Sunteți pe pagina 1din 101

TUDOR ARGHEZI

EMINESCU

univers enciclopedic
R edactor: M A R IA S T A N C IU

T eh n o red actor: D IA N A T A T U
TUDOR ARGHEZI

EM INESCU
îngrijirea ediţiei, postfaţă şi
culegere de referinţe critice de
LEONARD GAVRILIU

univers enciclopedic
Bucureşti, 2000
în loc de moto

inscripţie pe amfora lui


Răgiţi încet cu Qrije tăcute, feţii mei
â>ă nu-i călcaţi nici umtira, nici florile îie tei.
Cel mai chemat s-aline bm toţi, şi cel mai teafăr
i£>i-a înmuiat conbeiul be-a dreptul în luceafăr.

TUDOR ARGHEZI
(1964)
CUVÎNT ÎNAINTE

P e d ru m u l c a re v in e n e în tre ru p t d in
N e u n d e şi su ie spre N u -se-ştie, p ăzit de
m estecen i şi sălcii în şir, se în alţă, unul din
în tu n eric şi c elălalt în p lato şe scăp ărată, doi
ced ri către c er, c-u n sfîrc de lu ceafăr p e vîrf.
îi în tîln im şi-n cartea de faţă lu m in în d to ată
p o e z ia ro m â n e a sc ă , M io riţa p o p o ru lu i şi
L u c e a fă r u l, în tr-a d e v ă r, al lui E m in escu .
îm p ă răc h ere a p o em elo r a testă geniul unui
n e am , m ai m u lt d ecît al un o r autori, căci
p rim u l p o em e g în d it, grăit şi c în tat la stînă de
către cio b an i, n eştiutori de slovă. D in vîrste
în v îrste, de cîn d o fi p ornit să capete glas, el
a v en it p în ă la n o i în treg şi trece p este noi şi
n ed ifo rm at de acei interpreţi stricători de
g in g ăşie şi lim b ă, care p e scrip că şi nai,
to cin d cîn tecu l p u r şi cuvîntul de stil, ţără­
n e sc, sînt lău tarii tîrgoveţi.
N e -a m p e rm is o d in io a ră a firm a ţia că
scrisul v ech i, la opaiţ, în fum ul de seu al
fe ştilei, nu a fo st în trecu t de literatu ra becului
electric şi a tip o g rafiei. D esig u r că ştiinţific şi
co n cesiv , şi în p rin cip iu , la o to cm eală critică,
adevărul p o ate fi discutabil, m ai ales că nu e

13
TUDOR ARGHEZI _______
v o rb a num ai de tim purile treptate ale aceleeaşi
n aţiu n i ci de su p rap u n eri de culturi variate. In
cazu l n o stru , E m in escu ap arţin e aceluiaşi *
n e am şi aceleeaşi lim bi n eschim bate, de la un
cap ăt la celălalt al an to lo g iei şi cred că el ar fi
„scris“ L u c e a fă ru l ca şi baciul din strungă
M io riţa , fără să fi ştiut citirea şi litera şi
h îrtia. B ib lio teca i-a dat m eşteşugul ritm ului
su sţin u t, rim a , a lte rn a n ţe le şi stro fa , d ar
g en iu l nu-i al îm p reju rării că el citea în cîteva
lim b i, că flu iera din condei şi nu din trişcă, el
ap arţin e neam u lu i care l-a zăm islit. P e altfel
acelaşi peisaj o n dulează şi în sc rip tu ra lui şi
în fiin ţa p riv eliştilo r dintre zările rom âneşti.
D e cu m intri d in străinătăţi în c îm p ia elastică
a c ăm eşilo r n o astre albe, la seceră si brazdă
o vezi că jo a c ă în hore fără sfîrşit. D e cum
în co n ju ri p o e zia lui E m inescu, a c e e a şi ţară
zv îcn eşte în tre orizonturi.
A stăzi, la v iaţa confortabilă a scriito rilo r,
p en tru îm p lin ire a căreia statul, cu p riso s de
g rijă atent, n u -şi cruţă nici o b o se a la , n-aş
p u tea să a firm că valoarea re z u lta te lo r chiar
m ai frum oase este la nivelul silin ţe lo r chel­
tuite. Scriitorii ştiu că toate g e n eraţiile de
m ainainte erau obligate să m oară d e foam e,
să slugărească şi să-şi lichideze d u ra ta pe paie
şi în spitale, ca E m inescu, atunci cinci îm pre­
ju rarea unei averi şi a unei d e m n ită ţi dom­
neşti, îm p ăcată cu diletantism ul p e n iţe i, nu-i
a ju ta să v e g e te z e . S-a ivit la p u rtă to rii
condeiului o suficienţă, o aro g an ţă a eului

14
CUVÎNT ÎNAINTE

n ietzsch eean ă, u m ilito are p entru o b serv ato rii


de b reaslă. E i n-au d esco p erit nici lim b a nici
gen iu l in trin sec. E le sînt ale cio b ăn iei, care,
sp o n tan , are şi sim p licitatea pe care poetul
cărtu rar o d esco p eră de-ab ia d u p ă o v iaţă
în tre a g ă , tră ită în c o n tra d ic ţii, d a r şi în
sm eren ia artistului adevărat.
N im b u rile adunate în această g alerie ce-i
o an to lo g ie strălu cesc, de b u n ă seam ă. D ar de
cele m ai m u lte ori, circu lîn d p rin spatele
p eretelu i de cleştar care le arată, ele acoperă
nişte o sem in te şi gloriosul m uzeu e o criptă.
C în tăreţii cu tare m ureau stingîndu-se în ce t,
în că de vii.
în p ro ză , o seam ă de p agini, îm p ru m u tate
de la u n scriito r şi altul, sînt m ai p u ţin de­
m o n strativ e d ecît m ăn u n ch iu rile de poezie.
P o ezia e co n cen trată şi tinde ca şi păm în tu l şi
m ăru n taiele lui să-şi m ărtu risească silin ţa
a sc u n să c ă tre p e rfe c ţiu n e , în d ia m a n t şi
m etal. T elu ric , om ul îl reproduce. S tihul şi
pasul lu i red u c la săm înţă, sîm bure şi bob
lu n g ăre aţă p o v e stire şi d ru m u rile în tin se .
Scopul fiin d în g eneral em oţia, versul o sca­
p ără d eo d ată şi iute. E tot ce se cere, în
d efin itiv , unei literatu ri şi unui im n.
T. ARGHEZI
(Text reprodus din Antologia poeziei
româneşti de la începuturi pînă astăzi-
C uvînt înainte de Tudor A rghezi,
Editura de Stat pentru Literatură şi
Artă, 3 volume, 1957, pp. 3—5).
15
EMINESCU*

A vo rb i de p o et este ca şi cum ai striga


în tr-o p eşteră v a s tă ... N u p oate să ajungă
v o rb a p în ă la el, fără să-i supere tăcerea.
N u m ai graiul coardelor ar pu tea să p o v es­
tea sc ă pe h arfă, şi să leg en e din depărtare
d elicata lui sin g urătecă sla v ă 1.
în to a te v e c iile v iz ita te de a tle tii si
* *

b ic ic liştii2 filo z o fie i, el îşi are v e cia lui


d eo seb ită, închisă. T reb u ie vorbit p e şo p tite ...
A

In tr-u n fel, E m in escu e sfîntul p reacu rat al


g h iersu lu i ro m ânesc. D in tu m ultul dram atic
al vieţii lui s-a ales un C ru cifica t*.
P en tru p ietatea n o astră d epăşită, d im en ­
siu n ile lu i tre c p e s te n o i, sus şi p e ste
v ăzd u h u ri4.
F iin d fo arte ro m ân , E m in escu e u n iv er­
sal5. A sta o ştie oricin e citeşte: cu p ărere6 de
rău că lacătul lim bilor nu p o ate să fie descuiat
cu ch eile străine.

^Conferinţă rostită de Tudor Arghezi la Ateneul


Român (în zilele de 27 februarie şi 6 martie 1943) şi
publicată apoi în volum (Editura Vremea, 1943).

17
TUDOR ARGHEZI____________
S-au făcu t m u lte încercări, o n e st d id a c ­
tice7, de tran sp u n ere a poetului, u n e le p o a te ,
se spune, m ai izbutite; dar E m in escu nu este
el d ecît în ro m ân eşte. Dacă se p o a te trad u c e o
p ro ză, o p o v estire, un roinan, u n d e literatu ra
se m ărg in eşte aproape fizic, la tab lo u ri, la
p ersonaje şi la conture8, d o m in ată de m iş­
carea şi su ccesiunea cinematică9, p o e zia nu
poate să fie tălm ăcită10, ea p o a te fi num ai
apropiată. P oezia aparţine lim bii m ai m ult
decît p ro za, sufletului secret al lim bii: jo cu l
de irizări din interiorul ei face v ocabularele
neputincioase. Em inescu nu p oate fi tradus
nici în ro m ân e şte... Dovadă şi în cercarea
de faţă.
C înd zici poezie, nu înţelegi, ev id en t, pur
şi sim plu versificare. Versul poate să fie şi un
reportaj, o naraţiune, ponte să fie epizodic,
cum a fost cîteva sute de uni şi cum e adeseori
şi azi; poate să fie fotografic. P oezia nu
povesteşte nim ic şi se poate şi lipsi de
cuvinte: poezia e ca o ceaţă, şi ca un ecou:
o stare sufletească.
D acă totuş se învoieşte m ai m ult cu versul
decît cu proza, este pentru că poezia cîştigă
concizie, fluenţă şi catifelare. V ersul, el e şi
mai clar şi mai obscur, două alternanţe ale
poeziei, în care pauza şi om isiunea au sens şi
de sim etrie sau de co n trast, dar m ai cu seam ă
de îm plinire. O bscuritatea încadrează lum ina
şi o face mai tare.
18
EMINESCU
O sten iţi de ritm uri şi de im en sitatea re­
vărsată a p ro ze i, scriitorii au ad o p tat, într-un
li m p, aşa-n u m itu l vers lib e r, o m o d alitate de
I>rozodie şi de p ro ză, nu fără in sin u area em o-
jici ad ev ărate în p o em ele lor. C îteo d ată, obo­
seşte şi rim a. Poeţii latini şi greci nici n-au
avut-o; nici P sa lm ii, nici C întarea C întărilor
n-au av u t rim ă.
D a r ex p erien ţele au fo st aban d o n ate, din
pricină că scriitorii n-au p u tu t să arm onizeze
inegalităţile v erbale şi apro x im aţiile confuze
în tr-u n stil d istin ct, iar versul alb, cum i s-a
zis, p ro b ab il p en tru că-i lipseşte cu lo area
rim ei, nu m ai e nici el p rea u tilizat decît la
tălm ăcirea clasicilo r vechi.
R itm u l pare că v ine şi de la n atu ră, unde
totul e rîn d u it m atem atic şi m u zical. E un
ritm şi în p ro za acelo r scriito ri, ca G ustave
F lau b ert, care dau frazei o m işcare de pas de
v ers, c ălca t d u p ă m in u taru l şi accentul ideii.
A cest lu cru in tră în m area şi n ed ezleg ata,
o b scu ră p ro b lem ă a stilului şi se în v ed erează
la le c tu ră . D a că c iteşti u n p ro z a to r, ne-
su p ra v e g h ia t d e c în taru l c a d e n ţe i, îţi dai
seam a că ad eseori id eea se isprăveşte în
m ijlo cu l frazei, care totuş co n tin u ă, sau că
răm în e p e d in afară. A celaş lucru se petrece
cu frag m en tele de idei d in cuprinsul aceleiaşi
expresii: accentul ideii şi accentul frazei nu
c o re sp u n d , sau m ai e x a c t ele treb u ie să
co resp u n d ă n e ap ă ra t, cu toate că nici acolo nu
19
TUDOR ARGHEZI
p rea corespund. L a E m in e s c u , to td e a u n a
co resp u n d . Fără nicio excepţie. C uvîntul bate
o d ată cu ideea.
P ag in ile de faţă nu p o t să fie o prezentare
şi o explicaţie m eto d ică a lui E m inescu.
C o m p etin ţa autorului e lim itată, şi ea n-ar
v rea să sem ene cu n im ic co o rd o n at şi p ed a­
g o g ic 11. E vorba de un E m in escu , zărit în
d ezo rd in e şi răzleţ, d u p ă o călătorie prin
p e iz a je le 12 lui, fă c u tă -n z ig z a g şi fă ră
c ic e ro n e ... M untele în ce p e de ju rîm p reju r şi
n -are p o te c i... U nde nu te p o ţi u rca, te uiţi şi
te m u lţu m eşti cu c îtev a im ag in i v a p o ro a se ...
D a că aş rîvni să ag ăţ de c o n ste la ţia lui
E m in escu o lum ină, ar fi o n eîn ch ip u ită în ­
d răzn eală. C o n stelaţia fu g e m ere u , se depăr­
te a z ă m ere u : c in e ar p u te a s-o a ju n g ă ?
M o rţilo r noştri, din drum ul de sus, le în ­
ch in ăm o scînteie, ap rin să, aici, pe păm înt, la
o răscru ce de drum uri de p ă m în t, în tr-o can ­
d elă a lb a s tră ... C uloarea de safir şi de am etist
e a tu tu ro r p riv eliştilo r, m ai to d eau n a de
n o a p te , d in re v e riile p o e tu lu i p e care-1
p o m en im .
A ş fi în cercat u n p o rtret de aspecte: dar
cu m s-ar p u tea red a p o rtretu l u m b rei şi al
tim p u lu i n eisp răv it? C îtev a reflex e e to t ce se
poate ad u n a13 p e oglinda unei lentile. Slovele14
de faţă sîn t o lau d ă de seară, ca un a c a tist...
20
EMINESCU
M ă num esc unul din oam enii în viaţă,
care l-au văzu t pe E m in escu în carne şi oase.
lu a m copil de nouă a n i15. L -am zărit pe C alea
V ic to riei... T recea prin p u b lic un om g răbit,
fără să o c o le a s c ă , im p e tu o s. „U ite-1 p e
E m in escu !“ — a spus cin ev a, cu un glas pe
care-1 ţiu m inte. Se pare că poetul nu m ai
fă c e a p a rte d in v ia ţa lu i şi că tră ia o
m etem p sih o ză străină. N u p u team şti atunci
cine e ra să fie E m in escu , şi ar fi fo st norm al
să-i u it num ele au zit. E curios că nu l-am
u itat. M i-a răm as în u rech e, o dată cu tonul de
stu p efacţie şi de c o m p ătim ire, p ro b ab il, cu
care a fo st ro stit. M i-a răm as aninat ca de o
sch iţă de fum . N u m ă p u tea m g îndi, atu n ci, că
d u p ă cin cizeci şi cin ci d e ani trecuţi voi ev o ca
în tr-o p a g in ă de tip a r cee a ce în cep ea să fie,
în că de p e atunci, o a m in tire ...
M u lt m ai tîrz iu , cunoscîndu-1 p e Ion
S lav ici, care a fo st p rieten cu E m in escu , am
in s is ta t să-m i p o v e s te a s c ă p e rs o n a lita te a
so cială şi de cam arad a p o etu lu i, care ştiam
d in tr-alte guri c ă nu-şi răsfăţa nici p u ţin ii
p rieten i, nici n u m ero şii lui adversari, eg al cu
sine şi n ed ezm in ţit. E m in escu a fost ceea ce
se ch eam ă un caracter. N u a fost un o p o r­
tunist. A fo st un om , om în treg . în tr-a ltfe l,
nici nu p u tea să fie ce a fo st şi ce este. D ar
S lav ici n u avea spiritul de o bservaţie plastic
şi m i-a lă sa t în tre b ă rile fă ră ră sp u n su l
aştep tat.
21
TUDOR ARGHEZI
„D acă tu ştia i p ro b le m a a stei vieţi cu care
lupt,
A i ved ea că a m cu vin te p a n a ch ia r să o f i
rupt“ 16.

în isto ria creaţiilo r estetice, se întîlnesc


d o u ă cazuri de v iaţă, la m eşterii lor: m izeria
şi b u n a-stare. în ţe le g e m prin cuvîntul „m eş­
teri“ scriito rii, p icto rii, sculptorii, m uzicanţii
şi p e toţi m eşteşu g arii, a căro ra m uncă e
tu rb u rată şi sp o rită de o durere necunoscută.
E m in escu a fo st u n scriitor in teg ral, num ai şi
n u m ai scriito r, în tîiu l nostru scriitor, fără altă
m eserie, d in care să trăiască. E m inescu e , se
p o a te sp u n e , p rim u l sc riito r de p ro fe sie ,
ro m ân . P în ă la E m in escu , scriitorii de lim bă
ro m ân ească, afară de N icu lae B ălcescu , erau
sp rijin iţi pe ceea ce se ch eam ă o carieră. M ai
d iletan ţi sau m ai p uţin d iletan ţi, ei trăiau
d in tr-alte o sten eli.
în tre p o eţii fără m ultă fig u ră, literatu ra
n o a stră a în re g is tra t ra p id n u m e le u n u i
C an d ian o P o p e sc u , au to r şi al unei rep u b lici,
de la P lo ieşti. C an d ian o era m ilitar; a m u rit
g en eral. Nu-1 citez ca exem plu de p ro fesie
d u b lă, d ar el a p u b licat un v olum de versu ri,
cu titlul: C în d n -am ce fa c e ; îl citez ca o p ild ă
de m en talitate a u n u i tim p , faţă de care erai
d ato r să te sc u z i17. „N -am ce fac e “ . A dică:
„N -am ce face a ltcev a m ai bun şi n eav în d ce

22
EMINESCU
face, fac p o ezii, vă rog să m ă iertaţi: c în d am
ceva de făcu t sînt o m serio s“ .
P o ezia şi literatura constituiau în spiritul
u n ei ep o ci n işte ag rem en te de in u tilita te
d eco rativ ă, ca oleacă de pian sau de pictură,
făcute să nu li se u rască, la c u co an e, atunci
c în d n -au ce f a c e ... E ra p rin u rm are o
în d e le tn ic ire su p lim e n ta ră , lite ra tu ra ; fără
v o caţie, fără n ecaz, fără suferinţă. B a p o ezia,
lu ată cu m treb u ie, era o pierd ere de tim p , de
o a m e n i fă ră c ă p ă tîi, şi te d e c la s a . N u
în se am n ă în să că d ed u b larea activ ităţii, a unei
activ ităţi literare, îm p le tită cu o activitate
so cială, ar fi d at num ai literatu ră m inoră;
d im p o triv ă — în să realitatea un icei activităţi
literare, ca o p ro fesiu n e, s-a d efin it od ată la
cu rtea p rin ţilo r, şi a P ap ii, unde artiştii n-au
avut in ex o rab ilă treb u in ţă de o pro fesiu n e
alim en tară. L iteratu ra devine cu totul p ro ­
fesio n ală m u lt m ai tîrz iu , p rin industrializarea
co n d eiu lu i în g azetărie ori în e d itu ră, un tîrziu
cîn d , ap ro x im ativ , scriitorul po ate trăi din
cărţile lu i, scrise de v o ie, dc n ev o ie, pe
tem eiu l unui co n tract, şi livrate e d itu rilo r ca o
m arfă.
în in d u stria literară intră, fireşte, confecţia,
artificiu l, lucrul pe m ăsu ră, m anechinul şi
o foarte dubioasă originalitate; redevenţele faţă
de rem in isce n ţă, p lag iatu l d e g h iz a t... C inci
v o lu m e citite p o t să d ea de altfel în to d eau n a
al şa se le a m a n u s c ris , c h ia r în p e rfe c tă
23
TUDOR ARGHEZI
sin c e rita te , în id e a la in co n ştien tă a unui
a u to r, că-şi ch eltuieşte vocaţia personală.
L a n o i, scriitorii de p în ă la E m inescu s-au
recru tat, ca şi aiurea, m ai ales d in B iserică şi
d in tre b o ie ri; cee a ce pare să p ledeze în b en e­
ficiul ideii că arta se p o triv eşte m ai repede cu
b u n a-stare d ecît cu m izeria, şi cred că ideea
nu e p rea in ex actă. E o părere co n trarie,
fire şte , p u n ctu lu i de v ed ere al o am en ilo r
ex cesiv de serio şi, care, ca să se scape de
u n e le răsp u n d eri m ai u şo r, şi ca să nu-şi
în cu rc e in telectu l în p ro b lem e, preferă să
c o n d iţio n e z e ta le n tu l cu m iz e ria n e a g ră .
L eto p iseţii n -au fo st scrişi, în să , la al o p tu lea
etaj al unui b lo c şi pe colţul unei m ese de
b o rd ei fără blidul de linte.
B in e în ţe le s că p o e z ia lui V a sile
A le c sa n d ri a c ă p ă ta t d e la în d e s tu lă rile
p o etu lu i un surîs p rea des feric it şi o d u lceaţă
id ilică puţin cam iritan tă. M arele nostru p o e t
a c u a re list18 ar fi fo st dispus să p arfu m eze şi
c ap rele , ca să o b ţie o a ro m ă u n ifo rm ă a
n a tu rii. In co n testab il că v iaţa de p ro p rietar cu
v en itu ri şi fu n cţia de m in istru , cu m a fo st
A lecsan d ri, se îm p a c ă m ai in tim cu m ierea
d ecît cu am ărăciu n ea.
P e n tru e g a lita te a de te m p e ra m e n t şi
p en tru o lite ra tu ră tih n ită , re ţe ta este să nu te
ai b in e cu p ro b lem ele în d o ie lii, să nu te
rap o rtezi la n e c u n o sc u t, la m iste r, la m o arte,
la co n trad iţiile g rav e ale e x isten ţei. A v erea

24
EMINESCU
fiind o certitu d in e, preferi să adopţi c erti­
tu d in ea îm p o triva tuturor incertitudinilor, pe
c a re , p e n tru îm p ă c ă rile şi b e a titu d in e a
op tim ism u lu i, e strict n ecesar să le arunci cît
c o lo ... L a certitu d in ea avuţiei dacă se adaugă
n isc ai c ertitu d in i m o ra le , c o n v in g e rile şi
cred in ţele gata făcu te, eşti un sem en şi un
scriitor fe ric it...
C azul p o etu lui E m inescu nu in tra 19 în
această clasificare, nici pentru om nici pentru
po et; om ul a suferit cum plit, şi p o e zia lui,
în cleşta tă, e a h aru lu i frăm întării.
A c to r, stu d e n t, g a z e ta r, în lu p tă cu
o am en ii, cu şerp ii, cu m u ştele, cu catîrii — cu
viaţa; p rib eag , h o in ar, în co lţit, flăm înd, cînd
îm b răcat, cînd fără căm aşe p e el şi boln av ,
în tr-o sărăcie in su p o rtab ilă azi niciu n u i om
civ ilizat, d ep rin s cu m inim um de confort,
E m in escu nu a fo st niciodată stăpîn pe orele
lui de lucru şi a scris pe unde apuca, de-a fuga
şi p e sărite. în tre secunde şi n ecesităţi, el
treb u ia, în ain te de to ate, să dea tip ografului
artico lu l lui p o litic co tid ian , plus info rm aţii şi
fap te d iv e rs e ... Se străduia să im provizeze şi
o d o ctrin ă p en tru un p artid care a m urit fără
d o ctrin ă.

Isto ria lite ra ră m erg e, în ep o cile de


aristo craţie, în tre O v id iu , V irg iliu , M arcu
A u reliu şi P lato n şi, m ai tîrziu , cam între
F ran ço is V illo n şi V o ltaire. V o ltaire a fo st un
25
TUDOR ARGHEZI
m are scriitor, dar şi ceea ce se num eşte azi un
om de afaceri, cev a cam ca un sam sar distins
şi cu m ulte relaţii. Jean-Jacques R ousseau,
prietenul lui V o ltaire, făcea pe jo s, ros de
cusătura p an talo n ilo r de dim ie, toţi kilom etrii
dintre G eneva şi F erney. M ort de foam e şi de
oboseală, Jean -Jacq u es ar fi dorit să m ănînce
după atîta d ru m , cîteodată, cu tacîm uri de
argint.
O anecdotă: se povestea de către Jean-
ja c q u iş tii b ă trîn i d in G e n ev a , că m ai
ducîndu-se o d ată la Ferney şi exasperat că nu
găseşte pe castelan acasă, R ousseau ar fi scris
cu tibişirul pe u şa de intrare a castelului
m arelui scriito r, m arele lui prieten, un cuvînt,
care pe fran ţu zeşte se scrie cu litera M e.
A n ecd o ta m ai spune că întîlnindu-se după
cîtva tim p în tr-a ltă p arte, R ousseau s-ar fi
plîns lui V o ltaire că-1 căutase. Ştiu, ar fi
răsp u n s V o ltaire. Ţ i-a m g ăsit num ele pe
u ş ă ...
A cestea erau leg ătu rile, m ai dem ult, între
scriitori şi b u n a societatea.
A ntipodul social din istoria literară fran­
ceză, al unui V o ltaire, al unui S aint-S im on,
Fénelon, M irab eau, B ossuet şi alţii, e François
V illo n , p o etu l, ca şi E m in escu , al unei sin­
gure şi u n ice cărţi d e versuri: în total p atru ­
zeci şi d o u ă de b alad e. M izeria lui V illon era
fero ce şi lu a fo rm e de atac, nu de m elan co lie.
V illon a fo st de p ro fesie scandalagiu ş i . .. hoţ.

26
____ EMINESCU
Avea p rin urm are şi o profesie a lim e n ta ră ...
Ştreangul i s-a legănat pe dinaintea nasului de
aproape, şi dacă n-ar fi avut un ad m irator, pe
un m a re se n io r, p o e tu l nu sc ăp a de
spînzurătoare şi P anteonul ar fi avut azi, între
m arile lui p ersonalităţi defuncte, un schelet
ros d e c io ri, a tîrn a t d e o fu n ie , în tre
colonadele de la intrare.
în c o a c e , m ai spre noi, foarte aproape de
noi, A rth u r R im baud, un m are p oet, care şi-a
renegat p o ezia, a făcut u n fel de n egustorie,
profesînd co n trabanda de arm e şi m uniţii în
A frica de R ăsărit, pe cîn d prietenul lu i, Paul
V erlain e, fără căm in şi h aim an a, era găzduit
la un spital din Paris. G o eth e, cel m ai lucid
g în d ito r din toate literaturile, V ictor H u g o ,
D a n te , n -au fo st sc riito ri să ra c i. Isto ria
literară recen tă p o m en eşte şi cazul d ublu,
absolut u n ic, al contelui T olstoi. D u p ă ce şi-a
scris o p era ca un p rin ţ, pe dom eniile lui de la
Iasn aia P o lian a, şi-a p ărăsit, foarte bătrîn,
m arile lui bunuri şi p ro p rietăţi, cu traista-n
sp in are, ca să p iară în sărăcie. A m urit,
aju n g în d desculţ în tr-o staţie m ică de cale
ferată, n o ap tea, pe o b a n că, în tre ţărani şi
n ecunoscut.
în rezu m at, p arcă aş fi v oit să spui că nu e
o co n d iţie a talen tu lu i, ca scriitorul să fie
sărac lip it, ch iar d acă o aristocraţie a p ieţii, ca
să-şi p u ie avariţia şi avîntul la un adăpost
m o ral, şi-a făcu t un prin cip iu artistic şi o
27
TUDOR ARGHEZI
în ţelep ciu n e d e d irecţie din sentinţa că unui
in telectu al îi stă b in e, b o ln av , p e salteau a
in firm eriei, iar săn ăto s, în m izerie şi slu g ăr­
nicie. E m in escu n -a avut parte nici de un
p u b lic citito r, nici de un stăpîn in telig en t, nici
de su b v en ţii, nici de g en ero zităţi, afară de
acelea, m o d este, ale lui M aio rescu , p rea pu ţin
în stărit şi el. P oetul a ro b it la o m asă de
re d a cţie, a ltern în d articolul de g a ze tă , p lătit
p ro st, cu p o ezia g ra tu ită ...
D e ce a fo st ales p e n tru p ag in ile20 de faţă
un su b iect E m in escu ? C a să se rep e te ce s-a
m ai sp u s? Se m ai p o a te spune cev a despre
E m in e sc u ? C ritic a nu e o sp e c ia lita te a
au to ru lu i şi, critică i s-a făcu t p o etu lu i de
către to ată lu m ea. S ă nu o m it m en ţio n area
celei m ai fru m o ase, scrisă de d om nul G eorge
C ălin escu care a d at p u b licu lu i şi o v iaţă a lui
E m in escu 21.
Să se v o rb ească d esp re E m in escu m ai des
şi cît m ai des e o dato rie. E l e d o a r unul din
ctitori şi ziditori. D e ce să fim reticen ţi? m ai
m are ca toţi.
O rig in e a o b ie c tu lu i p a g in ilo r d e fa ţă
e m o d e s tă . C e rc u l re v is te i V rem ea şi-a
în jg h e b a t un p ro g ra m d e p re z in tă ri de
co n cep ţii şi de o a m e n i, făcu te de scriitori în că
în v iaţă. A m fo st p u s şi eu p e o listă de
asem en ea scriito ri, în c ă în v iată. N efiin d nici
c o n feren ţiar, nici id eo lo g de p ro fesie , m -am
sfiit m ereu să ap ar în pub lic ca un actor

28
EMINESCU
literar. E o fu n cţie m u lt p rea g in g aşă să ieşi
clin hîrtie şi din tip ar şi să te arăţi: „E u sînt
ă la ...“ . D a că nu p oţi în to d eau n a să scapi, tot
scapi în jg h e b în d nişte p ag in i22.
N u -m i aduc am inte cum alunecase v orba
spre E m in escu . A d ică îm i aduc a m in te ...
T o d eau n a v in e vo rb a de E m inescu. C înd
eram tîn ăr v en ea vo rb a de D u m n e z e u ... A m
fost în tre b at d acă n-ar fi bine să-m i iau
subiectul E m in escu . D e b in e, sig u r că era
b in e . D a r nu e ra d e -a ju n s. A p u c în d să
făg ăd u iesc a treb u it să m ă ţin de cuvînt. A m
av u t m o tiv e să m ă co n so lez de în d răz n ea la
m ea. Pe la m o rm în tu l lui E m in escu , trece, de
o v re m e în c o a c e , to a tă g in ta lite ra ră .
E m in esco lo g ii au vo rb it de subt teiul lui
E m in escu , m u lt, şi cu elan: unii din ei s-au şi
îm p ro p rie tă rit... C ine nu-şi ascute creionul
p e p iatra lu i de m o rm în t cu m edalion? C ine
nu s-a iscălit lîn g ă b aso relief? C el pu ţin
d o u ăzeci de d o m ni c ă rtu ra ri... M orţii servesc
de m in u n e pe o am en ii în viaţă. O am en ii în
v iaţă n -au de ju stific a t p rea m ulte m erite
a scu n se, iar b u n u l n e an t p ersonal p o ate să fie
am estecat cu aurul străin în părţi egale.
E m in escu este m ai m u lt p retex t decît
su b iect. S u b iectul ar treb u i tratat ca o p o e m ă
m istic ă, d a r asem en ea ad ev ărată litanie cere
o d e m aterializare în g erească.
E m in escu a fo st făc u t şi erou de ro m an .
N u de m u ltă v rem e a circu lat şi ch estiu n ea,
29
TUDOR ARGHEZI
lan sată p rin p re să , d acă E m in escu n-ar p u tea
fi adus d in ain tea cuştii su fleu ru lu i, într-o
p iesă în tre ag ă . O d ată cîndva, E m in escu a fost
p u s să reciteze cu v o cea unui acto r, care l-a
p refă cu t co co şat şi m ilog p e scen ă, v ersurile
un u i au to r din zilele noastre.
E m in escu i-a cam p rev ăzu t p e toţi:

„ O r să vie p e -a ta urm ă în co n vo i
d e-n m o rm în ta re
S p le n d id ca o ironie, cu p riv ir i nepăsă toare;
Ia r d ea su p ra tu tu ro ra va vo rb i v r ’un m ititel,
N u slă vin d u -te p e tine, — lu stru in d u -se p e el
S u b a n u m elu i tău um bră. Ia tă to t ce te
a ştea p tă “ .

D acă m o rţii sînt ex p lo ataţi, din exces de


v en eraţie şi d in tr-u n sen tim en t, o arecu m , şi
d e c o le g ia lita te , să nu ne în c h ip u im c ă
E m in escu trăin d , s-ar fi sim ţit m ai bine.
A s tă z i, o ric in e p o a te tip ă ri şi sc o a te în
v în zare v e rsu rile lui ca o p e ră p erso n ală, în
calitate de aso ciat al lui E m inescu: unul d ă şi
altul ia. M ai lip seşte să-i d isp a ră num ele de
p e c o p e rtă , în lo c u it cu n u m e le u n u i
co lab o rato r.
C u scriito rii în viaţă se p etrece ex p ro ­
p rierea ch iar d acă n-a trecu t în c ă aşa-n um itul
d o m en iu p u b lic , dom eniul m o rţii, p este ei.
D o m en iu l p u b lic co n feră co m erţu lu i de lite­
ratu ră , facu ltatea in teresan tă de a se bucura

30
EMINESCU
de an ex a re a unui sc riito r la n eg o ţ, d u p ă
treizeci de ani de la p u b licarea v o lu m elo r lui,
fără să d ato reze d repturi de autor nici urm a­
şilo r d irecţi, nici au to ru lu i, răm as eventual în
v iaţă p rin tr-o stranie fan tezie.
D ep o sed aţi după treizeci de ani, scriitorii
sîn t co la b o ra ţi chiar a d o u a zi după ce au scos
o carte; cu sen in ătate şi fără p u tin ţă de
reacţiu n e. O rice personaj cu ltu ral, care n-a
fo st în stare să scrie şi să sem neze u n crîm pei
o rig in a l, se in sta le a z ă a u to r p e sp in a re a
o ricăru i scriito r. S ubt cu v în t că face culegeri
de şco ală, ceea ce-i ad ev ărat, căci îşi asig u ră,
ca fals au to r, o clien telă obligatorie şcolară,
p e care au to ru l ad ev ărat nu o a re, el ia din
cărţi to t ce-i p are bu n de n egoţ şi, subt un titlu
de v o lu m , al lui p erso n al, iscăleşte, tipăreşte
şi în c a se a z ă ... A m c u m p ărat un astfel de
v o lu m in titu lat C artea co p ilă riei şi sem nat de
u n p e d ag o g n ecu n o scu t. A re p atru sute de
p ag in i din p atruzeci de autori: douăzeci şi
şap te m o rţi şi treisp rezece în viaţă.
A ceste neru şinări se num esc antologii.
A u to ru l nu are dreptul să intervie. El se
izb eşte de un d rept p a ra zitar, care îl d epose­
d e a z ă . D re p tu l îi a p a rţin e a c e lu ia care
p ra c tic ă ... an to logia. P rin m an ev re abile, în
care ex ce le az ă în to d e au n a suava n u litate, s-a
p u tu t strecu ra în leg ea pro p rietăţii literare şi
a rtistic e , un a lin ia t, d e sfiin ţîn d le g e a , în
m o m e n tu l ch iar cînd a fo st în fiin ţată, şi
31
TUDOR ARGHEZI
dreptul d e proprietate intelectuală, tocm ai
cînd era co n sacrat.
A n to lo g istu l didactic îi suge pe scriitori,
şi vii şi m o rţi, şi nu le face m ăcar celor vii
o n o area să-i p rev ie că-i vor servi apetitul şi
digestia. D acă o rom anţă a unui m uzicant a
fo st cîn tată în tr-u n local de petreceri, dreptul
de p ro p rietate e respectat. în m uzică n-a intrat
anto lo g ia. E a e rezervată literaturii.
Să ne în c h ip u im că E m inescu ar trăi
con tim p o ran cu n o i, că ar fi internat într-un
sp ital, la V ien a, bolnav de m aladia care l-a
u c is, şi ca ar av ea trebuinţă de puţinii bani
p ro d u şi de volum ul lui de versuri, abia tipărit,
ca să-şi p lă te a s c ă b ie tu l om pensiunea
m edicală. B anii lui s-ar afla în buzunarul unui
ed u cato r, care l-a p u s p e num ele lui, în
antologie. N -ar fi de m ira re ca un asemenea
au to r să se ch em e c h ia r V izan ti, să fie chiar
acel V izanti, cu a so n an ţe de A rhipelag, care
p e vrem uri l-a u rm ărit cu d u şm ăn ie şi care azi
l-ar învăţa să scrie, e l, V izan ti, româneşte
n eao ş, şi l-ar co m b ate v e h e m e n t, că scrie cum
ştie el, nu cum v rea V iz a n ti.
C ît a trăit, E m in escu a fo s t pîrît că nu ştie
să scrie şi că strică lim b a ro m ân ească a unei
corcituri didactice cu n u m e le de V izanti23.
N u im portă d acă d u lc e le venetic primea
botezul la G oriţa sau Ia B u c u re şti, ori dacă
naşul i-ar fi d at în s c ă ld ă to a re num ele de
A lexe sau de T im o leo n .

32
EMINESCU
în cele ce sînt de spus, ne conducem
de cartea de versuri, P o e zii, ediţia Maiorescu,
din care lipsesc p rea puţine poezii definitive.
Şi vom face abstracţie de toate adaosele tipă­
rite, de Ia M aiorescu încoace, pe socoteala lui
Em inescu.
E d iţia M a io resc u , tipărită, cum spune
p refaţa e d ito ru lu i, „în lipsa poetului din
ţară“ , a fo st o arecum publicată fără învoirea
lui. „El a fo st todeauna prea im personal şi
prea n ep ăsăto r de soarta lucrărilor sale, mai
spune M aio rescu , p entru a fi putut fi în­
duplecat să se în g rijească însuşi de o ase­
m enea culeg ere, cu to ată străduinţa am icilor
lui literari.“
C auza lip sei din ţară a p o etu lu i, din
nefericire, se cam cunoaşte. El se depărta tot
mai m ult de sine, şi steaua lui începea să
şovăiască, să p îlp îie şi să ia drum ul com etelor
rătăcite.
V olum ul P o ezii cuprinde şaizeci şi una de
bucăţi pe vreo trei sute de pagini, ilustrat cu o
gravură de m ărim e a u n u i tim bru p o şta l.
Poetul se iu b ea atît de p u ţin , încît a fugit şi de
p en su la p o rtre tis tu lu i şi de o b ie c tiv .
C o m p arată cu v a n ită ţile de v itrin ă ale
urm aşilor, atitu d inea lui de indiferenţă s-ar
cuveni să ne cam je n e z e ...
M -aş gîndi că m ăcar într-o p riv in ţă să
încerc o schem ă de organizare a p o eziei lu i,
împărţită pe com p artim ente. într-o p rezintare,
33
TUDOR ARGHEZI
sim p lificarea pare o treb u in ţă de ansam blu
pentru ca un cititor să se aleagă, după o
vorb ărie, cel puţin cu o n o ţiu n e, dacă se
p o ate, m ai aproape de adevăr.
Inspiraţia lui E m inescu e , fireşte, variată,
d ar casetele în care ar p u tea să fie adunate
cristalele ei, nu se pot face nici d u p ă culoare,
nici du p ă carate, nici după tran sp aren ţă, unele
in trîn d în m ai toate celelalte. în E m inescu e
d rag o ste, şi durere de d ragoste. D ecep ţia
c o n tin u ă în d rag o ste in flu e n ţe a z ă to a tă
in sp ira ţia lu i de se n tim e n t. P o e tu l se
reg ăseşte in tact în tr-alt p u n c t de p o rn ire,
o p u s, în harul sarcasm ului şi al lepădării.
D rag o stea lui E m inescu e m ai cu seam ă
sen su ală, o dragoste p ribeagă, de pasiu ne. E a
e m o m en tan ă şi totală în m om en tu l e i, şi se
ep u izează în întregim e p e o singură îm ­
p reju rare relu ată continuu, co ntinuu trăită şi
co n tin u u ep u izată în întregim e. V reo şap te­
sprezece poezii de dragoste sînt rom anţe şi
cîntece de vioară:

„Pe lîngă p lo p ii fă r ă so ţ
A d esea am trecut;
M ă cunoşteau vecinii toţi,
Tu nu m -ai c u n o sc u t“.

D rag o stea lui E m inescu nu e am estecată


d intru în cep u t cu visul. V isul lui în cep e cîn d

34
EMINESCU
d rag o stea s-a isprăvit. D rag o stea poetu lui n-a
d u rat n icio d ată, răm în e in stan tan ee, dragoste
de senzaţii iuţi. C eea ce-i răm în e din d ra­
g o stea trecu tă, d ev in e vis de-ab ia în sin g u ­
rătate, ca o m îhnire c ă a fo st num ai sensuală;
cîn d a trecut. F em eia lui E m in escu nu e
n icio d ată soţie, răm în în d exclusiv am antă.
B ărbatul e un trecăto r, un c ă lă to r... [.. .]24.
E o dragoste de pasări albe, care străbat
e tern itatea şi se în tîln esc din zbor în dreptul
u n ei s te le ... C ăsăto ria stinghereşte: ea nu
p o ate să fie făcu tă d ecît cu o singură fem eie.
D ra g o s te a a sta şi-a r p ie rd e fa rm e c u l în
fo rm ele g o sp o d ăreşti ale vieţii. S tato rn icia,
d u p ă care tîn je şte to tu ş, îi face p o etu lu i
o ro are.
F e m e ia lu i E m in e s c u n u a re d o u ă
în ţe le su ri sau m ai m u lte . E a nu tu rb u ră
p rin tr-u n co m p lex de nuanţe; foarte d ep ărtată
şi de fem e ia ad ev ărată, tovarăşa b ărb atu lu i, şi
de acea fem eie, to t ad ev ărată şi ea, din p o ezia
de im p ercep tib ile, a şco lilo r literare, cît tim p
e d o rită, şi nu m ai am ărăciu n e d u p ă d esp ăr­
ţire. D esp ărţirile p o etu lu i au fo st to t atît de
n u m ero ase, p ro b ab il, cît şi accesele lui de
p a siu n e. C u fem e ia , E m in escu a fo st num ai
b ărb at. F em eia, e de crezu t, ar fi ceru t m ai
m u lt de la el, un jo c de d rag o ste, co m p licat ca
o d an telă şi su b til, d a că nu cereb ralitate şi
ab stracţii.
35
___ TUDOR ARGHEZl
C îtev a citate la întîm plare:

„Sărutări erau răspunsul


L a -în treb ă ri îndeosebi
Ş i de alte cele-n lum e
N -aveai vrem e să întrebi.“

„F runtea alb ă -n p ă ru l galben


P e-a l m eu b ra ţ încet s-o culci,
L ă sîn d p ra d ă g u rei mele
A le tale buze d u lc i...“

„D e m i-i da o sărutare,
N im e-n lum e n-a s-o ştie,
C ăci va f i su b p ă lă rie —-
Ş -a p o i cin e treabă a r e !''

„ P ă ru l tău ţi se desprinde
Şi fr u m o s ţi se m a i şede,
N u zi ba de te-oi cuprinde —
N im e-n lum e nu ne v ed e .“

„ Şi m ă m ir eu, cum de vrem ea


Să m a i treacă se îndură,
C ăci eu sta u şo p tin d cu draga
M în ă -n m înă, g ură-n g u ră .“

N ici nu se p o ate dragoste m ai d irectă şi


m ai elem en tară. F iin d num ai bărbat şi nim ic
m ai m u lt, nici m ai p u ţin , şi, după o v orbă
la tin e a s c ă , tris t, p o e tu l a fo st şi m e re u

36
EMINESCU
d e z a m ă g it... F em eia p ăp u şe, fem eia h arem ,
nu m ai e pe gustul epocii noastre, cînd ea
particip ă şi la răzb o i, ca Ioana d ’A rc. P oezia
n o u ă, aşa-zisă, şi este, fără nicio în d o ială, o
poezie nouă, e m ai im precisă, fiind şi m ai
p ro asp ătă şi m ai ad ev ărată şi m ai naivă.
P oezia no u ă nu în ce p e, cum spun m anualele,
acum cincizeci de ani. E a începe de acum
v reo d o u ă m ii... P o e z ia a d e sc o p e rit în
fem eie şi un id eal, re lig io s ...25.
D in p o ezia de dragoste a lui E m in escu , se
a leg e to tu ş o b u c a tă c are o d e p ă şe şte ,
o rien tată de o sensibilitate de d istan tă si de> >

reg ret. E scurtă: D in valurile vrem ii.

„D in va lu rile vrem ii, iubita m ea, răsai


C u b ra ţele de m arm ur, cu p ă ru l lung
b ălai —
Ş i fa ţa stră vezie ca fa ţa alb ei ceri
S lă b ită e de um bra d u io a selo r dureri!
C u zîm b etu l tău du lce tu m îngîi och ii m ei,
F em eie între stele şi stea între fe m e i,
Ş i în to rcîn d u -ţi fa ţa spre um ărul tău stîng,
In o ch ii fe r ic ir ii m ă u it p ie rd u t şi p lîn g .

C um o are din n o ia n u l de neguri să te rum p


Să te rid ic la p iep tu -m i, iubite înger scum p,
Şi fa ţa m ea în la crim i p e fa ţa ta s-o p lec,
Cu să ru tă ri a p rin se sufla rea să ţi-o-nec
Ş i m în a frig u ro a s ă s-o încălzesc la sîn,
A p ro a p e — m a i a p ro a p e p e inim a-m i s-o ţin.
37
TUDOR ARGHEZI
D a r vai, un chip a ievea nu eşti astfel de
treci,
Ş i um bra ta se p ie rd e în n eg u rile reci
D e mă g ă sesc ia r sin g u r cu braţele în jo s
In trista a m in tire a visului fr u m o s !
Z a d a rn ic d u p ă um bra ta d u lce le întind:
D in va lu rile vrem ii nu p o t să te cuprind! “

D ecep ţia îi d ă lui E m in escu în ălţim ea


care-i lip seşte d in d rag o ste, şi lu m in a tîrzie şi
d u rero asă, răm asă c a o c h ic iu ră p e plopii lui,
d u p ă ce d rag o stea s-a stins, co m p en sează de­
ficien ţa. D e fap t, p o e zia c aracteristică şi m are
a lui E m in escu , se rid ică d e aci, din m îh n ire.
S p eran ţă, cred in ţă, m în g îiere, n im ic nu se
g ă seşte în E m in escu . L ocul de în călzire26
e d ezam ăg irea.
A ccentele sînt profunde. D ezam ăgirea a dat
lim b ii ro m ân eşti o c ap o d o p eră de am ărăciu n e
g la c ia lă , care se ch eam ă L u cea fă ru l.

„A f o s t odată ca-n p o v e şti,


A f o s t ca n iciodată
D in rude m a ri îm p ă ră teşti
O p re a fru m o a s ă fa tă .

Şi era una la p ă rin ţi


Ş i m în d ră -n toate cele,
C um e F ecio a ra între sfinţi
Ş i luna între stele.

38
EMINESCU
D in um bra fa ln ic e lo r bolţi
E a p a su l şi-l îndreaptă
L în g ă fe re a s tr ă , unde-n colţ
L u cea fă ru l aşteaptă.

P rivea în za re cum p e m ări


R ă sare şi străluce,
P e m işcă to a rele cărări
C orăbii negre duce.

îl vede azi, îl vede m îni,


A stfe l d o rin ţa -i gata;
E l iar p r iv in d de săptăm îni,
îi ca d e d ragă f a t a . “

în ce m ă p riv eşte, ca sim plu citito r, am


slăb iciu n ea să gust, p e lîn g ă d ecep ţia enorm ă
a p o e tu lu i, darul lui de sarcasm şi de in­
v e ctiv ă , m ai d u r d ecît la toţi scriitorii din
p rea jm a ep o cii.
E m in escu e şi u n pam fletar. S atira lui e o
răz v rătire de b iru in ţă îm p o triv a vieţii. P înă la
E m in e s c u , s c riito rii cu te n d in ţa să d e s­
c o n s id e re m o m e n tu l au fo s t d e d e su b tu l
n iv elu lu i ceru t. A fară de p ărin ţii B isericii,
rep e ţito ri ai în v ie rşu n ă rilo r profetice.
B ă rb ăţia ro m ân e ască E m in escu nu o cîntă
cu p a siv itate a elegiei.
39
TUDOR ARGHEZI
I^tîlnirea cu B aiazid , la R o v in e, rep licile
lui Mircea:

„Eu îmi apăr să ră cia şi n evo ile şi n ea m u l

tumultul v ije lio s al lu p te lo r de iz g o n ire ,


tabloul cîm pului de b ătaie, atm osfera, sînt de
° m ^reţie şi de o putere unice în literatura
noastră.
Erninescu b lestem ă şi devastează:

„C ine-a îndrăgit străinii


M în ca -i-a r inim a cîinii “27.

^Upă cît se po ate înţelege, profesional


vorbind şi co m p arîn d versurile de o per­
fecţiune lap id ară cu alte versuri, m etoda de
lucru şj de co n trol a poetului, în genere cea
m ai sigură, e ra să-şi lase m anuscrisele să
zacă. D epărtîndu-se un tim p de ele, obiecti­
vitatea sc riito ru lu i faţă de sine sporeşte.
Elem entul talen t, ca să zic aşa, îşi pierde
im petuozităţile în folosul analizei im perso­
nale. A utorul poate să-şi vadă scăderile şi
inegalităţile m ai exact, scăderi şi inegalităţi
m ai Puţin sim ţite de cititor decît de autor. A şa
se întîm piă că autorul prim eşte elogii, pentru
rezu ltatele cu m erite nehotărîte, pe cînd
rezultatul m ai valabil al activităţii lui e scăpat
uneori din v ed ere. N u e o eroare, e o ches­
tiu n e de p ricep ere în m eserie.
40
EMINESCU
E m in escu nu era un im p ro v iza to r, cu
în cred ere ex ag erată în spontan eitatea oarbă,
care-şi are c o n trib u ţia ei în izb u cn irea unei
idei sau la iv irea unei im agini. C ă E m inescu
lucra ca un b iju tier, dovedeşte p erfecţiu n ea la
care au aju n s unele versuri, din care voi cita
cîteva. P en tru altele, cele m ai m u lte, i-a lipsit
răgazul. T reb u ie să ne în ch ip u im că, ne­
m u lţum it în to d eau n a, şi de v ersu rile lui bune,
ceea ce co n stitu ie o eleganţă (E m inescu nu
suferea de nicio fo rm ă de vanitate în p e rso ­
n alitatea lu i, p reo cu p ată de alte satisfacţii)
p o e tu l lu c ra m ig ă lo s şi s tă ru ito r, în tre
tim p urile lui furate de viaţă. E m in escu e
singurul p o e t rom ân care a îm p in s m eticu ­
lo z ita te a p în ă la în to c m ire a p e n tru uzul
propriu a unui d icţionar de rim e. D ar evident,
lucrul la E m in escu a fost num ai un adjuvant:
oricine lu crează, fără să fie E m in escu . N u-i
de ajuns să lucrezi: e num ai obligatoriu.
S u b stan ţa vine în cărcată cu m ateriale inutile,
de care trebuie d eb arasată p rin rafinare: dacă
lip seşte a ltce v a, ra fin e zi num ai m ateriale
inutile.
D esig u r că nu se obţine cu m ateriale
d erizorii o p o ezie de calitate, şi nici nu p oate
să fie orice fel de poezie de una şi aceeaşi
calitate. N ici nu e trebuinţă. G eniul e un
a c c id e n t: o lite ra tu ră e su fic ie n t să fie
o n o rab ilă. N im eni nu treb u ie descurajat. E şi
o m o ralitate a literatu rii, vreau să zic o
41
TUDOR ARGHEZI
decenţă a m ărginirilor, o cam araderie, un
criteriu de suprafeţe. O rice om , care simte că
i-ar plăcea să scrie, trebuie îndem nat; căci
chiar num ai atît, dragostea de a seri, este urt
început de talent. E m inescu nu a scris o carte,
el a suferit-o; ruptă din el. F ugărit ca un
âgneţ, de fiare, prin spini, zdrenţele culese
din m ăciuliile ghim pate, au dat pum nul de
m ătase diam antină, strîns în cartea lui.

Perfecţiunile lui E m inescu vin, ca toată


perfecţiunea, din sim plicitate. Să nu ne în ­
şelăm : sim plicitatea nu vine singură. O sim ­
p lic ita te v e n ită sin g u ră , e un d e fe ct al
scrisului literar şi se cheam ă cu alt cuvînt:
fa c ilita te ; o b a g a te liz a re , o tran sp u n ere
b an ală pe foi de perg am en t. M eşteşugarul
vede, fără greutate, cît e de lucrat cuvîntul lui
E m in e sc u , ca să a ju n g ă la sim p lic ita te a
lapidară.
C ei vechi, care nu scriau la becul electric,
izb u tin d să realizeze la o p aiţ lucruri m ai bune
d ecît epocile lu m inatului cu 250 de w aţi, erau
în v in o v ăţiţi că m anuscrisul le m iroase a ulei
şi seu. în cău tarea sim plicităţii geom etrice
a ex p resiei, vechii confraţi se străduiau prea
m u lt subt lam pa cu feştilă. P ăstrîn d pro p o r­
ţiile, to tu ş, e p referab ilă facilităţii p rezen ţa
m u n cii, chiar ch in u ită, în tr-u n tex t literar.
R ep ro d u cerea in coloră e o fo to g rafie verbală,
u n ro b in e t cu d e b itu l p ro m p t: d e aju n s

42
EMINESCU
să în to rci. U n vers cu transparenţe şi puncte
opace, o frază ru p tă, o frum useţe frîn tă,
ascund un substrat şi un pipăit. C ăutarea chiar
neizbutită constituie o ţinută.
R e v iz u irile lui E m in escu în v e d e re a
p erfecţiu n ii form ei, erau probabil am înate
p în ă la strîn g erea v ersu rilo r într-un vo lu m ,
ned o rit de p o e t... V iteza vieţii, term inată aşa
de cu rîn d , e v izibilă în ritm , în rim ă m ai ales,
în c a d e n ţa v a g ă a p rim u lu i c u v în t ie ş it
în n ain te. S-a v o rbit şi se vorbeşte de un stil
căznit. Se face cîte unei cărţi m ustrarea că e
p rea lu crată şi s-a p ro p u s, ca un m odel de
urm at, idealul altei sim plicităţi, sim plicitatea
p ro c e su lu i-v e rb a l. E o p reţio z ita te c a p ri­
c io a să , d e d ra g u l a titu d in ii in te re sa n te .
R ealitatea e că spontaneitatea dă num ai schiţa
o perei, p rim a im p resie, intuiţia despre un
lucru care d e-ab ia treb u ie lucrat. N u ne p u tem
în tin d e p rea m u lt în lim itele fixate şi ale
ob iectu lu i de căp eten ie din com entariile de
azi, asu p ra unei c h estiu n i, care într-o zi sau
alta, va trebui stu d iată deosebit.

A m ales din p o eziile lui M ihai E m inescu


p en tru d u m n eav o astră, care le cunoaşteţi to t
atît de b in e ca şi co m en tato ru l, un şir de
v e rsu ri su sc e p tib ile să re p re z in te p e rfe c ­
ţiu n ea. S ă le c ităm cu un singur com entariu
şcolăresc la în ce p u t, la un singur vers.
43
TUDOR ARGHEZI
„în cu ib a r ro tit de ape, p e ste care luna
z a c e .“

N -aş p u tea să precizez form ele anterioare


ale acestui stih , ieşit, cu lim pezim ea şi cu
conturul lu i, d in m ai m ulte redactări evidente.
N im en i nu zice: cuibar de ape. T o ată
lu m ea zice: co p că şi vîrtej. D ar cu ib a r de ape
e şi p lastic, şi p itoresc şi frum os. D acă în loc
de cu ib a r de a p ă , care ar fi fo st frum os num ai
în tru c îtv a , p o etu l ia pluralul şi zice cu ib a r de
a p e , im ag in ea cap ătă şi trcm urul de furn icar
al u n d elo r.
E locul să m ai bănuim că, în n ain te de
cu ib a r ro tit de ape, fusese cu ib a r ro tu n d de
ape\ num ai fo rm a cuibarului, fără m işcare.
C u ib a r ro tit de ape ex p rim ă tot ce trebuia, şi
acest rezu ltat po etul l-a obţinut succesiv.
P este care za ce luna, e o im agine de co m ­
p letare, din cele fam iliare p o etu lu i, dar ea dă
ta b lo u lu i a şte rn u t şi pune un p u n ct de răcoare
în m işcarea cuibului de ape.
C uibar e şi el un cuvînt căutat şi lucrat.
In stin ctiv , relativ la lim bă, poetul trebuie să fi
scris în tîi cu ib şi num ai după aceea cuibar,
d în d versului şi ritm ul. Inversiunea: p e ste
care luna zace, cu verbul la u rm ă, îi dă
v ersului o p u tere, absentă din construcţia
directă. A sta s-ar putea chem a stil. Stilul p are
să fie m eşteşu g u l de a da cu vintelor duritate,
relief, culoare şi însufleţire.

44
EMINESCU
V ersul întreg pare scris pe m etal g ros. A re
a sc u ţişu rile şi lin ia sc o b ită , im p u s ă de
m aterialul în care e săpat. în cuibar ro tit de
ape p e ste care luna za ce.
C a să nu cădem în pedanterie p ro fesio ­
nală, nu rep e tăm analiza. E a foloseşte num ai
unui scriito r în patru ochi cu călim ara lui şi
care nu ţin e să fie p rea bin ecrescu t faţă de
sine.
C ă E m in escu lucra versu rile, trecu te prin
mai m u lte red actări, se vădeşte din cacofo­
niile v ersu rilo r n elu crate sau m ai p u ţin lu­
crate sau scrise de-a dreptul.
Iată cîtev a versuri de o integrală p erfec­
ţiune a so n o rităţii, teh n ică şi de expresie. Sînt
nenum ărate:
Im ag in e de fericire:
„ jFaţa-i ro şie ca m ărul, de noroc i-s um ezi
o c h ii“.

P lasticitatea sărutării:
„C ăci p e rîn d şi-astupă gura, cîn d cu gura
se adapă “.

în versul u rm ăto r poetul creează un cuvînt


com pact:
„Singur fu s e îndrăgitul, sin g u r el
în d ră g ito ru l“ .

45
TUDOR ARGHEZI
T ran sp aren ţă:
„P rin u şo a ra -n vin eţire a su b ţirilo r
m ă tăsuri;
T îm p la bate lin iştită ca o um bră v io r ie “.

„M ai su n a -vei, d u lce corn,


P en tru m in e vreo d a tă ? “

„ P în ’ce izvo răsc din vea cu ri stele una cîte


una “.

„ C ine e n e ro d să a rdă în cărbuni


sm a ra ld u l rar? “

„ C u p riv ire a osten ită


C a o zînă să răsară “.

C în d luna trece p r in s te ja r i“.

„ C a un stîlp eu stăm în lună “.

„ P este cîte m ii de va lu ri stă p în irea ta


străbate
C în d p lu te şti p e m işcă to a rea m ă rilo r
sin g u ră ta te! “

A m sm uls aceste c îtev a v ersu ri din spaţiul


em in escian , ca să fac sim ţită tresărirea unei
a lte a tm o sfe re în fie c a re v e rs şi u m b ra

46
EMINESCU
fiecărei im a g in i c ă z u tă în tr-a ltfe l, d u p ă
soarele d e o seb it, care o zăreşte. In spaţiul
p o etu lu i, d in b o lta lui cea m ai de sus, lu m in a
inundă d in to ate p ărţile, d ivergentă. H aosul e
în cu n u n at de o h o ră de aştri lunatici.

U n studiu care nu se face nici în critica


scrisă, nici în cea o rală, la catedră, ar folosi şi
c itito rilo r şi sc riito rilo r în şişi. T în ă r, m ai
puţin tîn ăr, v îrstnic sau trecu t, cum se p o ate
spune cu eu fem ism e de p oliteţe, un scriito r
răm în e, la to ate v îrstele, un debutant, care îşi
în cep e în to ate zilele slova. A rta e o n e în tre ­
ru p tă relu a re a m eseriei de-a capo.
F elu l de a lu cra al lui E m inescu, id en ­
tificat, nu p e co n fid en ţe şi indiscreţii, ci p e
o p era lu i, scru tată p u n ct cu p unct, silabă cu
silab ă, ico an ă cu ico an ă, expresie cu expresie,
n e-ar p u tea în v ăţa m ulte lucruri în ucenicia
artistică. A sem en ea confruntări ar fi b in e ­
v en ite, cu toţi scriitorii intraţi în repertoriul
n aţio n al, de la A n to n P a n n , care a fost şi el un
m a re sc riito r. D e sig u r că p e n tru a c e a stă
isp rav ă nu este de ajuns term inologia. E a
îm b îcseşte to t m ai g reo i, de un tim p în co ace,
lecţiile sav an te de literatură.
A ş cu teza să fac o afirm are, o afirm are de
b ila n ţ, fără şo vinism . S tadiul atins de lite ­
ra tu ra n o a s tră p e rm ite , d u p ă E m in e sc u ,
C arag iale, O d o b escu , A lecsandri, B ălcescu,
C re an g ă şi c eilalţi, să se spuie că av em
47
TUDOR ARGHEZI
o şco ală literară ro m ân ească, în stare să dea,
p lecîn d nu m ai de la ea, criteriul ex p erim en tal
co m p lec t, p en tru o rice p ro d u c ţie a rtistic ă
v iito are, fără să m ai fie n ev o ie n eap ărat, la'
scriitorii cu o in stru cţie literară m ijlo cie, de
cercetarea literatu rilo r străine. E m in escu e
singur un to t, şi scriitorul în c ă tîn ă r se p oate
fam iliariza cu m eşteşugul lite ra r din cele
şaizeci şi un a de po ezii ale lu i, stu d iate cu
d e-am ăn u n tu l.

T e rm in cu m ă rtu ris ire a c re d in ţe i că


E m inescu nu-şi iu b ea literatu ra, p o ziţia cea
m ai co rectă faţă de sine a unui artist, care
nu-şi culege m iresm ele din cîm pul de pu tre­
gaiuri al zăd ărn iciei. E m inescu iu b ea stră­
dania de aju n g ere la form ă, d ar o d ată atinsă,
din p u n ctu l v isa t, o fracţiune, cred că era, ca
şi în d rag o ste, decepţionat.
Intre ce v rea poetul şi lucrul făcu t, e
pentru văzul lui adevărat o diferenţă, înto-
deauna, care-1 sm ereşte. în perspectivă divină,
e foarte firesc că E m inescu a refu zat să-şi
scoată versurile în volum . T ip ărirea unei cărţi
de poezie im p lică răspunderi în o rd in ea esen ­
ţială de care p o etul şi-a dat bine seam a cînd
prietenii lui stăru iau să-i fie p o ezia p u blicată.
N -am p u tea şti ce părere avea E m inescu
despre L u c e a fă ru l lui. L u cea fă ru l trebuie
so co tit, în s ă , că face p a rte d in S fin te le
Scripturi, du p ă A pocalips.

48
EMINESCU
NOTE

1 în ediţia din 1943, fraza se încheia astfel: „şi să


legene slava lui singuratecă şi delicată “ (în notele ce
urmează, toate referirile se fac avînd în vedere textul
iniţial, tipărit de Editura Vremea, în iulie 1943;
precizăm că textul conferinţei lui Tudor Arghezi
despre Eminescu, tipărit în cartea de faţă, îl reproduce,
cu excepţia unui singur alineat (a se vedea nota 27), pe
acela din voi. 27 de O pere , Editura Minerva, 1975, pp.
56-58.
2 în loc de „atleţii şi bicicliştii“ —, „turismul“ .
3 în loc de „un Crucificat“ —, „un Iisus “.
4 Fraza se încheia astfel: „dimensiunile lui trec
mult mai departe peste noi“.
5 în loc de „universal“ —, „european“ , ceea ce —
trebuie spus — nu diminua cu nimic statura lui
Eminescu, de vreme ce valorile cele mai mari ale
literaturii universale au fost şi rămîn cele europene.
6 în loc de „părere“ —, „părerea“ .
7 în loc de „onest didactice“ —, „cinstite“ .
8 în loc de „literatura se mărgineşte aproape fizic,
la tablouri, la personaje şi la conture“ — , „ literatura ,
aproape fizic ă , se mărgineşte la tablouri , la p erso ­
nagii şi la conture“.
9 în loc de „cinematică“ —, „cinematografică“ .
10 în loc de „tălmăcită“ —, „tradusă“ , restul frazei
lipsind din ediţia princeps.
11 în loc de „pedagogic“ —, „logic“ .
12 „peisagiile“ , în ediţia princeps.
13 în loc de „Cîteva reflexe e tot ce se poate
aduna“ —, „Câteva reflectări şi atâta tot e tot ce se
poate aduna lt.
14 „Paginile“ , în loc de „Slovele“.
49
TUDOR ARGHEZI
15 în loc de „copil de nouă ani“ —, „copil ele
7 ani“ (în 1887, însă, Eminescu era la Mînăstirea
Neamţului, la Botoşani sau în Austria, el revenind în
Bucureşti abia în primăvara anului 1888, pentru ca în
februarie 1889 să fie internat la Măicuţa, pe şoseaua
Pantelimon).
16 în ediţia din 1943, versurile citate nu sînt
niciodată puse între ghilimele.
17 în loc de „scuzi“ —, „scuzezi
18 în loc de „acuarelist“ —, „aquarelist“ .
19 în loc de „intra“ —, „intră“ .
20 în loc de „paginile“ —, „broşura“ .
21 Fraza continua în felul următor: >fără să f i co­
trobăit în boarfele şi în coşul cu hârtii aruncate , al
poetului
22 în loc de „nişte pagini“ —, „o broşură “.
23 în loc de „a unei corcituri didactice cu numele
de Vizanti“ — , „a numitului Vizanti“ .
24 în locul parantezei (probabil fapta cenzurii), în
ediţia princeps figurează fraza: „O concretizare a
dragostei de aventură a lăsat-o graiului viu
Domnitorul Cuza într-un distih din care prim ul zice:
«D escalecă» iar al doilea «în calecă, du -te»“.
25 în loc de „a descoperit în femeie şi un ideal,
religios“ —, „a descoperit în fem eie un ideal , pe
M aica Dom nului “ (mîna cenzurii?).
26 în loc de „încălzire“ (probabil o eroare de tipar)
— , „încolţire “ .
27 Alineat suprimat din ediţiile ulterioare (1973 şi
1975), împreună cu citatul din Doină.
AD D END A
PĂDUCHII LUI EMINESCU*

S o arta u n o r o am en i, şi-a celo r m ai buni


d in e i, răm în e v eşnic tristă. D upă ce m ed io ­
critatea i-a u rm ărit şi ap ăsat o v iaţă-n treag ă,
s-ar cred e că m o artea, care su p rim ă in eg a­
lită ţile şi-i d e p ă rte a z ă , treb u ie să v ie cu
o lin iş te p e n tru d în ş ii. M e d io c rita te a nu
cu n o aşte în să resp ec tu l, b a rolul ei ajunge
m ai agreabil şi lesn icio s atunci cîn d se sim te
răm a să în isp răv ile ei.
în d eo b şte om ul p ro st şi cu ifose cu lturale
are în literatu ră d o u ă atitu d in i, şi trece de la
u n a la alta ca o m u scă, dintr-o cîrc iu m ă într-o
a ca d em ie , fără nici o greutate. în tr-o atitudine
p e rsec u tă g en iu l, în tr-a lta îl p ro cla m ă m are.
A

In v iată te cen zu rează si-ti dă sfaturi sau îti


fa c e n isc a i p o rc ă rii; d u p ă m o a rte se
răzg în d eşte şi te sco ală genial. în am bele
cazu ri el a ju c a t în v iaţa d u m itale, in telectu ală
sau fizică , un ro l, nu este asa? ... M u sca ştie
să g u ste , cu o in d iferen ţă eg ală, şi m ierea şi *

*Text publicat în „Facla“, An. III, nr. 38, 22 sep­


tembrie 1912, semnat Block-Notes.

53
TUDOR ARGHEZI
altcev a, nu ştiu cu m aş p u te a spune ca să nu
supăr pe d om nul B anu.
E m in escu avu n en o ro c u l să fie şi să
răm îie p o etu l n ostru cel m ai m are. C ît d e '
scu m p şi-a p lătit această calita te o m ă rtu ­
rise şte p e d e o p a rte v ia ţa , p e d e a lta
p o steritatea lu i, d eo p o triv ă d e trag ice am în-
d o u ă. A şa p lăteşte şi C a rag iale şi tot aşa vor
p lăti toţi cei c are se v o r m ai rid ica în lite­
ratu ră p este n iv elu l lite ra r al e p o cii.
C in e n -a g ă s it cu c a le să d e sc o p e re
o tain ă, să scrie cel p u ţin o b ro şu ră asu p ra lui
E m in escu ? M e d io crita tea e m ai ales g rav ă şi
p rim e jd io a să , cîn d se h o tă ră şte să adm ire.
A fost un în treg şir de p ă d u c h i şi se cre d ea că
ei s-au sfîrşit cu dom nul S c u rtu . A c est dom n
v o ia să fie critic cu orice p re ţ şi să p ro v o ac e
vîlv ă.. Se sp ecializase în E m in e sc u . G ăsise
te re n . C u o în c ă p ă ţîn a re p e tro life ră se
h o tărîse să-l sleiască, să-l c la se z e , să-l ... m ă
ro g , să-l d esco p ere. în tre p rin d e re a d om nului
S cu rtu a reu şit să d e sfiin ţe z e p e acest critic
care venea din nu ştiu ce p ro v in c ie n em ţească
să ne lu m in eze asu p ra u n u i p o e t recitat în
to ate şcolile şi c u n o scu t d e to a tă lu m ea, şi l-a
sco b o rît în lu m ea g a z e ta rilo r, m ai p o triv ită cu
p u terile sale, m ed io cru şi în tre ei. A zi de
criticu l no stru nu se m ai ş tie n im ic ; E m in escu
to tu ş a răm as cu to ată ş tirb ire a suferită.

54
EMINESCU
Se făcu se tăcere. P ăd u ch ii reîn v iază. A zi
ei se n u m esc în tr-altfel. în n ep u tin ţa lo r de a
scrie cev a, ei v o r scoate o ed iţie din scrierile
lui E m in escu ; tot ale lui! A u sco to cit prin
m îzg ălitu rile, p rin c aietele uitate n earse, ale
p o e tu lu i, ce se g ă se s c la A c a d e m ie .
In c a p a b ili d c -a p ric e p e o fru m u s e ţe , ei
p u b lică to t ce le cade-n m în ă cu acea p asiu n e
a in su lu i d o b ito c care sp u rcă tot ce adoră.
N u m ele lo r v a ră m în e ... Se v a zice: dom nul
C u tare e cel care a stricat orîn d u iala b u n ă,
făcu tă cu g u st, a sc rierilo r lui E m in escu .
A cest p o e t c are, ca şi B a u d elaire, s-a m u l­
ţu m it să scrie o sin g u ră carte, în să b u n ă , va
av ea în cu rîn d , să n ă d ăjd u im , douăzeci de v o ­
lu m e, re u n ire a tu tu ro r n ero ziilo r şi n im i­
cu rilo r ce se p o t găsi la m o artea unui scriito r,
o ric ît d e v a lo ro s , a ru n c a te în tr-u n c u fă r
c o n d am n at.
în F la c ă ra s-a p u b lic at de cu rîn d o p o ezie
S a ta n , d e sco p erită de finul spirit critic al
su b tilu lu i literat, do m n u l B anu. N u se p o ate
p rec iza d acă m an u scrisu l a fost scos din tr-o
v e stă v e ch e sau din latrin a unui hotel pe unde
va fi trecu t E m in e s c u . P o ezia e în să ca o ricare
alta, scrisă de orice co lab o rato r al d om nului
B an u . E o n o tă v e rsific ată, de un tîn ăr inabil
şi p rea tîn ăr. A fa ră de curiozitatea im b ecilă a
d ascălilo r cu aere literare, ea nu satisface
n iciu n sen tim en t, nu foloseşte n im ăn u ia, şi
55
TUDOR ARGHEZI
lui E m in escu în definitiv îi dăunează. Sau
p o ate d o m n ii culegători de hîrtii aruncate v o r
să d em o n streze că nu scriu num ai dînşii p ro st
şi să g ă sească o asem ănare cu E m inescu şi o
ju stific a re a ex istenţei lor. E -ad ev ărat şi asta,
că un v o lu m in ed it, de E m in escu , atrage b anii
citito ru lu i.
L iteratu ra co n sid eră în să toate su p lim en ­
tele de soiul acesta ca n işte falsificări şi ele
treb u iesc lu ate exclusiv c a atare. Satan din
F la că ra nu este şi nu p o a te fi de E m inescu;
a c e a s tă b u c a tă ră m în e o p e ra d o m n u lu i
C o n stan tin B a n u , care a d esco p erit-o şi care,
an im at de cel m ai p u r cult p en tru p o et, îşi va
b ă g a m ereu nasul şi v a d esco p eri şi alte
b u c ăţi, frag m en te şi scorii. A u to ru l este au to r
nu num ai cîn d scrie, dar m ai cu seam ă atunci
cîn d alege din tot ce-a scris. T o t ce lasă el
n ep u b licat în tr-u n tim p în care a tip ărit, este
fals şi in ex isten t, este sîn g ele, e m atca m o artă
care în so ţeşte n aşterea n o u lu i-n ăscu t. C u un
in stin ct m ult m ai sigur d ecît al d om nului
B a n u , m oaşa taie sfoara b u ricu lu i şi scro afa
leh u ză o m ănîncă. A rta nu ţin e socoteală de
în ce rcă ri şi elan uri n eizb u tite. E artă ceea ce-i
d e fin itiv şi-i d e fin itiv c e e a c e h o tă ră şte
scriito ru l cu talen t. D acă E m in escu ar fi găsit
c ă p a g in ile lu i p a ra z ite m e rita u să fie
p u b lic ate , le-ar fi p u b lic at şi nu s-ar fi lăsat p e

56
EMINESCU
seam a sp ălăto reselor d in 1912 — şi atunci
E m in escu n -ar m ai fi fo st E m inescu.
L iteratu ra nu p o ate recu n o aşte decât un
sin g u r E m inescu: acela care a v oit el să fie;
iar nu pe cel n ăscocit de păduchii de azi, m ai
ten aci şi d ecît v ierm ii, care în m orm întul
p o etu lu i au m urit şi ei d em ult — păduchii
flăm în zi ai unei fan to m e.
ADMIRATORII... *

S im ţi o m îh n ire cînd, supus n ev o ilo r co ­


m em o rativ e şi datoriei d e-a sem ăn a m or-
m întul p o eziei cu o m in ă de cît de palide
id eativ e p etale, treb u ie să-ţi în to rci cititorii
către E m in escu . L im b a în care ai v orbit de
alţii, cu v in tele cu care i-ai lău d a t, nu se m ai
p o triv e sc , im ag in ile au slăbit. D iam antele
m ici sîn t arătate în vîrful u n o r c leşte fragile.
P en tru un bloc în treg de p iatră scum pă, şi
d eg etele de fier şi m îinile de carne sînt
n e p u tin c io a se , şi el cere o u n e a ltă n ouă
p en tru a p u tea fi în făţişat, în dreptul soarelui,
lu m ii. A i n ăzu it să le-o ridici o am en ilo r pe
b raţe cu talazele şi m ilenarele-i n ăm o lu ri de
au r, ca să le arăţi în în treg im e m area. Şi
p en tru că n u -ţi p o ate ju c a p ăm întul în p alm ă,
te m ărg in eşti să iei din oceanul alb astru , din
su p rafaţă, un p a h a r ...
C e s-ar p u tea rep eta despre E m in escu ? C ă
este p o etu l cel m ai m are al lim bii ro m ân eşti?

*Text publicat în „Scara“, An. IV, nr. 1583,


16 iunie 1914, semnat T. Arghezi.

59
TUDOR ARGHEZI
S-au spus acestea to ate şi altele m ulte. E ste
un sin g u r papagal din cîţi îşi cu răţă ciocul p e
v erg eau a coliviei cu ltu rale, care să nu fi.
reed itat aceleaşi ex clam aţii, scoase de m ii de
ori p en tru E m in escu , şi alţii cîţi va? N u ­
m ero ase au fo st m o liile şi n u m ero şi gîndacii
care au cău tat în E m in escu o p ricin ă de
celeb ritate şi s-au p u d rat pe aripi şi labe cu
p o len d in aurul lui. R în d pe rîn d , cînd unii
cîn d a lţii, din tim p în tim p , se în ce arc ă cioclii
cerşeto ri ai m o rm în tu lu i în ch is şi cetluit cu
p iatră, să se sco boare în lă u n tru , şi d u p ă un
E m in escu am av ut un E m in escu p o stu m , care
se v a în m u lţi în n ain te.
C e-i v in o v at E m in escu că p u te re a lui de
scriito r în tre ce pe a tu tu ro ra ? Şi în tru c ît
ad m iraţia tim p u lui v iito r m erită o atenţie şi o
an aliză atunci cînd vrem e de vrem e nu se
d eo sib eşte p en tru scriito rii în v iaţă, cu ade­
v ărat v alo ro şi.
E ste un lucru p e care a clam aţiile co n tim ­
p o ra n ilo r n o ştri nu sîn t în stare să ne facă să-l
d ă m uitării: in d ife ren ţa de o p arte şi u ra de
altă p a rte , a c o n tim p o ra n ilo r lu i, sau şi m ai
b in e z is, tiran ia. „C el m ai m are scriito r“ al
ro m â n ilo r a fo st sluga u nei trude m ăru n te şi
în d e lu n g a te . N im e n i, şi n ic i d o m n u l
M a io re sc u , n -a zărit în och ii lui E m in escu
p riv ire a lui în su ş D u m n e ze u . A c est o m , care
a sc ris o satiră, cîn tece d e iu b ire ad în ci ca

60
EMINESCU
nişte gem ete de p a siu n e, treb u ie să fi p u rtat în
lum ina o ch ilo r lui m iraţi un răsărit. S ingure
fem eile au ştiu t să le contem ple tim id e, cu
instinctul lor pentru ceea ce ghicesc a fi forţă
şi stăp în ire.
O m ag iile c o n tim p o ran ilo r nu ne m işcă
afară d in cale, astăzi cînd a nu resp ecta p e
E m in escu este o d o v ad ă de im becilitate. D acă
ar trăi d in n ou E m in escu şi din nou s-ar apuca
să cîn te, şi din nou ar frăm în ta lim b a, c a să o
reîn v ie în tr-o u rze ală de zale cu lum inişuri de
oţel n ecu n o scu te, aceeaş ar fi lu m ea din ju ru l
lui ca p e tim p u ri, şi aceeaş antipatia. El ar fi
n u m aid ecît co n testat de u n B ian u , criticat de
un D rag o m irescu , co n cu rat de un E ftim iu ,
in su ltat de un B an u , b îrfit de un L ăcusteanu,
izm en it în p ro ză şi v ersu ri de n işte ucenici
fu rib u n zi, care-1 v o r recu n o aşte cel m u lt ca
un egal.
Şi astăzi cînd alătu ri de gunoiul nostru
literar, acest n efericit şi glorios E m in escu , al
cărui tru p su fletesc îm b ă lsăm e az ă to ată arta
în tre A ld eb aran şi T e rra , ar azvîrli cristale
d efin itiv e în vîn tul ce n u le poate d uce ar fi
p e n tru n o i d e p riso s, noi nu l-am putea cinsti
şi cu n o aşte. C îţiv a, p u ţin i, şi neştiuţi şi-ar
p u tea , e d rep t, da se am a de ceea ce vulgul
ig n o ră — şi cît treb u ie reţin u t dintr-o epocă a
unui artist.
61
TUDOR ARGHEZI
N o u ă, la u rm a u rm ei, această atitu d in e ne
p lace. E a satisface cred in ţa n o a stră că geniul
e un izo lato r şi ne d ă auto ritatea să o prim
en tu z ia sm u l fac tic e al c îto rv a în ch in ă to ri
slu g arn ici, aşezînd în tre m o rm întul p o etu lu i
şi ei o sabie în tin să.
LUCHIAN, EMINESCU ŞI
PELERINUL*

în v ie re a p ictorului L u ch ian în am intirea


d iv ersă a celo r în că în v iaţă s-a p e tre cu t de
cu rîn d , în acelaşi tim p cu iv irea din m o rţi, din
m orţii cei adevăraţi si din m orţii cestilalti, a
p o etu lu i E m in escu. în d ru m spre cim itirul din
care m o aştele poetului nu au fo st scoase
p en tru a fi în ch ise în tr-u n creştet de m unte
sau în tr-u n p a rc , în trista ţii p a la v ra g ii d e
în tru n iri fu n eb re şi-au adus a m in te şi de
Ş tefan L u ch ian .
C u to ată o sten eala unui m ănunchi d e b une
in ten ţii, atm o sfera alaiului a fo st artificială.
D in tr-o d a tă si fără un m o tiv m ai m u lt fată de
9 9

anul tre c u t şi de toţi anii trec u ţi, cîn d singure


tram v aie le şi au to b u zele au c irc u la t în tre
C a p itală şi p eriferia celo r în g ro p aţi, un p îlc
de in telectu ali şi-au lu a t curajul şi a p o rn it în
p e le rin a j la n işte m o rm in te a b a n d o n a te ,
căro ra le-a r fi lip sit n işte statui.

*Text publicat în „Ţara noastră“, An. VII, nr. 29,


18 iulie 1926, pp. 809—812, semnat T. Arghezi.

63
TUDOR ARGHEZI
D om nul d o cto r V o icu lescu , poetul, a sem ­
n at cu acest p rilej un articol m anifestînd că
lu i M ihai E m in escu i s-ar fi c u v en it în că de
m u lt un m o n u m en t ab stract, fo arte p o triv it cu
n atu ra p o e ziei, o ed iţie lu x o asă a p oem elor.
C ită m cu a tît m ai b u c u ro s p e a u to ru l
artico lu lu i cu cît ni s-ar p ă re a ned elicat să
c ităm aceeaşi p ărere em isă p e vrem uri de noi
— şi re p e ta tă fă ră e c o u su b t is c ă litu ra
n o astră. N oi ad ău g ăm , în tr-a d ev ă r, o ju d e c a tă
su p ărăto are afirm în d că este şi o ru şin e şi
o n e ru şin a re p e n tru n u m e ro a se le c ase d e
e d itu ră, în fiin ţate cu cap italu ri de sute de
m ilio an e d u p ă răz b o i, de a nu se fi crezu t
d ato are să tip ărească, în ain te de ag lom eratele
fan tezii ale stu p id ităţii literare actu ale, o e d i­
ţie E m in escu m o n u m en tală. M o rm in tele de
p iatră şi bro n z ale scriito rilo r, aliate cu geniul
co n testab il al unei scu lp tu ri, p riv ileg iată de
co m itete p rezid ate, d ecen ţa artistică cere să
fie de hîrtie.
E c u rio s c ă b ru sc s-a m a n ife s ta t în
c o n ştiin ţa unei su m ed en ii de a d m irato ri, din
care ju m ă ta te este m ai m u lt d ecît p robabil nu
au citit, rîv n a de a c o n tem p la un bolo v an
cio p lit, de p referin ţă unui volum . Se p are că
viitorul b o lo v an , în c ă în o ra de faţă v irg in , a
c o n su m a t p în ă a c u m , n u m a i în ip o te z e
p lastice şi în rev erii de m ateriale d u re, sum a
de un m ilio n lei, un aco n t cu care se p u tea
tip ări un v o lu m în străinătate — de v rem e ce

64
EMINESCU
ed ito rii ro m ân eşti b o ico tează sistem atic pe
E m in escu , şi d u p ă treizeci şi şapte de ani de
la m o arte.
Inutil să in sistăm ; nu avem cîtuşi de pu ţin
p o rn irea să ţin e m rig o ri calv in eşti scu lp ­
to ru lu i H a n , a le c ă ru i p ie tre se a m ă n ă ,
d esig u r, p rin fix itate a şi in v ariaţiu n ea artistic
m o n o to n ă a co n cep ţiei şi a p rin cip iilo r, a tît de
ad m irab il un ele cu c elelalte, ca şi cu m ar fi
p u rce s, cu g ran itu l, n eatin se de m in ă o m e­
n e a s c ă , ci n u m a i d e p ip ă itu l ro tu n d şi
zb u răto r al in sp iraţiei im ateriale, din aceeaşi
u n ic ă m a tric e d e m u n te , d a r p e n tru că
o rişicu m , ch iar în îm p reju rarea că dom nul
H an ar fi in co m p arab il m ai artist şi m ai
v alo ro s ca în su şi E m in escu , acesta din u rm ă
este d efin itiv c lasat şi recu n o scu t — re ­
c u n o scu t nu nu m ai de către cititori d a r şi de
către ad m irato rii platonici; nu num ai de civili
d ar şi d e generali; nu num ai de contribuabili
o rd in ari, dar şi de foşti m iniştri — definitiv şi
u n a n im a c c e p ta t, şi cazu l lui E m in e sc u ,
în ch e ia t, in teresează d eo cam d ată m ai m u lt si
m a i rep ed e d ecît cazul evolutiv al sculp­
to ru lu i acontat. M ilio n u l dom nului H an p u tea
să fie lăsat în lin işte să cuveze, cum zice
fran cezu l acţiu n ii de a ferm enta, şi de a cloci
fie o sp len d id ă im ag in e laten tă a p o etu lu i, fie
alte m ilio an e, fără să stin g h erească tip ărirea
u n ei ed iţii de m are lux. L a u rm a u rm elor,
scu lp to ru l s-ar fi p u tu t hotărî, văzînd că iese
65
__ TUDOR ARGHEZI
m onum entul d in v olum , la un ideal red u s, la
o creaţie eventual genială în să de pro p o rţii
p o rtativ e, foarte bine venite p e un birou de
fu m ăto r.

D incolo de zona vie a n atu rii, L uchian


a trecu t de m ai curînd. El a stat p iro n it nouă
ani de zile într-un p u n ct al o d ă ii, o vrem e în
jilţ şi sfîrşitul vrem ii în pat. P e L u ch ian îl c u ­
n o sc c o n te m p o ra n ii şi m ai m u lt c a p e
E m in escu , prin im itaţie şi p rin cel m ai d e ­
co lo rat gen al im itaţiei, im itaţia im itaţiu n ii.
D acă oratorii şi pioşii adoratori ai pictu rii
nu erau nişte co nfraţi su p erficiali, ei s-ar fi
sim ţit îndatoraţi, ca aport cultural viu n ecesar
reflecţiilo r p u b lice, să p ro clam e m ai dom ol şi
m ai cu m o lc o m ă sig u ra n ţă o rg o lio a să
genialitatea pictorului pe care n im en i, fie din
d om eniul elocinţei, fie din a rta p resei literare
nu-1 cunoaşte, nu-1 ştie şi nu-1 p o a te cu n o aşte,
şi p en tru sim plul cuv în t că nici nu are să-l
v ad ă, nu zicem să-l scruteze. M ai m u lt isto rie
so cială şi biografie şi m ai p u ţin ă critică şi artă
p u ră ca să flatăm pe c o n fraţi, ar fi stat
sărbătoritorilor m ai curat.
închinătorii recenţi, îm b ătaţi de flo rile lui
9 7 9

L u ch ian pînă la disperare, ar fi treb u it să afle


şi să spună cu m au p u tu t să fie cultivate
asem e n ea flori şi g raţie c ă ro r in te rv en ţii
an u m ite în viata* dram atică si > în m u cen icia
m ilen ară a m arelui artist le-a fo st cu p u tin ţă

66
EMINESCU
a se isca: au fost cu ad ev ărat in terv en ţii strict
an u m ite. E i ar fi p u tu t să se in fo rm eze şi să
d ezv o lte că L u ch ian a cu n o scu t o epocă
în d e lu n g a tă de ig n o ran ţă d e p lin ă , to cm ai
ep o ca flo rilo r îm p ricin ate; că în tot tim pul
p rec ed e n t snobism ului şi m o d ei, doi u nici
cu m p ărăto ri vizitau pe L u ch ian şi-i perm iteau
să-şi d u c ă zilele de-a lungul n o p ţii, ca nişte
o g lin zi frag ile ale flo rilo r lui: dom nul V irgil
C io flec, autorul singurului studiu inform ativ
a p ăru t în v o lu m u l ilu strat asu p ra p icto ru lu i, şi
d e ce d atu l A le x an d ru B o g d a n -P ite şti. F ă ră
aceşti doi p rieteni de to t m o m en tu l, „zu­
g rav u l“ c u m se ch em a el p e sineşi, a r fi m urit
p o ate de aceea p u ţin ă fo am e , c are m ai în v io ra
p ro cen tu l anim alic de 90% d efu n ct, al insului
său, retras şi c o n cen trat în inteligenţă.
A c e ste p rieten ii d e o fran d e d eg h izate,
d eşi răsp lătite cu o co n trav alo are im portantă,
sînt acte cu ltu rale de interes public şi p rofund
ed u cativ e. E le treb u iau p u se în privelişte
m ăcar cu scopul p ractic de a g en era em o-
ţiu n e a şi a ctu l; c ă c i în ă u n tru l ste rilită ţii
z g o m o to ase a zilei de azi, cazurile E m inescu
şi L u ch ian p o t să se iv ească, de nu n e-am
g în d i d ecît la starea d ep lo rab ilă a cîtorva
p icto ri şi scriito ri c a aceştia, în eg al sau în
m ai m ic nu este ad m isib il să se reed iteze, fără
o categ o rică scădere p en tru tim pul nostru,
p lin de v ariate in iţiativ e cu ltu rale şi fals
c u ltu rale şi co re sp u n z ăto r cu fruntariile unei
67
TUDOR ARGHEZI
m ari R o m ân ii şi cu exploatări u riaşe ale
p ă m în tu lu i ro m â n e sc , in d ife re n ţe le v e c h i,
an im ate pe n işte m o rm in te. Iată un m o rt<
fo arte recent: O raţiu D im itriu, a cărui p o n ­
d ere artistică nu sîn tem obligaţi să o cu m ­
p ăn im . E l în se m n a o rişicu m m ai m u lt decît
„artistu l“ T ăn ase — cu iertăciu n e — şi d ecît
fu rn izo rii d o m n iei sale de literatu ră d ansantă,
în lin ia cu ltu rală este scab ro s c a dom n u l
C ărăb u ş să se în ze strez e, în v rem e ce O raţiu
D im itriu nu are cu ce să-şi cu m p ere m ed i­
cam en te şi sp eranţe. T reb u ie adus ob razu l
fin an ţei şi al b u n u lu i trai d e p ra v at să ro şe ască
p rin e x em p lificare şi atunci b o lo v an ii de
p iatră şi b ro n z in stalaţi p e o se m in tele m in iş­
trilo r n e v o r sluji c a să-i aru n c ăm în ap o i cu
p ra ş tia în tig v e le g ă u n o a se a le c o n te m ­
p o ran ilo r n ep ăsăto ri.
C e rc e tă to rii d e a p ro a p e ai v ie ţii lu i
L u ch ian ar m ai fi p u tu t a fla că în m o m en tu l
cîn d m ai vi v o ta din b u c h etele lui o fru n z ă ,
L u ch ian a fo st arestat în p a t şi silit să in tre în
ag o n ie asasin at, de către u n p ro c u ro r zelo s să
sa tis fa c ă a c c e le ra t c a p ric iu l ţîfn o s al
d o m n u lu i V icto r F ilo tti, fo st S in d ic al B u rse i,
p e v rem ea aceea braţu l d rep t şi lo co ten e n tu l
lui T ak e Io n escu şi c are v o ia să c o n fru n te în
a re st p e p ic to r cu p ro p ria lu i is c ă litu ră ,
p re su p u să frau d u lo asă în co lţu l u n u i g h iv ec i
to t de f lo ri!

68
EMINESCU
P en tru ed ificarea m ajo rităţilo r care asistă
d e zg u sta te şi u im ite la iscarea şi d u rata
o p u le n ţe lo r in e x p lic a b ile , in fo rm a to ru l ar
m ai fi aflat că p en tru ca să p oată trăi ca un
m u n cito r m an u al, d u p ă ce îşi cheltuise av erea
m o şten ită, L u ch ian a zu g răv it şi cîtev a case
cu b id in e a u a c h iv u ţe i, în tre a lte le c a sa
d o m n u lu i V icto r A n to n escu , em inentul fo st
m in istru p len ip o ten ţia r al R om âniei la P aris,
în n e ş tire in te le c tu a lă de a în ţe le g e p e
L u ch ian şi de a-i găsi o altă în d eletn icire, în să
e x trem de ap t p en tru p ricep erea şi re p re ­
zen tare a p o p o ru lu i în tre g care i-a dat n aştere
lu i L u ch ian , în străin ătate. A r fi d esco p erit
in fo rm ato ru l şi u n d etaliu ex trem de o rig in a l,
m en it să c racterizeze in d iv id u alitatea u n u i
m are d ip lo m at. R eclam în d u -i prin b ile t p lata
salariu lu i to cm it şi m o tiv în d u -şi biletu l cu
scu ze triste , trase din lip sa lui de h ran ă şi de
îm b ră că m in te, v iito ru lu i d ep u tat al reg a tu lu i
la P aris i s-a în m u ia t in im a g en ero asă. în
sch im b u l sa lariu lu i, L u ch ian p rim e a, în u rm a
b ile tu lu i, în f ă ş u ra tă în tr-o g a z e tă , cu
ab o n am en tu l p ro b ab il n ep lătit, o p ă re ch e d e
n ăd rag i u zaţi, p u rta tă de în să şi fiin ţa d istin să,
d e la o m b ilic în jo s , a d o n ato ru lu i. A c ea sta
c o n stitu ia îm b ră că m in tea ; d acă s-ar fi g în d it
şi la h ran ă, d o m n u l V ic to r A n to n escu i-ar fi
trim is lui L u ch ian în tr-u n p a ch e t şi m erin d ea
e x tra să d in ap aratu l p u rtat în p an ta lo n i. S ă ne
g ră b im să a d ă u g ă m că p icto ru l, a b je ctat, a
69
TUDOR ARGHEZI
re e x p e d ia t cu u rg e n ţă şi im p re c a ţiile
c u v en ite, d o m n ului viito r m in istru , p lata în
n atu ră a m u n cii efectu ate. N u ne-ar m ira să
d e sc o p e rim v re o d a tă n u m e le d o n a to ru lu i,
subscris cu su m a de doi lei p en tru m o n u ­
m en tu l lui E m in escu .
în sfîrşit, ar m ai fi aflat co n fraţii din p resă,
cine an u m e, iarăşi anum e, a p ro clam at cu o
stă ru in ţă z a d a rn ic ă v a lo a re a c o m b ă tu tă a
9

p icto ru lu i L u ch ian cu zeci de ani în ain te de a


fi fo st su b it d esco p erită.
P en tru cu ltu ră şi m o rală, d ev o tam en tele,
lu p tele şi ad ev ăru rile ex p rim ate sînt factori
d e te rm in a n ţi şi c are tre b u ie sc re sp e c tu o s
reţin u ţi.
COCO LA EMINESCU*

D u p ă trec ere a convoiului pe d inaintea


m orm ântului p o etu lu i acoperit acum p atru ­
zeci d e an i, C o co şi-a ro stit şi el, în singu­
răta te , d in p ricin a tim id ităţii, m entalul lui
d iscu rs, ag ăţat p e-o ram u ră de tei. Păm ântul
e ra în flo rit cu b u c h e te şi c o ro a n e le în ­
co lăceau m o n u m en tu l o rn am en tat cu b aso ­
relief. Şi zeci d e m ii de urm e de talp ă lăsaseră
tip are în p u lb ere a din ţărînă.
A i v ăzu t? în g în a C o co , eşti p oetul cel m ai
m are al g raiu lu i nostru şi unul din cei vreo
d o u ăzeci de scrip cari geniali ai neam ului
o m en esc. P e c în d noi săream p rin tre coceni şi
b o z ii, îm p ied icaţi c a p u ii de corb, în lanţul
n e v ăz u t al rîm e i tîrîto are, tu te rid icaseşi
d e m u lt în tre soare şi lu ce afă r şi îţi ascuţeai
p e n ele g în d u lu i pe to cilele de g h eaţă, şlefuite
în azu r. T u nu ştiai că eşti ch iar atît de uriaş,
cu m nu ştie nici lu ceafăru l nim ic de stră­
lu c ire a lu i, in d ife ren t ca lu n a la b ă taia e i, căci *

*Text publicat în „Bilete de papagal“, An. II,


nr. 418, 21 iunie 1929, semnat T. Arghezi.

71
TUDOR ARGHEZI
nu te-ai o g lin d it în tin e şi în apele de subt tine
ca să te b ucuri şi să te răsfeţi. L u m in a ta ţi-a
fo st d u rero asă, am estecată cu fum ul şi cu
cen u şa.
9

A i văzut? U n iv ersităţile te p ro clam ă şi


recto rii au p u s pe tin e stăp în ire, ca şi cum
te-au zăm islit e i, g ăsin d în aripa ta cîteva din
p e n ele lo r din co ad ă. A cad em ia îţi tele-
g rafiază, ru g în d u -te să nu te superi că lipseşte
d in B u cu reşti, la o vie sau p ru n ărie. A i
d ev en it p ro p rietatea tu tu ro r celo r c are au
n evoie de o ju stific a re cu încep u tu l în stihiile
v eciei. N u te-ai a ştep tat — hai? — la atîta
„su cces“ . B in e că ai m u rit ca să nu îm p ied ici
viii să m estice şi să doarm ă. N u te-ai so co tit
a tît d e v a ria t în h a ru rile ta le , c a să te
rev en d ice to ată lu m e a cu firm ă şi capital.
A flă că ai fo st d e to ate, şi p o e t şi p ro fet şi
eco n o m ist. P etro liştii te-au d o v e d it p e tro list
si c e re a lis tii c e re a lis t. F ilo z o fii te -a u
9 9

d esco p erit filo z o f şi o am en i p o litic i b ărb at


p o litic. P o rtretu l şi statu ia ta se v a rep ro d u c e
în m ii de fo rm ate şi e x em p lare şi lîn g ă toate
călim ările ţi se v a iv i, cu şi fără m u stăţi,
în făţişarea. D e o sin g u ră aso cia ţie ai scăp at,
de a orto d o x iei: tu nu faci p a rte d in trad iţie ,
d in trad iţia m ed io crilo r.
D acă nu m u rea i, treb u ia să in tri c o re cto r
sau red a cto r la unul din m arile z ia re c o n tim ­
p o ran e cu m o rm în tu l tău şi p e rfe c ţio n a te —
şi ai fi p rim it in d icaţii n a ţio n ale d e la d o m n u l

72
EMINESCU

S te lia n P o p e sc u şi literare de la colegul


d o m n iei sa le F o ţi. Sau ai fi red actat U niversul
litera r şi ai fi fo st d at afară p en tru că nu te
p rice p ea i la literatură. Şi nu te-ai fi ales
d e p u ta t su b t d em o craţi pentru că ai fo st
c o n se rv a to r, şi n-ai fi avut nici un ro st în
p re să p e n tru că nu ai fi ştiut să scrii.
S au te d u c ea i, la bătrîneţe, la m eserie,
to p in d c le i p e n tru tîm p lari şi su flîn d cu
fo alele la fierărie. N u te-ar fi trim is c u m v a în
strein ătate n ici un g u v ern , ca să rep rezin ţi
p re s a ro m â n e a s c ă fa ţă de fe lin a re le d in
A m s te rd a m , re p o rte rii d e fa p te d iv e rse
g ăsin d u -se m ai apţi şi m ai serioşi pen tru
m isiu n ile m ari ale M inisterului de E x tern e. Şi
cu m n -ai fi av u t nici nevastă facilă, n ici fete
p o triv ite, n ici su ro ri, în ţeleg i că situaţia ta se
făcea to t m ai g rea şi m ai fără leac.
D ar te p o m en e şti că ţi-ar fi treb u it o sută
de m ii de lei ai u n u i aşa-num it p rem iu de
p o e zie n aţio n al. A r fi vo tat îm p o triv a ta poeţii
d in c are te -a i n ă sc u t, d o m n ii G o g a ,
M in u lescu şi în su ş d om nul T o p îrcean u , m ai
în n a lt şi m ai v rednic ca toţi. B ine că ai m u rit,
b ietu le, în n ain te d e -a se fi m ăsu rat g ram o ­
fo n u l, flaşn eta, greierii şi p iţig o ii cu tine.
A şa, ai m ai p u tu t să iei p arte la tră ir e ...

73
CE TE LEGENI?*

A m fi fo st de p ărere ca în locul unui chip


co p iat d u p ă o fo to g rafie aproxim ativă, să
ilu s tră m p re z e n ta în s e m n a re de a d u ce re
am inte cu o fig ură trasă din natură. C opacul,
p asărea, p iatra sau b u c a ta de păm în t ar fi tot
E m in escu cît şi o im ag in e litografică, şi m ai
m ult. E l se am estecă acu m cu tim pul, cu
p e iz aju l, cu spicele şi cu plo aia şi ori unde
este grai ro m ân esc stă de faţă şi acest D om n
al g raiu lu i şi al p ă m în tu lu i d in tre ap ele
p erp en d icu lare p e D unăre şi pe M are.
D esin ato ru l s-ar fi sim ţit la nelocul lui să
în făţişeze p erso najul d e carne creio n ată al
artistu lu i tran sp us în vegetal şi lu t, cum se
g ăseşte p rin b u n ăv o in ţa am ară a n atu rii, şi
su g estia p u tea să-i fie jig n ito a re . O n a lb ă ar fi
stat bine în ev o carea lui şi tot atît de ex act un
ş o im ... A fo st ales din trei p o rtrete cun o scu te
ale p o etu lu i cel m ai co m u n şi m ai ap ro p ia t de
n o i, p rin g en erala asem ăn are cu om ul în

*Text publicat în „Secolul“, An. I, nr. 10, 17 apri­


lie 1932, semnat T. Arghezi.

75
TUDOR ARGHEZI
surtuc şi nădragul alb, din zona picio ru lu i de
m unte, dintre şesuri şi rîndul al do ilea de
dealuri. M ustaţa lui întoarsă neg u sto reşte şi
obrazul pot aparţine cititorilor d intr-un co n ac,
unde se vîntură poru m b u l, treieră m aşin a şi
pluteşte cîrdul ro tit al porum beilor, c a u n stol
de scrisori aru n cate din cerdac în sus.

Ce te legeni, codrule, fă r ă p lo a ie, fă r ă vînt?

N e-a venit să strig ăm num ele poetu lu i în


ap ril, într-o seară d u lce, cînd v înturile pitice
şi cocoşate ale bălţii aleargă d u p ă lu n a su b ­
ţiată, în co ace, şi cînd broaştele m ici, d in care
b iju tie ru l fac e m o tiv e de a g ra fe şi ace
d eco rativ e, m acin ă la orizont p ra f d e în ­
tuneric în rîjn iţe m in u scu le de p ip er. în să ş
v o cea căţelu lu i se catifelează cu s c ru m ,în
d ep ărtare şi a b ia cîn tă în tîia o ară co co şu l,
trez it şi el de lin işte a sem n ificativ ă a lum ii.
P asu l g în d u lui p u n e sandale m u te , c a să
nu se sfiiască salcia şi să nu p rin d ă m u g u rele
de v e ste c ă o p e n iţă de au r cu vîrful de
irid iu m b o n t se în v îrte ca u n flu tu re la o
lu m in ă de stea, p e v o calele în flo rite ale unei
c h em ări p ie rd u tă p e n tru v iaţă şi răm a să pe
h îrtie.
Ia tă c a rte a lui în patu l co p iilo r. E i au
a d o rm it în v ă ţîn d p e n tru p rim u l ex am en al
c o p ile lo r în alte şi al b ă ie ţilo r bon d o ci:

76
EMINESCU
„Ce te legeni, codrule,
F ă ră p lo a ie , fă r ă vînt,
C u cren g ile la p ă m în t? “

E m in escu nu e în p ro g ram , dar stihurile


lui plac en ig m aticilo r cărturari de abecedar.
— C în d te v a în tre b a d o m n işo ara cine a
„scris“ cîn tecu l p e care-1 spui p e d in afară,
vezi să răsp u n zi că l-a scris E m inescu.
— C ine-i E m in escu , tătuţule?
— C in e a fo st? că nu m ai e . .. O am en ii fac
aşa: în tîi sîn t, şi pe u rm ă nu m ai sînt. S înt în tîi
d eto t, şi nu m ai sînt p e u rm ă deloc. Se to p esc,
se scu tu ră, şi se fac fîn şi-i m ăn în că vacile
slabe din capătul lu m ii. U ite, colo d ep arte,
din co lo de z area si a ochiu lu i si a o chianului
y y

cu care cău taţi voi în ceruri ereţii, aşteap tă


v acile sterp e, în g ro p ate în p ă m în t p în ă la
c o a rn e , cu g u rile c ă sc a te . A ţi v ă z u t p e
C io co latin o ? E l se p lim b ă p e ţărm şi in tră cu
m îin ile la sp ate în g u ra cro co d ilu lu i căscată,
trece p rin cro co d il la p a s şi iese pe d in co lo în
p icio are.
E m in escu ă sta a c în tat p în ă s-a în tîm p lat
ce s-a în tîm p la t, c ă nu s-a m ai auzit. A luat-o
p e d in d o su l c îm p iei şi s-a ră tă cit prin tre
se ca ră, b o z ii, m ăg h iran şi lalele. E l nu era
lău tar p en tru a lţii, ci num ai p entru el singur.
U rîn d u -i-se cu tăc ere a, sco tea scrip ca din sîn
şi sta d in ain tea co d ru lu i şi îl cîn ta. N um ai că
o am en ilo r d in tim p u l lui nu le p lăcea la
77
TUDOR ARGHEZI
p icio are, p en tru că nu p u teau să jo a c e d u p ă
cîn tecu l lui şi nici la cap din p ricin a că nu le
intra p e urechi.
C u m nu p o ţi face d e g etu lu i loc în părete
ca să in tre, aşa nu pătrundea cîntecul lui în
ten cu ielile m in ţii. Dar dînd cu b u ricu l d eg e­
tului şi-n b o lo v an , bolovanul se g ăureşte.
A zi av em toţi gaura treb u in cio a să în cap ,
şi n e -a m în v ăţat să ju că m n u m ai la cîntecul
lu i. D acă nu m u rea, era să v a d ă şi lău taru l cît
e de ju c a t şi de cîntat, — şi atunci şi-ar fi
b ă g at scrip ca în foc şi s-ar fi p ălm u it peste
o ch i. B in e că s-a pierdut p rin grîu ri, prin
m e iu ri, şi p rin tre stu p ii d e u n d e ro ie sc
alb in ele n o a p te a , îm b răcate în licăriri de
licu ric.

„D e ce nu m -aş legăna,
D a că trece vrem ea m e a ? “
POETUL EMINESCU*

D e cîtev a zile, poetu l ture un m onum ent la


m arg in ea m ă rii... P entru el, bin eîn ţeles, ori
m ai tîrz iu , ori m ai dev rem e — sau n iciodată
— e in d iferen t. E poate că p uţin ruşinos
p en tru citito rii, p en tru adm iratorii lu i, d acă,
iarăş b in eîn ţeles, o to n ă de m ineral faso n at şi
sem n at de un artist în sem n ează ceva p e p la ­
nul în care apare id eea şi se urzeşte expresia.
S e p are că a cu ltiv a p e m orţi în m aterialul viu
al ep o cilo r su ccesive face m ai m u ltă cinste
u n u i n e am d e o am eni d ecît u itarea — şi că
a c e st lu cru p o a te p rim i, ca la locul lu i,
n u m ele de cu ltu ră.
C ăci cu ltu ra în carne şi oase nu e asta.
C u ltu ra d esp re care se vorbeşte ca de o pa-
n acee la to t soiul de m orbidităţi ale ig n o ­
ra n ţe i, nu e a cărţilo r şi a scriito rilo r de
v ersu ri şi p ro ză. E a ap arţine num ai acelor
scrip te şi in telecte c are vorbesc despre ei şi cu
cît v o rb esc m ai p la t, cu a tît e cu ltu ra m ai

*Text publicat în „Adevărul literar şi artistic“,


An. XIII, nr. 716, 26 august 1934, semnat T. Arghezi.

79
TUDOR ARGHEZI
b in ev e n ită . C u ltu ra e o p ro p rietate ex clu siv ă
a un u i g en de cap acităţi, cu lese d e p e toate
m aid an ele în v ăţăm în tu lu i, cultu ralii. F ără să
fie ch iar d ascăli în to d eau n a, ei se recru tează
d in p e n sio n arii cretin ism u lu i o rg an iz at în
m a rg in ile p ro fe s iu n ilo r c a re au c e ru t o
lic e n ţă , u n b a c a la u re a t, u n g ra d s o c ia l,
isp ră v it fără n ici o scînteiere în v e d erea un ei
ren aşteri în m etal cu ltu ral.
A ten eele m işu n ă de aceste nulităţi şi to ate
o rg a n iz a ţiile fă c u te p e n tru p ă p a re a u n u i
b u g et şi p en tru fab ricarea la B ucureşti a un ei
sta m b e in te le c tu a le , d e s tin a tă n u m itu lu i
p o p o r, m ai in telig en t şi m ai o riginal — oh!
in co m p arab il — d ecît toţi cîţi îşi în ch ip u iesc
că-1 duc de nas cu fraze în cîrlig a te , îşi fac
o n o area să co lab o reze cu ele. A p a r o su m e­
d en ie d e p erio d ice subven ţio n ate în toate
p ărţile ţării, în su fleţite de cîte u n n ăp îrlit care,
in ap t p en tru trec ere a unei p ro p o ziţii sim ple
d in m işcarea v ieţii sau a scrutării ei p e un
caiet, îşi ia p e u m erii lui dărăpănaţi co b iliţa
culturii şi în to ate adunările glasu rile cele m ai
g rav e vin d in g u ra acestui n egustor. E l nu e
to d e a u n a lip s it d e sim ţu l e x ta z u lu i şi
p ro fesează d e x teritatea căderii d e-a-n d ăratele
d in ain tea sarcin ilo r id eale p e care şi le asum ă.
S în t b iu ro u ri, ad m in istraţii şi m in istere, u nde
rîv n a şi ja le a lui cu ta rif se form u lează în
ex o rtaţii şi ap elu ri su p rem e, p en tru p ăstrarea
şi d ifu zarea cu lturii.

80
EMINESCU _
A şa e ra şi în tim pul vieţii lui E m inescu.
C u el n -a stat n icio d ată n im en i de vorbă
d e sp re c u ltu ră , re z e rv a tă c îto rv a b e lfe ri
ignari, proşti şi v eninoşi. O am en ii im becili şi
serioşi nu scriu literatu ră, ci num ai o rap o r­
tează, o d o cu m en tează şi o p ro p u n în linia de
lu n g ă desfăvşurare a locului co m u n — şi
num ai oam enii serioşi ad m in istrează cultura
şi fac de g ard ă în cam era ei m o rtu ară. D acă
E m inescu ar fi p articip at la c erem o n ia care
i-a sfinţit la C o n stan ţa statuia i s-ar fi cerut
biletul de id en titate şi un directo r de m in ister,
d ep u tat cu ltu ral, i-ar fi interzis să intre în
adunare.
S tatu ia lui E m in escu de la C o n stan ţa nu
ex p rim ă m ai m ult d ecît absenţa ei de p în ă m ai
deunăzi din p in aco teca subt cerul lib er al
serv iciilo r m u n icipale. în sem n ează în să că
l-au acceptat în sfîrşit şi culturalii. D e acum
să te ţii! V or vorbi de aci în n ain te atît de
sistem atic şi de m ag n an im cu ltu ralii, în cît îl
vor face pe E m inescu odios.
E m in e sc u tre b u ie to tu ş sa lv a t p rin
dezech ilib rarea cam p an iilo r cu ltu rale, aflate
abia la început. E m inescu are o statuie ca şi
p o e tu l O vidiu la M area E uxină, d ar e în că
n etip ărit. Statuia lui cea adevărată, de hîrtie,
este aşteptată, ca şi o b u n ă versiune frum oasă
ro m ân ească a B ibliei. E diţiile poeziilor lui
E m in escu resp ectă şi greşelile de tip a r ale
co recto rilo r an alfabeţi, care au văzut şi au dat
81
TUDOR arghezi

bun d e im p rim a t v o lu m u lu i de v ersu ri


originale, în absenţa poetului din ţară. T oată
lum ea ştie că aUtorul s-a opus la tipărirea în
carte a versu rilor lui apărute în C onvorbiri şi
că d isp erat de tenacitatea cărturarilor, care
ţineau d eocam dată locul cu lturalilor de m ai
tîrziu, el şi-a scos paşaport şi a fugit în
streinătate, lăsîniiu-i să se frece p e cap.
A fo st o invazie de cu ltu ră în textul
poeziei lui Emilie seu, fiecare cultural em i­
nescian făcîndu-Şi datoria orgolioasă de a
tipări un E m inescu m ai bun d ecît voia însuş
poetul, am plificat cu to t ce aruncase el la coş.
Ni se p reg ătesc tot felul de E m ineşti variaţi şi
puşi la p u n ct. D ibăcia va fi perfecţio n ată pînă
la a-i deveni im posibil unui citito r onest să
m ai recu n o ască pe E m inescu. C a şi B alzac,
E m inescu ar fi dorit să-şi red u că ceea ce se
num eşte la u n scriitor opera lu i, la cîteva
pagini, la acele pagini care intuiţia artistului
d ezin teresat de sine spune că p o t fi acceptate
între concreţiunile definitive din vitrina cu
cristale.
Jos enciclopedia! N e lipseşte un E m inescu
corect.

82
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT*

M ă n u m esc unul din oam enii în viaţă care


l-au v ăzu t p e E m in escu în carne şi oase.
A v eam n o u ă ani, fără precocităţile literare
ale altor co p ii în zestraţi pentru ceea ce a
în c e p u t să se n u m e a sc ă — D o a m n e ,
D oam ne! — m uzicologie.
L o cu iam p e C a le a V ictoriei, d easu p ra
u n u i tin ic h ig iu , şi ie şe a m d im in eaţa la
p lim b are p în ă la lo cu l ce se chem a pe vrem uri
„C işm eau a ro şie“ (în dreptul străzii fostă
F în tîn ii, fo stă L u eg er, fostă B erthelot, fo stă
P o p o v ).
în tr-u n a d in dim ineţi am văzu t a g lo ­
m eraţie m u ltă, urm ărind cu cinismul rîsului
p ro st, u n o m cu m înecile căm ăşii dezbrăcate.
A m au zit, ofensîndu-m ă încă de p e atu n ci,
strigătul „uite-1 pe nebunul de Em inescu“ .
N u m ele trecătorului, zvăpăiat în m işcări
şi cu p riv irea rătăcită, m i s-a în g ro p at în
u rech e. M i-a fost copilăreşte o m ilă tristă,

*Text publicat în „Tribuna“, An. Vili, nr. 3, 16 ia­


nuarie 1964, semnat Tudor Arghezi.

83
TUDOR ARGHEZI
care m i-a ţin u t inim a în loc pînă c am în
c la se le d e g im n a z iu , cînd m are le m eu
p ro feso r G îrb ea, m i-a spus că om ul aproape
d esfăcu t d e v iaţă e ra u n m are p o e t...
In d iferen ţa ag resiv ă a tum ultului de stradă
nu s-a o p rit atu nci. T o t pe C alea V ictoriei,
d u p ă vreo o p t ani, l-am văzut şi auzit p e
M aced o n sk i h u iduit de m ulţim e. D e astă d ată
vuietul incrim inării era justificat. M acedonski
m u rd ărise c o lu m b a sufletească a m arelui p o et
cu o ep ig ram ă, m ai u rîtă ca orice huid u ială şi
p e care p u b licu l nu i-a iertat-o. în epigram a
lu i, p o etu l „L u ceafăru lu i“ era p u r şi sim plu şi
d irect c alificat de n ebun.
în tr-o altă e p o că, pe cînd ieşisem şi eu din
tean cu l h îrţo ag elo r m ele la tip ar, aflam că la
b a c a la u re a t p o e z ia lui E m in e s c u e ra
n ecu n o scu tă.
S can d alizaţi, cîţiv a colegi de în ce p ătu ră
literară, n e-am du s cu au to rizaţia direcţiei
u n u i lic e u să a sistă m în tr-a d e v ă r la u n
b acalau reat. N u p o t in sista asu p ra ru şin ii cu
c a re am p ă ră s it lic e u l. M u lţu m ită fie
p ro feso rilo r resp ec tiv i, fie lipsei de lectu ră în
fa m ilii, de lu n g ă d u ra tă , a p ro a p e n ic iu n
can d id at nu era ed ificat în m aterie de p o ezie.
D o u ăzeci şi cinci la sută d in can d id aţi nu
au ziseră n icio d ată de E m in escu , alţi d o u ăzeci
şi cinci la su tă p a rc ă au ziseră c e v a , restu l de
cin cizeci se îm p ărţeau în tre d o u ă c o n tra rii,
EMINESCU
unii socotindu-1 în tre fosilele în v ă ţa te la*

g eo lo g ie, şi alţii socotindu-1 m ort.


A trebuit să treacă penibil o viaţă. A
treb u it să se in staureze la noi socialism ul lui
L en in , care a fo st un m are cărtu rar şi un
p rieten al poeziei, p en tru ca p u b licu l, care a
h u id u it p e E m inescu, să înveţe carte şi să-l
c itească şi să-l iu b ească pînă în cătunele cele
m ai depărtate ale ţării.
F u sesem în ch is în lagărul din T îrgu-Jiu.
S o ld aţii de g ard ă, recrutaţi din ţărăn im ea
o lten ească, îm i cereau pe furiş cîte o părere
d esp re E m inescu.
P en tru că om ul îşi aduce am inte cu em oţie
şi de su ferin ţele lui n ed rep te, leg ătu ra cu
în ch iso a rea şi ju d e ţu l m eu, G o rju l, nu s-au
d estrăm at. A stăzi cărţile de p o ezie ale lui
E m in e s c u se d e sc h id p e to a te la iţe le şi
p o liţele ţăran ilo r, aceiaşi ţăran i care îi scriau
D om niţei:

„De d in vale din R o vin e


G răim , D o am nă, că tre tine,
N u din gură, ci din carte,
C ă ne eşti aşa dep a rte.

E m in escu nu a scris o c a rte , el a suferit-o;


ru p tă din el. F u g ărit ca u n ă g n eţ, de fiare, prin
sp in i, z d re n ţele culese din m ăciu liile gh im ­
p a te au d a t p u m nul de m ătase diam an tin ă
strîn s în c a rte a lu i.
85
TUDOR ARGHEZI
C itito rii lui m ai adînci sînt m uncitorii din
fabrici şi uzine. Ei au d at ech ip e artistice şi
literare în stare să ţie vie în tre noi făptura de
vis şi de expresie a m arelui nostru poet co m ­
p arab il cu H o m er şi G oethe, clasicii lui.
P o ezia trăieşte şi azi v irg in ală în sufletul
unui p o p o r, autor de geniu a celu i m ai frum os
fo lclor universal.
POSTFAŢA SI CULEGERE
DE REFERINŢE CRITICE
POSTFAŢĂ

Revista „ C urierul rom ânesc “ (A M agazine


o f th e R o m a n ia n s all o v e r th e W o rld ,
p u b lic a ţie a l c ă re i e d ito r e ste F u n d a ţia
C u ltu ra lă R o m â n ă ), în n u m ă ru l co n sa cra t
îm p lin irii a 150 de ani de la naşterea lui
M ih a i E m in escu (n r .l [156], ianuarie 2000),
cu p rin d e ş i un a m plu „ F ra g m e n ta riu m “,
unde se e xp u n o pinii desp re p o e t exprim ate
de-a lu n g u l tim pului (citez în ord in ea aşezării
lo r în p a g in i) de către T itu M a io rescu , P etru
C reţ ia, G eo rg e G ană, M ir cea E liade, Ion
N eg o iţescu şi C onstantin N o ica . „ F ragm en­
ta r iu m “-u l ar f i p u tu t include şi extrase din
I.L . C a ra g ia le , lo a n Slavici, C .D . G herea,
N ico la e la rg a , G. Ib răileanu, G. C ălinescu,
E. L o v in escu , T udor Vianu, V ladim ir Streinu,
N . D a v id esc u , E ugen Sim ion şi din m ulţi alţii,
lîngă sau m a i a les în lo cu l celo r rep ro d u se,
căci s p a ţiu l tipografic a re lim ite de neînvins.
D e altfel, n u avem de reproşat, celo r care au
a lcă tu it „ F ra g m e n ta riu m “-u l, fa p tu l că s-au
o p rit a su p ra num elor p o m e n ite şi nu asupra
altora. In co n textul dat, ni s-a p ă ru t însă a

89
LEONARD GAVRILIU
se siza to tu şi o a n u m ită o m isiu n e: aceea
a o m agiului adus d e T udor A rghezi, acum
aproape şa se decenii, genialului său înain­
taş, om a g iu ca re constituie un m odel de
co n d escen d en ţă din p a rte a unui crea to r de o
valoare vă d it com parabilă cu a sa. Tocm ai
a ceastă scă p a re esenţială a sta t la originea
in iţia tiv e i n o a stre de a re e d ita , în tr-u n
m o m en t fo a r te p o triv it (cum se iveşte a b ia din
ju m ă ta te în ju m ă ta te de secol), a c est text de o
sem n ifica ţie cu to tu l aparte, care m erită a f i
p u s în to td e a u n a lîn g ă a c e la a l lu i T itu
M a io rescu .
S co p u l p re ze n te lo r rînduri, de la sfîrşitul
cărţii, nu este n ici rezum area superfluă a
textelo r a rg h e zie n e a su p ra că ro ra ne-am
o p rit şi nici m ă ca r p rileju ire a com entă rii lor.
L ă să m c itito ru lu i, in ta c tă , b u c u ria de a
descop eri el însuşi filo a n e le de adîncim e ale
conferinţei rostite de T udor A rg h ezi, sub
cupola A ten eu lu i R om ân, în 1943, conferinţă
care p o a te f i co nsiderată un evla vio s d iscurs
de recepţie în P a n teo n u l literelo r rom âne.
M a i n im erit ni se p a re a încerca să reînviem
aici, cît m ai b in e cu p u tin ţă , atm osfera a celo r
zile în care, în ca d ru l Ş eză to rilo r revistei
„ V r e m e a “, în d o u ă sîm b e te la r în d
( 2 7 fe b r u a r ie şi 6 m a rtie 1 9 4 3 ), T u d o r
A rg h ezi a sm u ls fre n e tic e ropote de aplauze
din p a rtea unui p u b lic a cărui co n ştiin ţă
sc riito r u l o c u c e rise d e -a c u m d e fin itiv .

90
POSTFAŢĂ
„ R ep o rta ju l“ acelor zile m em orabile îl g ă ­
sim , sem n a t de P ăstorel (A l.O . T eodoreanu),
la rubrica de însem nări săptăm înale „Tăm îie
şi o tra v ă “, din pom enita revistă. „C el m ai
m are p o e t rom ân în viaţă — citim aici — a
vorbit despre cel m ai m are p o e t rom ân p u r şi
sim plu./ E venim entul fu se se a nunţat în ziare
cu cîteva zile înainte. N ăvala p u b licu lu i la
casă a f o s t atît de m are, încît organizatorii
s-au vă zu t siliţi să anunţe repetarea co n ­
fe r in ţe i în sîm băta urm ătoare, cînd şe ză ­
toarea s-a şi ţinut, tot cu g hişeul închis./ D in
e xc esiv ă m o d e stie, p o e tu l s-a în fă ţişa t
a sc u ltă to rilo r îm b ră c a t c iv il, a d ică cu
g h erocul cel de toate zilele şi cu ochelarii p e
nas, rotunzi- D upă cele ce-a ro stit însă în fa ţa
m u lţim ii încordate într-o cucernică atenţie,
n-ar f i m ira t p e nim eni dacă s-a r f i ară ta t în
odăjdii de A rh i-P ăstor, bogate în scum pe
străluciri, aşa cum p u rta u p e vrem uri fa ln ic ii
îm păraţi a i B yzanţului fa b u lo s . N -a vorbit,
n-a recitat, n-a citit şi, m a i ales, n-a d e ­
clam at. în fa ţa fo ilo r scrise, a lui D um nezeu
şi-a n o astră, a o ficia t o p io a să liturghie, cu
d u h îm p ă rtă şin d u -n e p r e noi d in d u h u l
m arelui ctito r a l lim bii rom âne culte. D acă
ar f i să rep rezen tă m p la stic cele auzite, am
p u tea su sţin e fă r ă să m inţim că am f o s t cu
toţii m a rto ri la clipa de înaltă solem nitate
cînd, cu voia D o m n u lu i şi în fa ţa eternităţii,
fra te le T u d o r şi-a strîns fr ă ţe ş te m îna cu
91
LEONARD GAVRILIU
um bra fr a te lu i M ih a il. Ş i d e stă m să ne
g în d im cît de cît, aşa şi trebuia să fie , că
d oară p e n tru asta n e-a m a d u n a t noi acolo
a tîta o m en ire J N -a f o s t n ici lecţie, n ici
discurs, nici conferinţă, nici p re d ic ă . F ără
ca ted ră şi fă r ă am von, a f o s t m a i m u lt d ecît
to a te a c e ste a şi m a i cu se a m ă a ltc e v a ,
p re c u m m a i su s s-a sc ris./ L a h ru b ele boltite
şi p lin e de ecouri a le unui su flet de p o e t nu se
p o a te a ju n g e cu c h e i f a l s e şi n ic i cu
p asse-p arto u t. D ep o zita r p re d e stin a t a l a tîto r
co m o ri verbale, m e şteru l T u d o r şi-a scos
ch eia de a u r de la brîu şi, d în d p o rţile la o
p a rte , ne-a p o ftit să p riv im . P e a u zu l încordat
vo rb ele cădeau ca b o aba de m ă rg ă rita r p e -o
cupă d e crista l vib ra n t./ D e p e p isc u l lui
sin g u ra tic şi cu c re şte tu l m u ia t în azur,
p o e tu l a p riv it cu evlavie la p is c u l vecin.
P riveliştea l-a sm erit: «A vorbi de p o et este
ca şi cu m ai striga în tr-o p e şteră v a s tă ... N u
poate să ajungă v o rb a p în ă la el fără să-i
supere tăcerea. N um ai graiul c o ard elo r ar
putea să p o v estească pe harfă, şi să legene
slava lui sin g u ratică şi d e lica tă» ./ V orbitorul
de S îm b ă tă ştia cel m a i bine a cea sta cîn d a
m o şten it h a rfa la care a a d ă u g a t strune
p e rso n a le . în tre cei d o i p o e ţi există d esig u r
a fin ită ţi şi ch ia r unele a sem ă n ă ri biog rafice
— m a i a les în ceea ce p riv eşte ra p o rtu rile cu
co n tem p o ra n eita tea în g en era l şi cu confraţii
în sp ecia l. Ca la toţi creatorii a d evă ra ţi însă

92
POSTFAŢĂ
a sem ă n ă ri se p o t sta b ili între ei, p o e ţii, nu în
o p e ra lor. C eea c e îi a p ro p ie m a i m u lt
su fleteşte treb u ie c ă u ta t num ai în explorările
în n e cu n o sc u t şi în a ltitu d in e a de zb o r. A m b ii
n e-a u a d u s p e a ripi p o le n astral. “
A l. O . T eo d o rea n u m ă rtu riseşte că s-a
p o m e n it şi el b ă tîn d din p a lm e , laolaltă cu
p u b licu l, d a r ap laudîndu-l p e acesta din urmă,
în ca re este de crezu t că sim ţea a cea în su fle­
ţire fă r ă eg a l g en era tă de com u n ica rea , p e ste
tim p, d in tre m a rile sp irite.
A m m a i nota aici, strict inform ativ, că la
şeză to a rea de la A te n e u l R o m â n şi-a u adus
c o n trib u ţia p o e ţii A l. P h ilip p id e , G eo rg e
L e sn e a şi C o n sta n tin V irgil G heorghiu, care
au c itit d in o p erele lor, p re c u m şi m a ri artişti
ai vio rii, violei, fla u tu lu i şi p ia n u lu i, care au
in te rp reta t co m p o ziţii de G eo rg e E nescu,
B eeth o ven şi E d v a rd G rieg. L a scurtă vrem e
d u p ă „ scîn teieto area co n ferin ţă “ — cum i s-a
sp u s —, V asile N etea p u b lic a în „ V rem ea “
in terviu l in titu la t „ Şapte n opţi de vorbă cu
T u d o r A r g h e z i“ (în nr. 692, 28 m a rtie 1943),
de m a re in te re s m a i a les p r in e vo ca rea
d e ta lia tă a c e lo r a p ro a p e d o i ani p e tre c u ţi în
p e n ite n c ia ru l V ăcăreşti de auto ru l vo lu m elo r
F lo ri d e m u cig ai şi P oarta neag ră, scrieri care
va lo rifică în p la n literar, într-o m o dalitate
n em a iîn tîln ită , tocm ai trăirile, im presiile din
viaţa de d eţin u t.
93
LEONARD GAVRILIU
Să nu uităm, în sfîrşit, că dacă aceste
p a g in i ale lui Tudor A rghezi le p u b lică m .în
co n textu l m anifestărilor consacrate A nului
E m in escu , sărbătoririi a 150 de ani de la
n a şterea ctitorului conştiinţei noastre n a ţio ­
nale, ele a p a r în acelaşi tim p şi cu p rileju l
îm plinirii a 120 de ani de la venirea p e lum e
a lui A rg h e zi însuşi, născut în B ucureşti, în
ziua de 21 m ai 1880. C oincidenţa acestor
d o u ă a n iv e rsă ri m a jo re, la c a re se va
adău g a , în luna noiem brie, aceea a lui M ih a il
S a d o vea n u , este o întîm plare cît se p o a te de
fe r ic ită în calendarul culturii rom âne.
LEONARD GAVRILIU
REFERINŢE CRITICE
CU PRIVIRE LA
BINOMUL EMINESCU-ARGHEZI

A so cierea n u m elu i lui T udor A rg h ezi cu


acela a l lui M ih a i E m inescu a a vu t loc m a i
întîi în revistele de ava n g a rd ă din deceniul a l
treilea din seco lu l X X . C în d B . F undoianu, în
„ C on tim p o ra n u l “ lui Io n Vinea, a a lăturat în
chip cu totul su g estiv m icro p o rtretele literare
ale lui E m in escu şi A rg h ezi (în fe b ru a rie
1923), g estu l a sca n d a liza t p e unii, iar E ugen
L o vin escu nu şi-a a scu n s o anu m ită a g asare
legată de fa p tu l că, încă d e la început,
„ poetul a f o s t fe r e c a t într-o fo r m u lă la p i­
d a ră : « E m in e sc u şi A r g h e z i» “ ('C ritice
voi. IX , E d itu ra A n co ra , 1924, p . 75). Cu
toate a cestea, F . A d erca a cu teza t să m eargă
m a i d ep a rte şi, în „ V iaţa lite ra ră “ (A n. I, nr.
28, 2 0 n o iem b rie 1926), p e p a g in a întîi, lîngă
un in te rv iu a c o r d a t r e v is te i d e T u d o r
A rg h ezi, a p u b lic a t un a rtico l in titu la t a p o ­
teo tic „ Un nou E m in escu “. Un nou E m inescu
nu în sen su l d e p o e t trib u ta r em inescia-
n ism u lu i, în f e lu l lui V lahuţă sa u P a n a it
C ern a , ci în se n su l că, întocm ai ca E m inescu,
A rg h e zi a p ro d u s o revoluţie în arta p o e tic ă

95
___REFERINŢE CRITICE
r o m â n e a s c ă , o re v o lu ţie c a re a im p u s
a rg h e z ia n ism u l ca p e un fe n o m e n natural, ce
a g ă sit în lim b a stră m o şea scă o no u ă sursă
d e lirism şi a d a t un a lt r e lie f sen sib ilită ţii
n o a stre p o e tic e . „ Ţ inem să a firm ă m cu tărie
— scria a u to ru l m e n ţio n a t — [ ...] că p o e tu l
T u d o r A r g h e z i e ste, d e la s tin g e r e a lu i
E m in escu încoace, în tîiu l izvo r d e p o e zie
m are, b o g a tă , o rig in a lă şi c o m p lexă , care dă
lim b ii r o m â n e ş ti, p e a c e a s tă p la n e tă ,
ju stific a r e d e viaţă şi u n iversa lita te [ ...] .
A rg h e zi e sin g u ru l p o e t ro m â n care, după
E m in escu , oferă un su fle t cu m a i m u lt de o
sin g u ră c u tie d e r e zo n a n ţă “ ('op.citJ. D e
acum în a in te, co m paraţia E m in escu —A rg h e zi
a d even it o a recu m legitim ă şi o b lig a to rie, ba
ch ia r a a ju n s să f i e un loc co m u n , d a r un loc
co m u n p e c a re fie c a r e c ritic sa u isto ric
litera r a c ă u ta t să -l n uanţeze, a şa în c ît să nu
d evin ă o b a n a lita te. D ă m , în p a g in ile ce
urm ează, cîteva exem p le (L .G .).

G .C Ă L IN E S C U : „In d iscu tab il, deşi nu


fu n d a m e n ta l, e ste e m in e s c ia n is m u l d -lu i
A rghezi. F i-va răsunetul unui în d elu n g cult
pentru m arele p o e t al L u c e a fă ru lu i sau num ai
în cercarea eroică de a p u n e cu p rin s nou în
form ele de aram ă ale lui E m in escu ? R eg ăsim
însă, cu v o cab u lar p ro asp ăt, d a r cu v ech ea
arm onie, erotism ul şi id ila e m in escian ă, cu
rem iniscenţe, ce n-au p u tu t fi în ăb u şite [ ...] .

96
REFERINŢE CRITICE
N im en i astăzi nu îm b in ă în să în tr-o sinteză
m ai d esăv îrşită in sp iraţia larg ă, p rofundă,
ele m e n tară cu n u an ţa m ăru n tă şi n estatornică,
şi m ai ales nim eni nu p o ate fi m ai trivial cu
atîta su av itate şi m ai e lev at cu m ijlo ace aşa de
m ateriale. D e aceea socotim pe d. T udor
A rg h ezi d rep t cel m ai m are p o et contem ­
p o ran al n o stru “ (T u d o r A rg h e zi, în „S in teza“
nr. 3 - 4 , 1927).

IO N V IN E A: „O d ată acest p o e t m i-a


spus: «E u lu crez o p o ezie p în ă cînd sim t că
m erg e sin g u ră » . A c ea stă p reo cu p are o văd în
fiecare d in b u căţile lu i. T o ate p o sib ilităţile
lim b ii ro m ân eşti au fo st p u se în valo are în
acest v o lu m . D u p ă E m in escu , este singurul
care reu şeşte să ne d ea o u n e altă n o u ă de
ex p resie. E m in escu şi A rg h ezi sînt cele d ouă
m a ri e ta p e p rin c a re n e -a m a sig u ra t un
m aterial p ro p riu de e x p re sie . A cel d in am ism
v ig u ro s, e x p rim at în d u ritatea v o c ab u laru lu i
ro m ân e sc , m ăreşte fo rţa d e v italitate a fie ­
cărei p o ezii [ ...] . C iteşte p o e zia «B lestem e»
şi te v ei în fio ra de c îtă p u tere de su g estie este
în sta re lim b a n o a s tră “ (U n e v e n im e n t:
v o lu m u l lu i A rg h e z i, în „ V ia ţa lite ra ră “ ,
nr. 5 1 , 14 m ai 1927).

M IH A I D . R A L E A : „ T u d o r A rg h e z i
a p ro d u s o rev o lu ţie în a rta scrisului ro m â ­
nesc şi în p ro ză şi în v e rsu ri./ D acă aş fi b in e
97
REFERINŢE CRITICE
în ţe le s, aş sp u n e c ă im p o rtan ţa co v îrşito are e
de n a tu ră filo lo g ic ă . A ltfel se scria în ain te de
d -sa şi altfel se scrie astăzi. N u există 'scri-
b u leţ cît de m ăru n t, cît de p riză rit gazetăraş
de p ro v in cie ori de c ap itală, c h iar din cei
care-1 d e te stă , care nu-1 c u n o sc ori nu-1
în ţe le g , care fără să v rea , in co n ştien t, subt
in flu en ţa atm o sferei p e care o resp iră, să nu-i
u tiliz e z e v reo în to rs ă tu ră stilistic ă , v reu n
e p ite t d e fin itiv , m ăc ar o caracterizare «à la
m a n iè re d e » J în această p riv in ţă re fo rm a sa
lin g v istică , m o d elaju l p e care l-a aplicat d -sa
lim b ii, se p o a te co m p a ra, în to ată lib ertatea,
cu acela e fectu at de E m in escu , acu m c in c i­
zeci de ani. N im en i, ab so lu t nim en i d in m arii
n o ştri scriitori din u ltim ele decenii nu s-a
b u c u ra t de o aşa de m are in flu en ţă. D in tre
to ţi, sin g u r d. T u d o r A rghezi a ajuns fen o m en
d e isto rie literară [ ...] . N u ex istă p o e t m are
n eîn cad rat. D .T . A rg h ezi e cel m ai m are p o e t
al n o stru d e la E m in e sc u în c o a c e “ .
(T. A rg h e zi, „V iaţa R o m ân ească“ , nr. 6—7,
1927).

ŞE R B A N C IO C U L E SC U : „E poca noastră
p o e tică e arg h ezian ă, d u p ă cum ep o ca d in tre
1884 şi 1905, sau c h ia r 1915 (vezi C ern a), a
fo st em in escian ă. P arcurgeţi rev istele de azi,
p lach etele sau v o lu m ele d e b u tan ţilo r, şi c h ia r
p o e m e le acelo ra care au în c e ta t de a fi
în cep ăto ri şi veţi distinge fără efo rt in flu e n ţa

98
_____ REFERINŢE CRITICE
de v o c a b u la r, re m in isc e n ţe le , c azu rile de
falsă m e m o rie , ritm ul d islo cat sau arm onios,
sin tax a, to ate — argheziene. / E p o ca arghe­
zian ă c o n te m p o ra n ă d atează în p o ezie în că de
p e la 1920 şi în p ro ză , în că de p e la 1915,
c o n sid erîn d c ă p ro za m aestrului nu a fost
d isco n tin u ă, c a stih u rile sale“ (din recen zia la
F lo ri d e m u c ig a i, 1931).

V L A D IM IR ST R E IN U : „S înt ani de cîn d ,


o b serv în d cu cîtă fo rţă de cuvinte ro ste a el
an tin o m iile, îl co n sid eram «geniu v erbal».
A dîncindu-1 pe această latură, p o e tu l nostru
p o a te fi co m p arat cu E m in e sc u . D acă sem nul
m a rilo r p o e ţi e ste lim b a p ro p rie , a tît
E m in escu , cît şi A rg h ezi au un m o d p erso n al
de exp resie, au creaţii de cuv in te şi fo rm e
p articu lare de lim baj p oetic şi p u n în stare de
strălu cire un v o cab u lar specific în tr-o sin tax ă
sp e cifică . N e fiin d lo cu l p e n tru a lte d e z ­
v o ltări, transcriu aici num ai co n clu zia u n ei
astfel de cercetări c o m p arativ e. E m in escu îşi
trag e originalitatea lim bii sale d in cro n ici
şi h riso a v e de v o ie v o z i; A rg h e z i — d in
ceaslo av e şi cazan ii, cîteo d ată e re tic e şti“ (din
recen zia la C ărticică de sea ră , 1935).

PO M PIL IU C O N S T A N T IN E S C U : „C a
şi p o ezia lui E m in escu , lirica a rg h e z ia n ă p ro ­
d u c e sen tim en tu l c o sm ic al d e p e n d e n ţe i
o m u lu i de u n iv ers, de fo rţele lui e te rn e si
99
REFERINŢE CRITICE
m iste rio ase ; ea nu e a titu d in e de p asăre
c în tîn d pe ram , nici stare fiziologică, de m elc
în c h is în c o c h ilie . Id e ile ei sînt in tu iţii
se n sib iliz a te p rin fa n te z ie , nu o rg an izare
d iscu rsiv ă şi v ersificare de concepte [ ...] .
U n iv ersu l liric arghezian nu se poate con­
fu n d a nici cu u niversul po etic em inescian,
nici cu alte u n iversuri co n tem p o ran e, din
lirica n o astră“ (T udor A rg h e zi, 1940).

T U D O R V IA N U : „D e la M ih ai E m inescu
în c o a c e , p o e z ia liric ă ro m â n e a s c ă n -a
c u n o sc u t o a ltă re a liz a re m ai de seam ă,
m arcată de o o rig in alitate m ai p u tern ică şi cu
rep ercu siu n i m ai în tin se asu p ra în treg u lu i
scris literar al v rem ii d ecît aceea a operei lui
T u d o r A rg h e z i. A so cierea c elo r d o u ă n u m e a
d e v en it u n a d in fo rm u lele cu ren te ale criticii
literare şi c h ia r ale sim p lelo r consideraţii de
am ato ri, fiin d c ă ea co resp u n d e sentim entului
general al p u b lic u lu i, c are, co m p arîn d în tre
ele o p erele celo r doi p o eţi şi răsunetul stîrn it
de e le , a treb u it să co n state în alta treap tă
o cu p ată de am b ele o p ere.. N u ne vom lăsa
adem eniţi deci de în tre b are a atît d e rău p u să
relativ la e v en tu ala d ep ăşire a u n u ia d in tre
m a rii p o e ţi de c ă tre c e lă la lt. S ta b ilire a
ierarh iilo r în p o e zie, în m are a p o e zie, este
o o p eraţie d in cale afară de stîn g ace şi în care
n -aju n g să se afirm e d ecît afinităţi su b iectiv e,
greu de ju stific a t. G o eth e a spus o d a tă că

100
REFERINŢE CRITICE
p oezia se g ăseşte, în fiecare m o m en t, la ţinta
ei, astfel în cît este cu n ep u tin ţă să consideri
u n a d in re a liz ă rile ei d e se am ă d re p t
preg ătirea celei u rm ăto are sau ca pe o culm e
de la care în cep e declinul. A stfel de gradaţii
nu se p ot stabili decît în tre creaţii de valoare
inegală, nu şi în tre cele c are aparţin aceluiaşi
ran g ./ E ste to cm ai cazul p o eziei lui M ihai
E m inescu şi a lui T u d o r A rg h ezi. A m bele au
ap ăru t în tr-u n m om ent în care arta lite ra ră a
p o eţilo r lăsase în u rm a lo r un dru m p ărăsit de
ei p en tru a în cep e unul n o u . E m in escu v en ea
d u p ă p o eţii p aşo p tişti, d u p ă E liad e, după
A le c s a n d ri, d u p ă B o lin tin e a n u . P rim e le
p o ezii ale lui E m in escu sînt în c ă deb ito are
v ech ii arte p o etice. C u rîn d în să E m in escu
p ărăseşte lexicul şi p ro ce d ee le în ain taşilo r,
p en tru a găsi pe ale sale şi p en tru a în cep e,
astfel, o fază n o u ă în d e zv o ltarea a rtistică a
p o e ziei ro m â n e şti. A rg h ezi a p arţin e , p rin
în ce p u tu rile sale, epocii p o stem in escien e. Se
p o t stab ili şi în p o ezia lui A rghezi u nele
in filtraţii p ro v en ite din o p era m arelui p re ­
d e ceso r, d ar p u ţin e şi rare , în c ît ele nu trag
greu în c u m p ă n a în care au to ru l C uvintelor
p o triv ite a aru n cat g reu tatea orig in alităţii sale
şi a făc u t ca acul balan ţei să se oprească în
fa ţa altui sem n. D intr-un an u m it p u n c t de
v ed ere se p o a te deci spune că rolul istoric al
lui A rg h e zi a fo st să d ep ăşească em inescia-
n ism u l p rez en t în că în o p erele atîtora d intre
101
REFERINŢE CRITICE
p o eţii g en eraţiei lu i“ (,Studii de literatură
ro m â n ă , 1965).

A L E X A N D R U G E O R G E : „A rghezi re ­
p rez in tă un alt m are m o m en t al lirism u lu i ro ­
m ân esc si anum e unul din m o m en tele em an-
cipării lui de sub tiran ia em in escian ism u lu i.
C ă ci to t m o d e rn ism u l ro m â n e sc e ste , în
m u ltip le le sa le a sp e c te , u n a n tie m in e s -
cian ism . S ă nu ne lăsăm în şelaţi d e o m agiile
de sin ceră stim ă şi m ai ales de co m p ătim ire
cu care g en eraţia p o eţilo r dintre cele două
răzb o aie m o n d iale l-a p riv it pe E m in escu şi
o p era lui. C lasicii lirism u lu i interbelic şi-au
rid icat o p era p o sed aţi de un spirit ico n o clast,
anticlasic şi n eco n fo rm ist. O r, E m in escu era
p iscu l cel m ai în a lt al unei trad iţii, fo rm a cea
m ai p erfectă care treb u ia n eg ată, u m b ra cea
m ai striv ito are a trec u tu lu i, stîn ca cea m ai
g reu de u rn it./ Şi c re d em că dintre to ţi aceşti
p o e ţi, A rg h ezi rep re zin tă în rap o rt cu autorul
L u cea fă ru lu i o p o z iţia cea m ai h o tărîtă şi m ai
sp ectacu lo asă“ (M a rele A lp h a , 1970).

C O N S T . C IO P R A G A : „P riv it cu aten ţie,


p o etu l d in C uvinte p o triv ite este un E m in escu
m ai raţio n al, c o resp u n zăto r m u taţiilo r ep o cii,
geniu neliniştit, iscoditor, contestatar, sarcastic
dar şi p atetic. în linii m ari, substanţialul
T esta m en t ce p refa ţea ză opera arg h ezian ă
p u tea p u rta sem n ătu ra lui E m in escu . A celaşi

102
REFERINŢE CRITICE
sen tim en t al trecu tu lu i şi d ev en irii, c a la
autorul E p ig o n ilo r. A celaşi lim baj răzv rătit şi
în d u rera t“ (P erso n a lita tea litera tu rii ro m â n e,
1973).

F Ă N U Ş B Ă IL E Ş T E A N U : „A rg h ezi, pe
u rm ele c ro n icarilo r m u n ten i, ale lui A nton
P a n n o ri Io n G h ic a , în p re lu n g ire a lu i
E m in escu , a realizat o veritabilă arheologie a
cu v în tu lu i ro m ân e sc , trezin d la v iaţă vechi
e x p re s ii, a su m în d u -ş i v o rb ire a p o p u la ră ,
c o n su n în d -o cu v ocabule n eo lo g ice, în tr-o
alch im ie sp ecifică“ (din p o stfaţa la T u d o r
A rg h e z i, C în ta re o m u lu i. V ersu ri a le s e ,
1986).

E U G E N S IM IO N : „ D u p ă M . R a le a
critica l-a c o m p arat ad esea p e T . A rghezi cu
E m in e s c u . P u te m în s ă d isc u ta a su p ra
cau zelo r care au dus la această stare de spirit,
d ar un fap t este sigur: A rghezi a av u t, în tre
1910 (d ata cîn d d eb u tează a treia o ară în
Viaţa so cia lă a lui N .D . C ocea) şi 1967 un rol
p e care n ici un alt p o e t nu l-a avut în p o ezia
ro m ân ă. E l e ste, in d iscu tab il, un m are p o et,
cel m ai o rig in al p e care l-am p rodus noi,
ro m â n ii, în se c o lu l al X X -le a şi, d a c ă
in flu en ţa lui se vede m ai p u ţin la su p rafaţa
literatu rii (n ep u tîn d crea din p ricin a lim ­
b aju lui său liric foarte personal ceea ce se
ch eam ă o şc o a lă ), in flu en ţa este h o tărîtoare
103
REFERINŢE CRITICE
în p lan u rile p rofunde ale liricii. C hiar şi aceia
care n eag ă cu înverşunare orice în ru d ire cu
A rg h ezi, o fac voind să scape de heg em o n ia
lui sp iritu ală. P reţuit sau contestat, A rghezi
stă, ca E m in escu , în calea tuturor. O m u taţie
s-a p etrecu t şi în conştiinţa criticii. S ocotit
m u ltă vrem e un geniu verb al, A rghezi în cep e
să în se m n e p e n tru noi u n p o e t al
p ro fu n zim ilo r“ (T u d o r A rg h e zi, în S criitori
ro m â n i de a zi, v oi. II).
INDICE DE NUME

A CERNA, Panait: 9 5 ,9 8
CIOCULESCU, Şerban: 98
ADERCA, Félix: 95
CIOFLEC, Virgil: 67
ALECSANDRI, Vasile: 24,
CIOPRAGA, Constantin: 102
4 7,1 0 1
ALEXANDRESCU, Sorin: 7 COCEA, N.D.: 103
ANTONESCU, Victor: 69 CONSTANTINESCU,
ARGHEZI, Mitzura: 7 ,8 Pompiliu: 99
ARGHEZI, Tudor: 7 , 8 , 9 , 9 0 , CREANGĂ, Ion: 47
9 1 ,9 2 ,9 3 ,9 4 ,9 5 ,9 6 ,9 7 , CREŢIA, Petru: 89
9 8 ,9 9 ,1 0 0 ,1 0 1 ,1 0 2 ,1 0 3
D
B
DANTE: 27
BALZAC H. de: 82 DAVIDESCU, N.: 89
BANU, Constantin: 5 4 ,5 5 ,5 6 , DIMITRIU, Oraţiu: 68
61 DRAGOMIRESCU, M.: 61
BAUDELAIRE: 55
BĂILEŞTEANU, Fănuş: 103
BĂLCESCU, Nicolae: 2 2 ,4 7 E
BEETHOVEN, L. van: 93 EFTIMIU, Victor: 61
BIANU, Ion: 61 ELIADE - HELIADE
BOGDAN-Piteşti, Alex.: 67 ELIADE, Mircea: 89
BOLINTINEANU, D.: 101 ENESCU, George: 93

C F
CARAGIALE, I.L.: 4 7 ,5 4 ,8 9 FÉNÉLON, F. de Salignac: 26
CĂLINESCU, G.: 2 8 ,8 9 ,9 6 FILOTTI, Victor: 68

105
„Eminescu a fost ceea ce se cheamă un caracter.
Nu a fost un oportunist. A fost un om, om întreg.
Intr-altfel, nici nu putea să fie ce a fost şi ce este.“

TUDOR ARGHEZI

„Dacă aceste pagini ale lui Tudor Argbezi le publicăm în


contextul manifestărilor consacrate A n u lu i Lm inescu, săr­
bătoririi a 15(1 de ani de la naşterea ctitorului conştiinţei
noastre naţionale, ele apar în acelaşi tim p şi cu prilejul
împlinirii a 120 de ani de la venirea pe lume a lui Argbezi
însuşi, născut în Bucureşti, în ziua de 21 mai 1880.
Coincidenţa acestor două aniversări majore, la care se va
adăuga, în luna noiembrie, aceea a lui M ibail Sadoveanu,
este o întâm plare cât se poate de fericită în calendarul
culturii române."
LHONARD G A V K ILir