“Temă pentru acasă” (Nicolae Dabija).

„Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija aparține genului epic, iar ca specie literară este
un roman de dragoste, cu unele elemente istorice. Romanul se desfășoară în spațiu și
timp, mai exact în perioada și teritoriul sovietic, în Basarabia, mai târziu acțiunea
teleportându-se în închisoarea rece din Siberia. „Temă pentru acasă” configurează o
capodoperă a literaturii actuale, și impresionează prin măiestria care susprinde un
moment inimaginabil din inima scriitorului. Naratorul e însăși scriitorul, care
desfășoară povestea unui om ce s-a luptat cu diavolul. Subiectul operii este alcătuit din
cele cinci momente: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și
deznodământul.
Expozițiunea: În expozițiune ne sunt prezentate personajele și locul de desfășurare a
acțiunii. Totul începe cu un anume Mihai Ulmu, care predă ora de română la școala din
sat. Aici o întâlnește pe Maria, o fată năltuță, cu gâțe negre lungi, ochi albăstrui-verzui
și pomeți înflăcărați. Pe parcursul romanului, persoana Mariei devine din ce în ce mai
importantă, ca într-un final ea să fie cea ce s-a cununat sub lună cu acest Mihai Ulmu.
Intriga: Intriga acestui subiect începe cu cuvintele “Am așternut pe aceste file, ceea ce
trebuie să povestească un om care a coborât în infern și a ieșit viu de acolo, care de cum
începe să vorbească vorbește pentru toată lumea și odată ce a început să vadă, vede
lucurui ce alții nu pot vedea...”. Astfel sfârșește Mihai Ulmu, după ce e deportat în
iadul înghețat din Siberia, pentru un afurisit de tablou.
Desfășurarea acțiunii: Mihai Ulmu a trecut prin chinuri chinuitoare în acel mormânt
înghețat, iar în timp ce el zăcea acolo printre mii de cadavre, care încă răsuflau, draga
Maria, îndrăgostită fiind străbătea mările pentru iubitul Mihai. În închisoarea din
Siberia Mihai a văzut deznădejdea unor oameni minunați, o lume suspicioasă,
diabolică, bolnavă de ură, unde era închisă floarea societății. Și doar un singur lucru a
putut dezgheța acest aisberg, întâlnirea lui Mihai cu Maria, în urma căreia în pântecele
fetei a început să ardă o mică flacără, acesta fiind Mircea Ulmu.
Punctul culminant: În fuga spre libertate, spre iubirea ei, Maria dă față-n față cu
moartea. Zorile zilei luminau o mamă stinsă, cu un copil în brațe care răcnea, care nu
înțelegea de ce mama lui nu mai mirosea a mere, ci a durere, tristețe și întuneric. După
ani de zile, când diavolul e în sfârșit învins, porțile închisorii din Siberia, s-au deschis ca
porțile ralui, redând libertatea celor ce au mai rămas în viață. Mihai fuge la Maria,
însă ceea ce găsește e o cruce putredă, sub un nuc uscat. Mihai suferi, muri, însă nu uită
să fie tată, și se duse dupa Mircea. Îl luă de la orfelinat și îl aduse acasă în Basarabia, la
vechea școala, în vechea clasă, pe tabla căreia încă era scrisă Tema pentru acasă de la
ultima lecție a lui Mihai Ulmu. Mihai privi odată acele ltere șterse, o văzu pe Maria,
apoi pe Mircea în bancă, apoi lacrimile îi înecă ochii.
Deznodământ: Diavolul e peste tot, te așteaptă și în zăpadă și gheață, acolo unde e atâta
foc, dar atât de puțină lumine.Te așteaptă acolo împreună cu moartea, te așteaptă acolo
unde duhnește a deznădejde. Însă dintre toate ființele cei mai nefericiți sunt ei,
deoarece nu știu să iubească, nu știu să se roage, nu știu să înțeleagă și nu știu să
aștepte.