Caracterizarea personajului Mihai Ulmu

Romanul ,,Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija este un roman romantic în care este scris
negru pe alb povestea de dragoste a profesorului Mihai Ulmu și a elevei sale Maria Răzeșu. În
cadrul acestei opere se remarcă și se afirmă dragostea Mariei Răzeșu față de profesorul de
limbă și literatură română , Mihai Ulmu, când aceasta a plecat să-l caute pe Mihai tocmai în
Siberia, în închisoarea de la Zareanka pentru a-și exprima adevăratele sale sentimente pe care
le avea față de el, ca remarcă fiind distanța parcursă de ea pentru al găsi. Mihai Ulmu este un
personaj principal cu origine socială de profesor , care implică date din viaţa unei persoane. El
este un personaj complex. Numele Mihai este un nume simplu care era specific spațiului în
care s-a născut și regăsit personajul principal. Din punct de vedere religios provine de la
Arhanghelul Mihail.
Prezentarea fizicului este una minuțioasă ( Mihai Ulmu era un tânăr de douăzeci și cinci de
ani, de o statură zveltă și elegantă, cu un chip palid, încadrat în niște plete negre ce i se
revărsau bogat pe umeri, luminat de doi ochi căprui, pe care oboseala lecturii îi făcea parcă
mai adânci și a căror tristețe contrasta cu zâmbetul ironic abia schițat în colțul buzelor, zâmbet
care îl însoțea pretutindeni), iar portretul moral nu este prezentat în mod direct de către
narrator, însă indirect prin intermediul faptelor, cuvintelor și a personajelor. Din acest
moment se observă tăria sa de caracter şi speranţa, care la acest om nu moarea niciodată.
Caracterizarea în mod indirect prin intermediul personajelor ( … nu poate fi dușman al
poporului. De la mic la mare, toți îl iubesc și-l respect, fiecare va spune că mai bun prieten ca
profesorul Mihai Ulmu nu există), din care deduce că Mihai Ulmu a fost tipul de om prietenos,
fidel și un adevărat erou pozitiv și iubit de toți. Din motivul că le preda elevilor săi anul
întreg Eminescu și la ultima oră, analizau poezia La Steaua, prin intermediul căreia le vorbi
despre paralela pe care o făcea poetul între stea și iubire. Mihai Ulmu se dovedește a fi o fire
romantică, dornic de a comunica cu elevii săi mai minuțios la tema data, astfel încât le
propune să dea o definiție a dragostei. Modul în care comunică cu elevii pe diferite teme și
este dornic mereu să aibă o discuție, ne comunică că este o persoană calmă. Personajul
principal se dovedește a fi un om bun, toată acestă caliate a caracterului s-a evidențiat când a
luat toată vina asupra lui pentru a nu suferi elevii și să fie judecați și condamnați împreună cu
el pentru nesupunere în fața regimului comunist, care era reprezentat de clasa muncitorească și
care l-au numit dușman al poporului. Momentul cel mai culminant din roman ar fi acel în care
Maria a fost împuşcată, astfel din acea clipă Mihai rămîne complet singur, doar cu credinţa în
Dumnezeu şi cu ideea că odată totul va fi bine. Totuşi credinţa în Dumnezeu l-a ajutat să
trăiască mai departe. Lui Mihai îi plăceau momentele în care el putea să “evadeze în
rugăciune”, deoreace astfel el simţea prezența lui Dumnezeu. În final putem observa cu câtă
suferinţă şi cu cât chin personajul principal a reuşit să înfrunte toate greutăţile şi problemele
cauzate de regimul Stalinist, cred că acest fapt este unul ,,Eroic”, necesar de admirat. Cred că
Nicolae Dabija a vrut să demonstreze întregii lumi că nu există greutăţi pe care e imposibil să
le învingi. Iar idee acestei lucrări ar fi credința și stabilitatea unui popor prins între o
permanentă presiune istorică și forța supremă a lui Dumnezeu care nu l-a uitat niciodată și i-a
dat tărie să reziste.
Mihai Ulmu este personajul care și-a jucat foarte bine rolul în opera lui Nicolae Dabija,
evocând printr-o oarecare realiatate-literară situația din anii regimului Stalinist, dar
transmițând una din ideile principale ale acestei opere că ,, unde n-ar fi două persoane și dacă
sentimentele acestora unul față de altul sunt adevărate, dragostea poate lua naștere, să trăiască
și să înflorească chiar și în cele mai groaznice și întunecate locuri ale lumii. În cazul nostru
dragostea dintre Mihai și Maria a fost între pereții penitenciarului de la Zarianka.
Sunt total de acord cu spusele acestor două personalități ,,,,, – Ion Lazu ( prozator și poet
român); ”Romanul lui Nicolae Dabija e un model de limbă românească. Semn că și-n
Basarabia se scrie bine, iar pe alocuri și mai bine decât se scrie la București sau Galați.
Basarabenii nu trebuie să aibă complexe: marea literatură românească se scrie și la Chișinău,
ca oriunde în Țară unde creează maestru. Dacă românii cumpără cu sutele de exemplare
aceeași carte înseamnă că asistăm la o revoluție în domeniul cărții, care trebuie să ne bucure.” 
 – Tudor Nedelceea (scriitor român);”Prin acest strălucit debut ca romancier, Nicolae Dabija
se dovedește a fi un scriitor total și un model uman. Traducerea acestei cărți în limbi de
circulație internațională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu
Nobel, ceea ce ar fi o mândrie națională și o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri
la masa marilor literaturi ale lumii.” ”” și apreciez că această operă a fost analizată la
adevărata sa valoare pentru ideea și mesajul pe care a dorit să îl transmită Nicolae Dabija prin
intermediul acestei lucrări.
În concluzie, pot spune că nu am mai citit așa o operă care să îmbine în ea dragostea,
credința, tăria de caracter pe care o poate avea o persoană care practic pierduse totul în clipa în
care câștigase ceva. Mai bine spus m-a fascinat modul cum este structurată toată întâmplarea,
fiindcă este acestă senzație de amplu, când totul este așezat la locul său și nu lipsește nimic.
La început credeam că este un roman istoric, dar citind tot mai departe situația se schimbă din
istoric în romantic. Consider că acestă operă merită atenția noastră, a celora care preferă să
țină o carte în mână.