Ioan Grigorescu s-a nascut Ia Ploiesti, in ziua de 20 octombrie 1930, in familia unui maistru-distilator, originar din Drajna de Sus,

judetul Prahova. Mama sa, Victoria, brasoveanca, a trait pana la adanci batraneti, in casa ei din Ploiesti, in care si-a crescut cu destoinicie cei patru copii pe care i-a adus pe lume. Ioan Grigorescu a patruns taina literelor, indragind pentru tot restul vietii cartea, in scoala din cartierul ploiestean Izvoare, sau, mai exact, in cea descrisa de scriitorul de mai tarziu in povestirea Pavilionul", din volumul Cinema Madagascar": o casa modesta, cu o singura incapere pentru toate clasele, la catedra careia se afla invatatorul Teodor Vintilescu, un adevarat parinte si sprijinitor devotat al celor mai saraci copii din scoala sa. Ramas orfan de tata la 12 ani, adolescentul Ioan a fost nevoit sa imbine invatatura cu munca, dimineata frecventand liceul Spiru Haret", iar dupa amiezile lucrand intr-o librarie din centrul orasului unde, patronul, vazandu-i pasiunea pentru lectura i-a incredintat standul de romane, permitandu-i sa rasfoiasca noutatile pentru a le putea recomanda clientilor. De la tatal sau, Grigorescu a mostenit harul de povestitor, ca si pasiunea drumetiei, petrolistul fiind abonat la Ziarul stiintelor si al calatoriilor" din care, deocamdata, prin citit, fiul mezin invata sa descopere lumea. Un rol important in formarea scriitorului l-a avut fratele mai mare al mamei sale, Nicolae Popisteru, contabil-principal la rafinaria Unirea", pasionat de poezie si muzica. Acesta era totodata, prin alianta, si unchiul lui Nichita Stanescu, pe care a stiut sa si-1 apropie insuflandu-i de mic dragostea de poezie, arta recitarii si, mai ales, cultul limbii romane, impreuna faceau excursii de neuitat pe Valea Prahovei sau pe cea a Teleajenului, pe muntii carora unchiul Nicu isi vrajea nepotii, cu povestile sale despre ce se afla dincolo de dincolo"... In liceu, Ioan Grigorescu a avut profesori de elita, pe care ii stima urmandu-le pilda de omenie si dragoste de tara: Rahoveanu, Gramada si Enescu la romana, Palade si Simache la istorie, Dabija si Boncu la geografie, Teodor Grigore la matematica, Moisuc la germana si rusa.

Inca doua surse de invatatura: Biblioteca Nicolae lorga", frecventata cu asiduitate si cenaclul literar Flamura Prahovei", rebotezat mai tarziu cu numele lui Caragiale, loc de intalnire cu tinerii scriitori ai orasului: Valeriu Rapeanu, Aurora Cornu, Vasile Nicolescu, Valeriu Miosescu si Adrian Dumitrascu. Studiile superioare i-au prilejuit lui Ioan Grigorescu contacte cu unii dintre scriitorii si publicistii marcanti din Romania si din strainatate. Astfel, in timpul studentiei la Institutul de Literatura al Uniunii Scriitorilor din Moscova, a frecventat timp de cinci ani atelierul de proza al marelui scriitor rus Konstantin Paustovski, iar la Institutul Superior de Jurnalistica din Strasbourg, unde a participat la cursurile din sesiunea 19591960, ca bursier UNESCO, a beneficiat de indrumarea profesorilor Jacques Liotay si Bernard Voyenne. Activitatea literara, publicistica si cinematografica a lui Ioan Grigorescu s-a desfasurat de-a lungul unei jumatati de secol: doi redactor-sef adjunct si alti doi redactor-sef al revistei Contemporanul", doi ani la conducerea revistei Cinema", mai bine de patru ani vicepresedinte a) radio-televiziunii romane, corespondent Agerpres" la Paris, apoi, intre 1993 si 1999, ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Varsovia. Ioan Grigorescu a semnat 15 volume de proza, 20 de scenarii cinematografice pentru filme artistice de lung-metraj si peste 250 de episoade ale serialului Spectacolul lumii", prezent inca pe posturile Romania l" si Romania International". Dintre cartile sale amintim: Cinema Madagascar", Unde vantul miroase a petrol", Pasarea Fenix", Obsesia", Cocteil Babilon", Lupta cu somnul", Zigzag pe mapamond", Dilema americana", Al 5-iea punct cardinal", Paradisul murdar", Fenix inflamabil" si Bine ati venit in Infern !" - ultimul fiind un roman-document care reconstituie Operatiunea Valul Nimicitor", numele de cod al bombardamentului american asupra rafinariilor ploiestene din l august 1943. Dintre scenariile cinematografice se cuvine a ti mentionate cele inspirate de lumea petrolului: Subteranul", Mastodontul", Cuibul salamandrelor", Cartierul Veseliei" si Strazile au amintiri", la care s-au adaugat Explozia", Ringul", Trenul de aur", Mondo Umano", Bratele Afroditei", Un echipaj pentru Singapore", Fapt divers" si Vreau sa stiu de ce am aripi". Prin trainice legaturi sufletesti, Ioan Grigorescu a ramas legat de Ploiesti, participand la numeroase activitati intelectuale atat in municipiu cat si in judet. Pentru intreaga sa opera, ca si pentru punerea in valoare a traditiilor si a unor momente deosebite din istoria meleagurilor natale, in anul 2000 i s-a decernat inaltul titlu de Cetatean de Onoare al Municipiului Ploiesti". In anul 2001 i s-a decernat Premiul Academiei Romane" pentru Spectacolul Lumii". Pe parcursul activitatii sale a fost distins cu importante premii nationale si internationale. La 73 de ani, continua sa strabata continentele, cu camera video pe umar, aducand in casele compatriotilor sai imaginea lumii in care traim.