şui Sorocei. Pe coastă, vile înfundate în verdeaţa grădinilor şi a
viilor, adaogă oraşului o înfăţişare încântătoare, 1). Fotografiem această frumuseţe, apoi ne coborâm în târg, spre a dormi Ia otel «Central», singurul han mai curat al târgului, ca a ■doua zi să pornim mai departe.
Dela Soroca la Soloneţ
Intre Soroca şi monăstirea Şabca (sau jabca), aşezată tot pe
malul Nistrului, fluviul face frumoase cotituri. Alt popor ar fi durat pe ţărmul lui minunate drumuri, având atâta amar de piatră în stân cile malurilor sale; dar Ruşii n’au făcut nici pe aici drumuri, cum n’au făcut nici în tot lăuntrul Basarabiei. Şi, din pricina unei ploi bogate ce căzuse cu vreo câteva zile mai înainte, prietenii ne-au în demnat să pornim tot pe sus, pe deasupra Nistrului, iar nu pe mal; pe jos calea fiind mult mai rea. Şi dimineaţa am pornit cu o tră sură cu patru cai înaintaşi, ca să avem impresia vechilor poştalioane. Ieşim din Soroca pe şoseaua Nistrului, apoi urcăm la deal şi ne îndreptăm spre Soloneţ. Spre părerea noastră de rău, o vreme drumul ne depărtează de fluviu; totuşi îi vedem mereu malurile râpoase, când lângă noi, când cotind în Ucraina; dar, frumuseţea drumului ne-a răsplătit curând părerea de rău cu alte impresii demne de amintit. Sub raportul căilor de comunicaţie, Basarabiei i se poate zice ţara glodurilor. Sunt vremi în cursul anului, când nu e cu putinţă de umblat câ lumea dela sat la sat cu căruţa. In vremea ploilor şi
1) Se presupune că oraşul Soroca ar fi fost întemeiat de o colo
nie greacă, cu câte-va veacuri înainte de Hristos, şi se numia O l h i o n i a ; apoi pela începutul véac. 1 înainte de Hr., sub Buerebista al Dacilor, ora şul se chema S e r g h i d a v a (Sergus) iar mai târziu Krachicava. Pela 1475 Turcii într’o luptă cu Ştefan cel mare ar fi cucerit-o şi dă râmat-o ; iar Moldovenii i-au zis S a r o c a (de unde apoi se crede că s'a derivat numirea de astăzi Soroca). Intr’o hartă din veacul al XVI a lui Veaceslav Grodeţchi se găseşte însemnată cu numele S r o c a . La 1654 ca zacii sub conducerea lui Timus alungă pe vrăjmaşii socrului său, Vasile Vodă Lupu, şi le ia Soroca. La 1692 cetatea este apărată de Poloni îm potriva lui Mustafa paşa. In 1711 Petru cel Mare p e l a Soroca şi-a trecut grosul armatei sale îndreptându-1 spre Prut şi lăsă oraşul sub paza ge neralului Qheşov, (Vezi : „Bessarabia" de P. Cruşevan, Moscova 1903, p. 225).