Calistrat Hogaş

Se naşte la 19 Aprilie 1848 la Tecuci. Fiul protopopului Gh. Dimitriu si al

Marioarei ( născută Stanciu ). Studii la Iaşi ( Academia Mihaileană,
Liceul Naţional , Facultatea de Litere ). Profesor de limbă şi literatură
română la Piatra-Neamţ, Tecuci, Alexandria, iar ultimul deceniu din viaţă
a aparţinut oraşului muşatin ca director al Gimnaziului Roman – Vodă din
Roman.

Calistrat Hogas a facut parte din generatia lui A.D. Xenopol, Vasile
Conta, Gheorghe Panu si a altor personalitati deosebite cu care a legat
stranse prietenii, mai ales in timpul cursurilor dintre 1860-1869 pe care
le-a urmat la Academia Mihaileana. Absolvent al Facultatii de filosofie si
litere, in anul în care a terminat Academia, în urma unui concurs a fost
numit profesor de “partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra Neamț
și, la foarte scurt timp, director. In 1871 se casatoreste cu fiica preotului
Costache Gheorghiu din Piatra Neamt, Elena sau Elencu, asa cum i se
adresa cunoscutul scriitor. In 1878, Calistrat Hogas s-a mutat la
gimnaziul din Tecuci, pentru o perioada de doi ani, si un an la scoala
normala “Vasile Lupu” din Iasi, in urma unor conflicte de amploare cu
patronii gimnaziului din Piatra Neamt. A revenit în 1881 ca director și
profesor la Piatra Neamț și a devenit un apropiat “amic” al lui I.L.
Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul
Neamț, ca revizor școlar.

Debutul literar al lui Calistrat Hogas are loc in 1874, cu poezia Legenda
lacramioarei, in nr. 5 al cotidianului local Corespondentia provinciala. La
3 iulie 1882 C. Hogaş debutează ca prozator în revista locală Asachi, cu
fragmente din ciclul Amintiri din o călătorie.

In 1912, la editura Viaţa Românească se începe tipărirea primei ediţii a

volumului Pe drumuri de munte de C. Hogaş. Tentativa nu se finalizează
din cauza numeroaselor greşeli de tipar care trec neobservate corectorului,
C. Hogaş însuşi.

In 1921 apare postmortem prima ediţie pentru public a cărţii Pe drumuri

de munte, în două volume. Cel de-al doilea, În Munţii Neamţului, este
prefaţat de Mihail Sadoveanu. Lui Calistrat Hogaş, căruia în 1915 îi fusese
refuzat premiul Academiei de 5000 lei, “Adamachi”, i se conferă postum,
in 1922, cel dintâi premiu iniţiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza
raportului alcătuit de Liviu Rebreanu.

Profesorul Calistrat Hogaș s-a apropiat de casă, stabilindu-se la Roman în

1891, unde s-a mutat și Sidonia, fiica sa cea mai mica. În Roman, Calistrat
Hogaș locuiește într-o vilă aflată în apropierea Liceului Roman-Vodă. În
1899, întreaga familie, cu excepția fiului Aetiu, care studia la București,
s-au mutat la Iași. Calistrat Hogaș a ieșit la pensie, dar a continuat să
predea până la 40 de ore pe săptămână. In 1915 scriitorul se mută la Piatra
Neamț unde locuiau deja soția și fiica Cecilia.

Pe 28 august 1917, Calistrat Hogaș se stinge din viață la Roman, iar la

împlinirea a 42 de zile, la 8 octombrie, este reînhumat la Piatra
Neamț. Mormantul sau se afla la cimitirul Borzogheanu.

Sidonia Hogas, dupa moartea tatalui sau, a activat ca muzeograf la Casa

Memoriala “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, casa pe care aceasta a
donat-o statului in 1967 pentru a fi restaurata si tranformata in muzeu.
Casa este înscrisă pe lista monumentelor de arhitectură din Patrimoniul
Cultural Naţional. Tot Sidonia a oferit Muzeului Judetean de Istorie
obiecte si manuscrisele familiei Hogas pentru a intregi expozitia
memoriala. Sidonia Hogas s-a stins din viata la Piatra Neamt, la varsta de
94 de ani, pe 19 aprilie 1976, chiar de ziua de nastere a tatalui sau,
Calistrat.

Alături de Ion Negre si Mihai Stamatin este unul din întemeietorii

Colegiului Naţional Petru – Rareş din Piatra – Neamţ. Întemeiază la Piatra
– Neamţ săptămânalul Situaţiunea (1878 ), colaborează la revista Asachi
(1881-1885 ) unde apar primele “Amintiri din o călătorie“ (1883-1884).
Între 1893si 1902 odată cu apariţia Vieţii Româneşti se împrieteneşte cu
Garabet Ibrăileanu care are un rol decisiv în cariera scriitorului. Între
1907-1912 revista îi publică În munţii Neamţului ( cu o prefaţa de Mihail
Sadoveanu ).

Hogaş este un povestitor plin de farmec, „explorator“ al munţilor din

Moldova pe care i-a prezentat sub semnul „colosului“. Proza sa este
marcată de reminescenţe livreşti pe care le integrează unei viziuni
„parodice şi umanistice“(Al. Călinescu ). Şerban Cioculescu îl defineşte
pe Hogaş ca pe un „clasicist baroc“ , scriitorul (care are o mentalitate de
Robinson în dialogul pe care îl angajează cu natura) ar fi o sinteză între
retorism şi vitalism între temperamentul „barochist şi înclinaţia către
parodie“. Viziunea filozofică a lui Hogaş e aceea a unui expansionist,
năzuind spre o contopire cu „întregul“ şi cu nefiinţa veşniciei. Atomul –
scrie el – devine imensitate. Te cauţi şi nu te găseşti nicăieri, sau te cauţi
şi te găseşti pretutindeni .

În timpul directoratului de la Gimnaziul din Roman este răsplatit pentru

meritele sale, de Regele României. Reproducem textul:

„Carol I prin graţia lui Dumnezeu rege al României , la toţi de faţă şi

viitori sănătate . Voind a da o probă a Noastra de bunavoinţă Domnului
Calistrat Hogaş pentru serviciile aduse învăţământului, Noi îi conferim
medalia Răsplată muncii pentru învăţâmânt, clasa I brevet subscris de
Noi şi investit cu regescul nostru sigiliu. Dat în Bucureşti la 20
Decembrie 1913 . “

Scrieri: Părintele Ghermănuţă, Singur, La Tazlău, Cuconu Ioniţă

Hrisanti, Cucoana Marieta, Gheorghe Panu, La Pângăraţi, Spre Nechit,
Din veacul trecut ş.a. (1907 – 1912). Pe drumuri de munte, apărut în
Editura Viaţa românească, 1912, din cauza greşelilor de tipar n-a putut fi
pusă în vânzare. În 1921, sub titlul Pe drumuri de munte, Editura Viaţa
românească publică scrierile sale, în două volume, ultimul cu o prefaţă
semnată de Mihail Sadoveanu. Povestitor plin de farmec şi înclinat spre
consemnarea gesturilor largi, teatrale. Considerat „exploratorul“ clasic al
Munţilor Neamţului, pe care i-a prezentat sub semnul mitologicului şi
„colosalului“, îmbinând livrescul cu pitorescul, viziunea parodică şi
umorul.

I s-a acordat postum Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1922), iar în

1995, a fost desemnat Cetăţean de Onoare al municipiului Piatra Neamţ.