Oricât de sublimă ar fi o carte, tot o să-i găsesc un cusur, un punct

slab, o bilă neagră. Am crezut mereu că în literatură, perfecțiunea e

relativă. Asta până când am citit „Tema pentru acasă” de Nicolae
Dabija.

Când am primit „Tema pentru acasă”, m-am simțit Vie din nou,
după foarte mult timp. Am știut dinainte să citesc că mă voi
îndrăgosti de cuvintele lui Dabija. Când am terminat cele aproape
500 de pagini, m-am simțit ca un prunc care vede pentru întaia
oară Lumea. Am simțit cum în fața-mi mi se deschide Universul
însuși, cum descopăr pentru prima dată sensul vieții. Dabija nu
scrie. Dabija culege esențele tari din experiențele vieții și le așterne
splendid pe hârtie.

„Tema pentru acasă” prezintă povestea lui Mihai Ulmu. Un tânăr

profesor în Poiana, pe care-l îndrăgesc toate elevele, dar el n-are
ochi pentru niciuna. După ce Mihai e acuzat că duce prin noroi
numele lui Stalin, devenind un așa-zis dușman al poporului, acesta
este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare.

Cum spuneam, toate elevele lui Mihai din ultimul an îl iubeau pe

acesta, dar doar una dintre ele era dispusă să moară pentru el,
tânăra Maria Răzeșu, care împrumutase de la profesor o carte de
poezii. Când află că profesorul ei de literatură e în închisoare,
Maria pune la cale un plan pentru a-l ajuta să evadeze, având ca
pretext înapoierea volumul de poezii. Astfel, după un plan iscusit,
Mihai reușește să evadeze, realizând, într-un final, cât de mult o
iubește pe fosta lui elevă. Dar fiindcă nimic nu-i doar lapte și
miere, fericirea lor n-a durat decât o săptămână, după care sunt
amândoi prinși și arestați. Cum va rezista povestea de amor dintre
Mihai și Maria, în spatele gratiilor mari de fier? E iubirea evadarea
din infern?
„Tema pentru acasă” e un roman unic. Nu l-aș putea compara cu
nimic altceva din ce am citit. Ingeniozitatea literară a autorului e la
nivel de geniu, Dabija reușind să ridice simplitatea la rang de artă.

Mihai e un tânăr de 25 de ani, ale cărui experiențe de viață, dureri

și plângeri m-au emoționat până la lacrimi. Profesor de limba și
literatura română la un liceu din Poiana, Mihai Ulmu își cucerește
elevii prin cuvântul cald și privirea blândă. Un tânăr pentru care
Cartea reprezintă arma supremă.

Vezi aici ediția aniversară a romanului „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija.

Maria Răzeșu e o tânără zveltă, care mi-a plăcut la nebunie. Fosta

elevă a lui Ulmu reușește să impresioneze prin istețimea (ea fiind
cea din spatele planului de evadare) și curajul de care dă dovadă. O
adolescentă visătoare, dar realistă, care vrea să se afirme, să iasă
din mulțime, să fie diferită. Să fie Ea.

Relația dintre eroii romanului m-a emoționat enorm. Iubirea

dintre cei doi se dovedește a fi pură, puternică, adevărată, vie,
Maria și Mihai construindu-și împreună micul lor Infinit. Dar,
uneori infinitul e doar o secundă.

„O iubire ca un cutremur. Ca o spaimă. Ca o cădere într-o fântână adâncă. Sau ca

o prăvălire din cer. Totală. Fără rezerve. Fără discernământ.”

Recomand „Tema pentru acasă” din tot sufletul. „Tema pentru

acasă” de Nicolae Dabija m-a făcut să plâng, să râd, să mă
cutremur, să suspin, să exist. Și să cred. În iubire, în real, în
palpabil.

„Tema pentru acasă” e un roman pe care nu puteți să-l ratați, o

capodoperă a scrisului frumos, o miniatură a Adevăratului. „Tema
pentru acasă” îmi pulsează și acum în fiecare venă, iar scrisul lui
Dabija mă cuprinde din toate cotloanele minții, mă ademenește,
mă conduce prin întuneric, mă omoară, pentru ca mai apoi să mă
re-aducă la viață.