşt m odel în parte cu a rgum entul lui
M artinet care rem arca m aliţios că o m en i­
rea nu a aşteptat atîtea m ii de ani apa­
riţia gram aticilor generative p en tru a
construi texte.
Prefigurate, cele trei trepte ale te x tu a ­
lităţii n u m ai răm îne decit să le e x a m i­
năm , în d ru m a ţi de u n cicerone e x tre m de
avizat dar şi sever.
Sintactic vorbind, este de neînţeles cum,
atrăgînd de atîtea ori atenţia asupra unor
delim itări clare, autorul introduce în capi­
tolul 1, 2 sensul, ca lim ită a posibilităţilor
com binatorii perm ise de sintaxă. D ificul­
tăţile unei sin ta xe a te x tu lu i n u ţin, însă,
de acest lucru, ci de im posibilitatea de a
găsi reguli de coeziune şi de a d efin i pur
sintactic m ărcile coeziunii.
La fe l stau lucrurile şi în cazul sem an­
ticii care n u poate d e fin i com plet te xtu a -
litatea, în prim u l rînd datorită obsenţei
unei gram atici, deci a u n u i „ dispozitiv ca­
re să ne perm ită să specificăm structurile
(gramaticale) te x tu a le “, în al doilea rînd
datorită absenţei u n u i in v en ta r al conec­
torilor textuali.
Parcursul dialectic converge către prag­
matică, unica posibilitate în concepţia au­
torului de a d efin i textualitatea. Corolar
al tuturor dezvoltărilor de pînă acum,
pragm atica redusă in te n ţio n a t de autor la
dom enii strict delim ita te („activitatea de
construcţie“ şi „intenţia de com unicare“)
im plică şi cele două trepte anterioare, lu­
cru făcut ev id e n t de aceste r în d u r i: „E
vorba deci de u n proces (activitatea de
construcţie n.n.) în sensul căruia vorbi­
torul alege (eventual succesiv) elem ente
din lexicon în raport cu ceea ce in te n ţio ­
nează să com unice şi le asam blează, par-
curgînd lista regulilor (sintactice şi se­
m antice) şi selectîndu-le pe cele cerute (a)
de natura unităţilor lexicale pe care le
• A T E N E U • M A R T IE 1991 ©
al lu i S tere în c ît să-i fi adus a tîta u ră coali­
zată ? D irectorul V ieţii R o m â n eşti cerea im p e­
rios rezo lv area problem ei ţă ră n e şti p rin îm p ro ­
p rie tă rire a ţă ra n ilo r d in p ăm în tu rile d eţin u te
de la tifu n d ia ri şi d rep tu l ţă ra n ilo r la exp resie
politică, p rin u n iv e rsa liz area votului. E ra, cum
se vede, u n p ro iect m en it să asig u re d em o cra­
tiz area organism ului rom ânesc. R eform ele aces­
tea, în fav o area căro ra S tere a scris m u lt şi
consistent, a u fost realizate d u p ă război, p rin
refo rm a a g ra ră şi cea electorală. S tere are m e­
ritu l rem a rc ab il de a fi fost an tem e rg ă to ru l
lor, aşezînd la tem elia lo r gîn d u l şi sacrificiu l
său tragic. O trag ed ie sp o rită si de o p ţiu n e a sa
politică, în 1914— 1916. N -a p u tu t accepta, ca
b asarab ean ce era, a lia n ţa cu A n ta n ta şi deci,
Z.ORNEA
C. Sfere sau triumful învinsului
cu Rusia. P e n tru că d em onstra, o a lia n ţă a
Rom âniei cu R usia însem n a p e rp e tu a re a su b ­
ju g ă rii B asarab iei n atale, unde ro m ân ism u l era
striv it şi co n ştiin ţa n aţio n ală în cătu şată. A ceas­
tă o p ţiu n e i-a ad u s acu zaţia n e d re a p tă de tr ă ­
dător, de ca re s-au slu jit de m in u n e m u lţii săi
ad v ersari p e n tru a-1 m arginaliza. Şi cîtă su fe­
rin ţă co n cen trată i-a adus această su d alm ă
tim p de v reo două decenii am are.
D ar ciu d ăţen ie a so rţii sale sucite, deşi a d ­
v ersarii îl d oreau m arg in alizat sau ch iar în lă ­
tu ra t din sp iritu l public, steau a lui îl p ro p u lsa
m ereu spre zenit. Va deveni lid er al noului
P a rtid Ţ ărăn esc după fuziunea din 1926, al
P.N.Ţ., crein d u -i program ul, ideologia şi s tr a ­
tegia politică. Şi p e n tru ca so a rta să nu-şi dez­
m in tă traiecto ria, după ce a adus p a rtid u l său
în situ a ţia de al doilea p a rtid politic al ţă rii,
în 1930 în tim p u l ch iar cînd era p a rtid de gu-
v ern ă m în t. S tere va fi silit să dem isioneze. A
fost nu a tît o d em isie, cît o abia v o alată iz­
gonire. Şi tocm ai n ed re p tate a ei a d eterm in a t
să aib ă p a rte de un m are răsu n e t în epocă. în
asam blează şi (b) de situaţia concretă de
com unicare. D efinită ca u n concept in în ­
tregim e pragm atic, coerenţa îşi dezvăluie
insă rădăcinile sem antico-sintactice : „ceea
ce apare ca legătură d in tre sensurile unor
propoziţii ale u n u i şir se datoreşte fa p ­
tu lu i că în fă p tu irea acestora este conform ă
în tr-u n grad oarecare cu ex p ectaţia (subl.
aut.) vorbitorilor (prioritare la posibilele
com binări ale sensurilor exp rim a te de a-
ceste propoziţii).
Cartea, ferm ecătoare p rin precizia şi r i­
goarea exp u n erii, este, p entru a accentua
asupra originalităţii sale, neîndoielnice, o
fenom enologie hegeliană a te xtu lu i, în care
acesta parcurge, dialectic
trep tele săvîrşirii sale.
şi concentrat
G elu DIACONU
CUVINTE LIR IC E *
P oetul n e cheam ă la o sărbătoare a cu ­
vintelor- cu vin tele d in verile copilăriei
sau d in m em orie. El în su şi se visează
„cuvînt fericit". In aceste cu vin te se tră ­
ieşte, se m oare, v in ploile, to t în aces­
te cu v in te curg rîurile, lum inează soare­
le, p rin ele poetul ve d e lum ea, d evin e
„m ijlocitor în tre zei şi cu v in te “. L u m ea
sa tu lu i d evin e fabuloasă, plină de exotic,
ch em în d spre p u r ita te : „m ăruntul m eu
tru p dogoritor spărgea riu l / apa se în ­
chidea în u rm a -i ca -n tr-u n să ru t / a m ia ­
za era u n fru c t p îrguit / pe care ploaia
cu m îin ile lungi îl rupea de pe creangă/
şi d într-odată cerul se pogora pe p ă m în t/
vă rsîn d u -şi stelele în palm ele m ele /.../
riul în v îrte a cu u n singur braţ pietrele
m orii / ţărani însom noraţi îşi aşteptau
rîn d u l de cu seară / to lă n iţi pe saci sau
pe u n braţ de fîn sub căruţe / prăbuşiţi
a lături caii m estecau ceaţa cu răbdare/
sus pe cu lm e în so m n u l castelului se as­
cunsese ea — / singura vieta te — pierise
pînă şi a m in tirea u ltim u lu i / stăpîn ajuns
cerşetor la bătrîneţe strjile se risipiseră /
de m u lt arm ele lor fuseseră transform a-
te-n u n e lte “. A m in tire a îşi face loc în ­
cărcată de conotaţii d in sfera ir e a lu lu i:
„avioane iu ţi cu oaspeţi în d ep ă rta ţi ! de­
colau în tro m b ă pe acoperise / în lim u ­
zine cîte-u n sa va n t cocoşat — / adorata
a droite — / pe m otorete cupluri d e pic­
tori gata pregătiţi / p en tru exerciţii de
peisaj / coloane de sp o rtivi în m arş în a ­
in ta u cu spor ! agitînd eşarfe sape lopeţi
scurte m ăciuci târnăcoape“. Poetul pare
cuprins de „plăcerea de a construi lu m i/
din cu v in te “.
M ircea P etean vin e în poezie dinspre
revista „Echinox", dar se rem arcă prin
originalitate şi o deosebită ştiin ţă a m eta ­
forei : „memoria m ea este u n cim itir de
zei păzit de cu vin te — / relicve ale unei
postm oderne m itologii / am încercat în
m ai m u lte rîn d u ri să zbor ! — a vîn d u -te
alături / cu a stfel de „aparate“ / le-am
încercat retu şa t prins în poem ele tale /
A n a / ca în m o n tu ra in elu lu i m eu de
logodnă“.
O m ul se integrează în peisa j aureolat
de linişte, de tăcere uneori tr i a tă : „ca
două săbii scoase d in teaca ploii / stră­
luceau tru p u rile în lu m in a um ed ă / ai­
dom a buzelor noastre /.../ „am visa t une.
vie sans să ru tîn d u -ţi zîm b e tu l de-o enorm ă
tristete“.
P etru SCUTELNICU
*) M ircea PETEA N — Cartea de la
Ju cu Nobil, poezii (E ditura „D acia“, 1990).
i-a sporit, ex tra o rd in ar, cota de in te res şi p o p u ­
la rita te . P e n tru că dacă S tere s-ar fi m u lţu m it
să tacă supus, adversarii, probabil, l-a r fi ie r­
ta t. D ar el, ju stiţia ru l, continua să pledeze p en ­
tr u a p ro fu n d area procesului de d em o cratizare
a ţării. E m otivul p e n tru care n u a fost ie rta t
d e ad v ersari, aducîndu-i în să im en sa sim p atie
a p u b licu lu i m are.
Şi cum destin u l îl m enise să-şi deconcerteze
co n tin u u co n tem poranii (şi, probabil, p o ste rita ­
tea), S tere a d ev en it rom ancier la 65 de ani,
v îrsta la care prozatorii, d au de obicei, sem ne
d e oboseală sau ch iar de abandon. I a r el se
p re g ă te a să debuteze, la această v îrstă, în cel
m ai dificil gen al prozei. R om an u l în preajm a
re vo lu ţiei a fo st scris şi a a p ă ru t în ritm v ije ­
lios. în 1936, an u l m orţii noului rom ancier, a-
p ăre a al o p tu lea volum d in acest e x tra o rd in a r
bildungs rom an. S-a spus — şi criticii au av u t
d re p ta te — că rom anul lui S tere este o m e­
m o rialistică deghizată. E ad ev ărat, a u to ru l îşi
povesteşte episoade din v iaţă, d e la copilărie
p în ă sp re 1907. A r fi co n tin u at dacă d estin u l
n u i s-ar fi frînt. D ar la u rm a urm elor, n u
a tît fo rm u la n a ra tiv ă in teresează cît v alo area
construcţiei în ă lţa te. Sigur, în sp aţiu l acestui
an sam b lu l rom anesc, ex istă incontestabile d en i­
v elări şi şub rezen ia e lesne d etectab ilă în vo­
lum ele 6 şi 7, adică tocm ai acelea care începeau
în fă ţişa re a lum ii rom âneşti, d u p ă sta b ilire a e-
ro u lu i (V ania R ăuţu) în ţa ră . D ar ce fo rţă ep i­
că, cîtă cap acitate d e a rec re a re a lu l n eo b işn u it
a dovedit S tere în p rim ele cinci volum e, aşa-
n u m itu l ciclu rusesc al ro m an u lu i. Aici, în mod
vădit, şi-a dovedit Stere rea la în z estra re de
p rozator. Cine a r putea u ita fenom enologia
tra iu lu i boierim ii b asarab en e su b ju g ate de ţa ­
rism aşa cum a ră ta ea p rin an ii ’60—’70 ai se­
colului trec u t ? S tere a găsit, din rem in iscen ţele
G. T. KiStlLsÂNU
Inedit
Ulfimile scrisori
primite (IV)
(i9 6 0 )
B ucureşti, 29 m ai 1960
M ult stim ate dom nule K irilean u ,
în u ltim u l tim p am a v u t veşti m ai m u lte des­
p re d .stră de la d-1 S trem pel. îm i p a re b in e
că u ltim ele ştiri despre să n ăta tea d .stră sín t
mai bune. Cu v en irea v e rii sp e r că ele v o r fi
com plet bune.
Eu n -am p u tu t v en i să v ă văd. Nici azi, d upă
9 luni, chestiunea m ea cu pen sia nu s-a rezo l­
vat. S ăp tă m în a trec u tă com isia raio n a lă ce m -a
au d iat de tre i ori, m i-a respins-o. M ai am des­
chisă calea contestaţiei la Com isia C e n trală în să
Şi aceasta în seam n ă aştep tare şi terg iv ersare şi
v ara e sosită şi ta re m i-i fric ă să nu p u tem nici
an u l acesta ieşi d in Bucureşti.
L a In stitu tu l de Istorie nu m ai lucrez de la
1 sep tem b rie 1959. L u crările m ele (4) p riv in d
epoca lui Cuza, deşi d u p ă ap recierile lor, „sínt
fo arte in te resa n te şi b azate pe d o cum ente n o i“,
e x tra se de m ine d in arh iv ele străin e, to tu şi „nu
se p o t p u b lic a“ în tru c ît „sínt re d a c ta te în tr-u n
sp irit obiectivist“, ia r In stitu tu l n u poate p u b lica
decît lu c ră ri „p artin ice“ ! Eu sín t m u lţu m it şi
m ă sim t o n o rat de co n statarea că lu c ră rile m ele
sínt scrise în tr-u n sp irit „obiectivist“. A şa am
în v ă ţa t eu isto ria şi m etoda istorică. Isto ricu l
treb u ie să scrie obiectiv şi n -a re de lu a t a titu ­
dine în ch estiunile pe ca re le studiază. El nici
nu treb u ie să ap ară, lă sîn d să vorbească docu­
m en tele cele bune. R ăm în m ai d ep a rte cre d in ­
cios acestei m etode ştiinţifice. în m om entul de
faţă red actez „S ecularizarea av erilo r m ă n ăstire şti
în tim p u l dom niei lui C uza“, în lu m in a docu­
m entelor culese d e m ine din arh iv e le stră in e şi
care fac lu m in ă asu p ra la tu rii ei ex tern e. S per
s-o te rm in p în ă în toam nă. D upă aceasta voi
începe stu d iu l tu lb u ră rilo r din B u cu reşti (15 a u ­
gust 1863) şi d etro n a re a lui Cuza. C u această
lu c ra re care va fi a şasea din epoca 1856-1866,
te rm in to a tă dom nia lui Cuza şi voi p u te a apoi
să încerc o lu c ra re de sinteză asu p ra dom niei
lui, în lu m in a docum entelor p u b licate în u ltim ii
70 de ani d e la lu c ra re a lui A.D. Xenopol.
A ştep t cu m are b u cu rie ziua în care voi avea
po sib ilitatea m a terială să v in să stăm de vorbă.
P în ă atu n ci p rim iţi pe această cale u ră ri de
să n ăta te b u n u lu i şi valorosului istoric, m oş G h iţă
%K irileanu.
Cu cele m ai frum oase sentim ente,
E m ilia şi I. H u d iţă
7 iu n ie 1960
B ucureşti,
S tim ate D om nule K irilean u ,
A m p rim it astăzi scrisoarea D u m n eav o astră şi
m an d atu l p e n tru care v ă m ulţum esc d in inim ă.
triv ite, ocolind duioşia şi scalpelul p am fletu lu i.
D ar v ia ţa lui S tere — am m ai -spus-o — a fost
u n a n eobişnuită, situ a tă m ereu — n u num ai
p în ă la v îrsta de 28 ani — la liziera a v e n tu ­
rosului eroic : închisori ţa riste, exil sib erian
p re să ra t cu în tîm p lă ri e x tra o rd in a re şi o lum e
fascin an tă. A u to ru l a d em o n strat gust şi r a fi­
n am en t în d ecu p area acelor segm ente tr ă ­
ite care, n ara te, confereau rezisten ţă şi f a r ­
m ec cu cerito r a an sam blului. De aceea, tocm ai
p rim ele cinci volum e au av u t p a rte încă în
tim p u l vieţii lu i de cinci ediţii, fiin d m u lt ci­
tit şi ap re cia t de critica de în tîm p in are. în p a ­
tr u din volum ele acestui ro m an aflăm , uluiţi,
de fenom ene care răn esc încă v iu co n ştiin ţa
ro m ân ească d in ultim ele p a tru decenii. Se
v o rbeşte aici d espre tin erii ju stiţia ri care au
a v u t c u ra ju l să în fru n te d ic ta tu ra au to crată, de
zăv o rîrea lor în tem niţe, de asp rim ea reg im u ­
lu i p en iten c ia r şi co m p o rtam en tu l to rţio n arilo r,
în ex ilu l sib erian (care recheam ă, în m em o ria
no astră, lag ărele de la canalul D u n ărea-M area
N eagră, dom iciliile fo rţa te d in B ărăg an sau
tra n sm u ta re a acelui im ens to t d e ro m ân i b a -
sa ra b en i în 1940 şi d upă război to t în S ib eria
p e n tru a fi exterm in aţi). U niversul co n cen tra-
ţio n a r bolşevic sau d in ţă rile com unizate p o st­
belice, de care a tîta se scrie acum , e su rp rin s
de Stere, în tu lb u ră to ru l său rom an, cu cine' •
zeci de ani în ain te. C iudată este în tr-ad e v ăr,
p o ste ritatea u n ei scrieri lite ra re care capătă,
brusc, cîteo d ată v alen ţe la care, poate, nici că
gîndise autorul. O ricum , lectorul de azi al r o ­
m a n u lu i treb u ie să-l citească şi din acest o ri­
zont al lecturii.
R om anul In preajm a revoluţiei, n ere ed ita t d in
1936, îm i face p lăcere să o com unic, re a p a re
în sfîrşit. L -am p reg ă tit cu m igală şi d ev o ta­
m ent şi el stă să a p a ră în p rim ă v a ra lui 1991
la Ed. „C artea R om ânească“. P rim ele cinci v o ­
lum e g ru p ate, din ra ţiu n i tipografice, în donă,
se află în fază de „bun de tip a r “ şi u rm ează
să fie im p rim ate. U ltim ele trei volum e, aşa-
n u m itu l ciclu rom ânesc al cărţii grupate, d in
aceleaşi raţiu n i, în tr-u n u l, se culeg. R evoluţia
d in decem brie 1989 a scos de sub oborocul in ­
terd icţie i şi ro m an u l celebru al lui S tere, fiin d
posibilă, astfel re stitu ire a lui g en e raţiilo r m ai
noi de cititori. C ititorilor de pe am bele m alu ri
ale P ru tu lu i. P e n tru că Stere, atu n ci cînd şi-a
conceput c a rtea s-a g în d it la ei toţi, laolaltă.
P rognozele social-politice ale m arelui C o n stan ­
tin S tere, co n sid erate p în ă în 1918 fanteziste,
încălzesc azi d in nou, sufletele ro m ân ilo r care
se privesc, peste ap ele u n u i rîu ce a p a re n t îi
d esp arte, în fră ţiţi în n ăd ejd ea cugetului.
Voi face to t posibilul ca sîm b ătă n o ap tea sp re
dum inecă, plecînd din B ucureşti cu acceleratu l
(care pleacă d in B ucureşti la o ra 16,16 şi soseşte
la P ia tra N eam ţ la ora 0,29) să fiu la D u m n ea­
voastră. Am fo arte m ulte obligaţii de şcoală şi
vă d au această sosire sub rezerv a cine ştie cărei
noi sarcini p resan te, care a r p u te a schim ba a-
ceastă d o rin ţă vie a mea, de a veni la D u m n ea­
voastră. în cazul cînd s-ar co n tram an d a sosirea
m ea la D um neavoastră, eu v ă voi a n u n ţa te le ­
grafic p în ă sîm b ătă la am iază.
D acă nu p rim iţi această teleg ram ă însem nează
că vin, sigur sîm b ătă noaptea. Eu ştiu d ru m u l
p în ă la D u m neavoastră acasă, aşa că nu m ai
d e ra n ja ţi p e nim eni să v in ă p în ă la gară.
Vă strin g m îna cu p u tere, v ă îm b răţişez şi
v ă doresc să n ăta te deplină.
A U G U STIN Z. N. PO P
B ucureşti, 8 iu n ie 1960
Scum pe prietene,
Nu cred că te-am u itat. Din contra, de cînd
m i-ai scris de volum ul acela al In stitu tu lu i
de G eografie, am că u tat să ob ţin d e u ndeva
volum ul p e n tru D -ta, p e n tru b ib lio teca D. tale.
Am v ru t să-l cum păr. Costă 100 lei. Am v ru t
să dau. Nu se m ai găseşte nici în com erţ. S-a
tip ă rit, se p are, în tr-u n n u m ă r re strîn s de e x e m ­
p lare. Şi b in e s-a făcut. E ra şi m ai bine dacă
nu se tip ă re a de loc. în tr-a d e v ă r, un sacrilegiu,
ca în tr-o c a rte de geografie rom ânească, u n u l
ca S. M ehedinţi, p ă rin te le geografiei ro m ân eşti
să fie m a ltra ta t cum n u se m ai poate. M -am
în tîln it astăseară cu A ugustin Z. N. P op d e la
Academ ie, căru ia i-am spus p ăţan ia. E ra in d ig ­
n at în g rad u l cel m ai în alt. M i-a spus că pleacă
sîm b ătă se ara la D.ta, la P iatra . L -am ru g a t să
v ă ia şi volum ul său pe care m i-a spus că-1 are,
să-ţi citească grozăviile d espre Sim ion M ehedinţi.
D acă în tre tim p, eu găsesc totuşi volum ul, îl
cu m p ăr şi ţi-1 trim it. C asa lui M aiorescu este
am en in ţată cu d ărîm area. Din p a rte a m ea, a so­
ţiei m ele şi atîto ra care m ă în tre a b ă de D.ta,
m u ltă săn ătate. P rie te n u l B ru d aru ce face '?
A l D .tale devotat,
R. CARACAŞ
T ex t a r a n j a t :
C onstantin PKA N G A TI
Todică S. K IR ILEA N U
® PA G. 5 ©