Domnia lui Ştefan Lăcustă 85

regelui şi a urm aşilor săi43. Regele a înţeles din aceste stipulaţii că m orile
i se cuveneau lui, d ar Ş tefan Lăcustă a p riv it ca form ală perm isiunea
regilor de folosinţă asupra m orilor şi s-a considerat m ai departe stăp în 44.
In sisten ţa dom nitorului p e n tru aceste d rep tu ri terito riale ale M oldovei
e ra în tre ţin u tă poate şi de acţiunile ostile ale „unor oam eni“ din Polonia
(incursiuni şi jafuri) la gran iţa d in tre cele două ţări, acţiuni p atro n ate
chiar de starostii de C am enita, Halici şi Trem bow la, cărora pînă şi regele
Sigism und, la 4 iunie 1539, se vedea silit să le pună în vedere re n u n ­
ţa re a la astfel de fapte, ce periclitau pacea cu „voievoda V alachiae"45.
P roblem a nu s-a rezolvat nici pînă în noiem brie 1540, cînd solul polon
ce fusese la P o artă scria lui Sigism und (care-1 reclam ase pe ascuns pe
.Ştefan Lăcustă la Istan b u l în chestiunea m orilor): „Binevoieşte m ăria
voastră să ştii că aceste m ori sîn t m ai jos de Soroca, de p artea aceasta
a N istrului, pe p îrîu l M orachwa, pe păm întul m ăriei voastre al episcopiei
Cam eniţei, m ori pe care le cer p en tru Soroca m oldovenii, care după cum
aud, le-au ars deseori m ai înainte, şi aşa au v en it cu cererea după aceea
la m ăria voastră sau la înaintaşii m ăriei voastre şi, din scăparea din
vedere a episcopului Cam eniţei, li s-au dat aceste m ori“46 (sublinierile
no aparţin). Solul Iacob W ilam ow ski atrage regelui a te n ţia că trebuie
procedat cu tact, deoarece a r putea „să vină prescripţia", m ai ales că
„voievodul M oldovei a trim is la m ine [. . .] pe dom nul Toma logofă-
to l f. . .] Şi cu acesta am vorbit despre aceste m ori, care m i-a spus că:
„U nchiul m eu după m am ă a fost pîrcălab al Sorocei, iar eu eram copi­
landru pe lîngă^dînsul şi aşa ştiu că aceste m ori ţineau de Soroca, prin
ngăduinţa obţinută de la m ăria voastră şi de la episcopul C am eniţei"47.
Rezultă clar efo rtu rile diplom atice ale lui Ştefan Lăcustă de a stăpîni
mai departe aceste m ori a p arţin ăto are cetăţii Soroca. Acest mic diferend
n-a im pietat insă la începutul dom niei asupra bunelor rap o rtu ri cu Po­
lonia. In versiunea de la Cracovia a „acordului" m oldo-polon (1539) i se
prom itea voievodului chiar azil în regatul lui Sigism und I48. E d rep t că
Ş tefan Lăcustă a serv it interesele Poloniei, cîteodată chiar îm potriva
Porţii. Se vede acest lucru din două scrisori d atate la 19 iunie 1539, prin
care regele polon îi înştiinţează pe loan Zâpolya şi pe F erdinand I că
turcii se pregătesc să atace cu o arm ată Persia, cu alta pe germ ani, cu
o a treia U ngaria şi că tăta rii au poruncă de la sultan să năvălească în
Polonia49. Regele m enţionează că deţinea aceste ştiri (m ajoritatea false

43 H urm uzaki, D ocum ente privitoare la istoria rom ânilor, vol. II/4, B ucureşti,
1984, p. 187—189, nr. 101; X. Corfus, op. cit., p. 14—18, n r. 11.
44 Şt. S. Gorovei, D om nia lui Ş te fa n L ă c u stă . . . , p. 171. S u ltan u l însuşi in te r­
v in e în chestiunea acestor m ori de pe N istru pe lîngă regele P oloniei în 1539 (H u r­
m uzaki, op. cit., supl, II, vol. I, p. 125—131, n r. 67).
45 I. Corfus, op. cit., p. 18—19, nr. 13.
4G Ibidem , p. 31—33, n r. 25.
47 Ibidem . L ogofătul T om a avea d rep tate, deoarece se ştie că încă din 1512
Bogdan al III-lea, u n ch iu l lui Ş tefan L ăcustă, obţinuse de la reg ele polon recu ­
n o aşterea d re p tu lu i de folosinţă asu p ra m orilor de lîn g ă Soroca. P e tru R areş v a
relu a p roblem a acestor m ori în cea de-a doua dom nie a sa. Vezi C. Rezachevici,
T ra ta tu l în tre P etru Rareş şi S ig ism u n d I . . . , p. 317, n o ta 115.
48 D. C iurea, op. c i t . , p. 14.
49 I. Corfus, op. cit., p. 19—21, n r. 14; p. 21, nr. 15.