Eseu: “Ion Vodă cel Viteaz în luptele anti-otomane pentru păstrarea independenții Țării Moldovei”.

Ion Vodă cel Viteaz, supranumit și “cel Cumplit”, urcă la tron cu ajutorul
turcilor, înregistrează o frumoasă pagină în istoria Moldovei, domnind din 1572
până în 1574 , promovând o luptă înverșunată anti-otomană pentru păstrarea
independenții țării.
A hoinărit acest domn prin mai multe țări, a deprins mai multe limbi, l-a
însoțit pe solul Poloniei la Instabul, unde a făcut negustorie, obținând puțin câte
puțin dragostea și aprecierea turcilor. Numit de către turci în tronul de la
Suceava, primind spre conducere o țară istovită, Ion Vodă năzuiește să mențină
legături bune cu Polonia. Acesta a bătut monedă de aramă, având pe spate
chipul său, a promovat o politică fermă în vederea ridicării autorității domniei și
consolidării puterii de stat, folosind metode drastice de suprimare a boierimii ce
se opunea împotriva lui. Nemulțumirile boierilor creșteau, se întețeau denunțările
la Poartă și reacția sultanului nu s-a lăsat prea mult așteptată, cerând domnului
Moldovei să dubleze haraciul, care la acel timp constituia 40 000 de galbeni. Refuzând să plătească un astfel
de tribut, turcii numesc un alt domn la tronul moldovei, pe Petru Șchiopul. Răzvrătindu-se împotriva turcilor,
Ion Vodă cere ajutor de la cazaci, împotriva oștii otomane ce înainta, aducându-l la tron pe noul domnitor.
Astfel oastea moldoveană condusă de Ion Vodă începe o înverșunată luptă anti-otomană, zdrobind oastea
turcă, la 14 aprilie 1574 la Jiliște lângă Focșani. Cu o armată de cca 30 000
de moldoveni și 1 200 de cazaci, domnitorul înaintează în Țara Românească
pentru al ridica la tronul Țării Românești pe Vintilă Voievodul Moldovanul,
domn crendicios domnului moldovean. „Pe urmă Ion Vodă a stăpînit şi cetatea
Brăila, unde a tăiat turci de laolaltă (...) fără a lăsa un suflet viu dintr-înşii,
apoi a mai luat de la turci Chilia şi Akkermanul, arzîndu-le”.Apoi a avut loc
încăierarea de la Cahul de la 10 iunie 1574, când armata dislocată a lui Ion
Vodă învinge din nou turcii. Ameninţat din sud de turci, din răsărit de tătari,
afurisit de boieri, Ion Vodă se retrage. „În această vreme dar Alexandru
voievod adunînd oaste multă în Valahia şi venind asupra lui Vintilă Voievod
Moldovanul l-au biruit în război şi l-au omorît”. Cu mari pierderi, armata lui
Ion Vodă se retrage la Roșcani, susținută de cazacii hatmanului Svercevskii, și
în scurt timp este înconjurată de către turci, valahi și tătari, la care Ion Vodă
se predă la 14 iunie 1574, cu condiția să fie dus în fața sultanului pentru a se
justifica. Ion Vodă a fost însă ucis în tabăra otomană împreună cu prizonierii
moldoveni. “Iară dacă au pierit Ion Vodă, scrie Grigore Ureche, tătarii s-au
lăsat în pradă peste toată țara, de au robit, de n-au fost niciodată mai mare pustietate în țară decât atuncea”.
Aşa se prezintă domnia lui Ion Vodă (1572-1574) în viziunea primilor istorici moldoveni, aşa este oglindită ea
în documentele ce au rezistat vremii. Fără a pune la îndoială cele consemnate de marii istorici moldoveni,
despre lăcomia, tirania, cruzimea lui Ion Vodă, concluzia că la Jilişte, Cahul, Roşcani dânsul a avut o ţinută
destoinică şi a căzut în bătălie, luptîndu-se vitejeşte cu duşmanii de pe atunci ai Moldovei - turci, valahi, tătari
- este acceptată de toţi cercetătorii.
În concluzie, pot afirma că domnia lui Ion Vodă cel Viteaz a avut un impact considerabil asupra Țării
Moldovei, demonstrând vitejia cu care ar lupta moldovenii pentru suzeranitatea țării lor. Războiul otoman din
1574 a demonstrat totodată că Țara Moldovei, de una singură nu putea să învingă într-o înfruntare deschisă
Imperiul Otoman, oricât de eroic ar fi luptat oștenii moldoveni. Totuși Ion Vodă cel Viteaz rămâne în istoria
țării noastre, luptând cu îndârjire atunci când țării îi este mai greu.